{"id":15801,"date":"2021-09-10T11:00:31","date_gmt":"2021-09-10T08:00:31","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15801"},"modified":"2021-09-11T11:01:01","modified_gmt":"2021-09-11T08:01:01","slug":"spatii-culturale-nr-51-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15801","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 51 (12)"},"content":{"rendered":"

Teo CABEL <\/strong>
\n\"\"

Este mereu ceva care… salveaz\u0103 poezia…<\/strong><\/p>\n

Poezia inund\u0103 roditor paginile volumului Lakonica, sub semn\u0103tura lui Dumitru Pan\u0103, Editura Conta, 2015, dintr-un cotidian postmodernist neofilit. Istoria este doar o clip\u0103, privit\u0103 la microscop are multe veacuri, \u00eens\u0103 \u00een poezie acestea dispar. Poetul, \u00een truda tensionat\u0103 a recre\u0103rii sale, este un Ulise, dar Penelopa nu este o femeie, ci un crez, o c\u0103utare, spre care tinde mereu, poezia chiar.
\nIthaka, Hesiod, arca\u0219i, sunt doar oglinzi. Prezentul se uit\u0103 la sine \u00een oglind\u0103, dar are valen\u021be, iriz\u0103ri din trecut. Prezentul \u00ee\u0219i car\u0103 povara sa; tocat de asperit\u0103\u021bile avangardiste, care s-au clasicizat, s-au rotunjit, prezentul caut\u0103 lini\u0219te, aducere aminte, nu pentru nostalgie, ci pentru \u00eent\u0103rirea identit\u0103\u021bii: am pl\u00e2ns \u0219i am r\u00e2s cu acelea\u0219i lacrimi.\/ am iubit am ur\u00e2t cu acelea\u0219i cuvinte.\/ am \u00een\u021beles \u0219i n-am \u00een\u021beles. de la un timp\/ zilele nu se mai sf\u00e2r\u0219esc \u00een noapte\/ \u0219i somn. Zilele nu mai sf\u00e2r\u0219esc \u00een alt\u0103 zi (…)printre at\u00e2tea \u00eentreb\u0103ri vii\/ numai r\u0103spunsuri moarte\/\/ dar m-am \u00eentors prea devreme \u00een Ithaka?\/ sau nici n-am plecat (Alt\u0103 Ithaka).
\nDin primul fascicol, Coincidentia propositorium, no\u2019iuni vechi, antice str\u0103bat istoria ca un personaj real, pentru a se reg\u0103si \u00een prezent. Coinciden\u021be? Reinterpret\u0103ri? De fapt, acest fascicol este un \u201ecoicidentia oppositorum\u201d. Poetul \u0219i lini\u0219tea medita\u021biei \u00een imensitatea dintre contraste, cu c\u00e2t sunt mai multe, stabilitatea devine nisip mi\u0219c\u0103tor, dar care stabilitate? Poezia care se construie\u0219te pe o pagin\u0103, la sf\u00e2r\u0219it se revars\u0103 \u00eentr-o metafizic\u0103 a libert\u0103\u021bii, nu exist\u0103 punct. Tot ce se construie\u0219te, cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt, este doar un balans, pe o punte suspendat\u0103 peste r\u00e2pa muntelui; mergi \u0219i se leag\u0103n\u0103 cu tine, ame\u021bitor, tem\u0103tor, dar, c\u00e2nd ai trecut puntea, mergi oriunde. O singur\u0103 excep\u021bie, ars, se termin\u0103 cu punct, poate ca final de fascicol. Repetitio mater \u0219i ars sunt de luat drept art\u0103 poetic\u0103.
\nFascicolul doi, Lakonica, abordeaz\u0103 un text scurt ca o ramp\u0103. Cuvintele te arunc\u0103 \u0219i zbori c\u00e2t te duce spiritul t\u0103u.
\nEste mereu ceva care salveaz\u0103; t\u0103cerea care salveaz\u0103 totul; Poemul trebuie. O istorie a dec\u0103derii sau un alt registru al recept\u0103rii? Poemul de aur se depreciaz\u0103, \u00een argint, aram\u0103, bronz, fier sau este, de fapt, simbolul diferitelor viziuni?!
\nAlter: nu mai sunt eu cel care a plecat.\/sunt altul\/ pentru c\u0103 m-am \u00eentors cu o floare\/\/; Ora c\u00e2nd calupul de realitate \u00een care se dospe\u0219te poeticul, doar s\u0103-l sim\u021bi: din ecran inund\u0103 blues un violoncel- \/copilul nu departe caut\u0103 febril \u00een virtual-\/ femeia \u00ee\u021bi doarme al\u0103turi-\/ noapte ad\u00e2nc\u0103\/ p\u00e2n\u0103\/ la\/ ochi\/\/ :ora c\u00e2nd totul devine vers.
\n\u00cen Poem, mi-e dor de tine ca de un poem\/ \u00een vers alb\/ poezie concret\u0103-\/ trupul t\u0103u gol nu rimeaz\u0103 cu nimic. Penelopa femeie sau poezie? Ideal sau concret? Niciunul din acestea nu au margini pip\u0103ibile, se \u00eentrep\u0103trund, nu \u0219tii c\u00e2nd treci de la unul la altul sau de la una la alta.
\nFascicolul trei, Casa rece, un moment al m\u0103rturisirilor mature.
\nAlte munci \u0219i zile plute\u0219te \u00een substan\u021b\u0103 patriarhal\u0103. Un poem al apogeului uman. Mineral, vegetal, spiritual. Piatra, m\u0103rul, lumina, vinul, c\u0103r\u021bile, femeia iubit\u0103, tehnologia \u0219i Hesiod, p\u00e2ndind din vremuri, din spatele unei jaluzele.
\nSfera, Alter, Ajung \u00eentotdeauna, laturile unei piramide preg\u0103tite s\u0103 \u00eenfrunte timpul \u0219i s\u0103 provoace cititorul.
\nDumitru Pan\u0103 este autentic \u0219i peren. Un poet de citit oric\u00e2nd, mai ales c\u00e2nd nu mai \u0219tii cum arat\u0103 poezia actual\u0103, un bun prilej de a o reg\u0103si \u00een viziunea \u0219i sub semn\u0103tura sa. <\/p>\n


\nDumitru PAN\u0102<\/strong>
\n\"\"

Atmosfer\u0103 de palat
\n\u00een ajunul unui consiliu de coroan\u0103 <\/strong><\/p>\n

\u00een prima camer\u0103 regele
\nprinde fluturi instalat \u00eentr-o uria\u015f\u0103 colivie
\npentru fluturi. \u00een acela\u015fi timp se ocup\u0103
\ncu probleme de stat.<\/p>\n

\u00een antepenultima camer\u0103 regina
\n\u00ee\u015fi prive\u015fte cu nostalgie m\u00e2inile \u015fi viseaz\u0103
\nla vreun amant neap\u0103rat roz. atmosfer\u0103 de palat
\n\u00een ajunul unui consiliu de coroan\u0103.<\/p>\n

\u00eentre a cincea \u015fi a \u015fasea fereastr\u0103
\nB\u0103rbatul cu m\u0103nu\u015fa albastr\u0103. <\/p>\n

\u00een prima camer\u0103 regele continu\u0103
\ns\u0103 se amuze \u00een colivia uria\u015f\u0103. fiecare fluture
\neste strivit de dou\u0103 ori: pentru sentimentul
\nde certitudine. apoi de trei de patru
\nde cinci ori: pentru celelalte sentimente <\/p>\n


\nPetre ISACHI <\/strong>
\n\"\"

