{"id":15667,"date":"2021-08-26T21:26:17","date_gmt":"2021-08-26T18:26:17","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15667"},"modified":"2021-08-26T21:26:17","modified_gmt":"2021-08-26T18:26:17","slug":"spatii-culturale-nr-52-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15667","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 52 (11)"},"content":{"rendered":"

C\u0103r\u021bi prezentate de:<\/strong><\/p>\n

Valentin POPA <\/strong>
\n\"\"

Lumile disp\u0103rute ale Cameliei Iuliana Radu<\/strong><\/p>\n

Cu un debut editorial \u00eent\u00e2rziat din cine \u0219tie care motive (Floare mic\u0103, Editura Etiquette, 2009), Camelia Iuliana Radu (n\u0103scut\u0103 \u00een 1959 la Slatina, dar cu o copil\u0103rie, adolescen\u021b\u0103 \u0219i o tinere\u021be petrecute la Br\u0103ila, p\u00e2n\u0103 \u00een 1990, \u0219i de atunci, ploie\u0219teanc\u0103) revine \u00een 2016 pe pia\u021ba de carte cu un volum surprinz\u0103tor \u2013 Desaparecida \u2013 Editura Tracus Arte, \u00een care ni se prezint\u0103 ca o poet\u0103 ce impresioneaz\u0103 prin prospe\u021bimea expresiei lirice. De remarcat este \u0219i faptul c\u0103 \u00eentre anul debutului \u0219i cel al tip\u0103ririi Desaparecidei poeta a publicat circa zece volume, din care numai \u00een 2015 \u2013 cinci. Un adev\u0103rat desant editorial, oarecum neobi\u0219nuit \u00een practicile de marketing ale poe\u021bilor.
\nPoemele din Desaparecida sunt precedate de un avertisment, intitulat Str\u0103ina, \u00een care ne m\u0103rturise\u0219te cum a ajuns s\u0103 se serveasc\u0103 de Lisabona \u0219i de cultura portughez\u0103 ca de un pretext pentru inspira\u021bia liric\u0103. Totul s-a datorat unui eveniment cultural – un festival de poezie de la Sighet (noiembrie, 2013), \u00een care unul dintre poe\u021bi (Lucian Vasilescu) s-a auzit povestind cuiva despre Lisabona – dar \u0219i unul cosmic (sau mai degrab\u0103 meteorologic) c\u00e2nd soarele a disp\u0103rut de pe cer timp de 33 de zile, ceea ce i-a transmis poetei frisonul lumilor disp\u0103rute. Cuv\u00e2ntul care d\u0103 titlul c\u0103r\u021bii \u2013 Desaparecida \u2013 \u00eenseamn\u0103 \u00een limba portughez\u0103 \u201eDisp\u0103ruta\u201d. Volumul transmite cititorului emo\u021biile \u00eendurate de poet\u0103 \u00een spa\u021biul imaginar al unei Lisabone care nu se ar\u0103ta (Lisboa-Desaparecida) ca ora\u0219 modern, ci ca unul cu str\u0103zi \u00eenguste, r\u0103mase ca m\u0103rturii ale unei epoci disp\u0103rute. Cartea este de fapt un poem imens, compus din circa 80 de micropoeme, c\u00e2te unul pe pagin\u0103, ca un imn \u00eenchinat unui ora\u0219 de pe vremuri, privit, sim\u021bit, admirat de pe holul unui hotel, prin u\u0219a de la intrare care se deschide din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 p\u0103trund\u0103 imagini, ecouri, emo\u021bii ale unei fiin\u021be misterioase care este ora\u0219ul \u201edisp\u0103rut\u201d, dar \u0219i ca un imn dedicat unei \u00eent\u00e2lniri literare care a l\u0103sat urme durabile \u00een con\u0219tiin\u021ba poetei: \u201eM\u0103 \u00eentrebam \u00eensingurat\u0103 \/ l\u00e2ng\u0103 b\u0103rba\u021bii cople\u0219i\u021bi de poveste \/ de unde venise \u00een holul vechi \/ ca un nor seductiv \/ senza\u021bia stranie \/\/ culorile scurse de pe fa\u021badele \u00eenalte \/ p\u0103reau a-\u0219i sorbi unele altora respira\u021bia \/ \u00eentr-o strad\u0103 \u00eengust\u0103 ca un spa\u021biu echivoc \/ dintre doi obraji str\u0103ini atra\u0219i subit electriza\u021bi \/ c\u00e2nd tramvaiul galben trece \u0219i umple golul senzitiv cu o ispit\u0103\u201d (p. 15).
\n\u00cen universul acesta \u201eelectrizat\u201d, \u201econfuz\u201d, str\u0103ina, care este poeta, r\u0103t\u0103cit\u0103 printre participan\u021bii la acel festival, recepteaz\u0103 imagini senzoriale stranii, aude sufletele cum \u201e\u021bes imagini\u201d \u0219i frunzele \u00eeng\u0103lbenite cum murmur\u0103. Toate experien\u021bele senzoriale de acest tip se produc pe holul acelui hotel, cu u\u0219ile de la intrare uneori larg deschise, prin care ora\u0219ul misterios din imagina\u021bia excitat\u0103 de relat\u0103rile acelui poet se exprim\u0103, dorind parc\u0103 s\u0103 demonstreze c\u0103 \u201eLisboadesaparecida\u201d, tr\u0103ie\u0219te \u0219i deci nu trebuie trecut \u00een lista \u201elumilor disp\u0103rute\u201d.
