{"id":15768,"date":"2021-09-07T00:37:23","date_gmt":"2021-09-06T21:37:23","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15768"},"modified":"2021-09-07T00:37:23","modified_gmt":"2021-09-06T21:37:23","slug":"spatii-culturale-nr-51-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15768","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 51 (8)"},"content":{"rendered":"

C\u0103r\u021bi prezentate de:<\/strong><\/em><\/p>\n

Christian CR\u0102CIUN <\/strong><\/p>\n

O spovedanie nu se termin\u0103 cu adev\u0103rat niciodat\u0103<\/strong><\/p>\n

Moto: \u201eDoamne, simplific\u0103-ne, p\u00e2n\u0103 la a fi oameni!\u201d<\/em><\/p>\n

De\u0219i, \u00eentr-o cronic\u0103 din Rom\u00e2nia Literar\u0103 din 2004, Mihai Zamfir f\u0103cea cu \u00eendrept\u0103\u021bire aceast\u0103 afirma\u021bie superlativ\u0103 \u0219ocant\u0103, pe care am pus-o \u00een italice: \u201eDin punct de vedere al coeren\u021bei interne, parcursul Genei Geam\u0103nu atinge un grad de universalitate la care nici o alt\u0103 carte rom\u00e2neasc\u0103 scris\u0103 \u00een aceea\u0219i perioad\u0103 nu va putea vreodat\u0103 aspira\u201d (textul respectiv apare ca postfa\u021b\u0103 la actuala edi\u021bie) , cartea aceasta nu a avut nici pe departe ecoul meritat. Carte excep\u021bional\u0103, spune criticul, ap\u0103rut\u0103 \u00eentr-o prim\u0103 edi\u021bie \u00een 2000 \u0219i r\u0103mas\u0103, din p\u0103cate, dincolo de recunoa\u0219terea public\u0103. S\u0103 spunem de la \u00eenceput c\u0103 este vorba de jurnalul unei convertiri \u0219i c\u0103, nu numai prin tem\u0103, ci \u0219i ca valoare, acesta este perfect comparabil cu Jurnalul Fericirii al lui Steinhardt. Cel pu\u021bin dou\u0103 sunt, cred, motivele acestei ignor\u0103ri: 1. indiferen\u021ba opac\u0103 a mediului nostru cultural fa\u021b\u0103 de acest tip de scrieri. Steinhardt a avut succes pentru c\u0103 era deja asimilat mediului scriitoricesc, bine cunoscut prin sutele sale de cronici \u0219i volumele de critic\u0103 literar\u0103. Iar, \u00een comentarii, tema carceral\u0103 \u0219i politic\u0103 \u0219i cultural\u0103 a putut prevala asupra celei religioase, a drumului convertirii. \u0218i, mai ales: 2. Gena Geam\u0103nu este o necunoscut\u0103, disimulat\u0103 sub un pseudonim. Cine se ascunde \u00een spatele lui? Am f\u0103cut c\u00e2teva cercet\u0103ri \u00een urma c\u0103rora am aflat, cu foarte mari \u0219anse de adeverire, cine este persoana care semneaz\u0103 cu acest nume. Evident c\u0103 nu o voi divulga, de vreme ce anonimatul este condi\u021bia auctorial\u0103.
\nAvem deci jurnalul unei convertiri al unei femei n\u0103scute \u00een 1944, \u00eentr-o familie s\u0103rac\u0103 de \u021b\u0103rani. Datele biografice sunt extrem de pu\u021bine. Urmeaz\u0103 Filozofia \u00een timpuri ostile \u0219i este \u201ebolnav\u0103 de luciditate\u201d, ca s\u0103-i aplic\u0103m vorba lui Camil Petrescu. Are tot felul de ocupa\u021bii m\u0103runte prin care traverseaz\u0103 infernul istoric \u0219i pe cel l\u0103untric. Jurnalul este \u021binut cu intermiten\u021be \u00eentre 1968 \u0219i 1989. Este, dintre jurnalele ap\u0103rute \u00een literatura noastr\u0103, care nu au ca tem\u0103 spa\u021biul concentra\u021bionar, de departe cel mai profund ca analiz\u0103 \u0219i cel mai cutremur\u0103tor. Prin sinceritatea aproape neverosimil\u0103 a autoscopiei. S\u0103 precizez c\u0103 \u201espa\u021biu concentra\u021bionar\u201d trebuie citit la sensul strict denotativ, cadrul social \u0219i politic \u00een care se mi\u0219c\u0103 sufletul acesta obsedat de absolut are toate datele unei temni\u021be. \u00centr-un fel, \u201espovedanie neterminat\u0103\u201d este un pleonasm, acesta e sensul final al \u201elec\u021biei\u201d jurnalului: o spovedanie nu se termin\u0103 cu adev\u0103rat niciodat\u0103, \u00een clipa chiar c\u00e2nd \u021bi-a trecut prin g\u00e2nd c\u0103 ai spus tot, ai c\u0103zut, ai comis un p\u0103cat grav. Tocmai aten\u021bia mereu treaz\u0103 a autoarei, necru\u021barea cu care m\u00e2nuie\u0219te bisturiul autoanalizei morale fac din aceast\u0103 carte ceva unic \u00een literatura noastr\u0103. Cu toate disper\u0103rile, c\u0103derile, iluziile, c\u0103ile diferite de cucerire a Esen\u021bialului pe care via\u021ba i le ofer\u0103, m\u0103rturisirea r\u0103m\u00e2ne mereu la fel de febril\u0103. Centrul nelini\u0219tii sale spirituale este \u00eentr-o permanent\u0103 incandescen\u021b\u0103, ca un vulcan niciodat\u0103 adormit. \u201eNebun\u0103 dup\u0103 Absolut\u201d (86), autoarea ne ofer\u0103 una dintre cele mai precise chirurgii ale sufletului \u0219i destinului uman din c\u00e2te s-au scris \u00een limba rom\u00e2n\u0103. \u0218i mai e ceva important: spovedania aceasta nu o face numai duhovnicului, o face, iat\u0103, public\u0103. E o pild\u0103 aici, o ridicare a smereniei pe o nou\u0103 treapt\u0103. Poate cea mai dificil\u0103\u2026 A se citi de exemplu paginile 246 \u0219i urm\u0103toarele c\u00e2nd, lu\u00e2nd fiecare dintre poruncile Decalogului, analizeaz\u0103 cu o lips\u0103 de cru\u021bare greu de suportat chiar de c\u0103tre cititor cum le-a \u00eenc\u0103lcat. \u201e\u2026voca\u021bia mea este, a fost \u0219i sper s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, c\u0103utarea\u201d spune, \u0219i aceast\u0103 c\u0103utare, itinerarium mentis in Deum (Sf. Bonaventura) este materia acestei c\u0103r\u021bi. Capitolele ei se numesc simplu: \u201ePre-sim\u021biri\u201d, \u201eC\u0103ut\u0103ri\u201d, \u201eMarea