Condamnat\u0103 la exil*<\/strong><\/p>\n

\tLectura celor \u015fapte c\u0103r\u0163i publicate p\u00e2n\u0103 \u00een prezent – \u201eCerul din oglind\u0103\u201d, 2008; \u201eLeac pentru lebede\u201d, 2011; \u201eV\u0103zduh de aripi\u201d, 2012; \u201eMlad\u0103 romantic\u0103\u201d, 2013; \u201eTestamentul privighetorii\u201d, 2013; \u201eTemplu retinei\u201d, 2014; \u201e\u00centoarcerea zei\u0163ei\u201d, 2015 – ale poetei Geta Stan Palade, – tr\u0103itoare \u00een frumosul ora\u015f Piatra Neam\u0163, topos poetic \u015fi cultural de referin\u0163\u0103, dac\u0103 ne reamintim doar de numele a trei scriitori reprezentativi pentru literele contemporane: Adrian Alui Gheorghe, Nicolae Sava, Daniel Corbu – prefigurau prin viziune, limbaj poetic, problematic\u0103, estetic\u0103, poetic\u0103 \u015fi poietic\u0103, filosofie etc. apari\u0163ia volumului cu un titlu oximoronic: \u201eDest\u0103inuirile fulgerului\u201d – criticul \u015fi istoricul literar, prof. dr. Lucian Strochi face \u015fi demonstra\u0163ia, \u00een stilu-i erudit, persuasiv, concis, precis; de citit Postfa\u0163a: \u201eGeta Stan Palade \u2013 Scurt tratat despre tratarea timpului\u201d. Cititorul \u00ee\u015fi aminte\u015fte, desigur, motivul fulgerului a fost transfigurat \u015fi de Eminescu \u00een poemul \u201eScrisoarea III\u201d: \u201eFulgerele adunata-au contra fulgerului care\/ \u00cen turbarea-i furtunoas\u0103 a cuprins p\u0103m\u00e2nt \u015fi mare\u201d, dar cu alte conota\u0163ii poetice. Predestinarea exilului: \u201eam r\u0103mas exila\u0163i, Doamne,\/ pe planeta p\u0103m\u00e2nt,\/ \u00een nerespectatul cuv\u00e2ntului, T\u0103u, \/ dintru \u00eenceput, \/ c\u00e2nd ai creat lumea din haos \u015fi lut!\u201d (v. Evenimente terestre) cere din partea poetei, fidelitatea \u015fi credin\u0163a lui Iov, r\u0103bdare benedictin\u0103, voin\u0163\u0103 poetic\u0103, perseveren\u0163\u0103 sisific\u0103 \u015fi asumarea premisei c\u0103 nu to\u0163i oamenii sunt, ontologic vorbind, condamna\u0163i la exil. Celebru \u00een literatura rom\u00e2n\u0103 este cazul lui Nicolae Steinhard, care s-a situat, prin gra\u0163ie divin\u0103, dar \u015fi prin credin\u0163\u0103 necondi\u0163ionat\u0103, dincolo de orice problematic\u0103 a exilului, tr\u0103it\u0103 tragic \u015fi aproape generalizat\u0103 \u00een contemporaneitate.
\n\tAsum\u00e2ndu-\u015fi condi\u0163ia dat\u0103, poeta-fulger intuie\u015fte fatalitatea \u015fi misterul (auto)exilului: omniprezent, dens, impenetrabil \u00een lumina-i absolut\u0103, imanent tragic, izvorul permanent al unui disconfort interior persuasiv, interogativ \u015fi generator de complexe \u015fi de melancolie ovidian\u0103. Se \u015ftie, con\u015ftiin\u0163a exilului este una dintre experien\u0163ele cele mai dureroase \u2013 na\u015fte in-solitare \u015fi \u00eenstr\u0103inare de sine \u015fi de ceilal\u0163i \u2013 ce i-au fost date creatorului contemporan, dar care \u2013 paradoxal \u2013 \u00eei ofer\u0103 acestuia \u015fi cele mai mari \u015fanse de a se reg\u0103si, de a intra \u00een armonie cu sine, de a se m\u00e2ntui. Avem, se \u00een\u0163elege, \u00een vedere exilul metafizic, fie el religios sau\/ \u015fi laic. Exilat\u0103 \u201epe planeta p\u0103m\u00e2nt\u201d, G. S. P. se \u015ftie captiv\u0103 \u00een substan\u0163a \u201eDest\u0103inuirilor\u201d, \u00eenc\u00e2t simbolizeaz\u0103, volens-nolens, mitul lui Dedal, prizonier al propriului edificiu, \u00een corpul c\u0103ruia se transubstan\u0163iaz\u0103 (v. \u201eRuga Anei\u201d), pentru a nu-i mai fi \u201eteam\u0103 de singur\u0103tate \u015fi frig\u201d, pentru a fi sigur\u0103 de propria-i luciditate \u015fi sinceritate. Pentru a fi sigur\u0103 de sine \u00een dialogul cu Dumnezeu!
\n\tPoeta, un \u201efulger limbut\u201d, ce locuie\u015fte blagian \u201ecatapeteasma dorului\u201d se simte, ca orice exilat din na\u015ftere, amenin\u0163at apocaliptic, de singur\u0103tate (\u00eei lipse\u015fte de fapt, \u201eSf\u00e2nta Singur\u0103tate\u201d, vezi poemul cu acela\u015fi nume), \u00eenstr\u0103inare, uitare, senectute, moarte, de o previzibil\u0103 pierdere a iubirii, de fugit tempus ireversibile, z\u0103d\u0103rnicie, soart\u0103 nestatornic\u0103, de \u201eteroarea istoriei\u201d etc., \u00een fapt, se vede agresat\u0103 de tot at\u00e2tea fa\u0163ete fulgurante \u015fi misterioase ale exilului. Arhitectura labirintic\u0103 a volumului: 1. \u201eNoapte brodat\u0103 cu nuferi\u201d; 2. \u201eDest\u0103inuirile fulgerului\u201d; 3. \u201eSemne de tain\u0103\u201d configureaz\u0103 o fascinant\u0103 circularitate estetic\u0103, criptic-postmodern\u0103, \u00een care \u201esecundele\/ m\u0103soar\u0103 clipa de jar\/ din memoria fulgerului\u201d, iar lirismul pare \u201er\u0103s\u0103rit \u00een ierbi de sub t\u0103lpile Ielelor\u201d. Admirabil! Nu?
\n\t\u00censo\u0163it\u0103 de o muzic\u0103 \u201ede caval t\u00e2nguitor\u201d, autoarea alearg\u0103 sisific \u201epe foi de papirus\u201d revel\u00e2ndu-ne sub metamorfozele cercului existen\u0163ial, ispitele ce \u201eard sub c\u0103lc\u0103i\/ bocindu-ne din ad\u00e2nc r\u0103d\u0103cinile!\u201d. Fondul mitic omniprezent \u2013 crea\u0163ia prin jertfa de sine; v. \u201eDe dragul Artei\u201d – se conjug\u0103 cu fondul istoric \u015fi cu cel tragic generat de \u201enerespectatul cuv\u00e2ntului, T\u0103u, \/ dintru \u00eenceput\u201d, \u00eenc\u00e2t destinul, fatalitatea (ca \u015fi destinul, ea este imanent\u0103 \u015fi decurge din imposibilitatea poetei de a se manifesta altfel dec\u00e2t \u00een virtutea esen\u0163ei sale, a structurii sale suflete\u015fti!) \u015fi vina declan\u015feaz\u0103 situa\u0163ia f\u0103r\u0103 ie\u015fire a \u201etragismului f\u0103r\u0103 vin\u0103\u201d. Este evident \u00een scriitur\u0103, c\u0103 marea vin\u0103 a scriitoarei Geta Stan Palade este de a fi ea \u00eens\u0103\u015fi, indiferent de circumstan\u0163e, indiferent de consecin\u0163ele care-i pot pune sub zodia incertitudinii, inspira\u0163ia \u015fi g\u00e2ndirea poetic\u0103. Ca orice scriitor\/ artist, G. S. P. nu scap\u0103 nepedepsit\u0103! Pedeapsa este mitic\u0103, claustrarea \u00een propria-i crea\u0163ie: \u201eM\u0103 dest\u0103inuii \u00een fa\u0163a ferestrelor: \/ ostenelile nu mi-au fost \u00een zadar, Caligrafule!\/ Am dezlegat cu inima legat\u0103 la ochi,\/ nodul gordian al metaforei\u2026\/\/ Numai a\u015fa am putut auzi pe p\u0103m\u00e2nt\/ bubuind din temelii\/ r\u0103d\u0103cinile Universului!\/\/ M-am \u00eentors \u00eeng\u00e2ndurat\u0103 acas\u0103 t\u00e2rziu\/ \u00eentr-o calea\u015fc\u0103 tras\u0103 de vulturi\/ brusc izbucnind dimine\u0163ile albe pe Ceahl\u0103u\/ de dorul inimii \u015fi-al t\u0103u!….\u201d (Nodul Gordian)
