{"id":15904,"date":"2021-09-16T11:18:01","date_gmt":"2021-09-16T08:18:01","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15904"},"modified":"2021-09-16T11:18:01","modified_gmt":"2021-09-16T08:18:01","slug":"literadura-nr-21-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15904","title":{"rendered":"Literadura nr. 21 (4)"},"content":{"rendered":"

\u0218erban TOM\u0218A<\/strong><\/p>\n

\"\"

Sunt \u0219ocat de c\u00e2te ori constat c\u0103 fizionomia unui
\nom are rareori leg\u0103tur\u0103 cu modul \u00een care acestuia
\n\u00eei func\u021bioneaz\u0103 creierul. \u00cen ochii lui Ion
\nCaramitru \u0219i ai lui Robert De Niro se cite\u0219te
\ninteligen\u021ba. Ion Stratan \u021binea fulgerele min\u021bii sub
\nlimb\u0103. Omul acela era un miracol pus \u00een scen\u0103
\npentru uzul iubitorilor de idei.
\nDar cel mai adesea \u00eentre fizionomie \u0219i creier nu
\ne, cum spuneam, nicio leg\u0103tur\u0103.
\nUn muzician de geniu putea fi lesne confundat cu
\nun m\u0103celar.
\nAlina Plugaru are capul unui critic de art\u0103.
\nLa 65 de ani, Ilie N\u0103stase aduce cu Shakespeare.
\nDeputatul Ioan Oltean parc\u0103 ar fi Edgar Poe, care
\na supravie\u021buit 30 de ani propriei mor\u021bi.
\nDac\u0103 ar intra \u00eentr-un sat din C\u00e2mpia Rom\u00e2n\u0103,
\nGarcia M\u00e1rquez ar fi luat drept c\u0103ld\u0103rar.
\nDurrenmatt \u0219i Kennedy Toole ne las\u0103 impresia c\u0103
\nau lucrat ca brutari.
\n\u0218i am putea jura c\u0103 Dante \u00ee\u0219i c\u00e2\u0219tiga p\u00e2inea
\nv\u00e2nz\u00e2nd sicrie.
\nMiron Cozma e o caricatur\u0103 a lui Eminescu.
\nUn alt personaj public este leit Alecsandri, uitat
\ndou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eentr-un butoi cu t\u0103rie. Alcoolul
\nare un mod ciudat de a conserva lucrurile, d\u00e2ndu-le
\no patin\u0103 de incon\u0219tien\u021b\u0103.<\/p>\n