\nAtmosfera se completeaz\u0103 cu imaginea unor b\u0103rba\u021bi-fantom\u0103 (\u201eb\u0103rba\u021bii de cenu\u0219\u0103\u201d) care parc\u0103 plutesc prin spa\u021biul acesta vr\u0103jit \u0219i uneori se arunc\u0103 \u201edirect \u00een bra\u021bele femeilor \/ ie\u0219ite pe balcoane\u201d (p. 23) Uneori b\u0103rba\u021bii invoca\u021bi sunt \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een negru \u0219i apar ca ni\u0219te \u201eg\u0103uri misterioase\u201d. Obsesia str\u0103zilor tot mai str\u00e2mte, a unei Lisabone disp\u0103rute, v\u0103zut\u0103 \u00eens\u0103 sau, mai degrab\u0103, imaginat\u0103 din holul acelui hotel de la Sighet, Corona, se amplific\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce se avanseaz\u0103 c\u0103tre mijlocul volumului. Dar poemul dezv\u0103luie, cu o u\u0219oar\u0103 unduire epic\u0103, fiecare episod al acelui festival de poezie germin\u00e2nd \u0219i desen\u00e2nd \u00eentr-o atmosfer\u0103 ca de abur coagul\u0103ri de emo\u021bie liric\u0103. \u201eDesaparecida s-a spart \/ au ie\u0219it fire de melancolie \/ pui crescu\u021bi \u00een locuri str\u0103ine \/ cu instincte str\u0103ine \/ iar noi le spuneam atrac\u021bii \/ de\u0219i \/ la mas\u0103 \/ al\u0103turi de al\u021bii\/ vorbeam despre poezie\u201d (p. 36) Autoarea nu uit\u0103 nici episoadele erotice care se contureaz\u0103 uneori la aceste \u00eent\u00e2lniri \u00eentre poe\u021bi. \u201e\u2026vorbeam \u0219i ne \u00eembr\u00e2nceam pe din\u0103untru \/ a\u0219a cum trupurile caut\u0103 s\u0103 sparg\u0103 pielea \u0219i s\u0103 alunece \/ sorbitor \/ \u00een aceea\u0219i carne dureroas\u0103 \/ ne-am rupt t\u0103cerea \u0219i mai ales ner\u0103bdarea \/ ne-am \u00eempins unul \u00een altul p\u00e2n\u0103 am sim\u021bit istovirea \/ \u0219i armisti\u021biul\u201d (p. 32) Nici detaliile minore \u0219i prozaice, precum o convorbire la telefon, a unuia dintre participan\u021bi, nu sunt ratate c\u00e2nd ele pot servi cristaliz\u0103rii unei emo\u021bii: \u201eLucian poetul povestitor \/ plecase \u00een pia\u021ba din Sighet \/ el credea c\u0103 vrea s\u0103 cumpere ceva \/ pierz\u00e2ndu-se pe str\u0103zi \/ apoi a vorbit la telefon \/ \u00eentr-un t\u00e2rziu nu s-a mai recunoscut din mul\u021bimea \/ poe\u021bilor \/ \u00een care se scufundase cu bun\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 \/ p\u00e2ndind momentul ie\u0219irii \u00een larg \/ \u00een ad\u00e2nc \/\/ LisboaDesaparecida nu mai era a lui \u201d (p. 42).
\nObsesia ora\u0219ului disp\u0103rut o \u00eenso\u021be\u0219te pe poet\u0103 \u0219i dup\u0103 spargerea festivalului \u0219i desp\u0103r\u021birea de poetul care i-o provocase, sau de poetul cu care petrecuse mai multe clipe de intimitate, ce fusese t\u00e2r\u00e2t prin trenuri murdare de b\u0103rba\u021bii cenu\u0219ii, c\u00e2nd \u201edoar LiosboaDesaparecida\u201d \u00eei \u201eascundea trupul autentic \/ sub alt\u0103 lumin\u0103 \/ nem\u0103rturisit\u0103\u201d \/ dar el nu \u0219tia, ci numai poeta. (p. 61)
\nInten\u021bia autoarei de se servi, ca pretext de inspira\u021bie poetic\u0103, de un festival de poezie i-a reu\u0219it \u00een \u00eentregime. Atmosfera generat\u0103 cu mijloacele poetice dintre cele mai moderne reu\u0219e\u0219te s\u0103 acapareze interesul cititorului de poezie prin elementele de mister, prin decorul post-romantic \u00eentre\u021binut de u\u0219a deschis\u0103 a holului unui hotel, de tramvaiul galben care marcheaz\u0103 ca un metronom scurgerea timpului, de mi\u0219c\u0103rile stranii a dou\u0103 categorii de b\u0103rba\u021bi (cei \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een negru \u0219i cei de cenu\u0219\u0103), prin referirile obsesive la ora\u0219ul disp\u0103rut (\u201eLisboaDesaparecida\u201d) \u0219i la str\u0103du\u021bele \u00eenguste, medievale, ireale parc\u0103, prin obsesia erotic\u0103 ce pulseaz\u0103 \u00een mintea autoarei, prin frecventele invoc\u0103ri ale elementelor de banalitate ce vor inunda din nou existen\u021ba poetei dup\u0103 \u00eencetarea experimentului liric la care participa. Ca mijloace stilistice, nu vom \u00eent\u00e2lni prea mult nici metafora \u0219i nici compara\u021bia l\u0103muritoare, ci doar pe cea provocatoare ( \u201evei trece dintr-o \u00eenc\u0103pere a zilei \u00een alta \/ ca un budist dintr-o mantr\u0103 \u00een alta\u201d \u2013 p. 64); vom \u00eent\u00e2lni, \u00een schimb, asocierile surprinz\u0103toare \u00eentre evenimente \u0219i epitetul \u0219ocant, ca \u00een scenariile onirice. Un suprarealism discret plute\u0219te \u00een majoritatea poemelor acestui volum: \u201enemul\u021bumirea ab\u0103tea suficient aten\u021bia \/ c\u00e2t s\u0103 nu mai vedem corpul care se str\u00e2nge \/ \u00ee\u0219i \u00eent\u0103rea \u021bepii de ap\u0103rare \/ \u0219i totul devenea r\u0103zboi \/ ur\u0103 \u0219i zid \/\/ dincolo \/ \u00een alcovul minciunilor rodea \u00eencet un miez \/ nautic \u0219i f\u0103r\u0103 sens imediat \/ \u00ee\u0219i \u00eentindea aripile de unt \u0219i ne stropea oasele\u201d (p. 65)
\nCamelia Iuliana Radu se dovede\u0219te prin acest volum din 2016 o poet\u0103 pe deplin format\u0103, cu o voce liric\u0103 inconfundabil\u0103 (ceea ce este esen\u021bial pentru valoarea unui autor), cu un admirabil curaj al experimentului literar. Tema dispari\u021biei lumilor, odat\u0103 cu trecerea timpului, \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te \u00een aceast\u0103 autoare un reprezentant de prim\u0103 marc\u0103.<\/p>\n


\nPetre ISACHI<\/strong>
\n\"\"

*\u201eCalcanul de Aur\u201d – Sub umbrela poeticii americane <\/em><\/p>\n

Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, pe coperta I a c\u0103r\u021bii, poetul \u201ep\u00e2n\u0103-n unghii\u201d, Theodor George Calcan, adaug\u0103 un simbol reprezenta\u021bional \u2013 o statuet\u0103 a \u0219arpelui Glykon, din secolul al II \u2013 lea d. H., descoperit\u0103 pe acela\u0219i teritoriu unde a fost exilat Ovidius, Tomis, capitala Pontului Euxin, \u0219i expus\u0103 la Muzeul de Istorie Na\u021bional\u0103 \u0219i Arheologie din Constan\u021ba \u2013 tocmai pentru a arunca\/ ascunde cheia de lectur\u0103 \u00een controversata mitologie roman\u0103, \u00eenm\u00e2n\u00e2nd-o chiar legendarului \u0219arpe-zeu, dac\u0103 ar fi s\u0103 ne lu\u0103m dup\u0103 Lucian din Samosata. Dar la ce bun o cheie de lectur\u0103, dac\u0103 \u00een\u0103untru\/ \u00eenl\u0103untru (cite\u0219te \u00een spa\u021biul \u0219i timpul poemului) va fi un \u00een\u0103untru \u0219i acolo un alt \u00een\u0103untru, la infinit? R\u0103zbim noi cumva la lumin\u0103! M\u0103 resemnez eu s\u0103 spun, asemenea lui Iona din tragedia cu acela\u0219i nume de Marin Sorescu! Dar ce altceva \u00ee\u0219i poate dori un poet, copilul unei eternit\u0103\u021bi capricioase, fascinat de semantica generativ\u0103 \u0219i de poetica ilocu\u021bionar\u0103, dec\u00e2t s\u0103-l pedepseasc\u0103 pe fratele s\u0103u, cititorul, oferindu-i cu generozitate oglinda propriului spirit?