\n\tDedublarea din \u201eRuga Anei\u201d tr\u0103deaz\u0103 existen\u0163a unui alter-ego al Eului creator, ce se subordoneaz\u0103 \u00eentru totul chem\u0103rii destinului transcendent, care o implic\u0103 cu perfidie, pe autore, \u00een vina-i tragic\u0103, ascunz\u00e2ndu-i c\u0103 sacrificiul este un transfer total de substan\u0163ialitate de la poet la Oper\u0103, merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la anularea Eului creator, revelat autentic \u00een oglinda exilului interior \u015fi anatomia melancoliei ovidiene, sublimat\u0103 \u00een Cuv\u00e2ntul ce ascunde. Imposibilitatea organic\u0103 a unei noi crea\u0163ii transfigurat\u0103 \u015fi \u00een capodopera \u201eMonastirea Arge\u015fului\u201d nu este o fic\u0163iune oarecare. Dimpotriv\u0103 exprim\u0103 o alt\u0103 fatalitate a crea\u0163iei! Ca \u015fi Manole\/ Caligraful, ca orice alt artist, poet, Geta Stan Palade nu-\u015fi poate dep\u0103\u015fi sc\u00e2nteia divin\u0103, altfel spus, Opera. For\u0163are acestor limite divine duce la apari\u0163ia manierismului \u00een literatur\u0103\/ arte \u2013 \u015fi nu numai \u2013 care \u00eenseamn\u0103 de fapt, autopasti\u015farea, imitarea servil\u0103 \u015fi repetat\u0103 de c\u0103tre un poet a propriilor crea\u0163ii scrise anterior. Sunt recunoscute eforturile lui Nichita St\u0103nescu de a nu se autopasti\u015fa – v. \u201eO viziune a sentimentelor\u201d, \u201e11 elegii\u201d, \u201eOul \u015fi sfera\u201d, \u201eNecuvintele\u201d, \u201eNoduri \u015fi semne\u201d, \u201e\u00cen dulcele stil clasic\u201d, \u201eEpica magna\u201d \u2013 am amintit acela\u015fi num\u0103r de volume c\u00e2te a scris \u015fi G. S. P., p\u00e2n\u0103 la \u201eDest\u0103inuirile fulgerului\u201d\u2026 Poate c\u0103 nu a\u015f fi f\u0103cut aceast\u0103 digresiune despre acest p\u0103cat fatal al literaturii lumii, dac\u0103 nu a\u015f fi observat riscul sinuciga\u015f al poetei din Piatra Neam\u0163, de a aluneca\/ c\u0103dea \u00een manierism! Probabil ca efect inexplicabil (s\u0103 fie o pedeaps\u0103 divin\u0103?), al narcisismului estetic! Ajungem s\u0103 ne \u00eendr\u0103gostim de propria noastr\u0103 estetic\u0103, poetic\u0103, de\u015fi \u015ftim ce i s-a \u00eent\u00e2mplat nefericitului Narcis\u2026
\n\tCredem, totu\u015fi, c\u0103 autoarea vol. \u201eDest\u0103inuirile fulgerului\u201d este o \u00eenving\u0103toare \u00een r\u0103zboiul cu sine \u00eensu\u015fi, o cuceritoare care a \u00een\u0163eles c\u0103 exilul ca fenomen predestinat \u015fi ca dilem\u0103 existen\u0163ial\u0103 este un exerci\u0163iu de luciditate cioranian\u0103, folositor \u201edest\u0103inuirilor\u201d poetice, \u00een care descoperi brusc c\u0103 nu po\u0163i fugi de tine \u015fi, mai ales, c\u0103 nu po\u0163i g\u0103si \u201echipul adev\u0103rului din clepsidra timpului\u201d, dec\u00e2t \u00een citadela Eului, o fata morgana pe care o c\u0103uta \u015fi Macedoncki \u00een \u201eNoapte de decemvrie\u201d. Aceea\u015fi nostalgie a idealului \u00een veci neatins: \u201eMinciun\u0103!\/ Adev\u0103rul nu seam\u0103n\u0103 la chip\/ cu Oul lui Columb\/ sau cu vreo sfer\u0103 g\u00e2nditoare\/ privegheat\u0103 de sold\u0103\u0163oii maimu\u0163oi de plumb! \/\/ El poate fi, v\u0103 jur, col\u0163oasa m\u0103tr\u0103gun\u0103\/ care la noi a prins contur\/ \u00een v\u0103g\u0103una cerului de peste drum\/ care te latr\u0103-n asfin\u0163it de Lun\u0103 \/\/ benchetuind cu paparudele\/ \u00een paji\u015ftea nebun\u0103 de trandafiri\/ \u015fi stuh abia ivit\/ cer\u015find dup\u0103 un strop de lacrim\u0103 divin\u0103! \/\/ Cuv\u00e2ntul adev\u0103r \u00eemi pare sumbru \u015fi coclit\/ c\u0103delni\u0163\u00e2nd cu stelele-n r\u0103sp\u0103r!…\/ \u015ei-at\u00e2t!… Numai at\u00e2t?…\u201d. Poeta, \u201elup de iubire fl\u0103m\u00e2nd\u201d, redescoper\u0103 \u00een cea de-a opta carte, adev\u0103rul comun c\u0103 \u201etot r\u0103ul ne vine din neputin\u0163a de a fi singuri\u201d (La Bruyere) \u015fi din imposibilitatea de a ne rezuma la ceea ce posed\u0103m nemijlocit, de\u015fi dependen\u0163a fa\u0163\u0103 de o realitate transcendent\u0103, fa\u0163\u0103 de alteritate, este absolut necesar\u0103 \u00een orice tip de crea\u0163ie. Ajuns\u0103 la marginile singur\u0103t\u0103\u0163ii, doar Dumnezeu r\u0103m\u00e2ne pretextul suprem de dialog, pentru poeta condamnat\u0103 la exilul ca dilem\u0103 a lumii, dar \u015fi a Eului poetic.
\n\tGeta Stan Palade are ceva din voin\u0163a sacr\u0103 a Sf\u00e2ntului Ioan al Crucii care reitera necesitatea c\u0103 \u201etrebuie s\u0103 plec\u0103m de la cele ce se v\u0103d \u015fi care nu exist\u0103, pentru a ajunge la cele care nu se v\u0103d, dar care exist\u0103\u201d! Condi\u0163ia pentru a-\u015fi scrie \u201eistoria cu Eu \u015fi Dumnezeu\u201d, pe care poeta o respect\u0103 cu sfin\u0163enie este liminara sinceritate \u00een dialogul inefabil cu propriile-i g\u00e2nduri, sinceritate ce impune \u00eentoarcerea spiritului spre sine \u00eensu\u015fi \u015fi tr\u0103deaz\u0103 retorica expresionist\u0103 a ilimitatului: \u201eNimic nu va putea salva metropola,\/ mit os\u00e2ndit din palmele Zeilor din Olimp,\/ cump\u0103n\u0103 \u00eentroienit\u0103 de lacrimi\/ dedesubt \u015fi deasupra icoanelor de nori! \/\/ T\u0103iu\u015ful neprih\u0103nit de coas\u0103\/ va secera din r\u0103d\u0103cini uzurpatorii\/ s\u0103 contemple lumina\/ \u00een imperiul dintre via\u0163\u0103 \u015fi moarte! \/\/ Numai tu, Doamne, ne po\u0163i vindeca de p\u0103cate!\/ La c\u0103p\u0103t\u0103i se spovedesc\/ \u015fi-acum florile dalbe ale c\u00e2mpului\u2026\u201d (Mit os\u00e2ndit). Nu e greu de observat: poeta-fulger limbut \u00ee\u015fi ajunge sie\u015fi ca \u00eensu\u015fi Dumnezeu! Acest statut demiurgic de sorginte sacr\u0103 \u00eei revel\u0103 autentic \u2013 credem noi \u2013 ontologiile singur\u0103t\u0103\u0163ii\u2026 Mai precis sacralitatea singur\u0103t\u0103\u0163ii \u015fi convingerea romantic\u0103 c\u0103 \u201e\u00een noi este totul\u201d? Exilul predestinat ca dilem\u0103 \u00eei asigur\u0103 autoarei, un labirint de ipoteze borgesiene ce-i activeaz\u0103 tr\u0103irile exacerbate blagian. \u00cen mod cert, st\u0103rile suflete\u015fti excesive \u015fi contradictorii sunt o consecin\u0163\u0103 a exilului transfigurat ca dilem\u0103. De fapt, lirismul dilematic \u00eei asigur\u0103 volumului simbolistica fulgerului: pedeaps\u0103 divin\u0103, lumin\u0103, foc, iluminare intuitiv\u0103, vocea divin\u0103, nostalgia infinitului, fric\u0103 etc. Mitiz\u00e2nd, putem considera \u201eDest\u0103inuirile fulgerului\u201d, un \u201elibri fulguralis\u201d omene\u015fti v\u0103zute \u015fi nev\u0103zute! Spusa Sf. Ioan al Crucii ar putea fi cheia de lectur\u0103. \u00cen mod cert, lumea nu poate fi tr\u0103it\u0103 dec\u00e2t poetic!<\/p>\n

