{"id":16056,"date":"2021-09-27T21:57:00","date_gmt":"2021-09-27T18:57:00","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16056"},"modified":"2021-09-27T21:57:00","modified_gmt":"2021-09-27T18:57:00","slug":"spatii-culturale-nr-49-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16056","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 49 (1)"},"content":{"rendered":"

Editorial <\/strong><\/p>\n

VALERIA Manta T\u0103icu\u021bu<\/strong>
\n\"\"

Noi nu suntem normali\u2026<\/strong><\/p>\n

Starea de normalitate a unei culturi presupune, printre multe altele, cultivarea individualului, a particularului, a ceea ce este specific fiec\u0103rui creator \u00een parte \u0219i, prin aceasta, departe de a semnifica o egoist\u0103 delimitare \u0219i izolare, mai pe scurt \u0219i \u00een spiritul lui political correctness, o nedorit\u0103 enclavizare, respectul pentru individual \u0219i particular (prin care se define\u0219te nu numai esen\u021ba personalit\u0103\u021bii, ci \u0219i \u00eens\u0103\u0219i esen\u021ba unei na\u021biuni) poate asigura at\u00e2t de mediatizata integrare\/ sincronizare cu valorile europene \u0219i universale. Deceniile de comunism feroce prin care am trecut au transformat uniunile de crea\u021bie \u00eentr-o uria\u0219\u0103 familie de siamezi, lipi\u021bi \u00een dreptul capului \u0219i al inimii, pentru a avea, cum cerea partidul (numai el avea voie s\u0103 fie unic) un singur glas (g\u00e2nd), o singur\u0103 voin\u021b\u0103. Ie\u0219irea din \u201efrontul comun\u201d, abordarea altor teme dec\u00e2t cele permise de cenzorii (mul\u021bi, dar nu to\u021bi) agrama\u021bi ai vechiului regim erau sanc\u021bionate. Societatea socialist\u0103 multilateral dezvoltat\u0103 avea nevoie de cenacluri, de coruri (\u0219i ele ap\u0103reau peste tot, ca p\u00e2r\u00e2ia\u0219ele nevolnice obligate s\u0103 formeze marea\u2026 C\u00e2ntare a Rom\u00e2niei) \u0219i de stadioane, unde se practica uniformizarea, depersonalizarea, \u201earmonizarea\u201d vocilor \u00een imnuri de slav\u0103. Omul comun era la putere, nu individualitatea creatoare.
\nDup\u0103 revolu\u021bia din decembrie (de fapt, \u00eenc\u0103 nu \u0219tim precis ce-a fost), o bun\u0103 bucat\u0103 de vreme s-a mers pe nega\u021bie: i s-a dat dreptul fiec\u0103rui individ creator s\u0103 aib\u0103 vocea lui liric\u0103, revista lui, c\u0103r\u021bile lui, tipografia lui, editura lui. Au ap\u0103rut reviste \u0219i edituri acolo unde nici prin cap nu-\u021bi trecea c\u0103 or s\u0103 apar\u0103, \u0219i poe\u021bi \u00eentr-un hei-rup care \u00eenc\u0103 mai amintea de Bumbe\u0219ti-Livezeni \u0219i de alte \u0219antiere ale patriei. Din p\u0103cate, avalan\u0219a de c\u0103r\u021bi (\u00eenc\u0103 se mai tip\u0103resc, \u00een medie, c\u00e2teva mii pe zi) nu a \u00eensemnat \u0219i un salt calitativ. Au fost schimbate temele fundamentale ale crea\u021biei, nu a mai fost sl\u0103vit partidul, nu s-au mai scos \u00een relief cuceririle revolu\u021bionare ale poporului, ci s-a trecut la consemnarea banalului, a obsesiilor (mai ales a celor sexuale), s-a filosofat cu \u0219i f\u0103r\u0103 rost \u0219i, \u00een general, dup\u0103 model str\u0103in (euro-american) a fost promovat textul ambiguu, care cre\u0219te din el \u00eensu\u0219i \u0219i se \u00eencol\u0103ce\u0219te ca \u0219arpele ouroboros, p\u00e2n\u0103 ce ajunge s\u0103 semene cu un zero imens. \u0218i uite c\u0103 ajungem, mai ales \u00een cazul poe\u021bilor foarte tineri \u0219i foarte ambi\u021bio\u0219i, care-\u0219i scot la edituri de cartier c\u0103r\u021bi \u00eenc\u0103 de la frumoasa v\u00e2rst\u0103 de 15-16 ani, la constatarea c\u0103, \u00een mod inexplicabil, cam to\u021bi scriu la fel. Poemele lor seam\u0103n\u0103 \u00eentre ele \u0219i, dac\u0103 cite\u0219ti un poet, e ca \u0219i c\u00e2nd i-ai fi citit pe to\u021bi: aceea\u0219i gestualitate liric\u0103, acela\u0219i vocabular, acelea\u0219i teme. Declarativ, to\u021bi se cred unici,