\nNecunoscuta din metrou<\/strong><\/p>\n

\u00cen primul an \u00een care am lucrat \u00een \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt
\nar\u0103tam chiar mai t\u00e2n\u0103r dec\u00e2t unii dintre elevii mei
\ndin clasa a X-a, unde eram diriginte. \u00centr-o
\ndiminea\u021b\u0103 str\u0103b\u0103team cu bicicleta cei c\u00e2\u021biva
\nkilometri care desp\u0103r\u021bea localitatea \u00een care m\u0103
\nstabilisem de c\u0103tunul \u00een care se afla \u0219coala la care
\nfusesem repartizat. Aveam ore din zori p\u00e2n\u0103
\nseara. L-am v\u0103zut pe unul dintre elevii mei,
\nMarin, cel mai solid \u0219i mai maturizat dintre to\u021bi.
\nAvea o barb\u0103 ca a unui b\u0103rbat de patruzeci de ani
\n\u0219i era \u00eenalt, cu mult\u0103 prestan\u021b\u0103. La ore, \u00eemi venea
\ns\u0103-i zic \u201edumneavoastr\u0103\u201d. B\u0103iatul se ducea la
\nc\u00e2mp cu vaca \u0219i era \u00eenso\u021bit de mama sa. ( Clasa a
\nX-a avea cursuri dup\u0103-amiaz\u0103.) El m-a v\u0103zut, s-a
\noprit, \u0219i-a scos respectuos basca de pe cap \u0219i m-a
\nsalutat :
\n\u2500 Bun\u0103 diminea\u021ba!
\nI-am \u00eentors salutul cu prietenie. Am trecut mai
\ndeparte \u0219i am auzit, \u00een urm\u0103, glasul femeii care \u00ee\u0219i
\n\u00eentreba fiul :
\n\u2500 Cine era, maic\u0103, b\u0103ie\u021ba\u0219ul \u0103la de i-ai dat \u201ebun\u0103
\ndiminea\u021ba\u201d?
\n\u2500 Era dom’ diriginte, a spus b\u0103iatul.
\nFoarte mul\u021bi ani mi-am recunoscut f\u0103r\u0103 gre\u0219
\nsutele \u0219i miile de elevi. M\u0103 \u00eent\u00e2lneam cu c\u00e2te o
\nfat\u0103 \u0219i m\u0103 saluta vesel\u0103, curioas\u0103 s\u0103 vad\u0103 dac\u0103
\nmai \u0219tiu cine este.
\n\u2500 Bun\u0103, iepura\u0219ule de plu\u0219, \u00eei r\u0103spundeam.
\nPe cei dintr-a V-a \u00eei numeam iepura\u0219i, pe cei
\ndintr-a \u0219asea mot\u0103nei \u0219i pisicu\u021be \u0219i tot a\u0219a.
\nIepura\u0219ii erau de plu\u0219, de zah\u0103r sau de ciocolat\u0103.
\nMotanii erau \u00eemp\u0103r\u021bi\u021bi \u0219i ei \u00een mai multe
\ncategorii.
\nC\u00e2nd vedeam un fost elev, \u0219tiam cine e, unde
\nst\u0103tuse \u00een banc\u0103, pe vremuri, \u0219i din ce categorie
\nde iepuri sau de pisici f\u0103cuse parte.
\nA\u0219teptam, \u00eentr-o toamn\u0103 ploioas\u0103, un autobuz
\n\u00eentr-o sta\u021bie dintr-o localitate aflat\u0103 la dou\u0103zeci de
\nkilometri de locul unde domiciliez. L\u00e2ng\u0103 mine,
\nun om \u00eemb\u0103tr\u00e2nit bine, cu p\u0103rul alb, neb\u0103rbierit,
\ntrist, slab \u0219i \u00eenalt, m\u0103 privea cu interes. P\u0103rea mai
\n\u00een v\u00e2rst\u0103 dec\u00e2t mine. L-am privit \u0219i eu, d\u00e2ndu-mi
\nseama c\u0103 mai v\u0103zusem fizionomia aceea. M-a
\n\u00eentors de c\u00e2teva ori \u0219i mi-am stors creierii s\u0103-mi
\namintesc cine era, \u00een timp ce omul m\u0103 privea
\ncontinuu. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, mintea mi s-a luminat.
\n\u2500 Marine, tu e\u0219ti, m\u0103? l-am \u00eentrebat.
\nEra fostul meu elev. Mi s-a pl\u00e2ns c\u0103 e \u0219omer, are
\nulcer, etc. Numai belele.
\n\u00centr-o zi de prim\u0103var\u0103 m\u0103 duceam c\u0103tre
\nUniversitate, s\u0103-mi v\u0103d un prieten, profesor
\nuniversitar \u00een Marele Nord. Tocmai venise din
\nCanada \u0219i, generos ca totdeauna, s-a oferit s\u0103-mi
\nscrie c\u00e2teva r\u00e2nduri pe coperta unui roman. Ies
\nrar din mediul meu, din lips\u0103 de timp \u0219i din cauza
\nprecarelor mijloace de transport. Urcasem \u00een
\nmetrou c\u00e2nd aten\u021bia mi-a fost atras\u0103 de o t\u00e2n\u0103r\u0103
\ncare citea, a\u0219ezat\u0103 pe scaun. Nu-\u0219i ridica ochii de
\npe carte, iar eu aveam impresia cert\u0103 c\u0103 o mai
\nv\u0103zusem \u0219i c\u0103 \u00eemi fusese foarte apropiat\u0103. Era o
\nbrunet\u0103 foarte frumoas\u0103, cu tr\u0103s\u0103turile ferm
\nconturate. Probabil c\u0103 se apropia momentul c\u00e2nd
\nurma s\u0103 coboare, fiindc\u0103 a \u00eenchis volumul, l-a
\nb\u0103gat \u00een geant\u0103 \u0219i s-a ridicat. Atunci a dat cu ochii
\nde mine. Dintr-o dat\u0103, lumina a devenit mai
\nintens\u0103.
\n\u2500 Ia te uit\u0103! Ce faci? m-a \u00eentrebat ea \u0219i m-a
\n\u00eembr\u0103\u021bi\u0219at cu efuziune, s\u0103rut\u00e2ndu-m\u0103 pe obraz.
\nM\u0103 uitam la ea \u0219i m\u0103 g\u00e2ndeam cine ar putea s\u0103
\nfie. Doar nu eram \u00eentr-o alt\u0103 via\u021b\u0103.
\n\u2500 Bine… dar… tu?
\n\u2500 \u0218i eu… M\u0103 duc la serviciu… E\u0219ti at\u00e2t de scump
\nla vedere! De ce n-ai mai trecut s\u0103 m\u0103 vezi?
\nFost\u0103 elev\u0103 nu putea fi, c\u0103ci m\u0103 luase cu \u201etu\u201d din
\nprima. Nebun\u0103 nu p\u0103rea s\u0103 fie.
\n\u2500 \u0218tii, am un program \u00eengrozitor, m-am scuzat.
\nAbia…
\n\u2500 Las\u0103, las\u0103! Te \u0219tiu eu. Mereu g\u0103se\u0219ti scuze.
\nTrenul s-a oprit, iar u\u0219ile s-au deschis.
\n\u2500 Te rog eu, d\u0103-mi un telefon. Vreau s\u0103 te consult
\n\u00eentr-o problem\u0103. Dup\u0103 opt. Am acela\u0219i num\u0103r, eu
\nnu schimb nimic.
\n\u0218i a ie\u0219it odat\u0103 cu valul de oameni care se rev\u0103rsa
\npe peron, asemenea unei ape care se scurge dintr-un
\nrecipient spart . Mi-a mai f\u0103cut un semn cu
\nm\u00e2na, mi-a z\u00e2mbit dulce \u0219i a disp\u0103rut pentru
\ntotdeauna.
\nNici azi nu \u0219tiu cine era femeia din metrou.<\/p>\n