*Geta Stan Palade<\/strong>, Dest\u0103inuirile fulgerului<\/em>, Versuri, Editura Ateneul Scriitorilor, Bac\u0103u, 2016<\/p>\n


\nNicolas BRATU<\/strong>
\n\"\"

Rondel<\/strong><\/p>\n

Alung\u0103-\u0163i g\u00e2ndul ce coboar\u0103
\n\u00cen pesimism \u0219i-am\u0103r\u0103ciune;
\nMai bine vino \u0219i \u00eemi spune
\nCe mult r\u00e2deai odinioar\u0103<\/p>\n

C\u00e2nd doar vedeai un zmeu cum zboar\u0103.
\nTriste\u0163ea nu-i \u00een\u0163elepciune:
\nAlung\u0103-\u0163i g\u00e2ndul ce coboar\u0103
\n\u00cen pesimism \u0219i-am\u0103r\u0103ciune.<\/p>\n

Spuneai: „Nimic nu m\u0103 doboar\u0103”;
\nAdun\u0103-\u0163i g\u00e2ndurile bune,
\nAdmir\u0103 tot ce te-mpresoar\u0103
\n\u0218i vei vedea atunci minune:
\nG\u00e2ndul voios nu mai coboar\u0103!<\/p>\n


\nValeria MANTA T\u0102ICU\u021aU<\/strong>
\n\"\"

*Carmen Georgeta Popescu<\/strong>: Amintiri din clepsidr\u0103<\/em>, Ed. Bibliotheca, T\u00e2rgovi\u0219te, 2016
\n\"\"