\nCititorul va fi \u00een\u021beles, deja, c\u0103 Theodor George Calcan procedeaz\u0103 asemenea reginei Olimpia, care \u2013 se zice \u2013 i-ar fi povestit fiului, vestitului Alexandru Macedon, c\u0103 tat\u0103l s\u0103u nu ar fi fost regele Filip, ci \u00eensu\u0219i Zeus-Amon! Legenda explic\u0103 comportamentul ulterior al cuceritorului! La bra\u021b cu Glykon, \u00eentr-un an de gra\u021bie, \u201eanul \u0219arpelui\u201d, poetul \u00ee\u0219i propune – \u0219i reu\u0219e\u0219te \u2013 s\u0103 taie nodul gordian (al mediocrit\u0103\u021bii!) din spa\u021biul estetic al liricii autohtone, uzit\u00e2nd de teoria actelor de vorbire a lui J. L. Austin: actele locu\u021bionare (a spune\/ scrie ceea ce se spune, conform sistemului fonologic, gramatical – morfo-sintactic -, semantic \u0219i pragmatic al limbii rom\u00e2ne); actele ilocu\u021bionare (actul de a enun\u021ba\/ a aserta este sublimat \u00een conformitate cu ni\u0219te modalit\u0103\u021bi prescrise \u00een codul lingvistic, \u00een interiorul unui cadru de conven\u021bii \u0219i circumstan\u021be: de a face o concesie, de a pune o \u00eentrebare, de a insinua o mirare, ordin, doctrin\u0103, religie, revolt\u0103, nelini\u0219te, melancolie, fric\u0103 etc.); actele perlocu\u021bionare: includ consecin\u021bele enun\u021burilor, dar emitentul nu are dec\u00e2t un control limitat asupra lor. Voi exemplifica cu unul din titlurile poemelor lui T. G. Calcan. Am deschis cartea la \u00eent\u00e2mplare. Actul locu\u021bionar: \u201eSufletul merge pe jos \u0219i supranaturalul c\u0103lare\u201d; Actul ilocu\u021bionar: Sufletul este imanent, divinul deasupra; Actul perlocu\u021bionar: Nu putem cunoa\u0219te nici propriul suflet de\u0219i merge \u201epe jos\u201d, cu at\u00e2t mai pu\u021bin supranaturalul ce merge \u201ec\u0103lare\u201d; altfel spus: totul ne este permis \u0219i-n acela\u0219i timp, totul ne este interzis! Rug\u00e2ndu-v\u0103 s\u0103 observa\u021bi c\u0103 titlurile discursurilor lirice sunt adev\u0103rate poeme \u00eentr-un vers, ce pot concura cu cele ale lui Ion Pillat: Noe se \u00eembat\u0103 respir\u00e2nd ozon dintr-un nor, Alerg retorica \u00eentre doi copii nen\u0103scu\u021bi, Un g\u00e2nd ad\u00e2nc de pribeag traverseaz\u0103 cenu\u0219a sticlei, Meduza \u00ee\u0219i leap\u0103d\u0103 visul \u0219i Cristoph Carrol o fotografiaz\u0103, V\u00e2ntul cu ochii \u00eenchi\u0219i, aude cum cerul \u00eengust ne cutreier\u0103 trupul, Sclipe\u0219te ceva \u0219i nu \u0219tiu dac\u0103 e a\u0219chia osului t\u0103u, Pe stinsa mea vedere zarea zorilor st\u0103 gata gata s\u0103 cad\u0103 etc., voi juca, cu permisiunea D-voastr\u0103, mai departe, rolul \u201ecititorului nebun\u201d, interogativ, dubitativ, cucerit \u201ede pendulul lui Albert Camus\u201d \u0219i de tot imprevizibilul lumii. Adic\u0103 reiter\u00e2nd \u201edrumul lui Stephen Dedalus\u201d!
