{"id":16014,"date":"2021-09-24T12:05:59","date_gmt":"2021-09-24T09:05:59","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16014"},"modified":"2021-09-24T12:09:27","modified_gmt":"2021-09-24T09:09:27","slug":"spatii-culturale-nr-50-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16014","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 50 (12)"},"content":{"rendered":"

Silvia Ioana Sofineti <\/strong>
\n\"\"

\u00centre noi s-a a\u0219ternut frumuse\u021bea<\/strong>
\n\"\"

Lumea v\u0103zut\u0103 prin vitralii \u00ee\u021bi ofer\u0103 avantajul unei percep\u021bii duble: pe de o parte, a fragmentelor colorate care o compun\/ o descompun, pe de alt\u0103 parte, a \u00eentregului (\u201etimpul s-a oprit s\u0103-mi arate c\u0103 fericirea nu st\u0103 \u00een cioburi\/ ci \u00een \u00eentreg\u201d). Maria Gr\u0103dinaru este o poet\u0103 pentru care curgerea, transformarea, mi\u0219carea cu scop ocup\u0103 un loc important \u00een conturarea universului liric. \u00centotdeauna, \u00een textele ei, se iau ca punct de plecare \u00een construc\u021bie \u00eentunericul, teama, senza\u021bia de frig, incertitudinea, amenin\u021barea ascuns\u0103 (\u201esimt o nevoie absurd\u0103 s\u0103 scriu\/ despre cum am locuit ani la r\u00e2nd \u00eentr-un subsol lugubru\/ divag\u00e2nd dintr-un cerc \u00eentr-altul\u201d), pentru ca, \u00eentr-un t\u00e2rziu, din crisalid\u0103 s\u0103 izbucneasc\u0103 spre ve\u0219nicie frumuse\u021bea fluturelui: \u201ehabar nu am de ce se \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2neaz\u0103 oamenii\/ s\u0103 cread\u0103 c\u0103 fluturii tr\u0103iesc doar o clip\u0103\/ eu cunosc cel pu\u021bin unul care gust\u0103 nestingherit nectarul\/ ve\u0219niciei\u201d (\u201esimbioz\u0103\u201d).
\nCa s\u0103 po\u021bi gusta p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu voluptatea jocului, ai nevoie de inocen\u021b\u0103, de p\u0103strarea unei \u201ebaghete magice\u201d (chiar dac\u0103 uneori ea se transform\u0103 \u00een \u201esuli\u021b\u0103 \u00eenfipt\u0103 \u00een coasta\/ sub care m-am autoexilat\u201d), de credin\u021ba \u00een lumin\u0103: \u201echiar crezi c\u0103 te-ai putea \u00eempiedica de o liter\u0103\/ n-am fost niciodat\u0103 mai sigur\u0103\/ c\u0103 dincolo de cuv\u00e2nt st\u0103 lumina aceea\/ care \u021bine totul \u00een echilibru\/\/ acum d\u0103-mi m\u00e2na \u0219i nu te teme\/ p\u0103\u0219e\u0219te \u00een lumea mea at\u00e2t c\u00e2t s\u0103 vezi un copil\/ juc\u00e2ndu-se cu soarele\u201d(\u201espune-mi\u201d), dar \u0219i de optimism: \u201ecopilul din mine p\u0103\u0219e\u0219te descul\u021b printre versuri\/ cu soarele \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 \u0219i cu luna \u00een cealalt\u0103\/ nimic nu-i poate umbri existen\u021ba\/ nicio sentin\u021b\u0103 dinspre timpul acestei lumi\/ nici m\u0103car orizontul \u00eengenuncheat l\u00e2ng\u0103 urma \u0219arpelui\u201d . Liric \u0219i confesiv, discursul poetic al Mariei Gr\u0103dinaru recurge adeseori la tehnica monologului adresat, de\u0219i este limpede c\u0103 poeta vorbe\u0219te doar cu sine, dintr-o nevoie de a se limpezi, de a g\u0103si r\u0103spunsuri: c\u0103ci nu po\u021bi \u00eenv\u0103\u021ba nimic, totul este ascuns \u00een tine \u0219i n-ai nevoie dec\u00e2t de \u00eentreb\u0103rile potrivite pentru a afla \u201eun r\u0103spuns\u201d: \u201edac\u0103 \u021bi-a\u0219 spune c\u0103 am \u00eengenuncheat t\u0103cerea\/ l\u00e2ng\u0103 un cuv\u00e2nt c\u00e2t toate celelalte la un loc\/ nu-i a\u0219a c\u0103 ai \u00een\u021belege de unde vine poezia\/ \u0219i nu te-ar mai cople\u0219i teama c\u0103 a\u0219 putea c\u0103uta evadarea\/ \u00eentr-un univers care nu cunoa\u0219te r\u0103s\u0103ritul\u201d.
\nA scrie poezie, consider\u0103 Maria Gr\u0103dinaru, \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta (\u0219i a g\u0103si) un echilibru \u00eentre siguran\u021b\u0103 \u0219i \u00eendoial\u0103, \u00eentre lumin\u0103 \u0219i \u00eentuneric, \u00eentre credin\u021b\u0103 \u0219i \u00eentre t\u0103gad\u0103: \u201eoare dac\u0103 a\u0219 culege soarele cu m\u00e2na dreapt\u0103\/ \u0219i l-a\u0219 rostogoli pe propria cruce\/ lumina \u0219i-ar p\u0103stra echilibrul\u201d (\u201ereverbera\u021bie\u201d). Nu g\u00e2ndirea\/ ra\u021biunea genereaz\u0103 r\u0103spunsuri (poetice, filosofice etc.), ci sufletul \u00een inefabil\u0103 stare de rug\u0103ciune: \u201esufletul coboar\u0103 ca un alpinist pe oglinzi\/ p\u00e2n\u0103 \u00een buza iadului\/ s\u0103 culeag\u0103 semnul \u00eendoielii\/ \u00eenainte ca acesta s\u0103 fie rostit\u201d (\u201eintersec\u021bii\u201d).
\n\u00centr-una dintre numeroasele arte poetice incluse \u00een volum apare ideea c\u0103 poezia, ca \u0219i Dumnezeu, de altfel, locuie\u0219te \u00eenl\u0103untrul nostru; a\u0219adar, c\u0103utarea \u00eencepe cumva din exteriorul fiin\u021bei, urm\u00e2nd s\u0103 se ad\u00e2nceasc\u0103 pe un drum care duce spre suflet, \u00eentr-un loc tainic \u0219i anevoie de descoperit: \u201em-am dezbr\u0103cat de lume \u00een casa aceea cu vedere\/ spre ve\u0219nicie\/ acolo am descoperit poezia\/ reverbera \u00een mine\/ precum un stradivarius la atingerile celui mai fin arcu\u0219\/\/ atunci am sim\u021bit prima dat\u0103\/ respirul timpului care uimit\/ se oprise s\u0103 m\u0103 citeasc\u0103\u201d (\u201econdei\u201d).
\nO poet\u0103 capabil\u0103 de contempla\u021bie, de c\u0103utarea de r\u0103spunsuri, o poet\u0103 care nu se mir\u0103, nu sfideaz\u0103 \u0219i mediteaz\u0103 la sensul profund al lumii merit\u0103 toat\u0103 aten\u021bia cititorului. Poemele nu ofer\u0103 altceva dec\u00e2t o perspectiv\u0103 a p\u0103r\u021bii lini\u0219tite a lumii \u0219i a crea\u021biei: \u201eam m\u00e2ng\u00e2iat pentru o clip\u0103\/ lini\u0219tea dintre noi pe din\u0103untru\/ constela\u021bii necunoscute universului nostru\/ s-au cuib\u0103rit \u00eentre palme\/ de parc\u0103 acolo ar fi fost locul lor dintotdeauna\u201d (\u201et\u0103ceri locuite\u201d). Maria Gr\u0103dinaru este deja o voce liric\u0103 autentic\u0103 \u0219i faptul c\u0103 este \u00eenc\u0103 prea pu\u021bin cunoscut\u0103 \u021bine mai mult de lipsa de abilitate a poe\u021bilor adev\u0103ra\u021bi de a se impune \u00een mod agresiv pe pia\u021ba de carte de la noi \u0219i absolut deloc de valoarea scrisului: \u201e\u00eentre noi s-a a\u0219ternut poezia\/\/ eu nu p\u0103\u0219esc spre tine de team\u0103 s\u0103 nu o tulbur\/ tu nu p\u0103\u0219e\u0219ti spre mine de team\u0103 s\u0103 nu-i \u0219tirbe\u0219ti\/ frumuse\u021bea\u201d (\u201eat\u00e2t de aproape\u201d).<\/p>\n

*Maria Gr\u0103dinaru<\/strong>: triplu sec<\/em>, Ed. ArtBook, Bac\u0103u, 2016<\/p>\n


\nPetre ISACHI<\/strong>
\n\"\"

Romantismul nu moare: Riscurile
\nautorului bifrons* <\/strong>
\n – O lectur\u0103 posibil\u0103 –<\/em><\/p>\n