ocolire\u201d, \u201eIlumin\u0103ri \u0219i poticniri\u201d, \u201eSpaim\u0103 \u0219i cutremure\u201d. Gena Geam\u0103nu face parte dintr-o impresionant\u0103 galerie de lucizi ai literaturii noastre. \u201eEu fac parte dintre cei ce privesc, caut\u0103, \u00eentreab\u0103, vor s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103, \u00eentreab\u0103 \u0219i se \u00eentreab\u0103\u201d (61). Jurnalul convertirii sale este un document uman excep\u021bional, \u00eentr-o arie f\u0103r\u0103 tradi\u021bie \u00een cultura noastr\u0103. Valoarea lui este deopotriv\u0103 duhovniceasc\u0103 \u0219i intelectual\u0103, \u0219i tocmai de aceea ar trebui enumerat printre c\u0103r\u021bile noastre fundamentale. Exact \u00een aceast\u0103 dialectic\u0103 a\u0219 citi cele dou\u0103 semne de punctua\u021bie care marcheaz\u0103, prin abunden\u021b\u0103, textul. Semnul \u00eentreb\u0103rii, indic\u00e2nd evident c\u0103utarea, calea, ecor\u0219eul sufletesc, permanenta veghe introspectiv\u0103 \u0219i moral\u0103, \u0219i semnul exclam\u0103rii, indic\u00e2nd uimirea, ad-mirarea \u00een fa\u021ba atotprezen\u021bei iubirii divine. Este o teribil\u0103 tensiune care marcheaz\u0103 c\u0103utarea ne\u00eencetat\u0103 a solu\u021biei existen\u021biale optime \u0219i, odat\u0103 aflat\u0103 (ceea ce \u00eenseamn\u0103 nu o odihn\u0103 \u00eentru certitudine, ci o fr\u0103m\u00e2ntare interogativ\u0103 \u0219i mai acut\u0103), lini\u0219tea nelini\u0219tii de a \u00eenainta continuu \u00een interiorul acestei solu\u021bii. Tensiunea este \u00eentre smerenie, ca imperativ absolut, \u0219i bucurie. A doua pare a o diminua pe prima. Dac\u0103 te bucuri prea mult c\u0103 ai g\u0103sit calea spre m\u00e2ntuire (\u0219i trebuie s\u0103 te bucuri), ri\u0219ti s\u0103 te pierzi \u00een mul\u021bumire de sine. Prima \u00eens\u0103 o \u00eeng\u0103duie pe a doua. Dar \u201e\u00eentr-un anume fel\u201d. Urm\u0103rim graficul extrem de fin al acestor dou\u0103 linii de destin, ca un \u00eempletit ADN spiritual.
\nSimplitatea spore\u0219te for\u021ba m\u0103rturisirii: \u201eMi-ar pl\u0103cea s\u0103 existe Dumnezeu\u201d. (20) Totul este un proces de continu\u0103 limpezire. \u00cenceputurile sunt ale unui suflet zbuciumat, tr\u0103ind la intensitate maxim\u0103, m\u0103cinat de singur\u0103tate, de con\u0219tiin\u021ba diferen\u021bei (\u201esunt \u00eengrozitor de singur\u0103\u201d, \u201eDe ce nu sunt la fel ca toat\u0103 lumea? Sau dac\u0103 sunt, de ce nu tr\u0103iesc ca toat\u0103 lumea?\u201d), b\u00e2ntuit de ideea sinuciderii (\u201eA\u0219 fi vrut s\u0103 mor f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 sinucid, a\u0219a, simplu\u201d, \u201ee at\u00e2t de limpede c\u0103 numai moartea mai r\u0103m\u00e2ne! Dar oare nu sunt deja moart\u0103?\u201d, \u201eDac\u0103 deosebirea dintre via\u021ba mea \u0219i a parameciului e at\u00e2t de mare, s\u0103 nu fie nicio deosebire \u00eentre mor\u021bile noastre?\u201d), de r\u0103zvr\u0103tire. M\u0103rturisirea aceasta, cu un foarte discret scop de pedagogie duhovniceasc\u0103 pentru cititor, impresioneaz\u0103 prin autenticitatea omenescului asumat \u00een toate arcanele sale. Nimic de predic\u0103 uscat\u0103, de \u201epropov\u0103duire\u201d fariseic\u0103. Doar fr\u0103m\u00e2ntare \u00eentru g\u0103sirea solu\u021biei existen\u021biale autentice \u0219i totale. Exemplar\u0103 este, \u00een acest context, tratarea experien\u021belor erotice, tr\u0103ite la nivelul c\u0103rnii sau al spiritului, analiza lor, p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu, c\u00e2nd calea bisericii p\u0103rea definitiv asumat\u0103, este una dintre cele mai precise \u0219i mai sincere dintr-o literatur\u0103 oscil\u00e2nd tradi\u021bional \u00eentre pudibonderie \u0219i vulgaritate. \u201eActul sexual mi se pare profanator; or, to\u021bi oamenii din jurul meu, \u0219i nu numai ei, \u00eel consider\u0103 ca des\u0103v\u00e2r\u0219itor al iubirii. De ce a\u0219 vrea ca b\u0103rba\u021bii care \u00eemi fac curte s\u0103 nu-mi cear\u0103 s\u0103 se culce cu mine, dar s\u0103 m\u0103 doreasc\u0103 totu\u0219i ca femeie? E o perversiune? Sunt frigid\u0103? Nu, pentru c\u0103 am cunoscut pl\u0103cerea. Mi se pare \u00eens\u0103 umilitoare, dac\u0103 asta e tot. \u0218i e at\u00e2ta agita\u021bie \u0219i at\u00e2t zgomot! La ce bun? Ca s\u0103 fii aruncat \u00eentr-o singur\u0103tate mai cumplit\u0103 dec\u00e2t cea de care voiai s\u0103 fugi \u00een \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are?\u201d. (16) Ceea ce caut\u0103 \u00een aceast\u0103 etap\u0103, apa de care este \u00eensetat acest suflet, este aceea a Sensului vie\u021bii. \u201eExist\u0103 oare solu\u021bie practic\u0103 la problema sensului? Dac\u0103 nu, de ce ne \u00eentreb\u0103m?