\nVoi remarca c\u0103 pentru a r\u0103m\u00e2ne \u201erege al nem\u0103rginirii\u201d , Theodor C. o curteaz\u0103 \u0219i pe zei\u021ba Athena, se \u0219tie, iubitoare a \u0219tiin\u021belor, care continu\u0103 s\u0103 \u021bin\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 \u0219i la pieptu-i, \u0219arpele din care s-au n\u0103scut Dionysos, Satana \u0219i \u2013 dup\u0103 unele mituri \u2013 \u00eemp\u0103ra\u021bii Lumii. Deja, poetul tr\u0103itor mul\u021bi ani \u00een ora\u0219ul Tg. Neam\u021b \u2013 topos poetic mitizat \u0219i eternizat artistic de Ion Creang\u0103 \u2013 m-a cucerit (f\u0103r\u0103 arta seduc\u021biei nici un poet nu supravie\u021buie\u0219te!) merg\u00e2nd de m\u00e2n\u0103 cu Athena \u0219i poetiz\u00e2ndu-i sapien\u021bialitatea mitic\u0103, cu arogan\u021ba \u0219i libertatea americanului Bob Dylan. Prin volumul Anul \u0219arpelui Glycon, – \u00een opinia noastr\u0103 – poetul T. G. C. intuie\u0219te necesitatea unei schimb\u0103ri de paradigm\u0103 \u00een poezia viitorului, dup\u0103 o nou\u0103 poetic\u0103 \u201etransgresiv\u0103, iluminatoare, revivificatoare\u201d, cum spunea undeva, Simona Popescu. Scriitorul propune \u00een esen\u021b\u0103, o schimbare a imaginarului, respect\u00e2nd func\u021bia fabulatorie originar\u0103 a poeziei, pe care o conjug\u0103 intertextual cu semne \u0219i simboluri livre\u0219ti, ce selecteaz\u0103 din start cititorii. Este modul original al poetului de a v\u00e2na \u201eiepurele postmodernist\u201d, de a transfigura procesul devor\u0103rii lucrurilor de c\u0103tre semne \u0219i de a actualiza poetic bovarismul adev\u0103rului.
\nDar nu doar Glykon \u0219i Athena sunt coautorii acestei c\u0103r\u021bi atipice, \u00een care poezia este simultan retoric\u0103 baroc\u0103 \u201e\u00eentre doi copii nen\u0103scu\u021bi\u201d, este mimetic\u0103, dramatic\u0103, autonom\u0103, este simbolism reprezenta\u021bional, dar \u0219i discursiv, este joc secund sublim, tragic, absurd etc., totul \u00eentr-o libertate \u201eca un plagiat\u201d (v. \u201ePlagiat de libertate\u201d), ci \u0219i de Borges, Joyce, Umberto Eco, Sabato, Beethoven, Socrate, Damasio Alonso, Eminescu, Cioran, Eliade, Rilke, Byron, Voiculescu Eliot, Poe, Ungaretti, dar \u0219i Euridice, Clitemnestra, Ofelia, Daphne, Chagall, Ezra Pound, Faust, Ceasornicarul din Strasbourg, Noe, J. P. Sartre, Calipso, desigur, frumoas\u0103, Van Gogh, Apollo, Virgiliu, Heidegger, Da Vinci, Rembrant, Pascal, Nietzsche, Pitagora, Bruchenthal, Cezanne, falsul Mefisto, Dedalus, Oedip, Roger Caillois, Husserl, Wagner, Racine, Tristan, Parsifal, Adam Puslojiic, Giovanni Papini, Hamlet, Dali, Silvia Plath, Albert Camus, Shakespeare etc. Cu siguran\u021b\u0103 c\u0103 am uitat s\u0103 notez tot at\u00e2tea \u201esemne\u201d \u0219i simboluri ce confirm\u0103 (im)perfecta neantizare a unei lumi \u00een care culorile r\u0103m\u00e2n totu\u0219i neschimbate (v. Culorile lumii r\u0103m\u00e2n neschimbate). Cititorul de elit\u0103 poate fi mul\u021bumit. Poemele \u201eimperfecte\u201d ale poetului ie\u0219ean, stabilit de c\u00e2\u021biva ani la Bac\u0103u, nu dau semne c\u0103 ar repeta descoperirile predecesorilor \u0219i ar shakespeariza cu rata\u021bii\u2026
\nMi se pare important s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 tot ce am scris eu p\u00e2n\u0103 acum despre enciclopedismul simbolico-poetic al \u201ecalcanului de aur\u201d Theodor George C., Calistrat Costin, un alt poet b\u0103c\u0103uan obsedat de fenomenul neantiz\u0103rii \u0219i cucerit pe via\u021b\u0103 de ironia socratic\u0103, a concentrat \u00een sintagma: \u201eun livresc de tip superior\u201d. A\u0219a-mi trebuie, dac\u0103 nu m-am n\u0103scut poet. M-a\u0219 fi putut face, dar nu m-au l\u0103sat Eminescu, Arghezi, Blaga etc. Acesta este primul rol al predecesorilor geniali: s\u0103 opreasc\u0103 invazia impostorilor, ast\u0103zi marii cuceritori, prin re\u021belele de socializare, ai literaturii! Iat\u0103 \u00eens\u0103 cum ne implic\u0103 amicul lui Glykon \u0219i al Athenei, contaminat de cel ce ne-a l\u0103sat mo\u0219tenire 11 elegii, Noduri \u0219i semne, Necuvintele etc., dar dup\u0103 ce \u0219i-a construit un zid mitic, nou, menit s\u0103-i apere poezia – un fel de amant\u0103 a lui Ezra Pound, desigur, infidel\u0103, de vreme – trece\/ vine – ce ne recomand\u0103 tiranic: \u201e Zidul cel nou construit\/ Are nevoie de un cap pe m\u0103sur\u0103\/ A\u0219adar, tu, Cititorule, \/ Reteaz\u0103-\u021bi repede capul\/ Sau r\u0103ne\u0219te-\u021bi-l numai\/ Cu versul ori cu poemul\/ Pe care tocmai l-am scris\u201d (v. Domiciliul Caro).
\nEste momentul s\u0103 amintim c\u0103 \u00een \u201esurzenia\u201d lor beethovenian\u0103 \u0219i nelini\u0219tea wagnerian\u0103, \u00een care coexist\u0103 \u201eun viscol de coresponden\u021be\u201d barbiene, poemele atipice, spuneam imperfecte, din vol. Anul \u0219arpelui Glykon, aduc un \u201eElogiu cititorului nebun\u201d ce \u201es-a ajuns pe sine\/ \u0218i-n treisprezece chipuri diferite\/ Poate privi \u00eenspre pas\u0103rea\/ Ce ciripe\u0219te pe s\u00e2rm\u0103\u201d. Desigur, un \u201enebun\u201d independent, necontaminat de \u201eiluziile colective\u201d, gata s\u0103 trudeasc\u0103 eminescian, \u201epe c\u00e2mpiile firii\u201d. Parafraz\u00e2ndu-l pe Arhimede, am putea spune de dragul spusului, da\u021bi-mi un \u201enebun\u201d \u00een\/ de sprijin \u0219i voi schimba omul! Nu aceasta \u00ee\u0219i propune \u00eens\u0103 autorul, atunci c\u00e2nd ne vorbe\u0219te \u201edespre imperfecta neantizare\u201d \u0219i despre fascina\u021bia drumului \u00eenceputului continuu, ci s\u0103 ne determine s\u0103 ne p\u0103trundem de farmecul sf\u00e2nt \u0219i unic al poeziei din existen\u021ba, \u201efiesta \u0219i for\u021ba petelor Albe\u201d, care-i particularizeaz\u0103 lirismul \u0219i retorica baroc\u0103, voit ermetic\u0103, gnomic\u0103.