Romanul romantic (\u201eromantism rural\u201d ar fi fost eticheta pus\u0103 de G. C\u0103linescu) T\u0103t\u0103ru\u015fca venit, probabil, \u201epe furi\u015f\u201d la binomul auctorial: Tudor Cicu-Mihaela Roxana Boboc, mi-a amintit de parabola teniei, invocat\u0103 c\u00e2ndva, de Mario Vargas Llosa, \u00een Scrisori c\u0103tre un t\u00e2n\u0103r romancier, Lima, 1997. Se \u015ftie, pe vremea c\u00e2nd industria farmaceutic\u0103 nu atinsese (contra)performan\u0163ele de azi, domni\u015foarele\/ doamnele care doreau s\u0103-\u015fi men\u0163in\u0103\/ recapete siluetele de silfid\u0103, \u00eenghi\u0163eau c\u00e2te o tenie, asum\u00e2ndu-\u015fi ca ni\u015fte adev\u0103rate martire ale frumuse\u0163ii, tirania \u015fi riscurile provocate de aceasta. Probabil c\u0103 aceea\u015fi devo\u0163iune necondi\u0163ionat\u0103 pentru arta nara\u0163iunii \u015fi a frumosului, a acelora\u015fi dou\u0103 voci auctoriale, Tudor-Mihaela, mi-a readus \u00een memorie \u015fi opinia lui Novalis, c\u0103 lumea trebuie romantizat\u0103 cu orice pre\u0163. Este ceea ce ar trebui s\u0103 fac\u0103 scriitorul\/ artistul \u00een fiecare zi. Dar niciunde, riscul estetic nu tr\u0103ie\u015fte mai confortabil dec\u00e2t \u00eentr-o scriitur\u0103 romantic\u0103 de acest tip. \u201eEl\u201d \u015fi \u201eEa\u201d, predestina\u0163i \u2013 \u201esunt parc\u0103 f\u0103cu\u0163i s\u0103 scrie \u00eempreun\u0103\u201d, ne spune Tudor Cicu, \u00een \u201eCuv\u00e2nt \u00cenainte\u201d – intuind c\u0103 pe cititor nu-l mul\u0163ume\u015fti niciodat\u0103, dec\u00e2t cu o poveste de iubire atipic\u0103, s-au conformat subiectului, cu gra\u0163ia lui Gala Galaction din nuvela De la noi la Cladova, dar \u015fi cu riscurile de rigoare aflate \u00een subteranele romanului interpretat \u201ela dou\u0103 piane\u201d. Ce mai pot spune eu, criticul, (des)c\u00e2ntat de cele citite \u015fi convins de efectul paralizant al duhului inanalizabil ce fiin\u0163eaz\u0103 \u00een fiecare oper\u0103 literar\u0103 scris\u0103 de un autor bifrons? Dec\u00e2t c\u0103 to\u0163i scriitorii sunt \u201ef\u0103cu\u0163i s\u0103 scrie \u00eempreun\u0103\u201d, chiar dac\u0103, \u00een esen\u0163\u0103, estetica \u015fi retorica lor nu coincid, cum pare s\u0103 fie \u00een T\u0103t\u0103ru\u015fca. Repet, pare!?
\n\u201eMetoda de scriere\u201d \u2013 experimentat\u0103, cum se \u015ftie at\u00e2t \u00een literatura autohton\u0103, c\u00e2t \u015fi \u00een cea european\u0103 \u2013 lumineaz\u0103 \u015fi limpeze\u015fte fenomenul crea\u0163iei, pentru cei ce nu au \u00een\u0163eles \u00eenc\u0103, identitatea \u015fi corela\u0163ia instan\u0163elor comunic\u0103rii narative: autor, narator, personaj, cititor. Lectorul tradi\u0163ional, mai pu\u0163in familiarizat cu elementele de naratologie, descoper\u0103 c\u0103 \u201eAutorul\u201d ce ne ofer\u0103 cu o estetic\u0103 sadoveniano-rebrenian\u0103, \u201epovestea unei fete din neam t\u0103t\u0103resc\u201d este un Ianus-narator cu dou\u0103 fe\u0163e, care are simultan harul de a cunoa\u015fte trecutul \u015fi de a prevedea viitorul \u2013 cunoscuta \u015fi eterna duplicitate auctorial\u0103, altfel figurat\u0103. Dar mai constat\u0103 c\u0103 acela\u015fi \u201eAutor bifrons\u201d nu se identific\u0103 practic, cu numele scrise pe copert\u0103: Tudor Cicu\/ Mihaela Roxana Boboc. Observ\u0103 cum, de\u015fi cu siguran\u0163\u0103 cei doi, El , cel ce scrie capitolele \u201ef\u0103r\u0103 so\u0163\u201d \u015fi Ea care scrie capitolele \u201ecu so\u0163\u201d au viziuni estetice, filosofice, religioase etc. diferite, se \u00eenstr\u0103ineaz\u0103 poetic sub umbrela realismului mitic, \u00eentr-o singur\u0103 voce auctorial\u0103\/ naratorial\u0103, cu eroismul admirabil al femeii ce \u00eenghi\u0163ea tenia, pentru a-\u015fi p\u0103stra intact\u0103 silueta \u015fi frumuse\u0163ea. Este remitizat\u0103 \u015fi romantizat\u0103 iubirea \u2013 care vine, desigur, \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u015fi ac\u0163ioneaz\u0103 fatal – c\u00e2nd \u00een spiritul Bibliei, c\u00e2nd \u00een spiritul Coranului, \u00eenc\u00e2t nu-\u0163i r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 repe\u0163i ca un ecou: \u201edac\u0103 iubire nu e, nimic nu e\u201d, cu at\u00e2t mai pu\u0163in \u00eentr-un roman cu mesaj pl\u0103cut cititorului. Dar al\u0103turi de iubire \u2013 o putere fatal\u0103 \u015fi supraomeneasc\u0103 – coexist\u0103 ca \u00eentotdeauna, ura, invidia, moartea, agresiunea, suspiciunea, tr\u0103darea, minciuna, crima etc. Dar s\u0103 nu anticip\u0103m \u015fi s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m \u00eempreun\u0103 cu Tudor Cicu, cel ce a g\u00e2ndit \u201eCuv\u00e2ntul \u00eenainte\u201d, : \u201eDar oare e poveste tot ce s-a scris aici?\u201d. Este ce vrea M\u0103ria Sa Cititorul, tiranul absolut, credem noi, pe care mai pu\u0163in \u00eel intereseaz\u0103 voca\u0163ia de cruciat al \u201eautorului bifrons\u201d sau convingerea lui dostoievskian\u0103 c\u0103 frumuse\u0163ea va schimba lumea! Dictatura cititorului este absolut\u0103! Noi suntem noi plus oglinda\/ voin\u0163a cititorului, ar putea spune cei doi scriitori din Buz\u0103ul literar al nedrept\u0103\u0163itului de soart\u0103, Vasile Voiculescu.
\nNu \u201eintentio auctoris\u201d, nici \u201eintentio operis\u201d, ci \u201einten\u0163io lectoris\u201d (propria-i inten\u0163ie!) \u00eel intereseaz\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, pe lector! Dac\u0103 \u201ea scrie e un fel de a tr\u0103i\u201d, cum sus\u0163inea autorul \u201eDoamnei Bovary\u201d, de ce nu \u015fi a citi ar putea s\u0103 fie un alt fel de a (re)tr\u0103i? Astfel romanul (pseudo)erotic T\u0103t\u0103ru\u015fca (iubirea \u2013cauza lumii – pare o tem\u0103-pretext!) este pentru eventualul cititor, oglinda propriului spirit. Act clar de narcisism, cum ar conchide scriitorul \u015fi matematicianul Ion Barbu. Prin urmare, c\u00e2t spirit \u00een Domnia \u2013 Sa Cititorul, at\u00e2ta spirit \u00een scriitura romanului! Aceast\u0103 realitate fatal\u0103 \u00eel nemul\u0163ume\u015fte total \u015fi-i acutizeaz\u0103 interogativ, metafizica lectorului-tiran, care ar vrea s\u0103 \u015ftie totul despre facerea\/ poietica romanului, de\u015fi despre sine nu cunoa\u015fte mai nimic!? Prima \u00eentrebare care-i r\u0103sare brusc: unde-s \u015fi cum sunt disimulate biografiile exterioare ale celor dou\u0103 identit\u0103\u0163i (artistice) autonome, ce-l configureaz\u0103 pe Autorul bifrons? Intuie\u015fte c\u0103 altele sunt m\u0103\u015ftile eului auctorial\/ narativ afi\u015fate \u2013 mai corect sublimate \u2013 de Mihaela Roxana Boboc \u015fi altele cele ale lui Tudor Cicu. \u015ei interoga\u0163iile continu\u0103 s\u0103-l invadeze\u2026! Unde se \u00eent\u00e2lnesc \u015fi unde se despart m\u0103\u015ftile acestor \u201efiin\u0163e de h\u00e2rtie\u201d, care populeaz\u0103, \u00een jurul anilor 195\u2026, satul dobrogean mitic, Azaplar, din Pontul Euxin ovidian?
\nDar s\u0103 fiu mai explicit\u2026 Ce caut\u0103 de fapt, prezumtivul \u015fi cusurgiul meu cititor? S\u0103 nu cumva s\u0103-l confunda\u0163i cu mine, autorul acestor \u00eensemn\u0103ri critice! Caut\u0103 nucleul intim legat visceral de binomul auctorial Tudor-Mihaela. Cel ce nareaz\u0103 \u015fi poetizeaz\u0103 baladesc, \u201eistoriile\u201d din \u201epovestea unei fete din neam t\u0103t\u0103resc\u201d? Al c\u0103reia dintre cele dou\u0103 frumoase veri\u015foare, se \u00eentreab\u0103, nu f\u0103r\u0103 temei, fratele nostru, cititorul? Problematica romanului – contaminat de Sadoveanu, Rebreanu, Galaction, dar \u015fi de \u2013 oric\u00e2t ar p\u0103rea de incredibil \u2013 Orham Pamuk (Premiul Nobel pentru Literatur\u0103, 2006) este deosebit de complex\u0103 \u015fi configureaz\u0103 neostentativ simfonismul temelor \u015fi al motivelor care-l arunc\u0103 oniric, pe interogativul cititor, \u00een \u201eplasa amintirilor\u201d \u2013 \u201erealitatea b\u0103tr\u00e2nilor\u201d, spunea cineva mult mai\u2026 dec\u00e2t mine, eu doar v\u0103 confirm de la ad\u00e2ncimea\/ \u00een\u0103l\u0163imea v\u00e2rstei matusalemice, dar \u015fi \u201ecrea\u0163ie continu\u0103\u201d, o spunea altcineva, tot mai\u2026 dec\u00e2t\u2026, probabil, pentru nepo\u0163ii mei! \u00cen continuare, totul pare dictat de hazard, \u201ecel mai mare romancier al lumii\u201d (Balzac), ce confirm\u0103 cu fiecare poveste, cunoscuta aser\u0163iune a lui Frederic cal Mare: \u201eTrei sferturi din ceea ce se petrece \u00een acest univers deplorabil se datoreaz\u0103 venerabilei Sale Maiest\u0103\u0163i \u00cent\u00e2mplarea\u201d, dar \u015fi de mult controversata tem\u0103 romantic\u0103: \u201evia\u0163a e vis\u201d. Tema de circula\u0163ie universal\u0103, pare s\u0103 fie aleas\u0103 \u2013 nu am gre\u015fit: pare s\u0103 fie aleas\u0103 \u2013 de Tudor Cicu, autorul\/ naratorul, cel ce scrie secven\u0163ele narative \u201ef\u0103r\u0103 so\u0163\u201d, c\u0103ruia i-a r\u0103mas \u00een memoria involuntar\u0103, de pe vremea c\u00e2nd era licean \u00een Constan\u0163a \u015fi st\u0103tea \u00een gazd\u0103 la o turcoaic\u0103, fic\u0163iune, realitate \u2013 nu conteaz\u0103?! – o carpet\u0103 ce avea brodat cu fire de bumbac, \u00een culori diverse, un tablou cu un subiect simbolic: \u201eun vas de pescuit cu un t\u00e2n\u0103r la timon\u0103 \u015fi pe chei o t\u00e2n\u0103r\u0103 cu o feti\u0163\u0103 \u00een bra\u0163e \u015fi alt copil \u0163in\u00e2ndu-l de o m\u00e2n\u0103, care privea c\u0103tre vasul acela. \u00cen fundal, marea \u015fi pesc\u0103ru\u015fii. \u00cen partea de jos a tabloului era scris: Via\u0163a e un vis ce trebuie tr\u0103it p\u00e2n\u0103 la moarte\u201d. Cum T\u0103t\u0103ru\u015fca are o structur\u0103 epic\u0103 sferic\u0103, rebrenian\u0103, cititorul va re\u00eent\u00e2lni aceast\u0103 secven\u0163\u0103 din incipitul Pove\u015ftii (totul \u00eencepe \u015fi se sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een poveste: poetica sf\u00e2r\u015fitului\/ \u00eenceputului continuu, spunem noi, criticii, pentru a fi b\u0103ga\u0163i \u00een seam\u0103 de cititor, tiranul nostru absolut!) \u015fi \u00een deznod\u0103m\u00e2ntul romanului.