\n originali, se individualizeaz\u0103, viseaz\u0103 intrarea \u00een universal etc., dar, de fapt, nu par dec\u00e2t o mas\u0103 amorf\u0103 m\u00e2nat\u0103 de acela\u0219i v\u00e2nt, \u00een aceea\u0219i direc\u021bie: spre nic\u0103ieri.
\nTeoretic (\u0219i suntem buni la teorii) generalul reprezint\u0103 o sum\u0103 a ceea ce este particular, plus ceva inefabil, rezultat din armonizarea p\u0103r\u021bilor. \u00cen teorie, desigur, fiecare creator are un fel al s\u0103u de a spune ceea ce are de spus, fiecare viseaz\u0103 s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 limit\u0103ri interioare \u0219i frontiere geografice pentru a se face mai bine auzit peste spa\u021bii \u0219i timp. \u00cen practic\u0103, se caut\u0103 re\u021bete, se mai \u00eenfiin\u021beaz\u0103 \u00eenc\u0103 \u201e\u0219coli de literatur\u0103\u201d, se promoveaz\u0103 ideea de cenaclu-pepinier\u0103 pentru talentele \u00een formare (nu, nu n\u0103scute, ci manevrabile ca aluatul \u00een forme de plastic din import). Adev\u0103rul este c\u0103 nu exist\u0103 re\u021bete pentru scris, \u0219colile \u00een care, chipurile, e\u0219ti \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 scrii poezie sunt o glum\u0103, fiindc\u0103, \u00een absen\u021ba talentului (care este un dat al t\u0103u, de la na\u0219tere), po\u021bi \u00eenv\u0103\u021ba, cel mult, s\u0103 modifici distan\u021ba dintre cuvinte \u0219i sensul lor, a\u0219a cum cameleonii modific\u0103 distan\u021ba dintre cristalele microscopice din celulele lor epiteliale, pentru a reflecta o anumit\u0103 lungime de und\u0103 a luminii. Desigur, dispunem cu to\u021bii de capacitate mimetic\u0103, dar s\u0103 o exers\u0103m \u00een \u201e\u0219coli de literatur\u0103\u201d, ca s\u0103 scriem to\u021bi la fel \u0219i s\u0103 ne legitim\u0103m \u201egenera\u021bionist\u201d (fiindc\u0103 am \u201eabsolvit\u201d aceea\u0219i \u0219coal\u0103 de art\u0103 \u0219i meserie de a scrie despre nimic) este p\u0103gubos. Culegem adeseori sintagme celebre (cum ar fi \u201ecultur\u0103 minor\u0103\u201d \u0219i \u201ecultur\u0103 major\u0103\u201d, de la Lucian Blaga citire) \u0219i le schimb\u0103m sensul \u00een func\u021bie de gradul de depresie ori sc\u00e2rb\u0103 de Rom\u00e2nia prin care trecem pe moment. Dac\u0103 tr\u0103im \u00eentr-o \u021bar\u0103 mic\u0103, f\u0103r\u0103 viitor, corupt\u0103 \u0219i s\u0103r\u0103cit\u0103, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 avem o cultur\u0103 minor\u0103, cum nu \u00eenseamn\u0103 nici c\u0103 \u021b\u0103rile prospere economic, politic \u0219i social au o cultur\u0103 major\u0103. Delimitarea pe criterii exterioare, dimensionale, nu a fost punctul de la care a pornit demersul filosofic blagian, \u201eTrilogia culturii\u201d av\u00e2nd cu totul alt scop dec\u00e2t acela de a demonstra c\u0103 noi suntem la v\u00e2rsta copil\u0103riei, c\u0103 mai avem multe de \u00eenv\u0103\u021bat p\u00e2n\u0103 s\u0103 devenim maturi \u0219i c\u0103 este foarte firesc s\u0103 ne mul\u021bumim cu o \u201ecultur\u0103 minor\u0103\u201d. C\u00e2nd vrei cu tot dinadinsul s\u0103-\u021bi pui cenu\u0219\u0103-n cap \u0219i s\u0103 te lamentezi c\u0103 ai o \u021bar\u0103 care nu e \u021bar\u0103 \u0219i c\u0103 nu prea \u0219tii ce s\u0103 faci cu ea \u0219i \u00een ea, r\u0103st\u0103lm\u0103cirea unor lucr\u0103ri, a unor idei, citarea trunchiat\u0103 \u0219i lipsa de probitate (dar \u0219i de talent), devenite mod de via\u021b\u0103 \u201ecultural\u0103\u201d, pot fi mai periculoase dec\u00e2t un vaccin expirat. \u00cel po\u021bi face, ca s\u0103 nu mai ai \u201er\u0103u de Rom\u00e2nia\u201d (mul\u021bumesc, Magda Ursache), dar nimeni nu-\u021bi poate garanta supravie\u021buirea.<\/p>\n