\nUn lirism-fluviu ce are energia sublim\u0103 a Dun\u0103rii la Cazane \u0219i m\u0103re\u021bia fluviului Volga la v\u0103rsarea prin cele nou\u0103 bra\u021be, \u00een Marea Caspic\u0103, stare poetic\u0103 postmodern\u0103 ce confirm\u0103 competen\u021ba comunicativ\u0103 a Eului poetic, contaminat\u0103 de poetica american\u0103 \u0219i de arta \u201econserv\u0103rii sensului\u201d \u2013 am folosit sintagma lui Noam Chomsky \u0219i a discipolilor s\u0103i \u2013 dou\u0103 calit\u0103\u021bi \u00een afara c\u0103ruia un scriitor nu exist\u0103. Autorul, un slujitor credincios, a\u0219 spune borgesian, al Bibliopolisului, pleac\u0103 de la convingerea c\u0103 structurile de suprafa\u021b\u0103 ale discursului poetic sunt produsul conserv\u0103rii sensului, al opera\u021biilor transforma\u021bionale aplicate de emi\u021b\u0103tor, asupra structurilor de ad\u00e2ncime fundamentale. Regulile transforma\u021bionale sintactico-morfologice \u0219i fonologice reconfigureaz\u0103 structura de ad\u00e2ncime, \u00eentr-un enun\u021b aparent accesibil al limbii. La orice poem v-a\u021bi opri, ve\u021bi remarca transformarea reflexiv\u0103 a demersului poetic \u0219i ra\u021biunea oric\u0103rui cuv\u00e2nt de \u201ea fi o ran\u0103 deschis\u0103\u201d, de\u0219i, pretinde machiavelic scriitorul, \u201epoemele sunt mute \u0219i banale\u201d!? Doar \u201emut t\u0103lm\u0103ce\u0219ti toate semnele\u201d, sus\u021binea Blaga.
\nConfigura\u021bia structurii de ad\u00e2ncime prin conservarea sensului \u2013 semantica generativ\u0103 \u2013 men\u021bine \u00een aten\u021bia lectorului, lirismul-fluviu, subteran al volumului, dar \u0219i culorile neschimbate ale Lumii, \u00eenc\u00e2t \u201eDaphne poat\u0103 s\u0103 sar\u0103 peste abis\u201d, prin posibilitatea producerii unui num\u0103r infinit de sensuri. Astfel, poemele \u201ece se scriu singure\u201d \u0219i se pretind autonome (exemplific la \u00eent\u00e2mplare: Aglutin\u0103m cuvintele, sau poate, Drumul secret; Peste v\u00e2rfuri de brazi argintii, zgomot de pa\u0219i de licorn\u0103; Pendulul lui Albert Camus; Drumul lui Stephen Dedalus; Vreau s\u0103 aprind \u00een ochii t\u0103i c\u00e2teva stele de carne; Oasele noastre simfonice cad etc.) se integreaz\u0103 lirismului-fluviu, inefabil, al Textului ce d\u0103 acest titlu mitic, deschis, ambiguu, interogativ, criptic – Anul \u0219arpelui Glykon. Lucidul poet ce scrie \u201ecu marea\/ \u0218i cu pietricelele ei multicolore\u201d este con\u0219tient de pierderea sensului poeziei biciuite \u201ede Pitagora\u201d (v. Pitegora biciue des poezia), mai ales c\u0103 totdeauna se va g\u0103si \u0219i gr\u0103bi cineva s\u0103-l transfigureze pe \u201eZ\u201d de la Zero, dup\u0103 principiile semanticii generative \u0219i ale poeticii ilocu\u021bionare!
\nEchilibrat\u0103, livresc\u0103 \u0219i neostentativ\u0103 mi se pare centrarea autorului asupra Textului-\u00een-sine \u00eempreun\u0103 cu referin\u021ba, adev\u0103rul \u0219i sensul acestuia \u2013 aspecte locu\u021bionare \u2013 ,dar \u0219i asupra efectelor acestuia \u2013 aspecte perlocu\u021bionare. Astfel, Textul \u201eCalcanului de aur\u201d (cite\u0219te: Theodor George Calcan) pare un discurs abstras din \u201esensul zilei de m\u00e2ine\u201d, f\u0103r\u0103 o for\u021b\u0103 ilocu\u021bionar\u0103 tiranic\u0103, \u00eenc\u00e2t toate semnele, simbolurile, ideile, metaforele r\u0103m\u00e2n cantonate, devin puncte \u201ede intrare\u201d \u00een oricare dintre poemele volumului. Pentru c\u0103 nu am oferit cititorului, un poem care s\u0103 ilustreze stilul baroc, inconfundabil \u0219i inimitabil al lui George, m\u0103 voi opri unde s-a deschis cartea, la p. 195: \u201eCe m\u0103 apropie de femeia\/ Cu voalet\u0103 de culoare mov\/ Dincolo de cearceaful galben \u0219i jilav\/ E tocmai sentimentul acesta\/ C\u0103 pot trece cumva\/ Cu capul prin zid\/ Dincolo de peretele alb\/ \u0218i de cercul acela de cret\u0103\/ Desenat sidefiu\/ De o m\u00e2n\u0103 hieratic\u0103 \u0219i tremur\u0103toare\/ Un punct geometric devine,\/ Poate deveni\/ Oric\u00e2nd \u0219i oricum\/ Un punct de intrare\/ Sau mai precis trambulina\/ Pentru saltul mortal\/ \u00cen trandafiriul neant.\/ Scrisori de dragoste, fragmente\/ De jurnal poate neterminat,\/ filmule\u021be de prezentare,\/ Scurte reclame televizate,\/ \u00cenregistr\u0103ri audio,\/ Recomand\u0103ri de lectur\u0103,\/ C\u0103r\u021bi de plastic \u0219i de h\u00e2rtie\/ Copii l\u0103sa\u021bi singuri \u0219i iubi\u021bi inegal\/ \u0218i f\u0103r\u0103 spaim\u0103, f\u0103r\u0103 angoas\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 ru\u0219ine\/ Brusca apropiere de lumin\u0103\/ \u0218ansa unui tablou retu\u0219at \u00een rogvaiv\/ De mai multe ori\/ \u00cen mai multe etape pointilist.