\nDup\u0103 lectura integral\u0103 a celor XV capitole \u015fi a Epilogului, \u00een\u0163elegem c\u0103 romanul eternizeaz\u0103 \u2013 ve\u015fnicia este prezentul pur, sus\u0163inea autorul lui Faust \u2013 povestindu-ne, destinul c\u0103pitanului de vas, Gheorghe Ivanciu surprins \u00een apele din dreptul Antalyei, pe o carpet\u0103, dar \u015fi \u00een destinul satului Azaplar invadat pe nesim\u0163ite de comunism, a\u015fa cum este ast\u0103zi cucerit de fenomenul globaliz\u0103rii. Constat\u0103m cu surprindere \u2013 paradox aparent \u2013 c\u0103 cei doi scriitori (doi \u00een unul!) par s\u0103 fi fost ale\u015fi de teme \u015fi motive. Scriitura ne sugereaz\u0103 c\u0103 \u00eent\u00e2i suntem ale\u015fi \u015fi apoi alegem! Prin urmare, Tudor C. \u015fi M-R. Boboc, binomul auctorialo-narativ ce semneaz\u0103 coperta I a romanului, au fost ale\u015fi, dup\u0103 necesit\u0103\u0163i compozi\u0163ionale, de hazard, fatalitate, iubire, via\u0163\u0103 (ca vis al fiin\u0163ei \u015fi al nefiin\u0163ei!), familie, sat, neam, religie (mitizate obiectiv, sine ira et studio!), singur\u0103tate, senectute, vanitas vanitatum, minciun\u0103, crim\u0103, tr\u0103dare, e\u015fec, fugit tempus, fortuna labilis, tradi\u0163ie, invazia comunismului, istorie (care nu a murit \u015fi nu va muri!), migra\u0163ie, fatalitate, necesitate, efemeritate, carpe diem etc., tot at\u00e2tea teme \u015fi motive care configurate narativo-simbolic ofer\u0103 pe o tav\u0103 de argint, precum capul Sf\u00e2ntului Ioan, o simfonie a destinului imprevizibil, dictatorial, st\u0103p\u00e2n pe sine \u00eensu\u015fi!
\nDar s\u0103-i l\u0103s\u0103m dreptul suveranului lector, s\u0103-\u015fi continue exerci\u0163iul interogativ al ra\u0163iunii \u015fi al inteligen\u0163ei artistice, care-i permite s\u0103-\u015fi impun\u0103 propria voin\u0163\u0103 estetic\u0103\/ cognitiv\u0103, celorlalte instan\u0163e ale comunic\u0103rii narative\u2026 \u00centrebarea cade ca o ghilotin\u0103 \u015fi prefigureaz\u0103 riscurile asumate de T. C. \u015fi M. R. B. convin\u015fi c\u0103 aceast\u0103 \u201emetod\u0103 de scriere\u201d (aplicat\u0103 cu succes, de Ilf \u015fi Petrov) va impune \u201eo nou\u0103 descrip\u0163ie \u00een proza de azi\u201d\u2026: Este autorul bifrons al romanului \u00een discu\u0163ie, o voce narativ\u0103 autentic\u0103, din moment ce fic\u0163iunea – mistific\u0163iunea, i-ar spune universitarul Mircea Anghelescu \u2013 \u00eens\u0103\u015fi este o minciun\u0103 (augusta minciun\u0103 a literaturii!), o impostur\u0103 a c\u0103rei putere de persuasiune depinde de felul \u00een care binomul auctorial \u00ee\u015fi accept\u0103 demonii proprii, c\u0103rora le impune mefistofelic, s\u0103-\u015fi m\u0103rturiseasc\u0103 ca la un duhovnic – sinceritatea este o condi\u0163ie sine qua non \u00een literatur\u0103 – obsesiile, ceea ce-i incit\u0103, ce le este visceral, \u00eei mul\u0163ume\u015fte sau \u00eei revolt\u0103 etc., tocmai pentru ca transfigurarea s\u0103 asigure densitate, via\u0163\u0103, ambiguitate \u015fi verosimilitate lumii nou create \u00een miticul Azaplar, \u201esat de prin 1500\u201d, ivit aparent \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, \u00een legendara \u015fi ovidiana Dobrogie, sat parc\u0103 predestinat s\u0103 suporte teroarea istoriei din preajma anilor 195\u2026, dar mai ales al anilor ce vor veni?
\nAutenticitatea, verosimilitatea, sinceritatea asigur\u0103 \u201epove\u015ftilor\u201d for\u0163a persuasiv\u0103, coeren\u0163a intern\u0103 a scriiturii romane\u015fti, caracteru-i de necesitate, suveranitatea fic\u0163iunii \u2013 se \u015ftie: fic\u0163iunea nu minte niciodat\u0103 \u2013 limbajul de turn Babel al etniilor ce locuiesc acest topos mitic al Pontului Euxin, \u00een care coexist\u0103 toate conflictele Europei de azi, de ieri \u015fi de m\u00e2ine. Reu\u015fita incontestabil\u0103 a Autorului cu dubl\u0103 identitate r\u0103m\u00e2ne stilul necesar, adecvat tensiunii narative din cele 15 capitole gradate ascendent, cu inten\u0163ia de a sugera simultan celorlalte categorii estetice, omniprezen\u0163a tragicului. Procedeul povestirii \u00een lan\u0163 impune fluiditatea momentelor clasice ale subiectului romanului \u015fi posibilitatea viziunii monografice asupra satului \u2013 un axis mundi pentru locuitori – care \u00eencepe deja s\u0103 presimt\u0103 fenomenul globaliz\u0103rii, cu efecte letale asupra tradi\u0163iei, asupra rela\u0163iilor dintre oamenii locului. Mihaela Roxana Boboc \u015fi Tudor Cicu \u00ee\u015fi propun parc\u0103 s\u0103 contrazic\u0103 celebra aser\u0163iune: \u201estilul este omul \u00eensu\u015fi\u201d. \u00cen scriitur\u0103, ei se exprim\u0103 \u00een stilul necesar \u2013 chestiune nu de tehnic\u0103, ci de viziune, credea M. Proust – impus de form\u0103 \u015fi de tematica pove\u015ftii. Se \u015ftie, scriitura e un aspect al formei, \u00eenc\u00e2t nici unul dintre cele dou\u0103 \u201eglasuri\u201d nu poate pretinde c\u0103 are un stil propriu, inimitabil \u015fi inconfundabil. Cele dou\u0103 voci narative sunt topite \u00een stilul povestitorului.
\nArhitectura romanului tradi\u0163ional T\u0103t\u0103ru\u015fca sus\u0163ine \u00eentr-un tot armonios, autentic, persuasiv \u015fi romantic, cele 15 fic\u0163iuni-narative, cu titluri revelatoare pentru sublimul \u015fi tragicul lumii transfigurate: * Veri\u015foarele Belikis \u015fi Senia; * Ababai Korkut \u015fi Anni Ay\u015fe; * O zi nu tocmai pe plac; * Ca-n gr\u0103dina Ghetsimani; * Crima dintre o\u0163elari; * Desf\u0103\u015furarea; * Loviturile soartei; * Leg\u0103turi primejdioase; * Nunta; * \u00cencerc\u0103ri zadarnice; Mutul Aiaia; * Ozan Aytar, Belkis! (Ia aminte, Belkis!); * Totul p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t\u2026 Senia!; * Precipit\u0103ri \u00een Azaplar; * P\u00e2n\u0103 la moarte \u015fi dincolo de ea; Epilog. Povestitorul bifrons \u2013 fiin\u0163\u0103 f\u0103cut\u0103 din cuvinte \u2013 este omniscient, exterior \u015fi str\u0103in de \u201eistoria\u201d Azaplar-ului. Prin urmare, un narator ubicuu, atot\u015ftiutor, invizibil \u2013 tipul de povestitor concurent al lui Dumnezeu \u2013 care nareaz\u0103 la persoana a III a \u015fi ocup\u0103 un spa\u0163iu autonom fa\u0163\u0103 de cel unde se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cele povestite. Muta\u0163iile spa\u0163iale\/ evenimen\u0163iale sunt f\u0103cute c\u00e2nd de naratorul \u201ef\u0103r\u0103 so\u0163\u201d, c\u00e2nd de cel \u201ecu so\u0163\u201d, care-\u015fi preiau \u00eentotdeauna la momentul oportun, f\u0103r\u0103 complexe, \u201e\u015ftafeta\u201d cu pove\u015fti pline ochi cu semne \u2013 \u201eO c\u00e2te semne sunt \u00een cer \u015fi pe p\u0103m\u00e2nt, pe l\u00e2ng\u0103 oamenii care trec \u015fi \u00ee\u015fi \u00eentorc fa\u0163a de la ele!\u201d \u2013 \u015fi cu eroi ce se duc \u201edincolo de prea mult\u0103 singur\u0103tate\u201d.
\nAutorul bifrons instalat demiurgic \u00een spa\u0163iul evenimentelor distileaz\u0103 \u00een con\u015ftiin\u0163ele celor doi naratori, estetica realismului mitic \u015fi a neoromantismului. Invizibilitatea auctorial\u0103\/ naratorial\u0103, neutr\u0103 \u015fi impasibil\u0103 asigur\u0103 suveranitatea \u015fi (auto)suficien\u0163a fic\u0163iunii. Fratele nostru, cititorul, asist\u0103 la un spectacol narativ ce se autogenereaz\u0103 sub ochii lui, ca necesitate implicit\u0103 romanului \u00eensu\u015fi. At\u00e2t T. C., c\u00e2t \u015fi M. R. B. se feresc \u00een a uzurpa iluzia autosuficien\u0163ei fic\u0163iunii. Altfel spus, evit\u0103 intruziunile de orice tip, \u00een numele obiectivit\u0103\u0163ii flaubertiene sau al Eului narativ dictatorial, de\u015fi problematica transfigurat\u0103 este preponderent romantic\u0103, iar viziunea monografic\u0103 asupra satului Azaplar, \u00een care locuiesc \u00eentr-o armonie utopic\u0103, rom\u00e2ni, t\u0103tari, \u0163igani, evrei, turci, bulgari etc. contamineaz\u0103 estetica scriiturii, de realismul sadoveniano-rebrenian.
\nPrezumtivul \u015fi interogativul cititor se\/ m\u0103 \u00eentreab\u0103 dac\u0103 naratorul atipic din T\u0103t\u0103ru\u015fca se poveste\u015fte \u015fi pe sine? Desigur, cei doi naratori \u201e\u00een unul\u201d se povestesc! A\u015f spune c\u0103 se povestesc \u00een primul r\u00e2nd pe ei \u00een\u015fi\u015fi. Putem vorbi chiar de un paradox: cu c\u00e2t se povestesc mai bine pe ei \u00een\u015fi\u015fi, cu at\u00e2t nareaz\u0103 mai firesc \u201eistoriile\u201d personajelor, cu at\u00e2t puterea persuasiv\u0103 a scriiturii cre\u015fte. Dac\u0103 punctul de vedere spa\u0163ial nu ridic\u0103 probleme celor doi autori, punctul de vedere temporal \u2013 rela\u0163ia existent\u0103 \u00een orice poveste \u00eentre timpul naratorului \u015fi timpul celor narate \u2013 na\u015fte \u00eentreb\u0103ri cititorului lucid, ce \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 alchimia acestui roman tradi\u0163ional, dup\u0103 care s-ar putea preda un eficient curs de naratologie. Cum timpul \u201ereal\u201d\/ cronologic (sun\u0103 a pleonasm!) nu este acela\u015fi cu timpul fic\u0163iunii, subiectiv prin excelen\u0163\u0103, aleatoriu, inventat, asemenea tuturor celorlalte instan\u0163e ale comunic\u0103rii narative, starea de ambiguitate a scriiturii este perpetu\u0103, inanalizabil\u0103 \u015fi poten\u0163at\u0103 de timpul psihologic care nu este \u015fi nu poate s\u0103 fie acela\u015fi la Tudor Cicu \u015fi la Mihaela Roxana Boboc\u2026!?