\u201d (19) \u00abVia\u021ba e ceva ce se face \u0219i se preface \u00een fiecare clip\u0103. Ea, mai ales c\u00e2nd e \u00eentrupat\u0103 \u00een om, trebuie s\u0103 aib\u0103 un sens. Deci trebuie iubit\u0103 de dragul sensului, \u00een perspectiva acestui sens. Nici oamenii nu pot fi iubi\u021bi, nici pe mine nu m\u0103 pot iubi, dec\u00e2t cu tot ce presupune \u00eenc\u0103 nef\u0103cutul \u00eendreptat spre un ceva, spre un sens. Altfel, de ce? Ce r\u0103m\u00e2ne din ceea ce numesc ei \u201evia\u021b\u0103\u201d\u00bb (40) \u201eNu m\u0103 intereseaz\u0103 nimic \u00een afar\u0103 de nevoia mea de a g\u0103si un sens\u201d (109) \u201eApoi, c\u0103utarea mea este de ordin moral, nu intelectual. Eu caut, am c\u0103utat un sens \u0219i nu o form\u0103 de existen\u021b\u0103, real\u0103 sau fictiv\u0103. Pot tr\u0103i orice, oricum, cu o singur\u0103 condi\u021bie: s\u0103 aib\u0103 sens. Nu conteaz\u0103 cum sunt, nici \u00een via\u021b\u0103 \u0219i nici \u00een jurnal, ci de ce sunt cum sunt sau cum nu sunt\u201d. (224) \u00cen aceast\u0103 prim\u0103 faz\u0103 a c\u0103ut\u0103rii g\u0103sim mai degrab\u0103 un spirit amprentat de existen\u021bialism, obsedat de singur\u0103tate, moarte, oboseala de a fi, sinucidere \u0219i de absurdul existen\u021bei. Durerea de a fi, ruptura dintre carnal \u0219i spirit sunt temele recurente, asupra c\u0103rora revine cu insisten\u021ba de a le afla r\u0103d\u0103cinile. \u201eDurerea mea (a c\u00e2ta oar\u0103 am \u00een\u021beles asta?) nu este din cele care se vindec\u0103.\u201d (42); \u201eDurerea asta e \u00een mine, e mai puternic\u0103 dec\u00e2t mine\u201d (43); \u201eCu ce se poate domoli, Doamne, durerea mea? Nelini\u0219tea mea cu ce se poate stinge? Dar vreau oare s\u0103 se sting\u0103? Nu, vreau numai s\u0103 nu mai fie zadarnic\u0103. \u0218i este.\u201d (61) \u201eCe intens \u00eemi simt singur\u0103tatea! Sunt singur\u0103 \u00een mijlocul unui gol mic, dincolo de care forfote\u0219te \u00eentreg universul str\u0103in \u0219i rece, dar care e gata s\u0103 se \u00eensufle\u021beasc\u0103 \u0219i el ca mine, c\u00e2nd m\u0103 rev\u0103rs \u00een el.\u201d (58); \u201eDurerea este ca o simfonie etern\u0103, infinit\u0103, suma, locul geometric al tuturor simfoniilor create \u0219i necreate, un fluviu imens, cople\u0219itor, cu multe linii melodice, cu teme ce predomin\u0103 \u00een anumite momente, cu clipe de \u00eencordare dramatic\u0103, cu piscuri ame\u021bitoare, cu spa\u021bii de lini\u0219te \u0219i suspin \u0219optit, cu zeiescul drept de libertate, dat fiec\u0103rui instrument muzical din sufletul meu, instrument ce-\u0219i poate c\u00e2nta, \u00een deplin\u0103 armonie, cu temele de baz\u0103, efemera lui bucurie\u2026 Durerea este un fascinant fel de a fi viu, poate singurul fel\u201d. (58); \u201eConstat c\u0103 pentru mine durerea omeneasc\u0103 are mai mult\u0103 importan\u021b\u0103 dec\u00e2t pentru cei pe care-i doare.\u201d (136)
\nTraseul vie\u021bii autoarei este marcat, fire\u0219te, \u0219i de c\u00e2teva \u00eent\u00e2lniri fundamentale. \u00cen ordine cultural\u0103 (ea cite\u0219te cu l\u0103comie niciodat\u0103 potolit\u0103) \u0219i spiritual\u0103. A\u0219a este calea Yoga, a\u0219a este descoperirea operei lui Simone Weil, un fel de suflet pereche cu care intr\u0103 \u00eentr-un dialog c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin complezent, dar decisiv \u00eentru limpezirea drumului. \u201eDoamne, de unde m\u0103 cunoa\u0219te fiin\u021ba asta?\u201d (52) Apoi Tarkovski. Apoi experien\u021ba Alice Botez \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, Duhovnicul (cu majuscul\u0103), singurul care reu\u0219e\u0219te s\u0103 ast\u00e2mpere aceast\u0103 toren\u021bial\u0103 energie interogativ\u0103 \u0219i s\u0103 o canalizeze decisiv spre iubirea divin\u0103, p\u0103rintele Galeriu. Numai prin el reu\u0219e\u0219te s\u0103 pun\u0103 cap\u0103t \u201epr\u0103p\u0103dului interior\u201d. Iat\u0103 acest autoportret \u00een ap\u0103 tare la pagina 62: \u00abCine sunt eu?… \u00cen linii mari o \u021b\u0103ranc\u0103 dezr\u0103d\u0103cinat\u0103 \u0219i steril\u0103, o filozoaf\u0103 ratat\u0103 din cauza lipsei de acces la adev\u0103rata cultur\u0103, o mam\u0103 refulat\u0103, o iubit\u0103 ve\u0219nic p\u0103r\u0103sit\u0103 sau nestatornic\u0103\u2026 Perspective? Nici una! E\u0219ti prea de\u0219teapt\u0103 \u0219i de\u0219teptat\u0103 de nevoia de sens ca s\u0103 mai po\u021bi adormi vegetal l\u00e2ng\u0103 un b\u0103rbat care ar putea fi at\u00e2t de excentric \u00eenc\u00e2t s\u0103 se \u00eensoare cu tine. Prea comod\u0103, prea amoral\u0103 \u0219i prea lucid\u0103 ca s\u0103 intri \u00eentr-o c\u0103snicie. \u0218i e\u0219ti prea proast\u0103 \u0219i incult\u0103 \u0219i deja prea b\u0103tr\u00e2n\u0103 ca s\u0103 faci un gest cultural. Alice spune s\u0103 scriu. Spune c\u0103 am talent. S\u0103 zicem. Dar Alice m\u0103 judec\u0103 dup\u0103 oralitatea mea, dup\u0103 \u201estr\u0103lucirea\u201d pe care o am c\u00e2nd vorbesc fiind prea plin\u0103 de c\u0103ut\u0103rile mele. Ea nu-mi cunoa\u0219te pr\u0103p\u0103dul interior. Ce s\u0103 scriu? Pentru cine? Pe oamenii \u201ede treab\u0103\u201d i-a\u0219 plictisi, pe intelectualii compromi\u0219i i-a\u0219 jigni, iar pe cei autentici i-a\u0219 \u00eenduio\u0219a. \u0218i? Nu-i plin\u0103 \u021bara de maculatur\u0103? Pentru mine? Dar ca s\u0103 scriu, ca s\u0103 mai scriu trebuie s\u0103 cred c\u0103 merit\u0103. \u0218i eu nu cred. E at\u00e2t de limpede c\u0103 numai moartea mai r\u0103m\u00e2ne! Dar oare nu sunt deja moart\u0103?