{"id":1570,"date":"2015-05-27T11:05:12","date_gmt":"2015-05-27T08:05:12","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=1570"},"modified":"2015-05-29T22:19:10","modified_gmt":"2015-05-29T19:19:10","slug":"zanganele-15","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=1570","title":{"rendered":"Z\u0103ng\u0103nele LVI"},"content":{"rendered":"

<\/h1>\n

\"hymnal-468126_640\"

 <\/p>\n

Acel m\u00e2ine clamat acum dou\u0103 Z\u0103ng\u0103nele \u00een urm\u0103 n-a fost cel mai mare succes. Acel ,,care va fi acela” a fost doar o reverberare \u00een sufletul meu pre\u021b de dou\u0103 ore. A\u0219 fi vrut mai mult, un uragan de emo\u021bii, un cutremur de fiori.<\/p>\n

M-am ales cu mai pu\u021bin. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103, este chiar scris apriori e\u0219ecul revederilor de mai mult de un sfert de veac. Recuno\u0219ti personajele, mai greu \u00een unele cazuri, le sim\u021bi jocul stingherelii, retractilitatea cu care fac pasul unei \u00eentinderi de m\u00e2n\u0103 peste timp, tu \u00eencerci aceea\u0219i ochead\u0103 de liceu, ei te privesc cu aceea\u0219i prejudecat\u0103: b\u0103ie\u021bii de la muzic\u0103. Cele dou\u0103 ore \u00eens\u0103 au fost benefice, a\u0219ezat \u00een banca ascult\u0103torului \u00eenv\u0103\u021b\u0103cel, am putut culege c\u00e2teva din perlele veritabile ale unui mic dumnezeu pentru mine, nimeni altul dec\u00e2t proful de francez\u0103. Am fost ochi \u0219i urechi ca alt\u0103dat\u0103, mi-am focusat aten\u021bia c\u0103tre el \u0219i printre ,,o la la” \u0219i trei reprize de pierdere artistic\u0103, lacrimi din recuzita proprie, am reg\u0103sit dasc\u0103lul, desc\u0103tu\u0219atul, cel de la care am \u00eenv\u0103\u021bat f\u0103r\u0103 voie arta de a fi liber. Poezetul de azi, regizorul \u0219i scenograful de ieri al unei p\u0103r\u021bi bune din comportamentul meu ulterior, ne\u00eengr\u0103dit, \u0219i-a scos la v\u00e2nzare sufletul, for free, iar eu n-am avut \u00eencotro, l-am cump\u0103rat pe te miri ce \u0219i mai nimic cu inima plin\u0103 de bucurie. O spun f\u0103r\u0103 ocoli\u0219, am fost egoist. A\u0219 fi vrut s\u0103 fiu singurul participant. Probabil c\u0103 n-ar fi fost nimic diferit. Probabil oricare dintre cei aduna\u021bi ca mine la diserta\u021bia timid\u0103 pe alocuri, nedisimulat\u0103, sincer\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een m\u0103duv\u0103 de os, ar fi dorit acela\u0219i lucru, un poet, un amic, un \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor, un frate doar pentru el. Fiecare uit\u0103tur\u0103 a companionilor mei ar fi surprins pe sub ochelarii rotunzi aceea\u0219i modestie, acela\u0219i intelectual fin, lustruit \u00een \u021bara Ludovicilor \u0219i a lui Bonaparte \u0219i surprinderea c\u0103 a l\u0103sat o bun\u0103 parte din el \u00eenc\u0103 aici, acas\u0103. Chi\u021bibu\u0219arii caut\u0103rii \u00een gestul autorului de nod \u00een papur\u0103 mi-au stat \u00een spate \u0219i c\u00e2nd \u00ee\u021bi \u0219uier\u0103 pe la urechi vorbe clocite de invidie, seci, de suficien\u021b\u0103, \u00een \u0219oapt\u0103, r\u0103spunsul pe care-l doream la o \u00eentrebare nepus\u0103 a venit instantaneu: De aia! Preocuparea confra\u021bilor buzoieni dezb\u0103tea cantitatea de participan\u021bi la evenimentul lans\u0103rii de carte. F\u0103cuser\u0103 ei o socoteal\u0103, pe degete cred, c\u0103 f\u0103r\u0103 noi fo\u0219tii elevi, ar fi fost cam nimeni. Nu pot s\u0103 nu le dau dreptate! \u0218i-au mai fost mojicii, rom\u00e2ne\u0219ti, escaladarea num\u0103rului de ordine la coada de autografe \u0219i monopolizarea poezetului minute bune. Asaltat de acest comportament, inevitabilul trac \u00een a-\u0219i pune semn\u0103tura \u0219i ceva diferit pe deasupra a venit de la sine, m-am v\u0103zut pe mine \u00een urm\u0103 cu doi ani. A\u0219a \u0219i trebuie s\u0103 fie un iubitor de art\u0103, sensibil.<\/p>\n