\nPersist\u0103 asupra scriiturii, ca o sabie a lui Damocles, riscul de a nu fi \u00een\u0163eleas\u0103 o lege de baz\u0103 care prive\u015fte fic\u0163iunea: timpul autentic al romanului este construit pe baza celui psihologic. Altfel spus, fic\u0163iunea din cele 15 capitole, cu titluri ce amintesc de Rebreanu, \u00ee\u015fi construie\u015fte propriul timp, pornind de la cel psihologic Ei bine, tocmai acest timp psihologic este cel ce asigur\u0103 muta\u0163ia (auto)generat\u0103, imprevizibil\u0103, care pune st\u0103p\u00e2nire pe nara\u0163iune, f\u0103r\u0103 voia autorilor\/ naratorilor. Consultarea timpului gramatical dinspre care poveste\u015fte naratorul bifrons, muta\u0163iile timpului naratorului \u015fi\/ sau ale timpului narat impun spre receptare, fratelui nostru, cititorul, o semnifica\u0163ie poliedric\u0103 scriiturii \u2013 densitate, complexitate, intensitate, diversitate, relief – , personajelor (Senia, Belikis, Senol, \u015eabi,, Gh. Ivanciu, P\u0103scu\u0163a, Titi Po\u015firc\u0103, Gheorghi\u0163\u0103 Mitru, Familia hagiului Munegip, mutul Aiaia, bunicul Korkut, Ilie Floricel, Iancu \u015echiopul, Gheorghi\u0163\u0103 Culea etc., dar cu deosebire, istoriei nefaste a t\u0103tarilor risipi\u0163i de soart\u0103, \u00een spa\u0163iul vital al M\u0103rii Negre.
\nAcela\u015fi punct de vedere temporal, imprevizibil, permite amestecul aparent inexplicabil, dintre timpul ca tem\u0103\/ motiv (fugit irreparabile tempus) \u015fi timpul ca \u201eform\u0103\u201d, construct narativ \u00een care se deruleaz\u0103 povestirea (v. Nunta, Mutul Aiaia, Totul p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, Senia, \u2026 etc.). Este lesne de remarcat c\u0103 desf\u0103\u015furarea fictiv\u0103 dintre timpul naratorului \u2013 cu dubl\u0103 identitate \u00een cazul romanului T\u0103t\u0103ru\u015fca \u2013 \u015fi cel al povestirii capitolului, depinde \u00een \u00eentregime de \u201eistoria care se nareaz\u0103\u201d. Se poate observa c\u0103 a\u015fa-zisa \u201eform\u0103\u201d \u2013 spa\u0163ial\u0103, temporal\u0103, de nivel al realit\u0103\u0163ii \u2013 nu se poate disocia de \u201eistoria\u201d ce se \u00eentrupeaz\u0103 din cuvinte. Nu \u00eentotdeauna, s\u0103 recunoa\u015ftem, bine alese! Am citat un autor cusurgiu. Totu\u015fi cea mai grea problem\u0103 pentru un scriitor r\u0103m\u00e2ne alegerea cuvintelor! A fost \u015fi problema lui Eminescu: \u201eUnde voi g\u0103si cuv\u00e2ntul s\u0103 exprime adev\u0103rul?\u201d. Adev\u0103rul istoric, filosofic, religios, semiotic, sintactic, simbolic, estetic etc. Care \u201eadev\u0103r\u201d? Se \u00eentreba \u015fi Pillat din Pont! Ostentativ didactic\u0103 mi se pare \u015fi voin\u0163a autorilor, de a \u00eemp\u0103ca contrariile \u015fi a justifica comportamentul eroilor: \u201eDragostea e mai tare ca moartea, fiule\u201d, \u00eei spune preotul ortodox al bisericii din Comana, lui Gheorghe Ivanciu, dup\u0103 spovedanie, parc\u0103 pentru a-l convinge de iertarea lui Dumnezeu \u015fi a-i confirma alegerea, de\u015fi el a fost cel ales de soart\u0103! Nu aceea\u015fi \u201e\u00een\u0163elegere\u201d \u00eei acord\u0103 Silvia (ne)fericitului rom\u00e2n \u00eendr\u0103gostit, amenin\u0163at \u00een propria-i \u0163ar\u0103 \u015fi obligat s\u0103 emigreze ilegal \u00een Turcia: \u201eAcela\u015fi Dumnezeu ne \u0163ine \u00een bra\u0163e pe to\u0163i. El nu amestec\u0103 limbile, cum amesteci tu, religiile\u201d. Acuza\u0163ie direct\u0103 ce confirm\u0103 eternul r\u0103zboi al rom\u00e2nilor contra rom\u00e2nilor! Fatalitate ve\u0163i spune\u2026
\nConfigura\u0163ia timpului romanesc este altfel luminat\u0103 cititorului de elit\u0103 (\u00eendr\u0103znesc s\u0103 spun c\u0103 ast\u0103zi literatura nu mai tr\u0103ie\u015fte dec\u00e2t gra\u0163ie unui asemenea tip de cititor!) dac\u0103 Domnia-Sa observ\u0103 interferen\u0163a \u201etimpilor vii\u201d \u2013 de maxim\u0103 concentra\u0163ie a tr\u0103irilor \u2013 \u015fi a timpilor de tranzi\u0163ie, \u201emor\u0163i\u201d, la fel de necesari \u00een extensia \u201eistoriilor\u201d \u00eent\u00e2mplate\/ imaginate \u00een miticul Azaplar. Se \u015ftie, dac\u0103 poezia este un gen intensiv epurat p\u00e2n\u0103 la esen\u0163\u0103, romanul este extensiv \u015fi se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00eentr-un timp psihologic creat de Autorul bifrons. Aura subtil\u0103 \u015fi ambigu\u0103 a romanului T\u0103t\u0103ru\u015fca este sus\u0163inut\u0103 de imaginarul \u015fi\/ sau fantasticul scriiturii care d\u0103 adev\u0103rata m\u0103sur\u0103 a nivelului de realitate al celor narate. Cum \u00een literatur\u0103 conteaz\u0103, ceea ce este \u015fi firesc, cazul individual, nu m\u0103 pot ab\u0163ine s\u0103 nu amintesc c\u0103 cel mai reu\u015fit personaj al romanului \u2013 nu doar prin simbolistic\u0103 \u2013 este Mutul Aiaia. Poetica t\u0103cerii este aplicat\u0103 blagian: \u201eMut t\u0103lm\u0103ce\u015fti toate semnele\u201d. Cu sau f\u0103r\u0103 voia lor, cei doi scriitori se \u00eent\u00e2lnesc cu Muta lui Viorel Savin, personaj de acela\u015fi tip, din romanul-fluviu Impostorul.
\nPlanul de (i)realitate \u00een care se situeaz\u0103 cele narate de Tudor Cicu \u015fi Mihaela Roxana Boboc este cel mitic, legendar, baladesc \u015fi const\u0103 \u00eentr-o transformare\/ fic\u0163ionalizare fie a unei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri sau eveniment, fie a personajului \u201ereal\u201d istoric. Muta\u0163iile \u00een nivelul de realitate sunt cele care provoac\u0103 cataclismul ontologic \u00een subiect, schimb\u00e2nd \u201efiin\u0163a\u201d ordinii narative. Desigur c\u0103 \u00een T\u0103t\u0103ru\u015fca nu exist\u0103 o contopire \u00eentre problematic\u0103, stil \u015fi punctele de vedere (spa\u0163ial, temporal \u015fi cel al nivelului de realitate), \u00eenc\u00e2t fratele nostru, cititorul, tiran, posesiv \u015fi selectiv, s\u0103 nu aib\u0103 senza\u0163ia c\u0103 cite\u015fte, \u015fi nu tr\u0103ie\u015fte o (misti)fic\u0163iune (termenul \u00eei apar\u0163ine lui Mircea Anghelescu) sublim\u0103 \u015fi tragic\u0103 \u00een esen\u0163a ei. Facem ce facem \u015fi ajungem din nou la cea mai neglijat\u0103 instan\u0163\u0103 a comunic\u0103rii narative: M\u0103ria \u2013 Sa Cititorul. Ca \u015fi eventualii lectori ai romanului \u2013 observ c\u0103 o posibil\u0103 clasificare a acestuia nu ajut\u0103: romantic, realist, mitic, religios, politic, psihologic, poetic, de ac\u0163iune, de analiz\u0103, istoric, experimental, tradi\u0163ional etc. \u2013 romanul T\u0103t\u0103ru\u015fca supravie\u0163uie\u015fte \u00eentr-o ordine kafkian\u0103, aparent aleatorie, invizibil\u0103, instalat\u0103 \u00een chiar centrul condi\u0163iei umane, \u00eempotriva c\u0103reia nu te po\u0163i revolta dec\u00e2t evad\u00e2nd din sistem, fugind din \u0163ar\u0103, a\u015fa cum au procedat \u00een cele din urm\u0103, eternul rom\u00e2n Gheorghe Ivanciu \u015fi frumoasa t\u0103t\u0103ru\u015fc\u0103 Belkis!
\nRecursul la muta\u0163ii graduale \u2013 de spa\u0163iu, timp \u015fi nivel de realitate \u2013 devin evidente odat\u0103 cu capitolul \u201eNunta\u201d, c\u00e2nd tensiunea epic\u0103 se precipit\u0103. Procedeul matrio\u015fca \u2013 p\u0103pu\u015fa ruseasc\u0103 – , cunoscut cititorilor din O mie \u015fi una de nop\u0163i, introduce \u201epovestea unei fete din neam t\u0103t\u0103resc\u201d \u015fi sus\u0163ine \u00eentreg fluxul narativ; misterul, ambiguitatea \u015fi complexitatea istoriilor-fiice, istoriilor-nepoate aflate \u00eentr-un echilibru instabil \u00eentre realitate \u015fi fic\u0163iune, \u00eentre subiectiv \u015fi obiectiv.
\nCeea ce cred eu este (un critic nu exist\u0103, dac\u0103 nu este subiectiv-inefabil, \u015ftim de la G. C\u0103linescu) c\u0103 autorul bifrons nu ne ofer\u0103 at\u00e2t c\u00e2t s-ar cere, dac\u0103 avem \u00een vedere tematica \u015fi inten\u0163ionalitatea, \u201edatul ascuns\u201d, t\u0103cerea semnificativ\u0103, procedeu folosit genial de Ion Creang\u0103, \u00een Povestea lui Stan P\u0103\u0163itul, D\u0103nil\u0103 Prepeleac, Povestea lui Harap Alb etc. Insist, pentru c\u0103 nara\u0163iunea prin omisiune nu este ceva arbitrar \u015fi gratuit. T\u0103cerea comunicativ\u0103, datele eliptice din arhitectura nara\u0163iunii sunt extrem de necesare \u00een crearea a\u015ftept\u0103rii, suspansului, tensiunii narative, st\u0103rii conflictuale etc. Caracterul simbolic al romanului romantic T\u0103t\u0103ru\u015fca sincronizat problematic cu fenomenul (i)migra\u0163iei, dar \u015fi cu infinitul univers imaginar, \u00een care coexist\u0103 visceral \u00eenrudite, absolut toate fic\u0163iunile, ne oblig\u0103 s\u0103-l conect\u0103m deopotriv\u0103 trecutului \u015fi prezentului. Dac\u0103 avem \u00een vedere principiul vaselor comunicante care str\u0103bate \u00eentreaga literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103\/ european\u0103, nu putem s\u0103 nu constat\u0103m c\u0103 trecutul comunistoid al anilor 195\u2026 a colonizat \u015fi prezentul, \u00eentron\u00e2nd \u00een el, ho\u0163ia, frica, crima, tr\u0103darea, \u015fantajul, corup\u0163ia, fuga de sine, la\u015fitatea, r\u0103zboiul dintre culturi, religii etc. Tocmai a\u015fa-zisele vase comunicante ale literaturii \u015fi ale artelor asociaz\u0103 timpuri \u015fi culturi diferite, \u00eentr-o unitate narativ\u0103 ce produce permanent o nou\u0103 realitate, \u00eenc\u00e2t Lumea devine Text.
\nAm oferit prezumtivului cititor, o posibil\u0103 lectur\u0103 a romanului T\u0103t\u0103ru\u015fca, inten\u0163ion\u00e2nd s\u0103 sugerez c\u0103 \u00een absen\u0163a fratelui nostru, lectorul, critica nu poate epuiza fenomenul misterios al crea\u0163iei romane\u015fti, \u015fi nu-l poate explica pe de-a \u00eentregul. De fapt, o oper\u0103 literar\u0103 nu are nevoie de critic! Ea se explic\u0103 singur\u0103, dac\u0103 are cui\u2026!<\/p>\n