\n\u00cent\u00e2mpl\u0103ri cu final nea\u0219teptat<\/strong>
\n\"\"

Revista \u201eCafeneaua literar\u0103\u201d a ap\u0103rut \u00een peisajul literar rom\u00e2nesc \u00eencep\u00e2nd cu ianuarie 2003, la in\u021biativa unui grup de scriitori, membri ai USR (Virgil Diaconu \u0219i Magda Grigore, ca s\u0103-i numim doar pe doi dintre ei, sunt nume arhicunoscute) \u0219i, de-a lungul celor 13 ani de existen\u021b\u0103, \u0219i-a demonstrat valoarea \u0219i impactul asupra cititorilor. Este o revist\u0103 serioas\u0103, cu difuzare \u00een toat\u0103 \u021bara, care face cinste \u0219i Centrului Cultural Pite\u0219ti, \u0219i arealului pe care-l oglinde\u0219te (cultural vorbind), \u0219i culturii rom\u00e2ne. \u00cen paginile ei sunt \u00eent\u00e2lni\u021bi scriitori importan\u021bi, iar crea\u021biile publicate respect\u0103 \u00eentotdeauna criteriul calit\u0103\u021bii \u0219i deschiderea spre nou, spre ceea ce are caracter de universalitate. Este cunoscut efortul poetului Virgil Diaconu \u0219i al echipei redac\u021bionale de a nu transforma publica\u021bia \u00eentr-o efemerid\u0103, bun\u0103 de prins \u00een ace \u00een vreo cutiu\u021b\u0103 pr\u0103fuit\u0103 din muzeul bizar care este literatura rom\u00e2n\u0103. Se pare, totu\u0219i, c\u0103 zilele revistei sunt num\u0103rate, din motive pe care doar realit\u0103\u021bile socio-politice \u0219i economice dintr-o \u021bar\u0103 care-\u0219i trece linia axiologic\u0103 prin stomac le pot explica. Conteaz\u0103 prea pu\u021bin calitatea revistei, premiile pe care le-a adus \u00een jude\u021bul Arge\u0219 (nu \u0219tiu dac\u0103 oficialit\u0103\u021bile au aflat, de exemplu, de Premiul de excelen\u021b\u0103 primit de \u201eCafeneaua literar\u0103\u201d la Festivalul Na\u021bional \u201eGeorge Bacovia\u201d chiar \u00een aceast\u0103 toamn\u0103); nu sunt bani (s\u0103 fim serio\u0219i, bugetul pe un an al unei reviste reprezint\u0103 cam un sfert din bac\u0219i\u0219ul pe care-l las\u0103 un demnitar pe lun\u0103 \u00eentr-un restaurant de lux!), nu sunt \u0219i nu sunt, veni\u021bi voi, scriitorii, cu preten\u021bii de bani risipi\u021bi pe cultur\u0103, c\u00e2nd noi trecem printr-o perioad\u0103 de criz\u0103\u2026 \u0219i de campanie electoral\u0103, pe deasupra?! O astfel de mentalitate este p\u0103guboas\u0103, dar\u2026 \u00eei pas\u0103 cuiva?<\/p>\n