\u00bb. Autoarea, de\u0219i jurnalul acesta a ap\u0103rut \u00een anul 2000, face o miraculoas\u0103 racordare cu marea tradi\u021bie a autenticismului, tr\u0103irismului \u0219i introspec\u021biei analitice interbelice. Ca \u0219i cum fluxul subteran, apele freatice ale culturii rom\u00e2ne nu s-ar fi \u00eentrerupt nicio clip\u0103 sub viscolele istoriei. E o continuitate care m\u0103 face, iar \u0219i iar, s\u0103 m\u0103 \u00eentreb, cu g\u00e2ndul la istoria noastr\u0103, cea mare \u0219i cea cultural\u0103: ce-ar fi fost dac\u0103\u2026 Dac\u0103 n-ar fi fost peste noi iarna nuclear\u0103 a spiritului. \u00centr-o pagin\u0103, de exemplu, percepem o discret\u0103 aluzie la Jurnalul lui Jeni Acterian, structur\u0103 psihic\u0103 asem\u0103n\u0103toare, b\u0103nuiesc cunoscut prin intermediul lui Haig Acterian, bun prieten cu Alice Botez. Cu deosebirea remarcabil\u0103 a contextului istoric \u0219i a \u00eempingerii aici spre tr\u0103irea mistic\u0103, absent\u0103 \u00een experien\u021bele mult mai \u201eculturale\u201d ale Genera\u021biei 27. \u00cen planul tr\u0103irii personale, diarista b\u0103nuie\u0219te (pre-simte, cum se nume\u0219te aceast\u0103 sec\u021biune) \u00eenc\u0103 de pe acum tensiunea inevitabil\u0103, permanent interogat\u0103, care sf\u00e2\u0219ie sufletul ei \u00eentre umilin\u021b\u0103 \u0219i smerenie. Nu po\u021bi fi lucid f\u0103r\u0103 a avea orgoliul acestei lucidit\u0103\u021bi. Cum se poate smerenia opune orgoliului, f\u0103r\u0103 s\u0103 afecteze luciditatea (auto)analitic\u0103 de care nu te po\u021bi lipsi? Iat\u0103 structura logic\u0103 a acestei etape pe care t\u00e2n\u0103ra care socotise la un moment c\u0103 se poate topi \u00een studiul lui Platon \u0219i al logicii (ca furnizoare de certitudini probabil) o experimenteaz\u0103 ca pe un blocaj existen\u021bial, din care \u00eencearc\u0103 s\u0103 ias\u0103 prin medita\u021bia Yoga. \u201eJurnalul meu e poate o parte din yoga mea\u201d noteaz\u0103 la un moment dat. De altfel, este inevitabil s\u0103 discute \u00een trecere \u0219i func\u021bia pe care i-o atribuie exerci\u021biului diaristic pe care nu l-ar vrea \u201ebatista \u00een care-mi suflu nasul c\u00e2nd pl\u00e2ng\u201d. (39) \u00abJurnalul meu a fost clinica \u00een care mi-am \u00eenceput vindecarea. Ce rost ar fi avut aici minciuna? Pe cine s\u0103 mai p\u0103c\u0103le\u0219ti c\u00e2nd nu mai e posibil\u0103 p\u0103c\u0103lirea de sine? \u0218i la ce bun?[\u2026] Dovad\u0103 c\u0103 jurnalul este o cale e \u0219i faptul c\u0103, pe m\u0103sur\u0103 ce e\u0219ti mai aproape de \u201ezon\u0103\u201d, devine din ce \u00een ce mai pu\u021bin necesar. S-ar putea continua pentru al\u021bii, pentru cei ce vin dup\u0103 tine pe acela\u0219i drum a\u0219a, ca un z\u00e2mbet plin de \u00een\u021belesuri \u0219i \u00eencuraj\u0103ri c\u0103tre alt c\u0103l\u0103tor\u2026\u00bb (224) Yoga \u00eei satisface o vreme nevoia de ascez\u0103, de autocontrol \u0219i de absolut. Iat\u0103 aceast\u0103 foarte exact\u0103 regul\u0103: \u201es\u0103 ac\u021bionez de parc\u0103 fiecare gest ar fi foarte important \u0219i s\u0103 reac\u021bionez de parc\u0103 nimic n-ar avea nicio importan\u021b\u0103. \u0218i, mai mult\u0103 aten\u021bie \u0219i mai pu\u021bine cuvinte! \u0218i, un exerci\u021biu: T\u0103cere!\u201d (68) Yoga reprezint\u0103 \u201emarea ocolire\u201d (cf. unui vis premonitoriu \u00een care un Mo\u0219 alb \u00eei cere s\u0103 ocoleasc\u0103 Muntele, nu ceea ce \u00eei iese \u00een cale), aprinderea aspira\u021biei, una dintre solu\u021biile pentru dep\u0103\u0219irea antinomiei dintre carne \u0219i spirit etc. P\u0103catul c\u0103rnii, observ\u0103 \u00eenc\u0103 de acum, pare u\u0219or fa\u021b\u0103 de vina spiritual\u0103. Nevroza personal\u0103 e dep\u0103\u0219it\u0103 tot prin aceast\u0103 incizie la r\u0103d\u0103cina puroiului existen\u021bial: \u201eNevroza nu era pe fondul dezacordului dintre eu \u0219i lume, ci dintre eu \u0219i lume, pe de o parte, \u0219i eu \u0219i altceva, pe de alt\u0103 parte\u201d. (95) C\u0103tre acest altceva \u00een care s\u0103 se resoarb\u0103 Eul se \u00eendreapt\u0103 neobosita c\u0103utare a autoarei. \u201eNebunia\u201d e datul persoanei de a fi altfel \u0219i de a se \u0219ti \u0219i proclama altfel. \u201eDe unde nebunia mea?\u201d. Durerea existen\u021bei se cere asumat\u0103, \u00een\u021beleas\u0103\u2026\u0219i \u00eentru aceasta se petrece \u00eendelungatul \u0219i dificilul proces al convertirii: \u201e\u0218i, Doamne, chiar dac\u0103 pot s\u0103-mi duc durerea mea, cum s\u0103 pot duce at\u00e2ta durere?\u201d. (118) O teribil\u0103 rug\u0103ciune a Sfintei Tereza de Avila, din care, din p\u0103cate, nu pot cita dec\u00e2t c\u00e2teva r\u00e2nduri, mi se pare a rezuma perfect nevoia de transfigurare mistic\u0103 \u00eentru Dumnezeu a autoarei noastre: \u201eSpune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!\/ Ce dore\u0219ti, o Domnul meu, s\u0103 fac\u0103\/ pentru Tine acest suflet al meu,\/ at\u00e2t de incapabil s\u0103 opereze, at\u00e2t de mizerabil p\u0103c\u0103tos \u0219i r\u0103u?\/ Iat\u0103-m\u0103 aici la picioarele tale,\/ singura mea Dragoste\u201d. Mihai Zamfir a\u0219az\u0103, cu dreptate, aceast\u0103 spovedanie continu\u0103 \u00eentr-o serie excep\u021bional\u0103: de la Pascal la Kierkegaard, T.S. Eliot sau Charles Du Bos. \u0218i ea st\u0103 bine acolo, numai noi suntem prost plasa\u021bi, incapabili de a o vedea, pentru c\u0103 nu ne uit\u0103m \u00eentr-acolo, \u00een sus, ci numai lateral sau spre propriul buric, unde cic\u0103 ar fi centrul lumii. A\u0219 face aici o mic\u0103 \u00eendreptare, pentru o eventual\u0103 nou\u0103 edi\u021bie: filosoful despre care e vorba la p. 222, autorul c\u0103r\u021bii L\u02c8homme et ses trois \u00e9thiques, nu este Basarab Nicolescu, ci St\u00e9phane Lupasco. Dup\u0103 cum m\u0103 bucur\u0103 s\u0103 aflu pe aceea\u0219i pagin\u0103 o trimitere la filosoful nostru de mare profunzime, dar ca \u0219i necunoscut, \u00een ciuda unei opere de fenomenologie remarcabile, Corneliu Mircea.