Carmen Georgeta Popescu este un nume relativ nou \u00een peisajul nostru literar, dar debutul t\u00e2rziu pare s\u0103 aduc\u0103, prin compensa\u021bie, o rapid\u0103 recunoa\u0219tere a calit\u0103\u021bii poemelor adunate, deja, \u00een doar trei ani, \u00een c\u00e2teva volume: \u201eVia\u021ba ca un joc\u201d (2014), \u201eE\u0219afodul culorilor\u201d (2015), \u201eSc\u0103rile din labirint\u201d (2015) \u0219i \u201dAmintiri din clepsidr\u0103\u201d (2016). La aceste volume se adaug\u0103 prezen\u021ba, cu grupaje substan\u021biale, \u00een c\u00e2teva antologii ap\u0103rute \u00een perioada 2014-2016, ceea ce \u00eendrept\u0103\u021be\u0219te concluzia c\u0103 avem de-a face cu o scriitoare hot\u0103r\u00e2t\u0103 s\u0103 recupereze t\u0103cerea de c\u00e2teva decenii \u0219i s\u0103-\u0219i c\u00e2\u0219tige locul \u00een Cetate.
\n\u201eAmintiri din clepsidr\u0103\u201d este un volum care adun\u0103 poeme de-o sinceritate cople\u0219itoare, \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 dea sens \u0219i autenticitate mesajului. Poeta comunic\u0103 \u0219i se comunic\u0103, \u0219tie s\u0103 construiasc\u0103 un univers situat la confluen\u021ba dintre magie, filozofie \u0219i poezie \u0219i se dovede\u0219te, \u00een primul r\u00e2nd, o redutabil\u0103 cititoare, cu lecturi esen\u021biale,, de unde \u0219i, pe alocuri, impresia de livresc, nu sup\u0103r\u0103toare, ci exact \u00een propor\u021bia cerut\u0103 de tehnicile intertextuale moderne. Poemul care deschide \u0219i d\u0103 titlul volumului trimite la c\u00e2teva mituri antice (al androginului, dar \u0219i al eternei curgeri) integrate \u00een text cu o u\u0219urin\u021b\u0103 \u0219i \u00eendem\u00e2nare proprii c\u0103rturarului\/ \u00een\u021beleptului care \u00een\u021belege poezia ca pe o modalitate de cunoa\u0219tere a lumii, dar \u0219tie \u0219i c\u0103 exist\u0103 limite ale acestei cunoa\u0219teri: \u201eSe consemnau abuzuri tot mai des\/ fugeam s\u0103 ne ascundem \u00een al\u021bii,\/ d\u0103deam nedumeri\u021bi tot peste noi\/ \u0219i peste-acelea\u0219i pete obosite,\/ cu ochii-l \u00eentrebam pe \u00een\u021belept\/ de ce \u00eentregul pare jum\u0103tate,\/ de ce din jum\u0103t\u0103\u021bi r\u0103m\u00e2ne scrum\u201d. Trecem prin vie\u021bi succesive \u0219i totu\u0219i rareori ajungem s\u0103 desprindem semnifica\u021bia c\u0103l\u0103toriei pe care-o parcurgem ciclic, de la na\u0219tere spre moarte \u0219i \u00eenapoi: \u201eNe-a spus:\/ nu sunte\u021bi destul de apo\u0219i\/ nu curge\u021bi cu valul pornit s\u0103 iubeasc\u0103\/ n-am \u00een\u021beles ce ne lipsea \u0219i ne-am \u00eentors\/ la vechea lacrim\u0103, ur\u00e2t\u0103,\/ c\u0103l\u0103torie uscat\u0103 pe obraz\u201d.
\nMeditativ\u0103, liric\u0103, reflexiv\u0103, poezia doamnei Carmen Georgeta Popescu se construie\u0219te, tematic, pe obsesia timpului, pe fragmentarea lui gre\u0219it\u0103, pe falsificarea lui, pe nevoia ie\u0219irii din timpul terestru \u0219i a integr\u0103rii \u00eentr-unul astral: \u201eP\u0103zitorul timpului m-a iubit nespus\/ o mam\u0103 cu ziua de ast\u0103zi \u00een p\u00e2ntec,\/ \u00eei auzeam palmele cum netezeau\/ c\u00e2te o lacrim\u0103 \u0219i o-ntindeau\/ la mal, s\u0103-i fac\u0103 respira\u021bie gur\u0103 la gur\u0103,\/ p\u00e2n\u0103 la c\u00e2ntec\u201d (\u201eDincolo de nori\u201d). \u201eDubiul, nesomnul, am\u0103girea\u201d favorizeaz\u0103 transformarea \u00een \u201eflac\u0103r\u0103 de argint\u201d a secundei, dar valorizarea ei poetic\u0103 poate fi pus\u0103 \u00een pericol de g\u00e2ndirea de tip sofist; de fapt, nu de ra\u021biune\/ luciditate are nevoie demersul poetic, nu de construc\u021bii corecte \u00een aparen\u021b\u0103, dar supuse gre\u0219elii\/ echivocului, ci de sentiment \u0219i r\u0103gaz de visare: \u201e\u00cel voi ruga s\u0103-mi fac\u0103 loc la fereastr\u0103,\/ t\u0103cu\u021bi s\u0103 privim \u0219i necronometrat\/ greu \u00een\u021beleasa c\u00e2mpie din amintiri,\/ crestele de unde-aruncam bucuria\/ \u0219i o primeam din cel mai lung ecou,\/ dubiul, nesomnul, am\u0103girea,\/ \u00een final sofismul titlului de carte -\/ r\u0103t\u0103citor \u0219i el pe drumul c\u0103tre cer\u201d (\u201ePandant\u201d).
\nTimpul este \u00een\u021beles ca dimensiune interioar\u0103 a fiin\u021bei: \u201eSimt gustul verii \u00een cuvinte\/ venind de dincolo de somn,\/ \u00eemi cre\u0219te timpul f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 doar\u0103\/ c\u0103 ploaia-\u0219i face umbr\u0103 \u0219i culcu\u0219\/ \u00een fiecare frunz\u0103 adormit\u0103\u201d (\u201eImanen\u021b\u0103\u201d) \u0219i a fost asimilat (a devenit o parte din noi) odat\u0103 cu miturile (\u201epe marginea clipei, mereu \u00een perechi,\/ danseaz\u0103 p\u0103s\u0103ri m\u0103iastre\u201d \u2013 \u201eExtrasistole\u201d), chiar dac\u0103 poeta construie\u0219te sintagme \u00een care lutul (\u201eAm construit\/ pode\u021be peste clipele de lut\u201d \u2013 \u201eCuvintele nu cer nimic\u201d) \u0219i \u201ez\u0103brelele timpului p\u00e2n\u0103 la cer\u201d devin expresii metaforice ale neputin\u021bei umane de a-l lua \u00een st\u0103p\u00e2nire. De timp nu te po\u021bi ascunde (\u201ePleoapele nu pot ucide clipa\u201d \u2013 \u201eA doua oar\u0103\u201d), pentru c\u0103, necru\u021b\u0103tor, te \u00eenso\u021be\u0219te, martor \u0219i c\u0103l\u0103u, pe tot parcursul c\u0103l\u0103toriei tale de la umbr\u0103 spre lumin\u0103 \u0219i \u00eenapoi la umbr\u0103: \u201ePosibil\u0103-i doar trecerea prin umbr\u0103,\/ posibil\u0103 e orice c\u0103utare,\/ \u00een schimb, t\u0103i\u0219ul timpului e necesar -\/ abscis\u0103 desenat\u0103 vertical\u201d (\u201eDinspre Adam\u201d). Trecerea prin timp trebuie asumat\u0103 ca mo\u0219tenire, cu resemnare \u0219i f\u0103r\u0103 tres\u0103riri de orgoliu: \u201eS\u0103 ne mut\u0103m din noi \u00een noi \u00een\u0219ine, goi,\/ cu bra\u021bele \u00eentinse a\u0219a cum n-am dansat\/ nici m\u0103car \u00een ascunsele fantezii,\/ din piele s\u0103 ne facem p\u0103tur\u0103 doar c\u00e2nd orbim\/ \u0219i nu mai auzim\/ tic-tac-ul din lada de zestre\u201d (\u201ePictorul de la butonier\u0103\u201d).
\nNici un poem din volum nu este construit pe o singur\u0103 tem\u0103, aceasta de multe ori cu impact asupra limpezimii discursului liric. Cele mai reu\u0219ite, desigur, sunt poemele de dragoste (ele sunt, de altfel, preponderente) situate \u00eentr-un \u201eprezent continuu\u201d: \u201eTimpul st\u0103 \u00een cump\u0103n\u0103,\/ nu \u0219tie nici el,\/ dac\u0103 s\u0103 m\u0103 zoreasc\u0103 spre final\/ ori s\u0103-mi \u00eencetineasc\u0103 focul din ad\u00e2ncuri.\/\/ O s\u0103 mai umblu o vreme prin lume\/ cu g\u00e2nduri l\u0103sate s\u0103 cresc\u0103-n voie,\/ o mie de visuri a\u0219teapt\u0103 un semn,\/ o mie de u\u0219i \u00ee\u0219i declin\u0103 misterul,\/ timpul meu st\u0103 pe muchie de cu\u021bit,\/ prive\u0219te cu \u00eeng\u0103duin\u021b\u0103 cum \u00eens\u0103ilez\/ ner\u0103bd\u0103toare \u0219i ziua de m\u00e2ine\u201e (\u201ePrezent continuu\u201d).<\/p>\n


\nSilvia Ioana Sofineti<\/strong>
\n\"\"

Prin \u201esertarele fiin\u021bei\u201d <\/strong>
\n\"\"