*** <\/p>\n

Din Foc\u0219ani au plecat de c\u00e2\u021biva ani, la cele ve\u0219nice, Dumitru Pricop, Ion Panait, Florin Muscalu, Traian Olteanu, Florin Paraschiv \u0219i mul\u021bi, mul\u021bi al\u021bi scriitori cunoscu\u021bi, l\u0103s\u00e2nd un gol pe care se tot str\u0103duiesc s\u0103-l ocupe veleitari cu nume mici \u0219i talent a\u0219ijderea. \u00cen prim\u0103vara acestui an a murit \u0219i revista \u201eOglinda literar\u0103\u201d, singura care mai putea, cu adev\u0103rat, s\u0103 dea valoare vie\u021bii culturale din capitala de jude\u021b, ora\u0219 mare, frumos \u0219i care g\u0103zduia, \u00een trecute vremi, zeci de scriitori pe metrul p\u0103trat (gluma, veche, ascunde o mare doz\u0103 de adev\u0103r). Literar vorbind, cultura vr\u00e2ncean\u0103 mai rezist\u0103 prin \u201eProSaeculum\u201d \u0219i prin \u201eSalonul literar\u201d, dar nu se \u0219tie p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd. Dup\u0103 alegerile parlamentare din decembrie multe se pot \u00eent\u00e2mpla: multe \u0219i nu toate bune.<\/p>\n

*** <\/p>\n

Buz\u0103ul, jude\u021b cultural, s-a specializat, de ceva vreme, \u00een efemeride. Apare c\u00e2te o revist\u0103, toat\u0103 lumea este fericit\u0103, se fac ur\u0103ri de via\u021b\u0103 lung\u0103 \u0219i apoi, inexplicabil, revista dispare. \u00cei ia locul alta, care tr\u0103ie\u0219te \u0219i ea c\u00e2t un fluture pe lamp\u0103, apoi alta, \u0219i alta\u2026 Singurele care par s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 mai mult sunt revistele \u0219colare, poate \u0219i pentru c\u0103, \u00een afar\u0103 de interesul elevilor, al p\u0103rin\u021bilor \u0219i al profesorilor, ele au o anumit\u0103 independen\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de bugetul local. De cur\u00e2nd, a mai ap\u0103rut o revist\u0103, \u201eGlas r\u00e2mnicean\u201d, unde-l \u00eent\u00e2lnim, ca mentor, pe profesorul pensionar (dar \u0219i poet respectat \u00een urbe), Traian Gh. Cristea. S\u0103 sper\u0103m c\u0103 revista nu va fi antologat\u0103 cu doar dou\u0103-trei numere \u00eentr-o edi\u021bie viitoare, rev\u0103zut\u0103 \u0219i ad\u0103ugit\u0103, din acea uria\u0219\u0103 colec\u021bie de reviste f\u0103r\u0103 viitor numit\u0103 \u201eIstoria jurnalismului \u00een jude\u021bul Buz\u0103u\u201d (enciclopedie, pomelnic, dic\u021bionar, cine mai st\u0103 s\u0103 se \u00eentrebe despre ce-i vorba?).<\/p>\n