\nO femeie cobor\u00e2nd dintr-un autobuz<\/strong><\/p>\n

Viespi apatice sparg boabele de chihlimbar ale
\nstrugurilor.
\nDiminea\u021ba e toamn\u0103, la pr\u00e2nz e var\u0103.
\nRecitesc Hammett \u0219i \u00eemi dau seama, cu
\ndezam\u0103gire, c\u0103 el este p\u0103rintele filmelor de
\nac\u021biune care ne \u00eendobitocesc de mul\u021bi ani \u00eencoace.
\nPe strada mare au turnat dou\u0103 straturi de asfalt
\nfoarte groase. Ies cu bicicleta s\u0103 v\u0103d dac\u0103 voi mai
\nputea ie\u0219i, cu ma\u0219ina, de pe str\u0103du\u021ba \u00eengust\u0103 pe
\ncare locuiesc. Asfaltul se \u00eenal\u021b\u0103 ca un zid la
\nie\u0219irea din fund\u0103tura mea, dep\u0103\u0219ind \u00een \u00een\u0103l\u021bime
\nspoilerul automobilului pe care \u00eel conduc. M\u0103
\nopresc s\u0103 discut cu ni\u0219te b\u0103tr\u00e2ni. Tr\u0103nc\u0103nim o
\nvreme, ei sunt de p\u0103rere c\u0103 voi putea circula \u00een
\ncontinuare cu ma\u0219ina mea cea lipit\u0103 de carosabil,
\neu m\u0103 \u00eendoiesc. Asfin\u021bitul ne bate drept \u00een ochi \u0219i
\nun autobuz opre\u0219te \u00een sta\u021bie. O femeie t\u00e2n\u0103r\u0103 \u0219i
\nfrumoas\u0103, genul acela care nu \u00eemb\u0103tr\u00e2ne\u0219te
\nniciodat\u0103 sau o face foarte t\u00e2rziu \u0219i cu mult\u0103
\ndistinc\u021bie, coboar\u0103, se asigur\u0103 pentru a traversa,
\nm\u0103 salut\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i continu\u0103 drumul. O cunosc, dar \u00een
\nlini\u0219tea aceea poleit\u0103 de ultimele raze ale soarelui
\n\u00eemi apare ca o necunoscut\u0103 misterioas\u0103, merg\u00e2nd
\nprintr-un or\u0103\u0219el la fel de enigmatic.
\n\u0218i atunci m\u0103 \u00eencearc\u0103 p\u0103rerea de r\u0103u c\u0103 nu-i pot
\npune sub gleznele-i fine o alt\u0103 strad\u0103 pe care s\u0103
\np\u0103\u0219easc\u0103 mai lejer, c\u0103 nu-i pot oferi un bilet
\npentru un alt destin, c\u0103 nu pot picta aerul din jurul
\nei cu fluturi galbeni, mul\u021bi fluturi galbeni, ca \u00een
\nVeacul de singur\u0103tate al lui M\u00e1rquez.<\/p>\n