Recunosc, nu m\u0103 mai dau \u00een v\u00e2nt dup\u0103 maxime \u0219i cuget\u0103ri. Nu-\u021bi sunt de folos oric\u00e2nd, nu te farmec\u0103 oricum, poate \u0219i din cauz\u0103 c\u0103, dup\u0103 cum spun \u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile sfinte, pentru toate cele ale lumii este o vreme propice: iar pentru cuvintele \u00een\u021belepte, pentru valorile morale pe care le promoveaz\u0103 este potrivit\u0103 tinere\u021bea, perioada de formare, cu un cuv\u00e2nt, v\u00e2rsta \u00eentreb\u0103rilor. Cine n-are b\u0103tr\u00e2ni, \u00een aceast\u0103 perioad\u0103, s\u0103 \u0219i-i cumpere, pentru c\u0103 este dificil s\u0103 afli, de unul singur, grani\u021ba dintre bine \u0219i r\u0103u, dintre permis \u0219i interzis, dintre moral \u0219i imoral \u0219.a.m.d. \u00cen mod normal, educa\u021bia ar trebui s-o fac\u0103 familia, \u0219coala, biserica, dar, c\u00e2nd aceste institu\u021bii, din diverse motive, par inficiente, iar \u201eeduca\u021bia str\u0103zii\u201d le supline\u0219te, schilodind min\u021bile \u0219i sufletele, chiar c\u0103 sunt necesari mentorii, dispu\u0219i s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219easc\u0103 din experien\u021ba lor de-o via\u021b\u0103. Desigur, tot ce-am spus p\u00e2n\u0103 acum sunt truisme, cine nu \u0219tie c\u0103 avem nevoie de \u00een\u021belep\u021bi, de purt\u0103tori de f\u0103clie, de lumin\u0103tori \u00een \u00eentunericul min\u021bii, \u00een debusolarea postmodernist\u0103 a umanit\u0103\u021bii, intrat\u0103 \u00eentr-un ciclu de autodistrugere moral\u0103?
\nG. Gabriel Petru B\u0103e\u021ban nu este b\u0103tr\u00e2n, ci doar \u00een\u021belept. Intuind care sunt nevoile genera\u021biei sale, adun\u0103 \u0219i revars\u0103 spre ea, din \u201ecotloanele ironiei\u201d, aforisme \u0219i cuget\u0103ri pe teme diverse, adunate \u00eentr-o carte bun\u0103 de \u021binut aproape c\u00e2t mai mult timp, c\u0103ci \u201eC\u0103r\u021bile sunt valurile care poart\u0103 chintesen\u021ba c\u0103tre malurile altor vie\u021bi\u201d. Ordinea \u00een care sunt a\u0219ezate capitolele este impus\u0103, probabil, de motive ascunse, dar poate fi ghicit\u0103 ironia subtil\u0103 cu care autorul pleac\u0103 de la \u201efrumuse\u021be\u201d, ca s\u0103 ajung\u0103 la \u201ealte ingrediente ale vie\u021bii\u201d. \u0218tim, din proprie experien\u021b\u0103, din ceea ce vedem \u0219i auzim, c\u0103 lumea noastr\u0103 are un cult al propriului trup, c\u0103 opera\u021biile estetice, produsele de \u00eengrijire a corpului, lo\u021biunile, cremele, fardurile, vopselele etc. se v\u00e2nd mai ceva dec\u00e2t p\u00e2inea cald\u0103, c\u0103 rabzi de foame nu pentru c\u0103 e\u0219ti s\u0103rac, ci pentru c\u0103 vrei s\u0103 ai o siluet\u0103 de invidiat, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, cum spune \u00een\u021beleptul ar\u0103dean, \u201ePun unii at\u00e2t de mare accent pe felul \u00een care arat\u0103 de parc\u0103 i-ar \u00eemp\u0103ia cineva dup\u0103 moarte\u201d. Din p\u0103cate, \u201ese poate cosmetiza un chip, \u00eens\u0103 niciodat\u0103 un caracter\u201d, a\u0219a c\u0103 autorul trece la alt capitol, \u201eDespre bog\u0103\u021bie \u0219i bani\u201d. Fascina\u021bia averii (nu ob\u021binut\u0103 prin munc\u0103, deoarece \u201eMunca nu este profitabil\u0103. Nu po\u021bi str\u00e2nge nici m\u0103car kilograme \u00een plus\u201d) vine de departe, din vremuri biblice, de c\u00e2nd Iov a p\u0103timit pentru noi to\u021bi \u0219i ne-a dat o lec\u021bie pe care nimeni nu mai este dispus s-o repete, c\u00e2t\u0103 vreme \u201eBanul poate metamorfoza chiar \u0219i un preot \u00eentr-un broker pentru diavol\u201d.
\nNu o dat\u0103 am fost obliga\u021bi s\u0103 constat\u0103m c\u0103 necazurile prin care trec na\u021biunile, moartea bunului sim\u021b, catastrofele, crizele politice, s\u0103r\u0103cia \u0219i alte nenorociri se n\u0103pustesc asupra noastr\u0103 pentru c\u0103 nu mai \u0219tim s\u0103 ne \u00eempotrivim celor pro\u0219ti, dar mul\u021bi \u00een func\u021bii de conducere: \u201e\u00cen m\u00e2inile prostului, responsabilitatea devine un instrument de distrugere \u00een mas\u0103\u201d \u2013 \u0219i a\u0219a este, dac\u0103 ne lu\u0103m numai dup\u0103 ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een parlamentele de pe tot cuprinsul planetei. La noi, \u201eIntelectualul rom\u00e2n nu a ajuns at\u00e2t de disperat, \u00eenc\u00e2t s\u0103 devin\u0103 politician\u201d, iar \u201eConstitu\u021bia garanteaz\u0103 numai dreptul la vot. Nu \u0219i dreptul la ni\u0219te candida\u021bi mai de Doamne ajut\u0103!\u201d. A\u0219a c\u0103, l\u0103muri\u021bi, trecem, odat\u0103 cu autorul, la \u201eObiceiuri mioritice\u201d. Primul obicei \u2013 b\u0103utul f\u0103r\u0103 m\u0103sur\u0103, temeinic \u0219i cu orgoliu de nezdruncinat: \u201eDec\u00e2t simplu muncitor la fabrica altora, mai bine director de marketing la propriul cazan de \u021buic\u0103!\u201d; al doilea, nepotismul: \u201ecumetriile \u00eenaintea tuturor \u00eendatoririlor ierarhice\u201d; al treilea \u2013 lipsa de respect pentru cultur\u0103: \u201e\u00cen ritmul acesta de proliferare a inculturii, str\u0103nepo\u021bii no\u0219tri vor crede c\u0103 Damian Jder a fost un DJ\u201d. Mai sunt \u0219i alte obiceiuri, tot mioritice, pe care cititorul \u0219i le poate reaminti cu triste\u021be, c\u0103ci adev\u0103r gr\u0103ie\u0219te aforistul: \u201eNoi nici nu \u00eenaint\u0103m, nici nu regres\u0103m. Noi \u0219ov\u0103im!\u201d. \u0218i, dac\u0103 a\u0219a facem la capitolul politic\u0103 \u0219i patriotism, s\u0103 vedem cum trat\u0103m femeia \u2013 mam\u0103, fecioar\u0103, gospodin\u0103, mister nedezlegat, \u201efarmacie de vise\u201d, dar, mai ales, \u021bin\u00e2nd cont de capitolul anterior, trebuie s\u0103 recunoa\u0219tem adev\u0103rul gol-golu\u021b: \u201eO femeie, oric\u00e2t de frumoas\u0103, l\u00e2ng\u0103 un b\u0103rbat care nu \u0219tie s\u0103 o fac\u0103 fericit\u0103 este ca o oper\u0103 de art\u0103 interpretat\u0103 de un m\u0103celar\u201d. \u201eIubirea nu este doar oarb\u0103, ci \u0219i paranoic\u0103\u201d, mai bine renun\u021b\u0103m la ea \u0219i ne \u00eencredin\u021b\u0103m lui Dumnezeu, chit c\u0103 nici aici lucrurile nu stau mai bine: \u201eDoamne, dac\u0103 am c\u00e2\u0219tiga la Loto am fi at\u00e2t de credincio\u0219i!\u201d. Nici poezia nu mai vindec\u0103 sufletele \u2013 \u201eToate poeziile care nu curg \u00een cascad\u0103 sunt ap\u0103 chioar\u0103 \u00een gura unui be\u021biv\u201d, \u00eentr-o lume \u00eenvins\u0103 de \u201einvidie, lene, b\u00e2rf\u0103, superficialitate\u201d, \u00een \u201esertarele fiin\u021bei\u201d mai g\u0103sind \u0219i singur\u0103tate, \u0219i suferin\u021b\u0103, dar \u0219i \u201elifturi c\u0103tre absolut\u201d.
\nG. Gabriel Petru B\u0103e\u021ban este un autor lucid, cu o perspectiv\u0103 filosofic\u0103 asupra lumii contemporane, care, cu siguran\u021b\u0103, va aborda, \u00een viitor, \u0219i specii literare \u00een care s\u0103-\u0219i valorifice poten\u021bialul creator; l-a\u0219 vedea \u00een ipostaza de romancier satiric, c\u0103ci, parafraz\u00e2nd un poet ast\u0103zi uitat, e prea bun pentru t\u0103ioase ironii veacul \u00een care tr\u0103im\u2026<\/p>\n