*** <\/p>\n

Dac\u0103 multe reviste \u00ee\u0219i dau ob\u0219tescul sf\u00e2r\u0219it (nici revista \u201eSpa\u021bii culturale\u201d nu se simte prea bine), se g\u0103sesc totu\u0219i bani pentru proiecte de genul: Cartea d\u00e2mbovi\u021bean\u0103, tecucean\u0103, hunedorean\u0103, tulcean\u0103 \u0219.a.m.d. (nu-i cazul, de\u0219i ar trebui, s\u0103 \u00een\u0219ir\u0103m toate jude\u021bele patriei); s\u0103 trecem pe list\u0103, cu bucurie, \u0219i \u201eCartea r\u00e2mnicean\u0103\u201d. Aici g\u0103sim cirea\u0219a de pe tort, reprezentat\u0103 de scriitori de bro\u0219urele potrivite pentru cultura unui ora\u0219 ca nuca \u00een perete. E drept c\u0103, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u00een acest proiect mai apare \u0219i c\u00e2te o carte adev\u0103rat\u0103. La urma-urmei conteaz\u0103, nu-i a\u0219a, c\u0103 se scot c\u0103r\u021bi, c\u0103 se justific\u0103 ni\u0219te fonduri din bugetul pentru cultur\u0103 \u0219i c\u0103 toat\u0103 lumea este mul\u021bumit\u0103. \u00cen cur\u00e2nd, cu ajutorul at\u00e2tor glorii locale, t\u00e2rgul \u00ee\u0219i va putea depune candidatura pentru titlul de capital\u0103 cultural\u0103 (a kitschului, dar s\u0103 nu pretindem mai mult).<\/p>\n