\n\u201eVia\u021ba este o \u00eentrebare incon\u0219tient\u0103, pus\u0103 t\u0103cerii de dincolo de ea. Omul este expresia disperat\u0103 a acestei \u00eentreb\u0103ri, este chiar \u00eentrebarea devenit\u0103 con\u0219tient\u0103. Numai c\u0103 nu to\u021bi oamenii tr\u0103iesc permanent \u00een ea, \u0219i deci \u00een ei. Nici eu. \u00cenc\u0103.\u201d (127) Gena Geam\u0103nu este fundamental o \u00eentreb\u0103toare, fraza de mai sus m-a dus cu g\u00e2ndul la versurile poetului: \u201e\u00cen orice minte lumea \u00ee\u0219i pune \u00eentrebarea\/ Din nou: de unde vine \u0219i unde merge floarea\/ Dorin\u021belor obscure s\u0103dite \u00een noian?\u201d. Pre-sim\u021birea acestei Prezen\u021be supreme este \u201em\u00e2na ascuns\u0103\u201d care o c\u0103l\u0103uze\u0219te \u00een tot acest drum al Damascului. O scurt\u0103 amintire din prima copil\u0103rie c\u00e2nd, precoce, descifreaz\u0103 la \u0219coal\u0103 \u201eURSS, bastion al p\u0103cii e\u201d \u0219i \u00eencepe s\u0103 \u00eentrebe pe toat\u0103 lumea ce e acela \u201ebastion\u201d e pur \u0219i simplu o pagin\u0103 de mare proz\u0103, cu un umor amar excep\u021bional. Toat\u0103 via\u021ba a avut de \u00eentrebat ce e acela \u201ebastion\u201d. \u201eAre el, omul, un rost care s\u0103 nu se verse anonim \u00een cel al speciei? Nu, omul e o \u00eentrebare prea personal\u0103 ca s\u0103 suport un r\u0103spuns at\u00e2t de personal [\u2026] Sau poate c\u0103 omul este, ar trebui s\u0103 fie, r\u0103spuns, nu \u00eentrebare? [\u2026] \u0218i totu\u0219i de ce caut? Ce caut? Cine sunt eu?\u201d (146); \u201eA\u0219a se face c\u0103 via\u021ba mea de p\u00e2n\u0103 acum a fost un lung co\u0219mar, \u00eentrerupt, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, de \u00eentrebare\u201d. (128)
\nAspectul social al lumii prin care trece este sugerat cu maxim\u0103 discre\u021bie, dar extrem de percutant. Este infernul exterior, infernul care trebuie iubit. C\u0103ci, \u00eenc\u0103, este \u00eentre dou\u0103 lumi, sf\u00e2\u0219iat\u0103 de a nu apar\u021bine complet niciuneia. \u201eM\u0103 doare lumea. M\u0103 dor oamenii. M\u0103 doare omule\u021bul din mine\u201d. (157) \u201eE o lume a mor\u021bii \u0219i a demol\u0103rilor. Sau numai a\u0219a se poate tr\u0103i aici \u0219i acum. Oricum eu, eul meu trebuie s\u0103 moar\u0103. Eu nu m\u0103 mai pot sinucide. Ucide-m\u0103 Tu! \u0218i inima mi se str\u00e2nge!… Asta este!\u201d (160) Ucide-m\u0103 TU! \u2013 fraz\u0103 cu \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 mistic\u0103 absolut\u0103! \u00cen scurt\u0103 vreme urmeaz\u0103 – din 1986 sunt primele \u00eensemn\u0103ri \u2013 \u00eent\u00e2lnirea capital\u0103 cu P\u0103rintele Galeriu. De acum, tonul se schimb\u0103, dar acuitatea introspec\u021biei se accentueaz\u0103. Dificultatea \u201eprobelor\u201d cre\u0219te. Cuvintele fundamentale sunt de acum: iubirea \u0219i pl\u00e2nsul (\u00een sensul lor teologic). Nu este un timp al odihnei existen\u021biale, dimpotriv\u0103, odat\u0103 descoperit\u0103 Calea (mai r\u0103m\u00e2n, fire\u0219te, Adev\u0103rul \u0219i Via\u021ba), solu\u021bia nu \u00eenseamn\u0103 oprirea c\u0103ut\u0103rii, ci ducerea ei spre ultimele consecin\u021be. Ilumin\u0103rile \u0219i poticnirile se presupun reciproc. \u201eS\u0103 birui lumea \u0219i s\u0103 Te iubesc, Lumin\u0103! (176); \u201eDumnezeu ne iube\u0219te tot timpul, indiferent ce facem. M\u00e2ntuirea \u00eenseamn\u0103 s\u0103-I r\u0103spundem la iubire. Dumnezeu nu m\u0103 iube\u0219te pe mine pentru c\u0103 a\u0219 fi mai bun\u0103 dec\u00e2t D. , sau mai bun\u0103 dec\u00e2t anul trecut, ci doar pentru c\u0103 sunt om\u201d (177). Dar recunoa\u0219te: \u201eNu-i pot iubi pe to\u021bi semenii mei\u201d; \u201eMai \u00eent\u00e2i a venit pl\u00e2nsul. Nu prea \u00een\u021belegeam de ce pl\u00e2ng\u201d. (177). Scrisorile fluviale c\u0103tre P\u0103rintele Galeriu, venite dintr-o cumplit\u0103 nevoie de a nu \u00eentrerupe spovedania, sunt adev\u0103rate capodopere de teologhisire subtil\u0103. Realizeaz\u0103 destul de cur\u00e2nd c\u0103 drumul ei duce spre m\u0103n\u0103stire, \u0219i tocmai de aceea analiza se ad\u00e2nce\u0219te \u0219i e tot mai necru\u021b\u0103toare. \u201e\u0218i eu \u00een\u021beleg: acolo nu te duci ca s\u0103 scapi de lume, ci ca s-o iei cu tine\u201d. (179) Angajarea e total\u0103, intelectual\u0103, spiritual\u0103, fizic\u0103 \u0219i\u2026 politic\u0103: \u201eCredin\u021ba e singura mea posibilitate de angajare \u00een social, e singura posibilitate pentru politicianul din mine\u201d. (181) Dac\u0103, a\u0219a cum \u00eei este limpede dintru \u00eenceput, condi\u021bia normal\u0103 a omului este sfin\u021benia, drumul c\u0103tre aceasta este plin de \u201epoticniri\u201d. Cititorul trebuie s\u0103 fie atent