\nFic\u021biunile lui Dumnezeu<\/strong><\/p>\n

X e un b\u0103tr\u00e2n falnic, cu obrazul rumen \u0219i pasul
\nvioi, care are, la 74 de ani, dou\u0103 amante. Are un
\nregim alimentar de invidiat : lapte \u0219i br\u00e2nz\u0103
\nproasp\u0103t\u0103, legume din propria gr\u0103din\u0103, fructe,
\nmiere, vin negru. Bea cam doi litri pe zi, \u00een loc
\nde ap\u0103, dar nu l-am v\u0103zut niciodat\u0103 nici m\u0103car
\npilit : are o privire limpede \u0219i odihnit\u0103, ca un
\nconsumator de ceai hepatic. Se pricepe la toate
\n\u0219i are o gospod\u0103rie curat\u0103 \u0219i ordonat\u0103, adev\u0103rat\u0103
\nfarmacie.
\nDe ceva vreme l-am v\u0103zut nemul\u021bumit \u0219i l-am
\n\u00eentrebat ce p\u0103s are.
\n\u2500 Sunt ni\u021bel sup\u0103rat, mi-a spus el. Dumneata \u0219tii
\nc\u0103 eu nu am cereale \u0219i, \u00een concluzie, n-ar trebui
\ns\u0103 am nici \u0219obolani. E, uite c\u0103 am!
\n\u2500 P\u0103i, cum a\u0219a?
\n\u2500 A\u0219a bine. Vecinul are ni\u0219te gherlani care
\nm\u0103n\u00e2nc\u0103 la el \u0336 c\u0103 are, slav\u0103 Domnului, vagoane
\nd\u0103 porumb \u0219i de gr\u00e2u ! \u0336 \u0219i vin s\u0103 doarm\u0103 la mine.
\n\u2500 \u0218obolanii?
\n\u2500 Da, \u0219obolanii, fire-ar mama lor a dracu\u2019 s\u0103 fie!
\n\u2500 Dac\u0103 \u00een\u021beleg bine, mata ai deschis un fel de
\nhotel pentru \u0219obolani. Iar vecinul de\u021bine o cantin\u0103
\npentru roz\u0103toare.
\n\u2500 Cam a\u0219a ceva.
\n\u00cemi mai arat\u0103 o frumuse\u021be de motan ( s\u0103 tot aib\u0103
\n12 kg!) dup\u0103 care pisicile cad \u00een limb\u0103.
\nNr. 21\/septembrie \/2021
\n22
\n\u2500 Vin acas\u0103 dup\u0103 el, domnule! A\u0219a ceva n-am
\npomenit de c\u00e2nd mama m-a f\u0103cut! \u00cen loc s\u0103
\numble \u0219i s\u0103 urle motanii dup\u0103 pisici, \u00eel caut\u0103 ele
\n\u0219i \u021bip\u0103 d\u0103 m\u0103 terorizeaz\u0103. \u0218i e un cotoi dat
\ndracului, \u00eemi aduce de pe c\u00e2mp \u0219i pui de iepuri!
\n\u2500 Ai, las\u0103-m\u0103!
\n\u2500 Pe cuv\u00e2nt. Am unul chiar aici, sub co\u0219ul \u0103sta,
\nc\u0103 l-a adus viu. Dar pe cei mai mul\u021bi \u00eei omoar\u0103 \u0219i
\n\u00eei m\u0103n\u00e2nc\u0103.
\nM\u0103 uit cu ne\u00eencredere la pisoiul braconier. E
\nuria\u0219, gras \u0219i lini\u0219tit.
\nSe \u0219tie acum c\u0103 Marin Preda n-a inventat nimic,
\nci a scris despre fapte petrecute \u00een realitate,
\nrelat\u00e2ndu-le \u00een stilul s\u0103u unic, care prinde
\ngesticula\u021bia comic\u0103 \u0219i sarcastic\u0103 a personajelor.
\nIar Marquez poveste\u0219te undeva c\u0103 toate
\nincredibilele scene din romanele sale s-au
\n\u00eent\u00e2mplat aievea.
\nDac\u0103 a\u0219 \u201eprinde\u201d \u00eentr-un roman \u0219obolanii \u0219i
\nmotanul b\u0103tr\u00e2nului \u00eensetat de via\u021b\u0103, ar ie\u0219i ceva
\nveridic ?
\nRealitatea, fic\u021biunea lui Dumnezeu, bate
\ntotdeauna imagina\u021bia, \u00eens\u0103 uneori o umile\u0219te.<\/p>\n

Grafic\u0103: Cornelia Ionescu Ciurumelea<\/strong><\/em><\/p>\n


\nMihaela Roxana BOBOC<\/strong>
\n\"\"