\nAdrian LUNGU<\/strong><\/p>\n

Splendoarea anonimatului<\/strong><\/p>\n

Bac\u0103u-Buz\u0103u, 177 kilometri, 2 ore \u0219i 27 minute, \u00eemi ar\u0103tase monitorul calculatorului. Nu mare lucru, mi-am zis, de\u015fi avusesem o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eenc\u0103rcat\u0103: activit\u0103\u0163i administrative obositoare \u015fi ore suplimentare de munc\u0103 pentru a respecta termenele de realizare a documenta\u0163iior din contractele cu dou\u0103 societ\u0103\u0163i. Numai dou\u0103, dar suficient de bine organizate, cu profituri apreciabile din care, recunosc, primesc partea leului. Nu fac doar prezen\u0163a, muncesc. Nu totdeauna cu spor \u015fi voie bun\u0103, de aceea escapada propus\u0103 de domnul P. era ispititoare \u015fi p\u0103rea o relaxare provocatoare, intelectual\u0103 (Mam\u0103, ce preten\u0163ios sun\u0103!).
\n S\u0103 participi la un\u2026, hai s\u0103-i spunem, simpozion literar al\u0103turi de creatorii de art\u0103 (de frumos, \u00eencerc s\u0103 spun) al celor din Buz\u0103u \u015fi R\u00e2mnicu-S\u0103rat mi s-a p\u0103rut o ocazie binevenit\u0103. \u0162i se pare c\u0103 e\u015fti mai aproape de un titan ca V. Voiculescu sau de vulcanii noroio\u015fi (pare exagerat, dar mie \u00eemi place).
\n C\u00e2nd am aflat cine mai merge, devenisem entuziasmat, patru oameni, patru prieteni, zic eu (f\u0103r\u0103 acordul lor, \u00eemi cer scuze dac\u0103 vreunul se va sup\u0103ra): P. \u015fi M., poe\u0163i, S. dramaturg \u015fi un critic literar, I. S\u0103 fii \u00eentre ei, cu ei, s\u0103-i auzi cum apreciaz\u0103, argumenteaz\u0103 \u015fi justific\u0103 actul estetic \u00een literatur\u0103 nu numai prin existen\u0163a unei proces\u0103ri a realului, a experien\u0163ei personale de via\u0163\u0103 sau de atitudine, ci \u015fi prin ac\u0163iunea de implementare a fabula\u0163iei, fanteziei \u015fi fic\u0163iunii care aureoleaz\u0103 emo\u0163ional \u00een stabilirea valorilor autentice, s\u0103-i vezi oft\u00e2nd din lipsa reclamei culturale pentru chiverniseala \u201eproduc\u0163iilor literare\u201d sau a capitalului financiar pentru cultur\u0103 (de parc\u0103 ar exista undeva \u00een lume vreun stat care aloc\u0103 pentru scriitorime sume uria\u015fe \u00een detrimentul \u00eenarm\u0103rii, s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii sau \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntului) e o delectare care ar p\u0103rea cel pu\u0163in mali\u0163ioas\u0103 (ca s\u0103 nu spun cinic\u0103) pentru unul ca mine, care sunt un optimist, dar am sfidat mereu cu t\u0103cerea, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 iau vreodat\u0103 \u00een serios \u00een ale literaturii. \u015ei de ce n-a\u015f face-o, c\u00e2nd v\u0103d breasla scriitoriceasc\u0103 coco\u015f\u00e2ndu-se sub greutatea insidiosului \u201eact politic\u201d, iar oamenii se \u00eenstr\u0103ineaz\u0103 sub zodia oportunismului! Sunt \u015fi ei oameni, trebuie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. \u00cen capitalism. Ori aici trebuie capital, bani, mai ales pentru ni\u015fte am\u0103r\u00e2\u0163i de poe\u0163i \u015fi prozatori (a\u015f spune provinciali, dar sunt destui \u015fi prin capital\u0103). De unde? S\u0103 fure, nu prea mai au ce, \u015fi nici nu mai pot, majoritatea sunt pensionari. \u015ei, dec\u00e2t s\u0103 dea amocul peste ei cu at\u00e2ta politichia, mai bine scriu. Bine, r\u0103u, sper\u0103 s\u0103 experimenteze zborul c\u0103l\u0103rind frumosul, n\u0103zurosul \u015fi imaculatul Pegas, \u00eenainte de cel spre Marea T\u0103cere. Mai trist este c\u0103 unii, de\u015fi nu au stea \u00een frunte, se consider\u0103 elita (au carnet de membru al U.N.S.R.), scriitorii, iar al\u0163ii, mai pu\u0163in \u00eendr\u0103zne\u0163i (cu mai pu\u0163in noroc, zic eu) \u015fi cu mai pu\u0163in\u0103 \u00eenzestrare (unii chiar infatua\u0163i \u015fi sigur bolnavi de narcisism), poe\u0163ii \u015fi prozatorii, care se zbat s\u0103 intre \u00een gra\u0163iile primilor, mul\u0163i muncind cu patim\u0103, dedica\u0163i \u015fi motiva\u0163i, poate, poate, dosarele lor vor fi aprobate, poate, poate apuc\u0103 \u015fi ei s\u0103 se \u00eenfrupte din pomana statului \u00eenainte de zborul final spre Marea Eternitate. \u015etiu, cinism curat, dar trebuie s\u0103 fie cineva care s\u0103 mai \u00een\u0163epe, prea ne complacem \u00een lipsa atitudinii, vrem obiectivitate, sigur, al\u0163ii s\u0103 o cear\u0103. Ce s\u0103 mai vorbim de cei mai tineri, din c\u00e2mpul muncii, ei chiar trebuie s\u0103 aib\u0103 noroc \u015fi talent cu carul, altfel se vor pierde \u00een neantul existen\u0163ial.
\n\"\"


\nRomani\u021ba Maria \u0218TEN\u021aEL<\/strong><\/p>\n

PUZZLE… Culori la Revolu\u021bie<\/strong><\/p>\n

Am \u00een fa\u021b\u0103 o pagin\u0103 alb\u0103. Nu e u\u0219or, dar \u00eencerc s\u0103 o colorez cu amintirile din acea zi, din acel decembrie 89….
\nAmintirile mele – piese dintr-un puzzle colorat, adunate acum, una venind din alta – flash-uri luminate, ro\u0219u ori galben sau verde, sau gri \u0219i chiar albastru….<\/p>\n