\/ Simt cum se stinge timpul \u00een mine\/ Marea se zbucium\u0103 \u0219i se love\u0219te\/ De \u021b\u0103rm\/ \u0218i visele mele transparente \u0219i movulii\/ Fac la fel\/ Caii, poe\u021bii \u0219i frumuse\u021bea str\u0103lucitoare a lunii,\/ Sunt \u00eenvinse aparent de robo\u021bi,\/ De tehnica \u0219i de viteza\/ De execu\u021bie\/ \u00cen prezen\u021ba t\u0103cerii trecutul se concentreaz\u0103\/ Devine o piatr\u0103 gelatinoas\u0103\/ Cumva transparent\u0103\/ Vulturul se av\u00e2nt\u0103 nesigur \u00een spa\u021biu\/ Gestul extravagant\/ \u0218i sensul umbros \u0219i obscur\/ \u00ce\u0219i dau m\u00e2na \u0219i se am\u00e2n\u0103\/ Unul pe cel\u0103lalt \u00een deriv\u0103\/ \u00centre salon \u0219i \u021b\u0103r\u00e2n\u0103\/ \u0218estov \u0219i Mefisto\/ Se-ntind amar \u0219i ironic\/ Fiecare cu c\u00e2te o secer\u0103 ridicat\u0103 \u00een pumn\/ Da, \u00een limba german\u0103\/ Dup\u0103 c\u00e2te cunosc\/ Moartea poate s\u0103-\u0219i schimbe\/ Mult mai u\u0219or sensul \u0219i sexul\/ Altfel spus, genul\/ \u00cenve\u0219m\u00e2ntat\u0103 \u00een giulgiu albastru\/ \u00cengroap\u0103 vestigii\/ Semne \u0219i sepii u\u0219or vine\u021bii, dar\/ Ochii \u0219i fluturii r\u0103m\u00e2n cantona\u021bi\/ Undeva\u2026 \u00eentr-o alt\u0103 poveste.\u201d (Despre Cezanne \u0219i falsul Mefisto)
\nLirismul-fluviu reflexiv al vol. atipic, Anul \u0219arpelui Glykon curge subteran din poem \u00een poem, \u00eentotdeauna \u201e\u00eentr-o alt\u0103 poveste\u201d. Povestea ispitei care fecundeaz\u0103 Lumea. Poate \u0219i de aici voluptatea indetermin\u0103rii \u0219i jocul de-a incertul care fac farmecul inefabil al retoricii lui Theodor George Calcan, poetul \u201emult mai nebun ca nebunii\u201d, o retoric\u0103 ce i-a fost dictat\u0103, probabil, la urechea st\u00e2ng\u0103, de \u201eAmanta lui Ezra Pound\u201d. Amantele \u2013 se \u0219tie – sunt n\u0103scute ca s\u0103 ne \u00eenve\u021be arta tr\u0103d\u0103rii. Desigur, acela\u0219i Pound care credea utopic, c\u0103 \u201enici o corabie nu-\u0219i poate scufunda geniul\u201d. Cu excep\u021bia corabiei numit\u0103 Rom\u00e2nia!<\/p>\n

*Theodor George Calcan<\/strong>, ANUL \u0218ARPELUI GLYKON<\/em>, Editura Ateneul Scriitorilor, Bac\u0103u, 2015<\/p>\n


\nTudor CICU <\/strong>
\n\"\"

Acolo unde se dialogheaz\u0103 cu zeii\u2026 \u00ee\u0219i pierde urma inorogul<\/strong><\/p>\n

Cu noul s\u0103u volum de poezie (\u00ce\u0219i pierde urma inorogul\u2026<\/em> – 166 pag. – ap\u0103rut\u0103 la Ed. Ex Ponto, 2016), Ion Ro\u0219ioru, poetul care \u0219i-a f\u0103urit o manta liric\u0103 personal\u0103 prin for\u021ba debordant-halucinant\u0103 a imagina\u021biei, revine la genul consacrat (elidele) prin volumul de versuri Mir(easm\u0103) de nard. Spuneam atunci c\u0103 mai \u00eent\u00e2lnisem aceast\u0103 specie literar\u0103 \u00een poezie la Macedonski \u0219i Esenin, \u00een poeziile lor de dragoste, poezii alc\u0103tuite prin \u00eemperecherea a dou\u0103 versuri rimate. De aceast\u0103 dat\u0103 poetul Ion Ro\u0219ioru ne st\u00e2rne\u0219te, prin cople (gen nou, de origine andaluz\u0103) \u0219i elide, emo\u021bia revederii continue cu ecoul vastelor c\u00e2mpii dobrogene \u0219i fream\u0103tul p\u0103durilor din mun\u021bii Buz\u0103ului (locurile natale) \u0219i, totodat\u0103, \u00eei readuc \u0219i cititorului \u00eendr\u0103gostit de poezie, imaginile unor tinere\u021bi ce nu pot fi uitate. G\u00e2ndul poetic, boltit pe un cer numai \u0219i numai al poetului, este plin de semne \u0219i t\u00e2lcuri. Iar cititorului toate astea nu i se vor mai p\u0103rea doar inten\u021bia poetului de a locui poetic \u00eentr-un spa\u021biu numai \u0219i numai al lui. Mesajul poetic r\u0103zbate din fiecare vers care \u00ee\u021bi ofer\u0103 \u0219i \u021bie, \u00een ipostaza de cititor, libertatea de a te plimba la nesf\u00e2r\u0219it \u00eentr-un templu poetic aparte. \u00cemperecherea a dou\u0103 versuri cu semnifica\u021bii diferite, dar contur\u00e2nd \u00eempreun\u0103 o vitalitate a imaginii dorite, iat\u0103 o necrezut\u0103 asociere a lor, a poten\u021b\u0103rii unui sens anume. Fiindc\u0103 \u00een contact cu fiin\u021ba suprapersonal\u0103 a speciei nu imaginile convertite \u00een idei \u00eel legitimeaz\u0103 \u00een a-\u0219i oferi decizia pertinent\u0103, ci situa\u021bia de a prezenta oikumenicos (\u00een sens de universal) spiritul, fiin\u021ba poetic\u0103: \u201eDe trei ori s-a dus z\u0103pada \u0219i de patru ori a nins:\/ Arde becul la intrarea casei cu st\u0103p\u00e2nul stins!\/ Curtea-i tot mai f\u0103r\u0103 lea\u021buri \u0219i garaju-i devastat:\/ Insu-a fost de prim\u0103rie f\u0103r\u0103 datin\u0103-ngropat!\/ O buleandr\u0103 putreze\u0219te \u00een fereastra f\u0103r\u0103 geam:\/ Unii spun c\u0103 noaptea-n cas\u0103 fac n\u0103lucile bairam!\/ Ni\u0219te \u021bigle stau s\u0103 cad\u0103 \u0219i s-a rupt un c\u0103prior:\/ Nu-i exclus ca dup\u0103 moarte prin sp\u0103rtur\u0103 s\u0103 cobor!\u201d (Ni\u0219te \u021bigle stau s\u0103 cad\u0103…).