la schimbarea registrului stilistic, limbajul m\u0103rturiei mistice are legile lui specifice; o afirma\u021bie elementar\u0103 de tipul \u201eDumnezeu este iubire\u201d se cere citit\u0103 altfel dec\u00e2t la modul ei simplu, denotativ. Este un limbaj previzibil, ceea ce poate st\u00e2rni nedumeriri este\u021bilor impeniten\u021bi. Numai c\u0103, limbajul m\u0103rturiei \u00eentru convertire are alte finalit\u0103\u021bi. Aceast\u0103 previzibilitate arat\u0103 c\u0103 via\u021ba (la fel de vijelioas\u0103 \u00een fondul ei intim) s-a transformat din destin \u00een ordine. Despre aceast\u0103 ordine cat\u0103 s\u0103 dea seama ritmul imnic \u0219i liturgic de acum al textului. \u201eTu e\u0219ti Dumnezeul meu, Iubire! Arde toat\u0103 \u00eentin\u0103ciunea din mine, aprinde-m\u0103 cu iubirea Ta \u0219i ajut\u0103-m\u0103 s\u0103 v\u0103d \u00een toat\u0103 lumea Ta o Biseric\u0103, s\u0103-i pot iubi pe to\u021bi, pe to\u021bi semenii mei, a\u0219a cum ai poruncit Tu. Ajut\u0103-m\u0103 s\u0103 Te iubesc \u0219i s\u0103 iubesc sau ucide-m\u0103!\u201d. (191) Fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile dep\u0103\u0219esc acum nivelul psihologic, par a se statornici \u00een cel moral (cum s\u0103 faci binele? cum s\u0103 iube\u0219ti pe semenul t\u0103u?), dar cititorul avizat simte c\u0103 e vorba de ceva \u00eenc\u0103 \u0219i mai ad\u00e2nc (sau mai \u00eenalt), v\u0103dit de aceast\u0103 Prezen\u021b\u0103 permanent\u0103 de acum, de dincolo de orice \u00eendoial\u0103. Scrisorile c\u0103tre P\u0103rintele duhovnic sunt adev\u0103rate capodopere de analiz\u0103 a unui traseu cre\u0219tin spre Dumnezeu. De trezvie. Citeasc\u0103-se distinc\u021bia de la paginile 204-205 dintre Voia lui Dumnezeu \u0219i determinismul interior. Sunt aici nuan\u021b\u0103rile unui teolog excep\u021bional \u0219i \u2013 totodat\u0103 \u2013 tr\u0103itor \u00eentru Iisus, despre libertate.
\n\u201e\u2026 nu e nevoie s\u0103 fii fiin\u021b\u0103 istoric\u0103 pentru a trece prin istorie. Istoria e un loc de trecere, de \u00eent\u00e2lnire, iar nu de r\u0103m\u00e2nere, de d\u0103inuire. [\u2026] mai important este s\u0103 devii sf\u00e2nt dec\u00e2t s\u0103 fii cineva \u00een istorie\u201d. (226) Aceast\u0103 a doua parte a jurnalului nu \u00eenseamn\u0103 deloc \u00eencetarea c\u0103ut\u0103rii, ci amu\u021birea treptat\u0103 a eului. Pare un non-sens: cum adic\u0103 un jurnal \u00een care eul dispare? Nu dispare, de fapt, ci se resoarbe \u00een con\u0219tiin\u021ba p\u0103catului, \u0219i aici rostul jurnalului se v\u0103de\u0219te cu prisosin\u021b\u0103. \u00abAbisul p\u0103catului trebuie scrutat mereu \u201ep\u0103catul meu \u00eenaintea mea este pururi\u201d pentru depistarea tuturor nuan\u021belor perfide ale lucr\u0103rii celui viclean \u0219i scoaterea lor la lumin\u0103 pentru poc\u0103in\u021ba cea adev\u0103rat\u0103\u00bb. (241) \u201eCea care se revolta zilele trecute, \u0219i \u00eenc\u0103 mai suspin\u0103 \u0219i azi, este eu ce vrea s\u0103 se p\u0103streze \u00een postura de victim\u0103 superioar\u0103 \u00eentr-o lume nedreapt\u0103 \u0219i corupt\u0103, a\u0219a cum m\u0103 prezint, de exemplu, de multe ori \u00een jurnal, \u0219i cum m\u0103 cred acum. Dac\u0103 nu voi ucide acest eu nu m\u0103 voi putea na\u0219te din nou. Nu se pune petic nou la burduf vechi!!\u201d (231) Miza a crescut la modul absolut \u0219i \u2013 at\u00e2t c\u00e2t se poate dezv\u0103lui, c\u0103ci multe lucruri sunt sortite de aici \u00eenainte s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 tainice \u2013 de acum textul ne face martorii chinurilor facerii, se na\u0219te alt\u0103 fiin\u021b\u0103. Omul \u00eentru Hristos. Iubirea \u0219i p\u0103catul devin termenii de raportare permanen\u021bi. Judecata moral\u0103 fa\u021b\u0103 de sine \u00eens\u0103\u0219i devine literalmente necru\u021b\u0103toare: \u201eDeci vinov\u0103\u021bia moral\u0103 a fiec\u0103rui individ nu se stabile\u0219te \u00een func\u021bie de un \u201esus\u201d \u0219i un \u201ejos\u201d general valabile, nu comparativ cu nivelul celor din jur, ci comparativ cu idealul = normal, normal = Arhetip \u0219i cu putin\u021ba primit\u0103 \u0219i cultivat\u0103 a individului viu, real\u201d. (244) Dialogul cu duhovnicul, cu sine \u00eens\u0103\u0219i, cu Dumnezeu cap\u0103t\u0103 forma rug\u0103ciunii, iar pericolul slavei de\u0219arte care estompeaz\u0103 for\u021ba rug\u0103ciunii se ive\u0219te \u00een formele cele mai insidioase, analizate aici f\u0103r\u0103 cru\u021bare. Cel mai greu \u00een acest drum, locul unde apar probabil cele mai multe poticniri, cum spune autoarea, este iubirea de semeni. \u201eSingur\u0103tate \u00eentr-o lume de oameni care-mi sunt din ce \u00een ce mai dragi\u201d. (269) \u201eA-mi duce crucea \u00eenseamn\u0103 