*\u201eT\u0103t\u0103ru\u015fca\u201d <\/em>\u2013 roman de Tudor Cicu<\/strong> \u015fi Mihaela Roxana Boboc; cu o postfa\u0163\u0103 de Ion Lazu; Cuv\u00e2nt \u00eenainte: Tudor Cicu, eLiteratura, 2016, Bucure\u015fti<\/strong><\/strong><\/p>\n


\nLucian M\u0103n\u0103ilescu<\/strong>
\n\"\"

DRAGOSTEA DE DUMINIC\u0102<\/strong>
\n\"\"

Despre autoarea volumului \u201eTalazuri\u201d (Editura \u201eArt Creativ\u201d, Bucure\u015fti – 2016) Daniel Cristea Enache nota, recent: \u201eGina Zaharia scrie o poezie sentimental\u0103 \u015fi \u00een acela\u015fi timp meditativ\u0103, \u00een care lumea este redus\u0103 la c\u00e2teva elemente simbolice, iar via\u0163a – la o sum\u0103 de experimente care trebuie transfigurate. Toate cele au nevoie de o semnifica\u0163ie, iar poeta este preg\u0103tit\u0103 s\u0103 le-o confere.\u201d (Daniel Cristea Enache).
\nCriticul sesizeaz\u0103 simplitatea (complicat\u0103!) a poeziei scrise de Gina Zaharia, care \u00ee\u015fi are originile \u00eentr-o \u201eantichitate\u201d a sentimentelor. La fel cum epoca de aur (cea antic\u0103, nu cea… de \u201etrist\u0103 amintire\u201d) \u201erecreeaz\u0103\u201d lumea din patru elemente primordiale (focul, p\u0103m\u00e2ntul, aerul \u015fi apa), poeta face un recurs la memoria transcedental\u0103, invoc\u00e2nd: iubirea (focul), locurile din vis ale copil\u0103riei (p\u0103m\u00e2ntul), starea de transparen\u0163\u0103 a existen\u0163ei (aerul) \u015fi trecerea inexorabil\u0103 a izvoarelor timpului, care se vars\u0103 \u00een Styx (apa).
\n\u201e… cer aer\/ primesc foc \u015fi grote necunoscute\/ e bine \u015fi a\u015fa\/ avem un col\u0163 de lume\u201d \u2013 spune poeta.
\nO asemenea \u201eregresie\u201d in illo tempore structureaz\u0103 un spa\u0163iu \u015fi un timp purificate prin iubire: \u201eparc\u0103 te cunosc\/ p\u0103rul t\u0103u miroase a c\u00e2ntec de dragoste\/ cu siguran\u0163\u0103 te-am iubit c\u00e2ndva simt ceva dogoare \u00een piept\/\/ atunci mi-ai zis Maria\u201d (Maria); \u201evindec\u0103toare e dragostea de duminic\u0103\/ m\u0103 \u00eembraci \u00een busuioc de m\u00e2ine\/ dublele hollywoodiene s-au \u00eemboln\u0103vit ne privesc pe furi\u015f\/ prin s\u00e2ngele meu trec porumbei \u015fi alte minuni\/ \u015ftii\/ \u00een tine e a doua mea via\u0163\u0103\u201d (dragostea de duminic\u0103).
\n\u00cen aceast\u0103 Arcadie, Gina Zaharia reu\u015fe\u015fte s\u0103 fie simpl\u0103 \u015fi egal\u0103 cu sine, \u00eennopt\u00e2nd \u00eentr-o a\u015fteptare simfonic\u0103: \u201es\u0103 construim o legend\u0103 niciodat\u0103 \u00eenvechit\u0103 niciodat\u0103 oarb\u0103\/ poate u\u015for aplecat\u0103\/ spre admiratorii st\u00e2ngaci\/ noaptea o vom a\u015feza pe treptele unde se odihnesc nimfele\/ c\u00e2teodat\u0103 vom trage perdelele soarelui\/ c\u00e2t s\u0103 \u00eencap\u0103\/ puternic\u0103 \u015fi adev\u0103rat\u0103 dragostea\u201d (Perdelele soarelui).
\n\u00cen fond, pare s\u0103 spun\u0103 poeta, iubirea e mai cur\u00e2nd retr\u0103ire a visului dec\u00e2t realitate; dincolo de cuvinte se \u00eentrev\u0103d: \u201epoieni cu magnolii \u015fi tigri\/ \u015fi alte minuni\/ \u015fi piramida \u00een fl\u0103c\u0103ri\/ despre care de mult n-a mai amintit nimeni…\u201d (desc\u00e2ntec de platin\u0103) , iubitul fiind \u201enecunoscutul\u201d care \u201ede pe munte strig\u0103 un nume\u201d (oceane fardate). C\u0103utarea \u2013 atrac\u0163ia \u015fi respingerea permanent\u0103 dintre \u201eYin\u201d \u015fi Yang\u201d \u2013 dinamizeaz\u0103 spa\u0163iul conven\u0163iilor declarative, viscoplindu-l cu dulci \u00eendoieli \u015fi incertitudini: \u201e\u015ftiu\/ ai dormit somnul meu\/ nu te-ai odihnit niciodat\u0103 \u00eendeajuns\u201d (silabe \u00eentemni\u0163ate); \u201eprivirea ta ucide \u00een somn\u201d (descurc\u0103-te); \u201epoate vei uita cerul pe p\u0103m\u00e2nt\/ a\u015fa mi-am imaginat\u201d (podul dintre plec\u0103ri); \u201evulcanii c\u00e2nt\u0103 la pian cu inima ta\u201d (s\u00e2ngele nostru \u00een to\u0163i macii); \u201eodat\u0103 m-ai zidit \u00eentr-o f\u00e2nt\u00e2n\u0103\/ uite aici coboar\u0103 spiridu\u015fii pe fr\u00e2nghii\/ locul lor de joac\u0103\/ e tunelul din inimile noastre\/\/ Felinarele (…) ne amintesc de ploaia aceea nebun\u0103\/ \u00een care ne-am ascuns s\u0103 r\u0103s\u0103dim\/ un trandafir de nisip\u201d (trandafir de nisip).
\nDup\u0103 p\u0103rerea noastr\u0103 explorarea acestui spa\u0163iu liric este una dintre perspectivele benefice ale poeziei scrise de Gina Zaharia, \u00een m\u0103sura \u00een care poeta reu\u015fe\u015fte s\u0103 se deta\u015feze de un postmodernism aglomerat \u015fi, aparent, spectacular.
\n\u00cen alt\u0103 ordine a sentimentelor copil\u0103ria, chiar dac\u0103 mai mult sugerat\u0103 acum, fa\u0163\u0103 de o perioad\u0103 anterioar\u0103, continu\u0103 s\u0103 vizualizeze peisajele limpezi ale hoin\u0103relii de sine, improviz\u00e2nd nostalgii \u015fi miracole: \u201eLa fereastr\u0103 c\u00e2ntau ierburi c\u00e2t toate speran\u0163ele mele\/ \u00eentr-o noapte le-am cosit\/ p\u00e2n\u0103 spre diminea\u0163\u0103 au crescut de dou\u0103 ori mai mari\/ aveau o carte cu greieri i-am auzit repet\u00e2nd sub p\u0103m\u00e2nt\u201d (var\u0103 de ocazie); sau: \u201e… uneori sem\u0103na maci \u00een tablouri numai de ea \u00een\u0163elese\/ ori deschidea grote \u00een care s\u0103 p\u0103trund\u0103 soarele\u201d (Maria).
\nEste un \u201eatunci\u201d \u00een care \u201emiroase a iarn\u0103 a busuioc a cozonacul mamei de pa\u015fte\/ p\u0103durea alint\u0103 lupi nebuni\u201d (iarb\u0103 amar\u0103). \u015ei numai aparent lumea aceea pare iremediabil pierdut\u0103, pentru c\u0103, m\u0103rturise\u015fte autoarea: \u201eam s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2nesc \u00een vechea ta hain\u0103\/ ce dac\u0103 are m\u00e2necile largi\/ pe acolo vor cobor\u00e2 piticii acroba\u0163i cu trofeul \u00een spate\u201d (povar\u0103 dulce).
\nMetafizica acestei poezii, centrat\u0103 pe icoana mamei, \u00eenal\u0163\u0103 catedrale (\u201eExist\u0103 ziduri impenetrabile \u00eentre art\u0103 \u015fi Dumnezeu\u201d) , dincolo de care: \u201e\u00een fiecare stea cineva \u0163inea un discurs\/ nu \u00een\u0163elegeam nimic\/ cred c\u0103 nu era pentru mine\/ adormisem \u00een bra\u0163ele tale \u00eenainte de na\u015ftere\/ (…) acum coboar\u0103 spre mare\/ m\u0103 voi boteza odat\u0103 cu tine\u201d (pe drumul liliacului).
\nFo\u015fnetul de valuri al timpului, venind de foarte departe, \u00eenchide cercul existen\u0163ial, sau \u2013 mai cur\u00e2nd \u2013 \u00eel nem\u0103rgine\u015fte: \u201edin oasele nop\u0163ii ies \u015ferpi fosforescen\u0163i\u201d \u015fi \u201esingurul drume\u0163 care nu s-a oprit a fost \u00eenc\u0103tu\u015fat de lumin\u0103\/ era duminic\u0103\u201d (adagio schiop).<\/p>\n