*G. Gabriel Petru B\u0103e\u021ban<\/strong>: Cotloanele ironiei<\/em>, Ed. Mirador, Arad, 2016<\/p>\n


\nLucian M\u0102N\u0102ILESCU <\/strong>
\n\"\"

Turnurile de filde\u015f ale cet\u0103\u0163ii<\/strong>
\n\"\"

Catalogat de critica literar\u0103 drept \u201epoet citadin\u201d, Nicolae Pogonaru \u00ee\u015fi poate revendica \u00eens\u0103 o descenden\u0163\u0103 neobi\u015fnuit\u0103: \u00een umbra lui se zb\u0103n\u0163uie un copil obraznic, pus pe \u015fotii, care d\u0103 cu tifla lumii. Este ipostaza \u00een care ni-l prezint\u0103 una dintre c\u0103r\u0163ile sale anterioare \u2013 \u201eMemoria pa\u015filor\u201d (2009), cu uli\u0163a amintirilor rurale: \u201ecu canapele la por\u0163i\/ pe care b\u0103tr\u00e2nii a\u015fteptau americanii (\u2026)\/ uli\u0163a pe care treceau mor\u0163ii la cimitir\/ \u015fi pe care veneau mirii de la cununie\u201d. \u00cen memoria nevindecat\u0103 de copil\u0103rie a poetului \u201emirosea a galop de cai slobozi\u201d, iar cerul \u201enecheza de at\u00e2ta lumin\u0103\u201d. E o lume a \u201ecotidianului periferic\u201d, dat\u0103 \u00een scr\u00e2nciobul vie\u0163ii la Pa\u015fti, c\u00e2nd Iisus se dovedea a fi: \u201eun om cumsecade\/ a\u015fa cum scrie prin c\u0103r\u0163i\/ se oprea din drum\/ st\u0103tea de vorb\u0103\/ cu oamenii pe la por\u0163i\/ le punea c\u00e2te\/ o \u00eentrebare\/ apoi pleca\/ s\u0103 se preg\u0103teasc\u0103\/ patruzeci de zile\/ pentru \u00cen\u0103l\u0163are\u201d.
\nSunt, \u00een acele pagini, ca la un alt citadin al \u201earheologiei bl\u00e2nde\u0163ii\u201d \u2013 Petre Stoica \u2013 ruinele unui rai \u00eempodobit cu fotografii de epoc\u0103 (morarul, al c\u0103rui chip s-a scufundat \u00een lacul morii, dogarul \u201er\u0103mas \u00eentr-o doag\u0103\u201d dup\u0103 colectivizare, frizerul, \u00een a c\u0103rui \u201eoglind\u0103 mare de pe perete\u201d oamenii \u00ee\u015fi l\u0103sau figurile, dar \u015fi descinderile anuale \u00een b\u00e2lciul ora\u015fului din apropiere, de la care nimeni nu vrea s\u0103 lipseasc\u0103. (\u201ec\u0103ru\u0163e trase de boi sau de cai\/ pline de copii \u015fi oameni mari\/ \u015farete cu leag\u0103n cu arcuri\/ plin\u0103 de lume \u00eenst\u0103rit\u0103\/ luau drumul oborului\/ spre t\u00e2rgul Dr\u0103g\u0103icii\u201d.)
\nTotu\u015fi, criticii au dreptatea lor, fapt demonstrat \u015fi de actualul volum intitulat \u201eGravuri de ocazie\u201d, \u00een care Nicolae Pogonaru investigheaz\u0103, de sus, din turnul de filde\u015f al azilantului liric, municipiul de curbur\u0103, care are cea mai scump\u0103 ap\u0103 de ploaie din Rom\u00e2nia: \u201ete ui\u0163i lung \u00een oglind\u0103\/ \u015fi vezi pe cineva care din ce \u00een ce\/ seam\u0103n\u0103 tot mai pu\u0163in cu tine (…) treci \u00een camera de zi\/ \u00een parantez\u0103 \u00een living\/ deschizi fereastra te ui\u0163i\/ s\u0103 vezi cum mai e vremea\/ pe vremurile astea tulburi\/ \u00een drum spre buc\u0103t\u0103rie\/ ai vrea s\u0103 te \u00eent\u00e2lne\u015fti \/ cu un prieten vechi s\u0103 bei o cafea\/ dar dai tot peste colega ta de dormitor\/ ea deja aerise\u015fte dup\u0103 ce a fumat \u00een exces\/ d\u0103un\u00e2nd grav s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii celor din jur\u201d (monoton).
\nLa nivel semantic, limbajul r\u0103m\u00e2ne, aparent, cel din volumele anterioare: cu enumer\u0103ri, ironii, capcane sau sugestii juc\u0103u\u015fe, disimulate \u00een vorbe ce desc\u00e2nt\u0103 \u015fi (\u00een)c\u00e2nt\u0103 ferestrele cu ochi \u015fi pere\u0163ii cu urechi. Totu\u015fi, s-a produs o rafinare subtil\u0103: ironia a c\u0103p\u0103tat profunzimea \u015fi savoarea gustului amar, sfid\u00e2nd infernul \u201ede zgomote diurne\u201d al str\u0103zii, pe care personajul liric se duce \u201ela servici\/ ca la propriul priveghi\u201d.
\nIar poetul \u2013 neav\u00e2nd dreptul la \u201evia\u0163\u0103 personal\u0103\u201d, e obligat s\u0103 priveasc\u0103 \u00een jur, transplant\u00e2ndu-\u015fi sub aripa st\u00e2ng\u0103 inima ruginit\u0103 \u015fi g\u00e2lg\u00e2itoare a ora\u015fului: \u201e\u00ee\u0163i faci un du\u015f cu ap\u0103 maronie\/ (iar ai nimerit ziua \u00een care \/ se lucreaz\u0103 la conducte)\/ \u00ee\u0163i treci prosopul peste cap\/ \u00eel presezi bine ca \u015fi c\u00e2nd\/ ai vrea s\u0103-\u0163i \u015ftergi memoria \/ (…) porne\u015fti televizorul \u015fi dai\/ peste aceia\u015fi p\u0103rerologi inep\u0163i\/ peste aceia\u015fi politruci n\u0103imi\u0163i\/ s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 de mila baronilor \u015fi mogulilor\/ afla\u0163i \u00een pu\u015fc\u0103rie \u015fi deveni\u0163i celebri doar pentru c\u0103 au furat de la stat\/ schimbi canalul pe Animal Planet\/ \u015fi ce coinciden\u0163\u0103 vezi \u015facali hiene\/ rechini \u015fi alte animale de prad\u0103 (\u00eentre veghe \u0219i vis).
\nSupravie\u0163uirea, \u00een libertatea din cutiile de bloc, nu este, nici ea, mai mult dec\u00e2t o resemnare agitat\u0103: \u201etreptat treptat din ochii t\u0103i coboar\u0103 noaptea\/ p\u00e2n\u0103 s\u0103 a\u0163ipe\u015fti formezi un num\u0103r de telefon\/ la fiul de peste m\u0103ri \u015fi \u0163\u0103ri\/ de la cap\u0103tul lumii se aude \u00een aparat\/ ca la un pick-up defect\/ \u00ab Il n\u2019y a pas d\u2019abonn\u00e9 au num\u00e9ro \/ que vous avez demand\u00e9\u2026\/ il n\u2019y a pas d\u2019abonn\u00e9 \u2026\/ pas d\u2019abonn\u00e9 pas d\u2019abonn\u00e9\u2026\u201d (acas\u0103).