a tr\u0103i aici \u0219i acum \u0219i a \u00eenv\u0103\u021ba, aici \u0219i acum, s\u0103 iubesc \u00een numele T\u0103u\u201d (262) \u00abTe strig, Doamne, \u0219i Te rog, ceart\u0103-m\u0103 pentru pu\u021bina mea credin\u021b\u0103, dar fii cu mine! Scap\u0103-m\u0103 de cel viclean \u0219i de omul cel vechi! El, omul cel vechi crede c\u0103 el e autorul, singurul, vie\u021bii \u0219i faptelor sale. \u0218i, s\u0103rmanul de el, \u0219tiind c\u0103 totul e durere \u0219i decep\u021bie, \u00eemi cere s\u0103 murim mai degrab\u0103 dec\u00e2t s\u0103 lupt\u0103m. Zice c\u0103 nu avem cu cine, c\u0103 nu e posibil nimic, c\u0103 suntem deja condamna\u021bi\u2026 Dar eu nu mai vreau, St\u0103p\u00e2ne, s\u0103 m\u0103 lupt cu el pe planul \u201eideilor\u201d \u0219i \u201econcep\u021biilor\u201d. Pe aici se strecoar\u0103, sau aici locuie\u0219te \u0219i cel r\u0103u. Vreau s\u0103 m\u0103 lipesc de Tine \u00een rug\u0103ciune \u0219i s\u0103 m\u0103 aperi Tu! Nu-\u0219i ia p\u0103rintele copilul \u00een bra\u021be c\u00e2nd vine un c\u00e2ine r\u0103u spre ei? Nu-i d\u0103 lui b\u0103\u021bul s\u0103 se apere singur! Te rog, St\u0103p\u00e2ne, f\u0103 din mine un sugar \u0219i ap\u0103r\u0103-m\u0103! Dar, dac\u0103 Tu crezi c\u0103 m-am \u201ef\u0103cut mare\u201d \u0219i m\u0103 pot ap\u0103ra singur\u0103 cu \u201eb\u0103\u021bul\u201d pe care mi l-ai dat \u0219i mi-l dai, fie voia Ta\u00bb (267) Nu \u0219tiu dac\u0103 acest montaj de citate red\u0103 suficient incandescen\u021ba spiritual\u0103 a textului. Sigur c\u0103 important este graficul de poticniri \u0219i ridic\u0103ri, \u00eenaintarea spre sine, adic\u0103 spre Dumnezeul-iubire. De remarcat adresarea insistent\u0103 cu apelativul \u201eSt\u0103p\u00e2ne\u201d. Una din cele mai tulbur\u0103toare \u0219i misterioase, greu de \u00een\u021beles, fraze din \u201eprima\u201d perioad\u0103 a c\u0103ut\u0103rilor sale este aceea \u00een care, adres\u00e2ndu-se unui iubit, \u00eei spune: eu nu caut ad\u0103post, ci st\u0103p\u00e2n. Cele dou\u0103 fraze din momente existen\u021biale diferite se cuvine, totu\u0219i, s\u0103 fie citite \u00een conexiune. Nu e contradic\u021bie \u00eentre ele! O frumoas\u0103 hermeneutic\u0103 ar fi de desf\u0103\u0219urat pornind de aici!
\nAcum sunt de trecut \u00eencerc\u0103rile cele mai grele. \u00abDa, acesta este eonul \u201epunerii la \u00eencercare\u201d! \u00cencearc\u0103-m\u0103, St\u0103p\u00e2ne, dar nu m\u0103 p\u0103r\u0103si \u00een \u00eencercare! \u0218i iart\u0103-m\u0103, iart\u0103-m\u0103, c\u0103 mai mult cad dec\u00e2t \u00eenaintez!\u00bb (268) R\u0103ul are acum cele mai subtile \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u0103ri, asupra c\u0103rora se cere aten\u021bie neadormit\u0103: \u201e\u2026numesc iertare ceea ce nu-i, \u00een fapt, dec\u00e2t o form\u0103 mai rafinat\u0103 de dispre\u021b\u201d. (272) \u201eDac\u0103 m\u0103 voi dispre\u021bui pe mine, cum voi putea s\u0103-l pre\u021buiesc pe aproapele meu?\u201d (320); \u201eC\u00e2nd devii credincios te doare tot ce nu e r\u0103spuns la aceast\u0103 iubire. Iubirea Lui nu este doar cea care iart\u0103 ci, \u0219i mai ales, cea care d\u0103ruie\u0219te\u201d. (310) \u201eIspititorul \u00eemi spune c\u0103 este o smerenie\u2026 Dar nu sunt smerit\u0103. Smerenia te face bl\u00e2nd \u0219i r\u0103bd\u0103tor. Eu nu sunt\u201d (334); \u201eOmul cel vechi nu moare u\u0219or. Sau poate nu are o singur\u0103 moarte\u201d (329); \u201eN-am murit, Doamne, \u0219i nu m-am n\u0103scut din nou de\u0219i sunt o f\u0103ptur\u0103 nou\u0103 \u00een compara\u021bie cu cea pe care a-i scos-o din iadul necredin\u021bei\u201d (334); \u201eNu trebuie s\u0103 m\u0103rturise\u0219ti nici o victorie, e laud\u0103, e m\u00e2ndrie\u201d. (329)
\nAceast\u0103 schimbare a l\u0103untrului este, cu certitudine, cel mai greu prag al unei existen\u021be. Teologic i se spune metanoia. Avem aici trei trepte: prima este spovedania ne\u00eentrerupt\u0103, \u201ec\u0103derea \u00een cuvinte\u201d, cum frumos spune autoarea. Pentru a scoate acest l\u0103untru la lumin\u0103, prin smerenie, treapta a doua. \u0218i, \u00een sf\u00e2r\u0219it, \u00eencununarea: iubirea \u0219i pl\u00e2ngerea continu\u0103 pentru lume (darul lacrimilor i se spune \u00een lumea celor ce-\u0219i poart\u0103 morm\u00e2ntul cu sine \u00een ve\u0219m\u00e2ntul negru). \u201eAcum nu pot dec\u00e2t s\u0103 tac \u0219i s\u0103 fac loc \u00een fiin\u021ba mea cea str\u00e2mt\u0103 acestui infinit act de iubire\u201d. (277); \u201eDumnezeu nu poate s\u0103 nu iubeasc\u0103 pe cineva. Ne-iubirea este diavoleasc\u0103, omeneasc\u0103, dar nu dumnezeiasc\u0103\u201d (300); \u201e\u00ce\u021bi mul\u021bumesc, St\u0103p\u00e2ne, pentru c\u0103deri \u0219i Te rog, iart\u0103-m\u0103 c\u0103 sunt at\u00e2t de \u00eend\u0103r\u0103tnic\u0103 \u0219i \u00eenceat\u0103!