20 decembrie 89 – spre ora 13, autobuzul 133 opre\u0219te la ro\u0219u- stopul din Pia\u021ba Roman\u0103, la intersec\u021bia cu Bdul. Ana Ip\u0103tescu. M\u0103 uit pe geam \u0219i v\u0103d, \u00een strad\u0103, spre Sala Dalles, o mare mul\u021bime de oameni, \u00eemi dau seama c\u0103 se terminase mitingul… Marele Miting din Pia\u021ba Palatului. Dar mul\u021bimea aceea are ceva ciudat: e ca o mare agitat\u0103, nu-mi dau seama: vin, alearg\u0103, stau pe loc. Pe l\u00e2ng\u0103 autobuzul 133 trec in\u0219i cu salopete gri, purt\u00e2nd portretele celor 2 conduc\u0103tori… dar sunt \u021binute altfel: cu capul \u00een jos…! hm\u2026 nu a\u0219a era \u201eregula\u201d!
\nAjung la Radio, intru cu bon, f\u0103r\u0103 probleme \u0219i urc la etajul 5, la Redac\u021bia emisiunilor pentru copii, unde duceam o \u00eenregistrare cu agenda activit\u0103\u021bilor de iarn\u0103 la Palatul Pionierilor (lucram acolo de un an, la Subredac\u021bia RTV a pionierilor \u0219i realizam cu copiii emisiuni radiofonice \u0219i filmule\u021be \u00eentr-un studio special!). Pe drum, p\u00e2n\u0103 la etajul 5, merg pe trepte, nu iau liftul, (care era blocat!) \u0219i \u00eent\u00e2lnesc destul\u0103 lume, pe unii \u00eei cunosc, pe al\u021bii nu, salut \u0219i remarc pe fe\u021bele lor o paloare, sunt chiar galbeni ca ceara, dar nu e agita\u021bie.
\nIntru \u00een birou, scot caseta cu \u00eenregistrarea \u201eAgendei\u201d; vreau s\u0103 i-o dau redactoarei Gabriela Mantu… dar ea mi-o d\u0103 \u00eenapoi \u0219i-mi spune ceva gen \u201e\u0219tii, avem o altfel de agend\u0103 acum\u201d \u0219i adaug\u0103 \u0219optit: \u201evezi ce vorbe\u0219ti \u0219i cu cine, c\u0103 avem \u0219i colegi noi\u201d… Chiar intr\u0103 pe u\u0219\u0103 dou\u0103 persoane pe care nu le cunosc, vorbesc la telefoane; remarc c\u0103 sunt \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een gri….
\nPeste tot e lume \u00een mi\u0219care, se intr\u0103 \u0219i se iese din birouri… nu mi se pare agita\u021bie, nimic anormal!
\nZ\u0103resc un coleg, redactor militar de la emisiunea \u201eOra Armatei\u201d- cred c\u0103 era Val Pricin\u0103 – \u0219i intru \u00een biroul lor. Sunt cam mul\u021bi aici, membrii redac\u021biei \u0219i c\u00e2\u021biva colegi de la Televiziune, pe care \u00eei \u0219tiu. Cineva se pl\u00e2nge: \u201emi s-a dat ordin s\u0103 plec la Timi\u0219oara s\u0103 transmit reportaje \u00een care s\u0103-i demasc pe tr\u0103d\u0103tori. Dar cine sunt ei?! Plec la noapte, poate pierd trenul\u201d. R\u00e2dem to\u021bi, dar e un r\u00e2s silit, cam verde…
\n\u201eAsculta\u021bi-m\u0103\u201d – zice cu voce groas\u0103 colegul de la \u201eOra Armatei\u201d – Nicolae (Nae, cum \u00eei ziceam) Cenu\u0219\u0103. Deschide un carne\u021bel mic, cu coper\u021bi verzi \u0219i d\u0103 s\u0103 ne citeasc\u0103 ni\u0219te versuri (\u0219tiam c\u0103 e \u0219i poet): \u201eLe-am scris azi noapte \u0219i titlul poeziei este :\u201e\u00cenceputul sf\u00e2r\u0219itului\u201d. Nae \u00eencepe s\u0103 citeasc\u0103 poezia, m\u0103 rog, ce era scris pe pagina din m\u00e2na lui…
\n…Pare c\u0103 nimeni nu \u00eel ascult\u0103, dar pe to\u021bi ne-a frapat titlul. \u201eChiar crezi?\u201d zice unul\u201d. \u201eOare este posibil?\u201d zice altul\u201d. \u201eNu \u0219tiu ce va fi, zice \u0219i autorul, dar a \u00eenceput!\u201d.
\n…Suntem to\u021bi tulbura\u021bi de versurile spuse cu hot\u0103r\u00e2re de Nae Cenu\u0219\u0103, de perspectiva tulbure, neb\u0103nuit\u0103, aproape de necrezut. Val-v\u00e2rtej intr\u0103 o coleg\u0103 de la TV – eram institu\u021bie comun\u0103, ea venise s\u0103 ia CAR-ul, care avea sediul aici, la Radio. Colega, Doina Moldovan, agitat\u0103, zice: \u201eAbia am sc\u0103pat, \u00een strad\u0103 era adunat\u0103 mul\u021bime mare, mul\u021bi tineri, \u00eenfuria\u021bi, aproape s\u0103 dea peste mine… ziceau c\u0103 s\u0103 merg cu ei, la revolu\u021bie, s\u0103-l d\u0103m jos pe tiran! Le-am spus c\u0103 sunt gravid\u0103 \u0219i a\u0219a m-au l\u0103sat s\u0103 trec\u201d…
\n\u201eCe revolu\u021bie… – \u00eei zic eu – ce, ai v\u0103zut tu vreo revolu\u021bie \u00een via\u021ba ta, ca s\u0103 \u0219tii cum este?\u201d. \u201eNu – zice Doina – dar a \u00eenceput ceva \u0219i v\u0103 spun c\u0103 mie situa\u021bia mi se pare albastr\u0103! \u201d…
\n\u00cen biroul de la \u201eOra Armatei\u201d, tensiunea cre\u0219tea, nici unul nu voia s\u0103 comenteze, dar, ascult\u00e2nd-o pe Doina, care spusese c\u0103 \u201ea \u00eenceput ceva\u201d, parc\u0103 d\u0103deam crezare versurilor din h\u00e2rtia lui Nae, despre \u00eenceputul sf\u00e2r\u0219itului\u201d…<\/p>\n