\nCeea ce-l apropie de marii s\u0103i \u00eenainta\u0219i (\u00een accep\u021biunea noastr\u0103) este: atmosfera, misterul, c\u0103ut\u0103rile ideatice (aproape aforistice), scormonelile lingvistice, taina rostirii \u0219i modul de a atinge ve\u0219nicia din absolut. Natura maladiv-pesimist\u0103 a poeziei din cople \u0219i elide, cu suflu devastator pentru accentul liric al poeziei, macin\u0103 fiin\u021ba poetului capabil\u0103 de un \u201eoptimism\u201d interior-ascuns, \u00eens\u0103 pornit s\u0103 \u00eenfrunte aceast\u0103 imagine dezolant\u0103 a unei perspective de \u201eanotimpuri t\u00e2rzii\u201d.
\nRespectul fa\u021b\u0103 de limba rom\u00e2n\u0103, ca atare, este dominant \u0219i frapeaz\u0103 prin acurate\u021be. E o \u00eenc\u00e2ntare s\u0103-i cite\u0219ti volumul \u0219i s\u0103 consta\u021bi diversitatea temelor atacate. S\u0103 exemplific\u0103m (prin titlurile \u0219i con\u021binutul celor 10 cople cu vara\u021biuni \u0219i 220 de elide) c\u00e2teva: 1). R\u0103t\u0103cirile nostalgice \u00eentr-o lume a iubirii \u0219i \u00een afara ei (vezi: C-un ban de vam\u0103\u2026; Trilul sturzilor din t\u00e2rg; Din p\u0103cate-i f\u0103r\u0103 leac; Tu e\u0219ti sor\u0103 cu norocul; Oare unde-s, Doamne, anii; Tu \u00eente\u021be\u0219ti povestea mea; Un pustiu fantastic: eu; \u00cencerc zadarnic s\u0103 exist; M-a \u00eenghi\u021bit nezarea lumii etc.) 2). Evocarea satului natal \u0219i a trecutului \u00eendep\u0103rtat, a unui trecut intersectat cu lumea basmului \u0219i amintirilor mirifice (M-am \u00eentors la \u021bar\u0103, copl\u0103 cu vara\u021biuni); Celestul mit a n\u0103p\u0103dit-o; Spre \u0219i dinspre moar\u0103; Ci ie\u0219ind s\u0103 nu-l mai strig; Amintirile de m\u00e2ine; Am fost termite am\u00e2ndoi; Alb\u0103 alt\u0103dat\u0103, casa\u2026 ; Un toiag de cear\u0103 pur\u0103; De ce vremea ta r\u0103m\u00e2ne?; Au murit de ger \u0219i ei\u2026 etc.). 3). C\u00e2ntecul \u00eendep\u0103rtat al tinere\u021bii, readus privirii, ca-n oglind\u0103, printre imaginile voit hiperbolizate (\u00cen lotca lunii noi; L-am strigat \u00een cer s\u0103-l pasc; Ni\u0219te \u021bigle stau s\u0103 cad\u0103\u2026; La un lat de fluviu ro\u0219u etc…). 4). T\u0103r\u00e2mul celor care nu cuv\u00e2nt\u0103. Cu trec\u0103toarele figuri ale satului: Dru\u0219ca Alambru\u0219ca, copl\u0103 cu vara\u021biuni; De trei zile; Gardul lelei Magdalena; S-a n\u0103scut s\u0103 moar\u0103 crin; Umbrei morarului \u00eei ducem etc…) 5). Tema mor\u021bii, \u00een cele mai diverse ipostaze (Soarta-i soart\u0103, zaru-i zar, copl\u0103 cu vara\u021biuni; Voi muri definitiv; Cineva din soarta noastr\u0103; N-o s\u0103 am aici pe nimeni; M\u0103 chemase ast\u0103zi moartea etc…) \u0218i unde \u201emoartea noastr\u0103 cea de toate zilele\u201d nu-i, \u00een fond, dec\u00e2t o c\u0103l\u0103torie ludic\u0103 ca o mi\u0219care permanent\u0103 spre ceva \u00een care nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic \u00een afara acestei deplas\u0103ri ludice. Poate, doar o p\u00e2nd\u0103, o p\u00e2nd\u0103 continu\u0103, \u00eencordat\u0103, r\u0103bd\u0103toare, p\u00e2n\u0103 \u00eentr-o zi c\u00e2nd Moartea ne va ar\u0103ta un c\u0103pe\u021bel de lum\u00e2nare ce st\u0103 gata s\u0103 se sting\u0103. 6). Lumea dezam\u0103girilor, a spaimelor \u0219i p\u0103rerilor de r\u0103u (Drept care m\u0103 bate g\u00e2ndul; C-un ban de vam\u0103; C\u00e2ndva eram al tuturor; \u00cen zadar te-am a\u0219teptat etc.). Chiar \u0219i umilin\u021bele, necazurile, durerile, nenorocirile, bucuriile \u0219i speran\u021bele, toate acestea i-au fost date ca \u201ematerial\u201d pentru arta lui poetic\u0103, pentru a-\u0219i c\u00e2nta dragostea \u0219i alina suferin\u021bele, ne\u00eemplinirile. 7). Lumea lecturilor \u0219i a personajelor cu care \u00eencearc\u0103 s\u0103 se identifice (De ce?; \u00cen vis te str\u00e2ng la piept; R\u0103m\u00e2n ca Lic\u0103 S\u0103m\u0103d\u0103ul etc.