\u201d (278); \u201e\u2026\u00eencepe cu sim\u021birea \u0219i cunoa\u0219terea focului \u0219i continu\u0103 cu un fel de asumare a focului \u0219i a suferin\u021bei. Scoaterea din foc e, cumva, cu foc cu tot!\u201d (280); \u201eIar pl\u00e2nsul meu \u00cel cheam\u0103 pe Cel nev\u0103zut cu ochii min\u021bii\u2026.\u201d (327); \u201eCine sunt eu s\u0103 m\u0103 iubeasc\u0103 Dumnezeu?\u201d (300); \u201eDoamne, am nevoie de Tine!\u201d (334) \u0218i mai apare \u0219i greaua povar\u0103 a trecerii de la starea de sf\u0103tuit la cea de sf\u0103tuitor\u2026 De acum vin tinerii s\u0103-i cear\u0103 sfat \u0219i pova\u021b\u0103 acestei fiin\u021be \u00eencercate, r\u0103spundere ce schimb\u0103 \u0219i ea datele sufletului.
\nAm citit aceast\u0103 carte cu o mare bucurie \u0219i o mare triste\u021be. Triste\u021be pentru c\u0103 ea este o eclatant\u0103 dovad\u0103 a auto-provincializ\u0103rii interne a culturii rom\u00e2ne. Care se instituie ca o cultur\u0103 marginal\u0103 nu doar prin raportare la \u201ecele mari\u201d, ci \u0219i prin autosuficien\u021ba ignor\u0103rii unor opere instituitoare de paradigm\u0103 din interior. Ea exist\u0103 \u00eens\u0103, \u0219i pesemne c\u0103 n-a venit vremea ei \u00eenc\u0103. Cu bucurie, evident, pentru c\u0103 ea va \u00eencol\u021bi c\u00e2nd va veni o prim\u0103var\u0103. Suntem mai boga\u021bi cu un reper. Gena Geam\u0103nu este unul dintre marii scriitori rom\u00e2ni de azi. E pu\u021bin pentru miza real\u0103 a c\u0103r\u021bii. Dar e foarte mult pentru noi. C\u0103ci, ca s\u0103 citez o fraz\u0103 recent\u0103 a autoarei, dar care, evident, nu apare \u00een aceast\u0103 carte: eu sunt sensul vie\u021bii mele!
\n\u201e\u0218i, Doamne, nici n-am \u00eenceput s\u0103 iubesc\u201d (305)<\/p>\n


\n Daniel NICOLESCU <\/strong><\/p>\n

\u0218i diavolii mor c\u00e2ndva<\/strong><\/p>\n

Paul-Lucian Lentzer debuteaz\u0103 \u00een literatur\u0103 cu romanul \u0218i diavolii mor c\u00e2ndva, ap\u0103rut la Editura \u201eFunda\u021biei Culturale Cancicov\u201d din Bac\u0103u, \u00een anul 2010, care transfigureaz\u0103 o tragedie personal\u0103, provocat\u0103 de dictatura comunist\u0103, \u00eentr-o aventur\u0103 estetic\u0103. Chiar dac\u0103 a emigrat \u00een Germania acum 20 de ani, el a r\u0103mas un autentic rom\u00e2n prin tr\u0103ire \u0219i sim\u021bire, drept pentru care, \u00eentr-o convorbire telefonic\u0103, declar\u0103: \u201eDatorii materiale fa\u021b\u0103 de Rom\u00e2nia nu am, dar, pentru ca o parte din datoriile morale fa\u021b\u0103 de \u021bara mea s\u0103 mi le pl\u0103tesc, am hot\u0103r\u00e2t ca, pe calea scrisului, s\u0103 \u00eentreprind ceva\u201d.
\nAc\u021biunea relatat\u0103 cap\u0103t\u0103 desf\u0103\u0219urare cronotropic\u0103: de la Al II-lea R\u0103zboi Mondial p\u00e2n\u0103 la perioada postdecembrist\u0103. Naratorul omniscient \u0219i omniprezent \u00ee\u0219i asum\u0103 gravele probleme ale acestei istorii, personajele trec\u00e2nd prin infernul comunist \u0219i, direct sau indirect, tr\u0103iesc evenimentele esen\u021biale ale perioadei evocate : desf\u0103\u0219urarea r\u0103zboiului, deportarea \u00een lag\u0103rele sovietice de munc\u0103, instaurarea comunismului \u00een Rom\u00e2nia, rezisten\u021ba anticomunist\u0103 din mun\u021bi, colectivizarea agriculturii, Revolta de la Bra\u0219ov, Revolu\u021bia din Decembrie 1989, triumful lichelelor comunisto \u2013 securiste \u00een perioada care a urmat .
\nComplexitatea romanului const\u0103 \u00een coexisten\u021ba unor teme \u0219i subteme care se vars\u0103 \u00een albia demersului epic: raportul individ \u2013 istorie, predestinarea, lichelismul ca mod de existen\u021b\u0103, restabilirea echilibrului tulburat de o istorie buimac\u0103, prin pedepsirea celor vinova\u021bi, iubirea ca mod de a putea accesa absolutul etc.
\nDar tema general\u0103, privilegiat\u0103, r\u0103m\u00e2ne totu\u0219i rela\u021bia\/ confruntarea dintre individ \u0219i putere. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u0103r\u021bi prezentate de: Christian CR\u0102CIUN O spovedanie nu se termin\u0103 cu adev\u0103rat niciodat\u0103 Moto: \u201eDoamne, simplific\u0103-ne, p\u00e2n\u0103 la a fi<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15768"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15768"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15768\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15769,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15768\/revisions\/15769"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15768"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15768"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15768"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}