… \u00cen acea sear\u0103 de 20 decembrie, am plecat acas\u0103 cu ma\u0219ina lui Nae Cenu\u0219\u0103, cred c\u0103 a fost drumul liber \u0219i aparent lini\u0219tit, p\u00e2n\u0103 la noi, \u00een Drumul Taberei… Apoi, noaptea a continuat cu cele mai negre evolu\u021bii ale acelui \u00eenceput, dovedindu-se c\u0103 era, totu\u0219i, un \u00eenceput al unui sf\u00e2r\u0219it… a\u0219teptat, dorit!
\nDoina spusese c\u0103 situa\u021bia \u201ep\u0103rea albastr\u0103\u201d, dar… la urma-urmei, albastru e \u0219i culoarea SPERAN\u021aEI!
\nNu-i a\u0219a? A fost! Este!? Va fi??<\/p>\n

(Din volumul Timpul care a \u00eenvins Teama \u2013 Martori ai istoriei-Decembrie 1989-Decembrie 2007<\/em>, Editura Ars Longa, 2008. Edi\u021bia a fost alc\u0103tuit\u0103 de jurnalista \u0219i scriitoarea Pu\u0219a Roth<\/strong>)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Editorial VALERIA Manta T\u0103icu\u021bu Noi nu suntem normali\u2026 Starea de normalitate a unei culturi presupune, printre multe altele, cultivarea individualului,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16056"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16056"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16056\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16063,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16056\/revisions\/16063"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16056"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16056"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16056"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}