Ploaia a m\u0103turat azi-noapte fricile
\nde parc\u0103 nu mai exist\u0103 hotar
\n\u00eentre cei care am fost \u0219i suntem
\n\u00eentre noi alunec\u0103 boala
\n\u0219i v\u0103d limpede
\noasele mele \u021bip\u0103
\ndorul este doar o lespede pe care-mi odihnesc
\npoemele
\n\u00eenainte s\u0103 se transforme \u00een femeie
\nscot ap\u0103 din f\u00e2nt\u00e2n\u0103
\nm\u0103 \u00eentreb despre ce voi scrie
\nc\u00e2nd ploile vor adormi
\n\u00een cochilie de melc
\nc\u00e2nd tai \u0219i ur\u0103sc
\ncopacii care fo\u0219nesc verde
\nfructele \u00een p\u00e2rg
\nfemeile cu copii \u00een p\u00e2ntec
\nfericirea aceasta iluzorie
\ntrenul adormit \u00een gar\u0103
\nscrisorile trimise cu po\u0219talionul de patru
\nc\u0103l\u0103torind cu osiile rupte
\ne var\u0103 dar putea fi orice anotimp
\n\u00een poezie timpul alunec\u0103
\nde-\u0219i jule\u0219te genunchii
\nun garou peste iubire
\n\u0219i venele ei ad\u00e2nci
\napusul iuliei peste ora\u0219
\nferestrele pictate \u00een rou\u0103
\nc\u0103su\u021bele de p\u0103s\u0103ri
\nlemnul
\nformele ad\u00e2nc impregnate
\n\u00een poezia mea
\ntu.<\/p>\n


\nNicoleta MARINI<\/strong>
\n\"\"

Nicoleta Marini (pseudonim al Nicoletei Mihai)
\nProfesoar\u0103 la Colegiul Economic \u201eGheorghe
\nChi\u021bu\u201d, Craiova.
\nDebut \u00een anul 2002 cu volumul de versuri Eterna
\nPrim\u0103var\u0103; 2004 Menuet pentru vioar\u0103; 2020
\nvolumul de versuri Timpul s-a ghemuit \u00een corole
\n(Editura Brumar).
\nCarte didactic\u0103: Dimensiunile educa\u021biei \u00een contextul
\nglobaliz\u0103rii: Alternative la curricula \u0219colar\u0103 (2010)
\n\u0219i coautoare a volumului: \u00cen dialog cu Euterpe: C\u00e2t
\nde aproape ne este spa\u021biul muzicii clasice?(2014).
\nIni\u021biatoarea proiectelor: Muzica ne une\u0219te!,
\nCaravana Muzical\u0103, Folclorul \u0219i muzica clasic\u0103,
\nAmintiri dintr-o copil\u0103rie muzical\u0103, proiecte la care
\na colaborat cu Gaudeamus Quartet \u0219i al\u021bi renumi\u021bi
\nmuzicieni.
\nA publicate poeme \u00een revistele Mozaicul, OPT
\nmotive, Ateneu pe blogurile O mie de semne, Parnas
\nXXI – versuri de ieri \u0219i de azi \u0219i \u00een volumul colectiv
\nRow of masks (coordonat de Adrian Mondea).<\/p>\n

secven\u021b\u0103 de var\u0103<\/strong><\/p>\n

degetele ating scoar\u021ba
\ncresc flori de mu\u0219e\u021bel \u00een palm\u0103
\nsucul gastric inund\u0103 venele
\nexplodeaz\u0103 \u00een corole cu parfum de ploaie
\npe paji\u0219te dou\u0103 adolescente c\u00e2nt\u0103
\ncopacii se trezesc
\nnorii coboar\u0103 \u00een cuiburi de berze
\nz\u00e2na nop\u021bii le invit\u0103 la un ceai cu arom\u0103 de var\u0103.<\/p>\n


\ndor<\/strong><\/p>\n

noaptea
\n\u00ee\u021bi pun firimituri pe pervaz
\na plouat
\nstropii s-au lipit de frunze
\nnoapte de dragoste
\nemo\u021bii at\u00e2rnate ca ni\u0219te lumini\u021be de cr\u0103ciun
\nmi-ai promis c\u0103 o s\u0103 construie\u0219ti o caban\u0103
\npe dealul galben din povestea scris\u0103 de mine
\ndoctorul \u021bi-a diagnosticat pierderi de memorie
\nfirimituri zboar\u0103
\nr\u0103t\u0103ce\u0219ti pe dealul galben
\ndin povestea despre orfanul copil al lunii pline.<\/p>\n


\nobsesie<\/strong><\/p>\n

\u00een aceast\u0103 clip\u0103 n oameni se nasc
\nn mor n se ceart\u0103 se ur\u0103sc fac dragoste
\ngrea e o clip\u0103
\ndac\u0103 ar aluneca s-ar zdrobi de obrazul
\np\u0103m\u00e2ntului
\noamenii s-ar preschimba \u00een particule
\nciudat …. ar disp\u0103rea
\nn oameni care se nasc n care mor care fac
\ndragoste…
\no clip\u0103 \u00eentr-o pic\u0103tur\u0103 de ploaie
\ngoi
\nsorbim nectarul chimic al big bang ului.<\/p>\n