Universul cuvintelor Ginei Zaharia este, indiscutabil, unul aglomerat \u015fi contondent, un fel de tentativ\u0103 de evadare dincolo de \u00een\u0163elesul DEX-ului, justificat\u0103, \u00een parte, de ceea ce scria, \u00eentr-un eseu, regretatul profesor Petre Ursache: \u201eExist\u0103 o vedere a nev\u0103zutelor, un auz al neauzitelor sau un gust, un pip\u0103it suprafire\u015fti\u201d . \u00cen starea \u201esuprafirescului\u201d liric se poate auzi cu v\u0103zul (\u201ep\u0103rul t\u0103u miroare a c\u00e2ntec de dragoste); se poate vedea cu orbirea (\u201ea\u015ftepta s\u0103 adoarm\u0103 ultimul gr\u0103nicer\/ s\u0103-\u015fi aleag\u0103 hotarele pe care va merge descul\u0163\u0103\/ printre s\u00e2nziene\/ s\u0103 fotografieze odat\u0103 cu orbii toate minunile ne\u00eent\u00e2mplate\/ p\u00e2n\u0103 \u00een ziua a treia\/ s\u0103-i fure lutierului un acord\/ pentru seceta de l\u00e2ng\u0103 ocean\u201d – \u00een ochii p\u0103s\u0103rilor de iarb\u0103), sau se poate colora cu auzul (\u201elupii \u00eenh\u0103ma\u0163i la poeme au urletul ro\u015fu\u201d)
\nVom concluziona cit\u00e2nd c\u00e2teva versuri-metafor\u0103, sugestive pentru poten\u0163ialul liric al poetei: \u201eiarna e caruselul meu preferat\u201d (umbrel\u0103 pentru insomnie); \u201egioconda a scrijelit cu privirea to\u0163i pere\u0163ii\u201d (albastru diez); \u201epalmele \u00eei miroseau a trandafiri\/ \u015fi a s\u00e2nge r\u0103s\u0103ritean\u201d (zile \u00eendr\u0103gostite); \u201eo c\u0103prioar\u0103 murise \u00een ochii v\u00e2n\u0103torului\u201d; \u201enecunoscuta de la miaz\u0103noapte\/ danseaz\u0103\/ pe o pojghi\u0163\u0103 de lumin\u0103 dincolo de \u0163\u0103rmuri\/ \u015ftie c\u0103 \u00een piruete stau talazurile\/ ca ni\u015fte lupi de mare curio\u015fi\/ s\u0103 adulmece soarele\u201d (talazuri); privirea ta ucide \u00een somn\u201d (descurc\u0103-te); \u201enop\u0163ile pe care le-am rostogolit de la mine la tine\/ ca un alt rai\u201d (de la mine la tine); \u201eo femeie plimba z\u0103pezile prin ar\u015fi\u0163\u0103\u201d; (am schimbat religia de dragul t\u0103u), \u201eTe-am z\u0103rit a\u015fez\u00e2nd soarele mai la dreapta\/ \u00eel preg\u0103teai pentru toamn\u0103\/ nu-i de mirare c\u0103-l \u00eembe\u0163i cu vorbe \u00een\u0163elepte\/ cel mai bun vin e din podgoriile tale ai umplut golgota cu ele\/ un tablou care e sigur c\u0103 va trona\/ \u00een marile galerii\u201d (atlasul cu iluzii).<\/p>\n


\nStan BREBENEL <\/strong>
\n\"\"

\u00cengera\u015ful purta fust\u0103 mini<\/strong><\/p>\n

O carte aparte public\u0103 scriitorul basarabean Nicolae Sp\u0103taru la Editura Junimea din Ia\u015fi, \u00een anul 2015. P\u00e2n\u0103 la acest volum cu proze scurte, cu un titlu provocator, \u201e\u00cengera\u015ful purta fust\u0103 mini\u201d, Nicolae Sp\u0103taru a publicat nou\u0103 c\u0103r\u0163i de poezie \u015fi una de publicistic\u0103. Nina Corcinschi, o reputat\u0103 specialist\u0103 \u00een literatur\u0103, fiind doctor \u00een filologie, cu toate c\u0103 este foarte t\u00e2n\u0103r\u0103, devoaleaz\u0103 cu exactitate calitatea acestor texte: \u201eProza lui Nicolae Sp\u0103taru re\u00eenvie o lume apus\u0103 a satului rom\u00e2nesc, pe care autorul o surprinde \u00een misticismul ei str\u0103vechi, \u00een tradi\u0163iile ei oculte. Partea cea mai rezistent\u0103 a prozelor sale este experien\u0163a halucinant\u0103, semioniric\u0103 tr\u0103it\u0103 de personaje \u015fi care devine climax tensionant al nara\u0163iunii, de fiecare dat\u0103 cu repercusiuni fatale\u201d.
\n\u00cen acest volum autorul a inclus cinci proze scurte care incit\u0103 cititorul la o lectur\u0103 continu\u0103, poate numai \u015fi dup\u0103 titlul lor: \u201e\u00cengera\u015ful purta fust\u0103 scurt\u0103\u201d, \u201e\u015ei era lun\u0103 plin\u0103\u201d, \u201eJurnalul lui Dan\u201d, \u201eTimpuri cu \u015ferpi \u015fi \u00ab\u015ferpoaice\u00bb\u201d \u015fi \u201eCafeneaua de la Podul \u00cenalt\u201d. Fiecare dintre aceste texte teleporteaz\u0103, cel pu\u0163in pentru cei care am tr\u0103it \u00een epoca de dinainte de anul 1989, \u00eentr-o lume, aici o contrazic pe Nina Corcinschi, care nu a evoluat prea mult \u00een elementele ei esen\u0163iale, de\u015fi s-au f\u0103cut progrese extraordinare. \u015ei mai este un element pe care l-am remarcat cu pl\u0103cere \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, cu am\u0103r\u0103ciune. Satele rom\u00e2ne\u015fti, indiferent \u00een ce grani\u0163e statale vremelnice se afl\u0103, sunt identice \u00een foarte multe privin\u0163e. Dar s\u0103 revenim la textele lui Nicolae Sp\u0103taru.
\n\u00cen \u201e\u015ei era lun\u0103 plin\u0103\u201d autorul trateaz\u0103 o problem\u0103 de o importan\u0163\u0103 capital\u0103 a planetei. O face la modul umoristic, un umor s\u0103n\u0103tos din cel ce se \u00eent\u00e2lne\u015fte numai \u00een vetrele cu rom\u00e2ni. Chiar \u015fi \u00een dramele ce pot avea loc la nivel mondial rom\u00e2nul g\u0103se\u015fte puterea s\u0103 satirizeze, s\u0103 fac\u0103 haz de necaz. Concret \u00een aceast\u0103 poveste, c\u0103ci povestiri cu tente umoristice \u015fi fantastice sunt, Nicolae Sp\u0103taru ne spune pe un ton sobru c\u0103, dup\u0103 decesul lui Brejnev, liderul URSS, imperiali\u015ftii americani vor declan\u015fa un r\u0103zboi mondial nuclear nimicitor, \u00een principal contra cet\u0103\u0163enilor sovietici. \u00cen afar\u0103 de vigilen\u0163\u0103, cet\u0103\u0163enilor sovietici nu le mai r\u0103m\u00e2ne alt mijloc de autoap\u0103rare dec\u00e2t celebrele m\u0103\u015fti antigaz. Dar cet\u0103\u0163enii satului moldovenesc nu dispuneau de aceste mijloace. \u015ei atunci s-a intervenit la Departamentul Raional de Ap\u0103rare Civil\u0103, adic\u0103 DRAC, pentru a se primi m\u0103\u015ftile salvatoare. DRAC-ul a luat m\u0103suri urgente \u015fi a asigurat to\u0163i locuitorii localit\u0103\u0163ii cu mijloacele salvatoare. Autorit\u0103\u0163ile au luat m\u0103suri drastice de autoap\u0103rare. Locuitorii erau obliga\u0163i s\u0103 asculte non-stop postul de radioamplificare \u015fi s\u0103 aib\u0103 mereu la \u00eendem\u00e2n\u0103 m\u0103\u015ftile. Comicul de situa\u0163ie apare atunci c\u00e2nd autorit\u0103\u0163ile locale constat\u0103 c\u0103 au un excedent de 300 de m\u0103\u015fti, acesta dator\u00e2ndu-se deceselor ap\u0103rute dintre momentul cererii \u015fi primirea lor. Cel care s-a ocupat de aprovizionarea \u015fi distribuirea lor g\u0103se\u015fte solu\u0163ia ca acestea s\u0103 fie depozitate \u00een locuin\u0163a sa. \u015ei aici, m\u0103\u015ftile ca ni\u015fte duhuri rele, \u00eei pun familia \u00een fel de fel de situa\u0163ii deosebite \u015fi grote\u015fti prin comicul aproape supranatural. Ca o constatare, m\u0103\u015ftile antigaz sunt inutile \u00een cazul unui atac nuclear.
\n\u00cen \u201eCafeneaua de la Podul \u00cenalt\u201d Nicolae Sp\u0103taru ne poveste\u015fte cam cum era via\u0163a redactorilor revistelor literare, at\u00e2t la Cern\u0103u\u0163i c\u00e2t \u015fi la Chi\u015fin\u0103u. Autorul, n\u0103scut \u00een \u0162inutul Her\u0163a \u015fi stabilit la Chi\u015fin\u0103u, ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte din experien\u0163a sa ca redactor de reviste dar, mai ales, cum erau destinul \u015fi via\u0163a f\u0103uritorilor de literatur\u0103 \u00een grani\u0163ele invizibile ale provinciilor rom\u00e2ne\u015fti din Temni\u0163a popoarelor. Ca peste tot, existau \u015fi \u00een cea mai performant\u0103 societate drame la nivel personal, familial \u015fi profesional. Tocmai o asemenea dram\u0103 autorul o trateaz\u0103 cu sarcasm, cu duio\u015fie, chiar \u015fi cu un u\u015for umor. Din ceea ce autorul relateaz\u0103 realiz\u0103m c\u0103 omul, indiferent de sistemul politic \u00een care tr\u0103ie\u015fte, nu are asigurat\u0103 fericirea \u00een rela\u0163ia cu persoana iubit\u0103, ci dimpotriv\u0103. Este o tem\u0103 care trebuie s\u0103 ne pun\u0103 pe g\u00e2nduri pe fiecare \u00een parte.
\nAm l\u0103sat la urm\u0103 povestirea \u201e\u00cengera\u015ful purta fust\u0103 mini\u201d, nu pentru c\u0103 este cea care d\u0103 titlul volumului, ci pentru c\u0103 se refer\u0103 la lumea literar\u0103. Ac\u0163iunea porne\u015fte de la un fapt aproape banal pentru oamenii de r\u00e2nd, o lansare de carte, dar de o importan\u0163\u0103 deosebit\u0103 pentru autorul respectiv. Emo\u0163iile se accentuau pe m\u0103sura apropierii evenimentului. Ele erau sporite de g\u00e2ndurile fire\u015fti: va fi lume mult\u0103, ce vor spune vorbitorii, cum va reac\u0163iona publicul, va reu\u015fi s\u0103 v\u00e2nd\u0103 ceva, mass-media va fi prezent\u0103 etc. La momentul lans\u0103rii, autorul plin de ner\u0103bdare, a luat loc la prezidiu \u015fi, nu dup\u0103 mult timp, este deturnat de la momentul festiv de o apari\u0163ie \u00eenc\u00e2nt\u0103toare. Era o t\u00e2n\u0103r\u0103 care avea pe fusti\u0163a mini volumul s\u0103u. Din acel moment s-a pierdut cu firea \u015fi nu a mai fost prezent pe p\u0103m\u00e2nt. Nu a mai auzit nimic din ceea ce recenzorii spuneau. G\u00e2ndul \u00eei fugea la acea f\u0103ptur\u0103 care, la un moment dat, a p\u0103r\u0103sit aula bibliotecii. Ca intrat \u00een trans\u0103, ca un somnambul, a p\u0103r\u0103sit prezidiul \u015fi a c\u0103utat-o peste tot. O stare de le\u015fin l-a cuprins. Dup\u0103 trei zile \u015fi-a revenit pe un pat de spital. G\u00e2ndul la \u00eengera\u015ful cu fust\u0103 mini nu l-a p\u0103r\u0103sit nici ast\u0103zi.
\nDin aceste povestiri ne d\u0103m seama, prin realiz\u0103rile sale literare, c\u0103 Nicolae Sp\u0103taru este un prozator autentic. El \u00eembin\u0103 aproape perfect realit\u0103\u0163ile unui timp trecut, care nu trebuie uitat pentru c\u0103 este al nostru, cu elemente stranii, halucinante. Citindu-i povestirile am retr\u0103it parte din via\u0163a mea, cu pove\u015ftile bunicilor, cu acele fantasme pe care aveam impresia c\u0103 le vedeam \u00een nop\u0163ile de var\u0103 c\u00e2nd ne prindea joaca p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu sau la ferestrele aproape \u00eenghe\u0163ate c\u00e2nd lumina lunii dansa pe geamuri. Pove\u015ftile lui Nicolae Sp\u0103taru nu sunt numai ale lui, sunt \u015fi ale noastre, pentru c\u0103 suntem din acela\u015fi spa\u0163iu spiritual.<\/p>\n