\nSau o mic\u0103 \u015fi inutil\u0103 evadare, \u00eentr-o pu\u015fc\u0103rie ceva mai confortabil\u0103: \u201epoate ar trebui s\u0103 te g\u00e2nde\u015fti\/ c\u0103 ora\u015ful \u00een care locuie\u015fti\/ este un fel de penitenciar cu str\u0103zi\/ cu magazine institu\u0163ii publice\/ parcuri locuri de agrement\/ care la r\u00e2ndul lor sunt ni\u015fte pu\u015fc\u0103rii mai mici\/ \u00een care oamenii se mi\u015fc\u0103 relativ liber\/ (…) \/\u015fi g\u00e2nde\u015fte-te c\u0103 acas\u0103\/ e\u015fti \u00een arestul t\u0103u preferat\/ de unde po\u0163i fugi unde vrei \u015fi c\u00e2nd vrei\/ prin ecranul televizorului\/ care oricum \u00ee\u0163i influen\u0163eaz\u0103 deciziile cotidiene\/ \u00een rest ce-\u0163i mai trebuie (mica evadare).
\nZilele \u201ecopy-paste\u201d ale poetului sunt, cu alte cuvinte, echivalentul unei izgoniri din cetate: una bl\u00e2nd\u0103, deocamdat\u0103, \u00een care televizunile oculte ne transmit via\u0163a \u00een direct: \u201e\u015fi iar televizor din nou antene\/ p\u0103rerologi afla\u0163i \u00eentre dileme\/ c\u0103tu\u015fe zorn\u0103ind acut \u00een plasm\u0103\/ \u015fi aresta\u0163i bolnavi subit de astm\u0103\u201d.
\nAsta \u00een timp ce libertatea devine o de\u015f\u0103n\u0163are pentru p\u0103pu\u015file de c\u00e2rp\u0103 ale celebrit\u0103\u0163ii \u015fi \u201erobomanii\u201d sunt tr\u0103i\u0163i \u00een grab\u0103 de lucruri \u015fi sentimente de plastic: \u201ee liber \u00een republic\u0103 s\u0103 faci tot ce vrei\/ liber s\u0103 \u00eenjuri liber s\u0103 furi \/ liber s\u0103 \u00een\u015feli liber s\u0103 delapidezi\/ e liber s\u0103 stai \u00een arest la domiciliu\/ cu copiii \u015fi nevasta l\u00e2ng\u0103 tine\/ eventual cu amanta\/ liber s\u0103 iei sau s\u0103 dai \u015fpag\u0103\/ e liber s\u0103-\u0163i torni prietenii\/ sau fo\u015ftii parteneri de afaceri\/ e liber la internet liber la sex\/ liber la bolile lume\u015fti\/ e liber la consumul de etnobotanice\/ liber la pi\u0163ipoancele de doi lei\/ mediatizate de televiziunile comerciale\/ e liber la speran\u0163a de via\u0163\u0103\/ ce-a mai sc\u0103zut\u0103 din Europa\/ e liber la alcool \u00een exces pe cap de locuitor\/ liber s\u0103 stai la cozile de la ghi\u015fee\/ liber la impozite taxe\/ \u015fi la asigur\u0103ri benevol obligatorii\/ pe care le duci toat\u0103 via\u0163a \u00een spate\/ precum Isus crucea spre o Golgot\u0103\/ a dezam\u0103girii \u015fi ne\u00eencrederii\/ e liber ca nonvalorile s\u0103 treac\u0103 drept valori\/ liber s\u0103 mergi la \u015fcoli \u00een care nu \u00eenve\u0163i nimic\/ e liber s\u0103 munce\u015fti la negru\/ (…) e liber s\u0103 votezi dup\u0103 cum \u0163i se dicteaz\u0103\/ sau dup\u0103 cum \u00ee\u0163i spune popa la biseric\u0103\/ e liber s\u0103 fii manipulat\/ de politicieni semidoc\u0163i \u015fi de televiziuni \/ cump\u0103rate politic\/ e liber s\u0103 faci parte dintr-un popor de clone obediente\/ fabricate \u00een laboratoarele puterii\/ e liber s\u0103 ai legi drepte aplicate str\u00e2mb\/ e liber la licita\u0163ii cu dedica\u0163ie\/ e liber la nepotisme \u015fi impostur\u0103\/ e liber la minciun\u0103 \u015fi la\u015fitate\/ e\u015fti liber ca o pasare-n zbor…\u201d (libertate).
\nDesigur, vorbind despre izgonirea poe\u0163ilor din cetate, dup\u0103 ce mul\u0163i potenta\u0163i ai momentului l-au aprofundat pe Platon \u00een facult\u0103\u0163ile lor f\u0103cute la (mare) distan\u0163\u0103 sau cu ocazia doctoratelor cump\u0103rate de la supermarketurile bun\u0103voin\u0163ei, ea a fost \u015fi este posibil\u0103. Imposibil\u0103, totu\u015fi, este izgonirea poe\u0163ilor (\u00een sensul mai larg al cuv\u00e2ntului) din istorie. Iar aceste cuvinte sunt o pedeaps\u0103 \u00een contumacie, irevocabil\u0103: \u201ebaronii locali de partid\/ iar au chefuit p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu dup\u0103 \u00eentrunirea\/ \u00een care \u015fi-au aranjat pe posturi\/ diferite rude \u015fi cotizan\u0163i \u00een campaniile electorale\/ \u015fi m\u0103 g\u00e2ndesc c\u00e2\u0163i bani face chelnerul \u0103sta\/ care a luat imobilul \u00een loca\u0163ie de gestiune\/ dup\u0103 revolu\u0163ia simulat\u0103 la televizor\u201d (e diminea\u0163\u0103); sau: \u201eapoi ie\u015fi din cu\u015fca de beton ca dintr-o c\u0103ma\u015f\u0103 de for\u0163\u0103\/ \u015fi intri \u00een labirintul ora\u015fului\/ pe strada Cuza Vod\u0103 reabilitat\u0103 \u00een stil kitsch\/ de c\u0103tre firmele clientelare de partid\/ cele trei f\u00e2nt\u00e2ni arteziene cu ap\u0103 st\u0103tut\u0103\/ sunt oprite s\u0103 nu consume curentul\/ c\u0103 noaptea oricum nu le vede nimeni\u201d (iulie noaptea).
\nBuzoienii \u015ftiu de ce! Iar cititorii de pe alte meleaguri au \u2013 nu-i a\u015fa ? \u2013 Buz\u0103ul lor de uz personal! <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Teo CABEL Este mereu ceva care… salveaz\u0103 poezia… Poezia inund\u0103 roditor paginile volumului Lakonica, sub semn\u0103tura lui Dumitru Pan\u0103, Editura<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15801"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15801"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15801\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15805,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15801\/revisions\/15805"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15801"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15801"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15801"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}