\ncer\u0219etorul<\/strong><\/p>\n

noaptea pe str\u0103zile goale
\nro\u021bile unui troller
\ntrezesc vr\u0103bii adormite
\nun cer\u0219etor b\u0103tr\u00e2n
\ntr\u0103g\u00e2ndu-\u0219i via\u021ba
\nmelc plimb\u0103re\u021b ivit dup\u0103 ploaie
\ncea\u021ba martor\u0103
\no iubit\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103.<\/p>\n


\nlunca<\/strong><\/p>\n

umbra albinei danseaz\u0103 cu o t\u0103m\u00e2ioar\u0103
\nun bondar guraliv \u00ee\u0219i caut\u0103 sufletul pereche
\nprintre florile ivite \u00een dezordine
\nsoarele s\u0103rut\u0103 o pisic\u0103 hipnotizat\u0103
\no vrabie se bronzeaz\u0103 la ultraviolete
\nprotejat\u0103 de creme solare
\nsoarbe dintr-un fresh de portocale
\ne mult\u0103 prim\u0103var\u0103 pe un petic \u021besut pe burta
\np\u0103m\u00e2ntului
\ne all inclusive cu eliberare prelungit\u0103.<\/p>\n


\nFlorentin POPESCU<\/strong>
\n\"\"

Oameni \u0219i locuri din
\nBuz\u0103ul de alt\u0103dat\u0103 (XVII)<\/strong><\/p>\n