\nMihaela MERAVEI<\/strong>
\n\"\"

Cuvinte rev\u0103rsate pe \u201emasa care pl\u00e2nge \u00eenl\u0103untru\u201d<\/strong><\/p>\n

Ap\u0103rut la Editura Ramuri, \u00een ultima lun\u0103 a anului trecut, volumul de poezii, \u201eMasa care pl\u00e2nge \u00eenl\u0103untru\u201d, al poetului Emilian Mirea, membru al U.S.R filiala Craiova, a venit ca un cadou de s\u0103rb\u0103tori at\u00e2t pentru public, c\u00e2t \u0219i pentru autor. Coperta rafinat\u0103, simpl\u0103 \u0219i de bun gust, deschide un volum de versuri care se eviden\u021biaz\u0103 prin claritate, echilibru, m\u0103sur\u0103 a cuv\u00e2ntului \u0219i o transmitere franc\u0103 a sentimentelor c\u0103tre cititor \u0219i care este sus\u021binut de scriitorul Horia G\u00e2rbea, pre\u0219edintele U.S.R Bucure\u0219ti – Poezie, membru al Comitetului director al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia, prin cuv\u00e2ntul de pe ultima copert\u0103 . Iat\u0103 ce consider\u0103 domnia sa despre poemele din \u201dMasa care pl\u00e2nge \u00eenl\u0103untru\u201d: \u201e\u2026 poemele sunt elaborate cu o minu\u021bie de ceasornicar c\u0103zut \u00een nebunia hiperexactit\u0103\u021bii sau, mai bine zis, de confec\u021bioner de vitralii, c\u0103ci cuv\u00e2ntul e \u0219lefuit p\u00e2n\u0103 r\u0103m\u00e2ne din el doar ciobul de dimensiunea cerut\u0103.\u201d
\nCele cincizeci \u0219i dou\u0103 de poezii semnate de Emilian Mirea curg molcom prin filele volumului de fa\u021b\u0103, c\u0103ci poetul scrie o poezie deloc agresiv\u0103, ci, mai degrab\u0103, o poezie de reflexie \u0219i stare, dec\u00e2t de revolt\u0103 \u0219i tulburare, acesta fiind preocupat, cum bine va observa cititorul, de domeniul metafizic \u0219i existen\u021bial, de timp, de via\u021b\u0103 \u0219i moarte \u0219i, de ce nu, de \u201dLumea de Dincolo\u201d cum o nume\u0219te autorul. Voi da un exemplu \u00een acest sens: \u201epeste ani \u00eei va cuprinde\/ frigul interior\/ apropierea de moarte\/ \u0219i de metafizicul care p\u00e2nde\u0219te la u\u0219\u0103\u201d (pag 10\/metafizicul ner\u0103bd\u0103tor).
\n\u00cenc\u0103 de la debutul c\u0103r\u021bii, poetul ne surprinde cu dezinvoltura \u0219i sinceritatea dezarmant\u0103. Emilian Mirea face parte din categoria poe\u021bilor care nu au nevoie de unghiuri \u00eenchise, de umbre, unde s\u0103 se ascund\u0103 pentru a-\u0219i ar\u0103ta sentimentele, nici de abscons pentru a \u0219i le justifica, el \u00ee\u0219i pune sentimentele pe mas\u0103, \u00een fa\u021ba cititorului, cu \u00eencredere \u0219i ,,delicate\u021be l\u0103untric\u0103\u201d, a\u0219a cum ne m\u0103rturise\u0219te \u00een primul poem al c\u0103r\u021bii: \u201eiar cum zi de zi\/ prietenii mi se \u00eempu\u021bineaz\u0103\/ pentru c\u0103 sunt mai preocupa\u021bi de bani\/ \u0219i averi p\u0103m\u00e2nte\u0219ti\/ animalul primordial care m\u0103 locuie\u0219te\/ \u00eencepe s\u0103 devin\u0103 verde-alb\u0103strui \u2013\/ semnul comunic\u0103rii dintre iarb\u0103 \u0219i cer\u2026\u201d (animal primordial\/ pag 5)
\nExist\u0103 o autenticitate aparte \u00een versurile poetului, o autenticitate care \u00ee\u0219i are originile \u00een obiceiurile \u0219i tradi\u021biile rom\u00e2ne\u0219ti de care poetul nu se dezminte \u0219i pe care ni le dezv\u0103luie cu simplitatea sufletului s\u0103u \u0219i cur\u0103\u021benia cuv\u00e2ntului. Astfel, autorul st\u0103 pe un sc\u0103unel mic de lemn \u0219i parc\u0103 ne pofte\u0219te \u00een \u201ebojdeuca\u201d lui Ion Creang\u0103, cu mica mas\u0103 rotund\u0103 \u0219i sc\u0103unele cu trei picioare, unde Nic\u0103 \u0219i ai lui m\u00e2ncau din str\u0103chini de lut, cu linguri de lemn. Astfel, poetul ne construie\u0219te un univers intim \u0219i special, prin p\u0103strarea aceluia\u0219i plan metafizic al vie\u021bii, aduc\u00e2nd trecutul \u00een prezent, precum o hologram\u0103 r\u0103mas\u0103 nealterat\u0103 \u00een timp: \u201eeu sunt cel care stau pe un sc\u0103unel\/ \u00eentr-un col\u021b\/ \u0219i m\u0103n\u00e2nc dintr-o strachin\u0103 de lut\/ cu o lingur\u0103 de lemn\/\/ \u00een timp ce boga\u021bii stau la masa \u00eenalt\u0103\/ \u0219i m\u0103n\u00e2nc\u0103 bucate alese din care\/ din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd\/ \u00eemi arunc\u0103 \u0219i mie resturi\/\/ \u00eemi e mil\u0103 de ei\u2026\/ pentru c\u0103 ei nici nu \u0219tiu c\u0103 dincolo\/ pe lumea cealalt\u0103\/ care dureaz\u0103 mai mult dec\u00e2t o via\u021b\u0103\/\/ va fi invers\u201d(invers\/ pag.6)
\nStarea meditativ\u0103 se resimte tot mai mult, odat\u0103 cu \u00eenaintarea \u00een filele volumului. \u00cen poezia lui Emilian Mirea, c\u00e2nd teii \u00eenfloresc, \u201ee vremea pentru somn\/ \u0219i medita\u021bie\/ profund\u0103\u2026\u201d, a\u0219a cum descoperim \u00een poemul medita\u021bie\/ pag 15. Timiditatea caracteristic\u0103 poetului transcende \u00een versuri \u0219i, de\u0219i poemele domnului Emilian par cumin\u021bi \u0219i temperate, uneori, tocmai pentru a \u00eent\u0103ri aceast\u0103 cumin\u021benie, uimesc cititorul cu metafore, imagini \u0219i expresii eliberate de constr\u00e2ngerile \u0219i rigorile contemporane. Iat\u0103 c\u00e2teva dovezi: \u201etinerii de azi se s\u0103rut\u0103 f\u0103r\u0103 jen\u0103\/ pe str\u0103zi\/ se pip\u0103ie \u00een public \u0219i aproape c\u0103\/ ajung la orgasm\u2026\u201d(metafizicul ner\u0103bd\u0103tor\/pag.10) sau: \u00een \u201ec\u0103m\u0103\u0219ile de noapte\/ at\u00e2rnate pe s\u00e2rm\u0103 la uscat\/ semn al dezm\u0103\u021bului de azi noapte\u2026\u201d(c\u0103m\u0103\u0219ile de noapte\/pag.12), ori aici \u201e\u00een \u00eentunericul s\u0103lii de cinema\/ \u021bi-ai descheiat primul nasture de la bluz\u0103\/ mi-ai luat m\u00e2na \u0219i ai pus-o\/ pe s\u00e2nul t\u0103u st\u00e2ng\u2026\u201d (timiditate excesiv\u0103\/ pag.14), iar exemplele ar putea continua.