Pe sear\u0103, Buz\u0103ul este acela\u0219i c\u0103ruia i-am l\u0103sat o mic\u0103 parte din trupul adolescen\u021bei mele, cu acelea\u0219i parfumuri, str\u0103zi, cu str\u0103jerii de lemn de pe bulevarde, mai g\u00e2rbovi, mai grei de ani, dar aceia\u0219i. I-a\u0219 putea recunoa\u0219te dintr-o mie \u0219i slav\u0103 domnului c\u0103 nu le-a venit \u00eenc\u0103 nimeni de hac, m-a\u0219 fi trezit f\u0103r\u0103 amintiri, mai scund cu patru, cinci ani. Nu \u00een toate cazurile transla\u021bia dintr-un loc \u00een altul este comod\u0103, nu \u00een toate c\u0103l\u0103toriile de la ora\u0219ul gazd\u0103 la cel mam\u0103 re\u021bii evenimente deosebite. Poate nici n-ar trebui, dar au c\u00e2te unii un talent \u00eenn\u0103scut de a se afirma oriunde ar fi. N-am putut s\u0103 nu remarc c\u0103 microbuzul avea \u00een propor\u021bie de 98% locurile ocupate, cei doi la sut\u0103 r\u0103ma\u0219i erau exact dou\u0103 locuri pe bancheta din spate. M-am a\u0219ezat, n-am schi\u021bat nici priviri, gesturi sau oralit\u0103\u021bi celor doi deja ocupan\u021bi \u00een extremele canapelei, m-am pozi\u021bionat astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 pot privi \u00een fa\u021b\u0103, de teama unei eventuale crize de vertij. Fericirea de-a fi c\u00e2t de c\u00e2t st\u0103p\u00e2n pe un spa\u021biu lejer a durat cinci minute, vehiculul aliment\u00e2ndu-se pe parcurs cu oaspe\u021bi care mi-au furat \u00eentreaga panoram\u0103 \u0219i m-am trezit f\u0103cut sandwich cum nu se putea mai bine la 25 de grade celsius. V\u0103lul de monotonie pe care o astfel de promenad\u0103 pe aleile europene o impune a c\u0103zut la prima apari\u021bie de femeie, pretendent\u0103 la binefacerile traiului monahal. Beat, beat vecinul de restr\u00e2ngere din dreapta-mi, dar \u0219i el bun observator al trupului lui Dumnezeu, cu strai negru abanos. M\u0103 pot num\u0103ra \u0219i eu printre nesim\u021bi\u021bii care nu ofer\u0103 un loc \u00eentr-un mijloc de transport, dar eu am o scuz\u0103: mi-e r\u0103u de ma\u0219in\u0103. Scaunul \u00eemi ofer\u0103 c\u00e2t de c\u00e2t stabilitate \u0219i o mai mic\u0103 iner\u021bie la toate zdruncin\u0103turile, acceler\u0103rile \u0219i fr\u00e2n\u0103rile intempestive, altora intimitate deplin\u0103, \u0219ti\u021bi cum procedeaz\u0103, se a\u0219eaz\u0103 pe primul loc \u0219i \u00ee\u0219i rezerv\u0103 cel\u0103lalt loc unui coleg virtual. A\u0219a a \u00eentrebat \u0219i c\u0103lug\u0103ri\u021ba: Ave\u021bi liber? Persoana, femeie \u0219i ea, s-a retras la geam \u0219i…. Am belit ochii de mirare! Preacurata a eliberat o sput\u0103 spre locul abia p\u0103r\u0103sit, ca de afurisenie, i-a executat dou\u0103 cruci, dup\u0103 care s-a f\u0103cut proprietar\u0103 cu drepturi depline. Ce limbarni\u021b\u0103 pe consumatorul meu de bere! Nu v\u0103 spun c\u0103 min\u021bile lui o luaser\u0103 din aproape \u00een aproape razna, spre finalul micului nostru traseu vis\u00e2ndu-se m\u00e2ntuitorul sexual al iubitoarei de divin.<\/p>\n

Surprizele n-au contenit \u00eens\u0103. Itinerariul meu gar\u0103-cas\u0103 m-a f\u0103cut s\u0103 ridic ochii spre un etaj patru unde la ora nou\u0103 se d\u0103n\u021buia de mama focului moldovene\u0219te \u00een sufragerie, ca de Costel \u0219i Ilenu\u021ba, s\u0103 r\u0103m\u00e2n cu gura c\u0103scat\u0103 la paradoxul unui flux audio emis \u00eentr-o spelunc\u0103 pentru \u021buicari \u0219i nu orice melodie, Queen \u00een carnea \u0219i oasele Cd player-ului, Miracle. La doi pa\u0219i, pe st\u00e2nga, o locuin\u021b\u0103 ras\u0103 cu totul de pe suprafa\u021ba p\u0103m\u00e2ntului. A\u0219a m-a \u00eencercat o triste\u021be, de parc\u0103 cineva s\u0103v\u00e2r\u0219ise o crim\u0103. \u00cen mintea mea fusese ucis\u0103 o amintire, una despre sufletul celor trecu\u021bi la cele ve\u0219nice, desfiin\u021ba\u021bi \u0219i ei odat\u0103 cu decesul construc\u021biei. Mi-am v\u0103zut de drum, p\u0103\u0219ind cu grij\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 bol\u021barii firavi de ciment pu\u0219i de straj\u0103 \u00eentre un asfalt de mod\u0103 nou\u0103 \u0219i-un trotuar \u00eenc\u0103 schimonosit de ignoran\u021b\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

  Acel m\u00e2ine clamat acum dou\u0103 Z\u0103ng\u0103nele \u00een urm\u0103 n-a fost cel mai mare succes. Acel ,,care va fi acela”<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":1571,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[1,97],"tags":[238,58,199,204,178,113,216,117,170,127,166,139,48],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1570"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1570"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1570\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1591,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1570\/revisions\/1591"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1571"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1570"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1570"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1570"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}