Casa Pionierilor<\/strong><\/p>\n

Ori de c\u00e2te ori m\u0103 \u00eentorc la amintirile mele
\nde gimnazist (atunci termenul nu figura \u00een
\nvorbirea curent\u0103, ne numeam \u0219i eram numi\u021bi elevi
\nde \u0219coal\u0103 elementar\u0103) \u00eemi revine \u00een memorie
\nmomentul \u00een care am v\u0103zut pentru prima oar\u0103
\nCasa Pionierilor, apoi clipa \u00een care i-am trecut
\npragul \u0219i am r\u0103mas uimit de cele v\u0103zute acolo.
\nCl\u0103direa (exist\u0103 \u0219i azi), o vil\u0103 frumoas\u0103,
\ndin alte vremuri, a cine \u0219tie c\u0103rui bog\u0103ta\u0219 al urbei,
\nna\u021bionalizat\u0103 \u00een anii \u201950 ai trecutului veac, se
\nbucura, dac\u0103 se poate spune a\u0219a, de o pozi\u021bie
\nfoarte frumoas\u0103, fiind situat\u0103 \u00een imediata
\nvecin\u0103tate a \u0218colii elementare nr. 1 de pe
\nBulevardul Nicolae B\u0103lcescu. Fusese ridicat\u0103 \u00een
\nmijlocul unui parc ce se \u00eentindea pe o suprafa\u021b\u0103
\ndestul de mare (spa\u021biu mic\u0219orat mai t\u00e2rziu prin
\nconstruirea cinematografului Tineretului \u0219i a
\nCasei de cultur\u0103 a Sindicatelor).
\nDe \u00eendat\u0103 ce intrai \u00een cl\u0103dire, puteai vedea,
\n\u00een micul hol din care se deschideau u\u0219ile c\u0103tre
\nalte \u00eenc\u0103peri, o vitrin\u0103 \u00een care orgolio\u0219ii
\nconduc\u0103tori de cercuri pioniere\u0219ti (de m\u00e2ini a\u0219a-zis
\n\u201e\u00eendem\u00e2natice\u201c) a\u0219ezaser\u0103 la vedere mici
\nmachete de avioane, parc\u0103 \u0219i de vapoare,
\nconstruite cu mult\u0103 migal\u0103 \u0219i grij\u0103 de c\u0103tre
\ntalenta\u021bii pionieri din amintitele cercuri de mici
\nconstructori. Apoi, bine organizate, camerele
\nad\u0103posteau frecventatorii l\u0103ca\u0219ului \u2013 elevi de la
\nmai toate \u0219colile din ora\u0219. De prisos a mai spune
\nc\u0103 fiecare cerc pionieresc \u00ee\u0219i avea succesele \u0219i
\nrealiz\u0103rile lui, de unde lesne se putea trage
\nconcluzia c\u0103 \u00een Buz\u0103u erau copii talenta\u021bi prin
\ntoate \u0219colile.
\n\u00centr-o vitrin\u0103, tot \u00een holul Casei erau
\na\u0219ezate diplome, medalii \u0219i alte trofee prin care
\nharnicii constructori fuseser\u0103 recompensa\u021bi la
\ndiferite concursuri na\u021bionale (nu-mi mai amintesc
\ndac\u0103 nu cumva \u0219i interna\u021bionale \u2013 alt firesc motiv
\nde m\u00e2ndrie pentru pionieri, pentru conduc\u0103torii
\ncercurilor \u0219i chiar \u0219i pentru p\u0103rin\u021bii care se
\ndovediser\u0103 a fi fost inspira\u021bi atunci c\u00e2nd \u0219i-au
\ntrimis odraslele s\u0103-\u0219i pun\u0103 \u00een valoare talentul la
\nCasa Pionierilor…
\n\u0218i cum Buz\u0103ul de pe vremuri a fost, \u00eentre
\naltele, \u0219i un centru feroviar celebru \u00een Rom\u00e2nia,
\nnu se putea ca acest fapt s\u0103 nu se poat\u0103 constata
\n\u0219i \u00een acest loc de \u00eent\u00e2lnire al copiilor. (Amintesc
\n\u00een treac\u0103t c\u0103 \u00een Cr\u00e2ng vizitatorii ora\u0219ului de azi
\npot vedea, pe l\u00e2ng\u0103 multe altele, \u0219i mic\u0103 \u0219i
\nfrumoasa bisericu\u021b\u0103 ridicat\u0103 de ceferi\u0219ti \u00een
\napropierea actualului stadion \u201eGloria\u201c.
\nA\u0219adar, slujitorii drumurilor de fier din
\nBuz\u0103u, care aveau \u0219i ei copii, poate \u0219i nepo\u021bi, au
\ng\u00e2ndit unul dintre cele mai frumoase daruri
\npentru cei mici… Le-au construit o cale ferat\u0103
\nceva mai modest\u0103 ca dimensiuni, dar totu\u0219i cale
\nferat\u0103 \u0219i un tren cu c\u00e2teva vagoane. Ecartamentul
\n\u0219i liniile f\u0103ceau \u00eenconjurul parcului de care
\naminteam la \u00eenceputul acestor r\u00e2nduri. \u0218i, fire\u0219te,
\nmicul traseu, de c\u00e2teva sute de metri, nu mai
\nmult, con\u021binea semnele \u0219i semnalele ca la o cale
\nferat\u0103 mare normal\u0103.
\nV\u0103 imagina\u021bi, stima\u021bi cititori, ce bucurie era
\npentru pionierii care se urcau, pe r\u00e2nd, \u00een grupuri,
\n\u00een micul tren \u0219i f\u0103ceau circuitul parcului.
\nInstructori speciali (probabil preg\u0103ti\u021bi chiar la
\nvreo \u0219coal\u0103 C.F.R.) \u00eei ini\u021biau pe micii pasageri \u00een
\n\u201etainele\u201c trenului \u0219i \u00een tot ce \u021binea de cunoa\u0219terea,
\nfie \u0219i sumar\u0103, a meseriei de ceferist.
\nPentru mine, care nu c\u0103l\u0103torisem p\u00e2n\u0103
\natunci dec\u00e2t de c\u00e2teva ori cu cel\u0103lalt tren, mai
\nmare, al liniei Buz\u0103u Nehoia\u0219u, la \u00eentoarcerea din
\nvacan\u021bele petrecute la Lera, trenule\u021bul de la Casa
\nPionierilor reprezenta cu adev\u0103rat o minune. Din
\np\u0103cate \u201eminunea\u201c n-avea s\u0103 \u021bin\u0103 mult deoarece,
\ndin motive care mi-au sc\u0103pat atunci \u0219i nu le-am
\naflat nici mai t\u00e2rziu, locomotiva \u0219i vagoanele de
\nacolo aveau s\u0103 fie \u00een cur\u00e2nd trase, cum se zise, pe
\nlinie moart\u0103 pentru totdeauna, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd doar \u00een
\namintirile noastre, ale celor care ne-am bucurat
\nde leg\u0103narea pl\u0103cut\u0103 a mersului pe \u0219ine.
\nRa\u021biunile din care fusese \u201einventat\u0103\u201c calea ferat\u0103
\nde la Casa Pionierilor p\u0103reau s\u0103 fie dep\u0103\u0219ite (cred
\nc\u0103 era vorba de ini\u021bierea copiilor \u00een frumoasa
\nmeserie de ceferist, g\u00e2ndit\u0103 inspirat de c\u0103tre
\np\u0103rin\u021bii \u0219i bunicii lor) \u2013 ceea ce \u00een anii urm\u0103tori
\navea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple \u0219i cu profesia aceasta, intrat\u0103
\n\u00eentr-un proces de dec\u0103dere, de\u0219i era de
\n\u00eendelungat\u0103 tradi\u021bie \u00een Buz\u0103u.
\nSchimb\u0103rile dup\u0103 1990 au dus \u0219i la dispari\u021bia
\nacestui l\u0103ca\u0219 al copiilor. Trec\u00e2nd \u00eentr-o vreme
\nprin dreptul lui nu m-a mirat s\u0103 v\u0103d c\u0103 acolo s-a
\namenajat un restaurant, bar sau cam a\u0219a ceva.
\nAm spus \u0219i am scris de nenum\u0103rate ori c\u0103 nu sunt
\nun nostalgic al vremurilor de dinainte de 1989,
\ndar nu pot, pe de alt\u0103 parte, s\u0103 am lini\u0219te c\u00e2nd v\u0103d
\ncum copiii de azi (chiar \u0219i a\u0219a, f\u0103r\u0103 cravata ro\u0219ie
\ncu tricolor) nu mai au o organiza\u021bie a lor, iar
\neduca\u021bia \u00een orele de dup\u0103 programul \u0219colar a fost
\nl\u0103sat\u0103 la voia \u00eent\u00e2mpl\u0103rii \u2013 de unde \u0219i
\ndegringolada \u0219i r\u0103t\u0103cirile care se v\u0103d acum cu
\nochiul liber (infrac\u021biuni, fumat, consum de
\ndroguri, violen\u021b\u0103, abandon \u0219colar etc.). P\u0103cat…
\nDe lumea copiilor m-am sim\u021bit mereu nu numai
\natras ci \u0219i al\u0103turi. Mai t\u00e2rziu, prin 1967-1968 s-a
\nvenit \u00een licee cu o idee care nu era deloc rea:
\nelevii din clasele superioare s\u0103 mearg\u0103 \u00een \u0219colile
\nelementare (gimnazii) \u0219i s\u0103 presteze activit\u0103\u021bi cu
\ncaracter cultural. Eu am ales \u0218coala nr. 2 din
\ncartierul \u201e23 August\u201c, fiindc\u0103 se afla mai aproape
\nde casa p\u0103rin\u021bilor. Copiii de acolo m-au primit cu
\nmult\u0103 c\u0103ldur\u0103, iar eu le-am propus s\u0103 organiz\u0103m
\nun cerc literar, s\u0103 punem \u00een scen\u0103 mici piese de
\nteatru \u0219i altele.
\n\u00cen adunarea \u00een care discutam toate aceste nobile
\ninten\u021bii, o feti\u021b\u0103 tot insista s-o ascult, ridic\u00e2nd
\nmereu m\u00e2na dreapt\u0103 pentru a-i da cuv\u00e2ntul. I-am
\nspus: \u201eTu stai \u00een p\u0103tr\u0103\u021bica ta, o s\u0103 vorbe\u0219ti la
\nsf\u00e2r\u0219it!\u201c.
\nM-a ascultat, iar la urm\u0103, cu cel mai nevinovat
\naer din lume, m-a \u00eentrebat: \u201eTovar\u0103\u0219e instructor,
\ncare e p\u0103tr\u0103\u021bica mea!\u201c<\/p>\n