\nEmilian Mirea este preocupat continuu de perfec\u021biune, de evolu\u021bie, de dezvoltarea sufletului, a lumii interioare, \u0219i spun asta baz\u00e2ndu-m\u0103 pe observarea construc\u021biei poeziilor din \u201emasa care pl\u00e2nge \u00eenl\u0103untru\u201d. Poetul duce procesul de \u0219lefuire a propriei poezii p\u00e2n\u0103 la str\u0103lucire, \u00eendep\u0103rt\u00e2nd orice cuv\u00e2nt \u00een plus, orice prepozi\u021bie de fond, piept\u0103n\u00e2nd cu experien\u021ba acumulat\u0103 fiecare vers, oferind cititorului un volum de poeme meticulos \u00eengrijit, bine g\u00e2ndit \u0219i structurat. Toate acestea cer timp, dedica\u021bie \u0219i r\u0103bdare. Ori autorul \u0219tie prea bine c\u0103 \u201edu\u0219manul comun-\/ Agresorul-Timp\/ care doarme cu noi \u00een pat\/ \u2026re\u00eenvie \u00een amintiri\u201d (ravagiile timpului\/ pag 17 ), din acest motiv oamenii devin tri\u0219ti \u0219i, \u00een judec\u0103toriile (timpului, bine\u00een\u021beles), \u201ea\u0219teapt\u0103 ca justi\u021bia oarb\u0103\/ s\u0103 le fac\u0103 dreptate\/ \u00een timp ce via\u021ba lor se m\u0103soar\u0103\/ \u00een termene de judecat\u0103\u2026\u201d(oameni tri\u0219ti\/ pag 22). P\u00e2n\u0103 \u0219i natura este molipsit\u0103 de aceast\u0103 epidemie de triste\u021be a trecerii , prea vremelnice, a vie\u021bii pentru c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i \u201ecopacul care \u00een toamna trecut\u0103\/ d\u0103dea semne de triste\u021be\/ \u2026nu a mai \u00eenverzit \u00een prim\u0103var\u0103\/ iar mie mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la fel:\/ de c\u00e2nd a \u00eenceput s\u0103 \u00eemi albeasc\u0103 p\u0103rul\/ bucuria de a fi a \u00eenceput\/ s\u0103 plece de la mine\u201d (semne de triste\u021be\/ pag 23).
\nM-am \u00eentrebat, r\u0103sfoind volumul, poate ca mul\u021bi al\u021bi cititori, de ce poetul, Emilian Mirea, a ales, acest titlu: ,,masa care pl\u00e2nge \u00eenl\u0103untru\u201d, pentru cartea domniei sale. De ce pe parcursul lectur\u0103rii poemelor, m-am \u00eent\u00e2lnit nu o dat\u0103 cu imaginea mesei, cu descrierea unei mese din lemn: \u201emasa din lemn masiv\/ la care scriu\/ a fost odat\u0103 plin\u0103 de via\u021b\u0103\/ \u0219i privea \u00een dep\u0103rt\u0103ri\/ cu frunzele f\u0103cute strea\u0219in\u0103 la ochi\/\/ pe ramurile ei c\u00e2ntau cucii\/ mierlele \u0219i privighetorile\/\/ \u00eenflorea \u00een fiecare prim\u0103var\u0103\/ \u0219i avea visuri de\u0219arte\/ de viitor\/\/ securea a surprins-o vis\u00e2nd\/ \u0219i lipsit\u0103 de ap\u0103rare\/ \u0219i a transformat-o \u00een acest\/ univers static \u0219i trist de acum\/ care pl\u00e2nge \u00een\u0103untru\/ pentru fiecare celul\u0103 care\/ a murit \u00een sinele s\u0103u\u201d (masa care pl\u00e2nge \u00een\u0103untru\/ pag 30).
\nAnaliz\u00e2nd poemul care ofer\u0103 titlul c\u0103r\u021bii \u0219i pe care l-am redat \u00een \u00eentregime, at\u00e2t pentru frumuse\u021bea lui, c\u00e2t \u0219i pentru strig\u0103tul ce vine din\u0103untru cuvintelor, am \u00een\u021beles cum sufletul omului poate fi asemuit cu o mas\u0103 care, odat\u0103, \u00een tinere\u021be, a fost un arbore. \u0218i a\u0219a cum sufletul omului \u00eenflore\u0219te \u00een prim\u0103vara vie\u021bii \u0219i masa va avea visuri, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd securea timpului o va transforma \u201e\u00eentr-un univers static\u201d. Cu alte cuvinte, trecerea \u0219fichiuitoare a timpului ne tempereaz\u0103, ne face mai \u00een\u021belep\u021bi, mai introspectivi, iar, atunci, sentimentele nu mai dau pe dinafar\u0103, ci curg \u00eenl\u0103untru precum o pl\u00e2ngere \u201epentru fiecare celul\u0103\u201d care moare \u00een sinele nostru.
\nFiecare poem al volumului de fa\u021b\u0103 este o invita\u021bie la reg\u0103sire pe care ne-o face poetul, abord\u00e2nd propriul sine ca pe-o oglind\u0103 a sinelui tuturor. De c\u00e2te ori, oare, nu ne-am c\u0103it pentru clipele c\u00e2nd am uitat de bucuriile sufletului, de rug\u0103ciune, de partea divin\u0103 a vie\u021bii, prin\u0219i, poate, \u00een v\u00e2rtejul cotidianului nostru cel de toate zilele, ca mai apoi, amintindu-ne, s\u0103 \u00eencerc\u0103m o reconciliere cu divinitatea: \u201ete-am p\u0103r\u0103sit\/ de multe ori\/ sufletul meu -\/ te-am l\u0103sat singur \u0219i\/ m-am folosit doar de trup\/\/ (\u2026)acum m\u0103 \u00eentorc la tine \u0219i\/ te rog s\u0103 m\u0103 ier\u021bi\/ am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 c\u0103iesc\/\/ poate a\u0219a\/ la sf\u00e2r\u0219itul zilelor mele\/ m\u0103 vor primi \u0219i pe mine \u00een\/ Lumea Celor Drep\u021bi\/ \u0219i-mi vor da o lingur\u0103 de lemn\/ \u0219i o strachin\u0103 de lut din care\/ s\u0103-mi m\u0103n\u00e2nc ve\u0219nicia\u2026\u201d (c\u0103in\u021b\u0103\/ pag 42)
\nEmilian Mirea se distinge, net, prin sensibilitatea \u0219i calitatea versului, prin profunzimea metaforelor originale. Domnia sa scrie poezie cu s\u00e2ngele care se rupe din sufletul s\u0103u frumos, a\u0219ezat, cuminte \u0219i meditativ, la \u201emasa care pl\u00e2nge \u00eenl\u0103untru\u201d. De fapt, construie\u0219te vitralii multicolore, din sentimente \u021binute str\u00e2ns \u00een interiorul s\u0103u, iar, odat\u0103 rev\u0103rsate pe h\u00e2rtie, devin bijuterii \u00een\u0219iruite \u00een volume pe care, f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, cititorul le va c\u0103uta s\u0103 \u0219i le a\u0219eze \u00een biblioteca personal\u0103 la c\u0103r\u021bi ale autorilor de talent \u0219i originalitate ai poeziei contemporane.<\/p>\n


\nAdrian BOTEZ<\/strong>
\n\"\"

C\u00c2T EFORT \u2013 \u00ceN MOARTE \u2013 DE A FI FRUMOAS\u0102<\/strong><\/p>\n

c\u00e2t efort \u2013 \u00een moarte \u2013 de a fi frumoas\u0103
\nc\u00e2nd p\u0103durea-\u015fi schimb\u0103 chinul \u00een splendoare
\n\u00ee\u0163i d\u0103 m\u0103rturie poiana stufoas\u0103:
\nn-a fost r\u0103utate \u2013 este \u2013 deci \u2013 Culoare!<\/p>\n

Crist duios s-apleac\u0103 \u2013 tot mai des \u015fopte\u015fte:
\n\u201efrumos voi tr\u0103ir\u0103\u0163i \u2013 frumo\u015fi fi\u0163i \u00een moarte
\nmerita\u0163i amurgul \u2013 sf\u00e2nt\u0103 s\u0103rb\u0103toare –
\n… de c\u0103de\u0163i \u00een stele \u2013 nimeni nu mai moare…!\u201d<\/p>\n

\u00een genunchi copacii primesc de la ceruri
\nbinecuv\u00e2ntare cu aghesmi de geruri:
\nbucuro\u015fi s\u0103 moar\u0103 \u2013 frumo\u015fi \u00een sfin\u0163ire<\/p>\n

a\u015fteapt\u0103 doar Cristul s\u0103 le intre-n fire…
\n… c\u00e2t de frumos te las\u0103 Dumnezeu
\ns\u0103 mori \u2013 tr\u0103ind ascuns \u00een orice zeu…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Silvia Ioana Sofineti \u00centre noi s-a a\u0219ternut frumuse\u021bea Lumea v\u0103zut\u0103 prin vitralii \u00ee\u021bi ofer\u0103 avantajul unei percep\u021bii duble: pe de<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16014"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16014"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16014\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16020,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16014\/revisions\/16020"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16014"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16014"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16014"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}