\nIonescu Victor Octavian<\/strong><\/p>\n

Mai cade-un om<\/strong><\/p>\n

Mai furi un ochi de bou,
\nMai min\u021bi un nor \u00eempov\u0103rat,
\nMai cade-un om.
\nMai arzi un pom cu pere dulci,
\nMai tai c\u00e2te-un obraz \u00eembujorat,
\nMai cade-un om.
\nMai tragi cu arcu-n buza mor\u021bii,
\nConsta\u021bi c\u0103 totu-i \u00een zadar.
\nMai rupi un glonte din morm\u00e2nt,
\nIar te-ai mi\u0219cat \u00eencet.
\nMai cade-un om.<\/p>\n


\nC\u0103tre finish<\/strong><\/p>\n

Am v\u0103zut cum
\nCaii de cupru
\nSe luau la \u00eentrecere
\nCu \u00eengerii de argint.
\n\u0218i zburam, \u00een tropote,
\nC\u0103tre finish,
\n\u0218i luptam, din greu,
\nCu unul ca mine,
\nS\u0103 fiu eu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u0218erban TOM\u0218A Chipul \u0219i creierul Sunt \u0219ocat de c\u00e2te ori constat c\u0103 fizionomia unui om are rareori leg\u0103tur\u0103 cu modul<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":15845,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15904"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15904"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15904\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15907,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15904\/revisions\/15907"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/15845"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15904"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15904"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15904"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}