\nElidele lui Ion Ro\u0219ioru, cu aplecare spre poezia de dragoste, exceleaz\u0103, \u00een retragere interiorizat\u0103, printr-o not\u0103 dominant nostalgic\u0103 plin\u0103 de regrete: \u201ePerechi, \u00eendr\u0103gosti\u021bii lumii m\u0103 vor pustiu de parcul lor\/ E\u0219ti tot mai toamn\u0103 viitoare. Sunt tot mai ultimul cocor\u201d. Sau: \u201eN-a fost s\u0103 fie: drumul nostru s-a fr\u00e2nt \u00een clopotul de ap\u0103\/ Exact \u00een clipa c\u00e2nd destinul \u00een soart\u0103 se for\u021ba s\u0103-ncap\u0103\u201d. \u0218i toate acestea pentru c\u0103: \u201eFantomele \u00eenfierb\u00e2ntate golesc ulcior dup\u0103 ulcior:\/ Dau recitaluri de elide \u0219i-ncep s\u0103 fiu \u00een ochii lor\u201d.
\n\u00centr-un anotimp al regretelor t\u00e2rzii, \u00een care undele \u201efondului de tr\u0103iri afective \u0219i ideatice\u201d \u00eempinse p\u00e2n\u0103 la limita constructivismului pe acea presiune osmotic\u0103 de convie\u021buire \u00eentre concret \u0219i abstract, vara\u021biunile din cople ad\u0103postesc \u00een spatele unei rostuiri simpliste, un neprev\u0103zut al rostirii: \u201eM-am \u00eentors la \u021bar\u0103. Casa n-are geam.\/ Mor\u021bii \u00ee\u0219i arog\u0103 via\u021ba ce-o mai am!\/\/ M-am \u00eentors la \u021bar\u0103. Caut coasa-n beci.\/ \u00cemi sur\u00e2d doar paingi \u0219i butoaie seci!…\/\/ M-am \u00eentors la \u021bar\u0103. Tata e p\u0103m\u00e2nt.\/ Peste el \u00ee\u0219i cerne floarea teiul sf\u00e2nt!\/\u2026\/ M-am \u00eentors la \u021bar\u0103. \u021aara-i cimitir.\/ Ca o vulpe v\u00e2ntul schiaun\u0103-n ceair!\/\u2026\/ M-am \u00eentors la \u021bar\u0103. R\u00e2de greu blestem.\/ De-o s\u0103 mor temeinic e de c\u00e2t te chem!\/\u2026\/ M-am \u00eentors la \u021bar\u0103. Nu mai sunt f\u00e2nt\u00e2ni.\/ Cine s\u0103 mai spun\u0103 pilde din b\u0103tr\u00e2ni?\/\u2026\/ M-am \u00eentors la \u021bar\u0103. Ceru-aici e corb.\/ Vino c\u00e2t cu ochii pot s\u0103 te mai sorb! (M-am \u00eentors la \u021bar\u0103, copl\u0103 cu varia\u021biuni).
\nSau (dinspre concretul lumii imediate spre poveste) s\u0103 mai red\u0103m \u0219i aceste versuri dintr-o alt\u0103 copl\u0103 \u00een care sim\u021bi cum sufletul poetului \u00ee\u0219i \u00eenal\u021b\u0103 agonia spre acele \u00eentinderi \u00eenvinse de elementele obsesive ale nevinovatelor \u00eentreb\u0103ri adolescentine: \u201eM\u0103 iube\u0219te? Nu m\u0103 iube\u0219te? \u0218i dac\u0103 NU! Ce mai \u00eenseamn\u0103 via\u021ba noastr\u0103?\u201d Cit\u0103m: \u201ePastorul avea o fat\u0103 cu desc\u00e2ntec \u00een cuv\u00e2nt:\/ N-am crezut c\u0103 f\u0103r\u0103 d\u00e2nsa o s\u0103 fiu ca frunza-n v\u00e2nt!\/\u2026\/ Pastorul avea o fat\u0103 \u0219i-o avea numai pe ea:\/ Ignoram c-avea s\u0103-mi fac\u0103 pr\u0103bu\u0219irea \u0219i mai grea!\u201d (Pastorul avea o fat\u0103, copl\u0103 cu vara\u021biuni).
\nDrumul dinspre poezie spre cititor (\u201eM\u0103 str\u0103duiesc s\u0103 storc poeme de foc din cel dint\u00e2i Cuv\u00e2nt!\u201d) trece at\u00e2t de aproape de suflarea Creatorului. Poetul cu fla\u0219neta sufletului e mereu gata s\u0103-\u021bi dest\u0103inuie fericirea acestor \u201etrec\u0103tori\u201d din via\u021ba sa. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u201eun alt poet va scrie pe dig \u0219i va visa\/ C\u0103-n lotca lunii intr\u0103 ondina-n via\u021ba sa\u201d, v\u0103 \u00eendemn s\u0103-i citi\u021bi cartea de poezie. El se afl\u0103, deja, pe \u00een\u0103l\u021bimile unde se dialogheaz\u0103 cu zeii.<\/p>\n

***
\nS\u0103 iube\u0219ti, s\u0103 visezi, s\u0103 speri\u2026
\nScris ca o parabol\u0103 a celei care nu-\u0219i pierde speran\u021ba, romanul autoarei Diana Dobri\u021ba B\u00eelea \u201e\u00cengerul Linei\u201d (ap\u0103rut \u00een 2016 la Editura EX PONTO), descrie detaliat parcursul unei copile \u201er\u0103pite\/ fugite\/ r\u0103t\u0103cite\u201d (printr-o \u00eent\u00e2mplare a sor\u021bii) din satul natal aflat undeva pe la Dun\u0103re, la nou\u0103 ani, \u00een Bucure\u0219ti, printre copiii s\u0103rmani ai str\u0103zii din lumea canalelor subterane. Un bun prilej de a face rechizitoriul lumii \u201enormale\u201d care proclam\u0103 umanismul, la suprafa\u021b\u0103, dar promoveaz\u0103, con\u0219tient sau nu, \u00een profunzime, opusul acesteia. De remarcat sunt observa\u021biile atente asupra fiec\u0103rui mediu social \u00een care \u00eei cade prad\u0103 personajul-copil\u0103, sco\u021b\u00e2nd \u00een eviden\u021b\u0103 c\u0103 pe tot parcursul unei vie\u021bi de umilin\u021b\u0103 \u00een care e lovit\u0103, r\u0103nit\u0103, abuzat\u0103 de b\u0103rba\u021bi \u0219i de femei… ,omul nu trebuie s\u0103-\u0219i piard\u0103 speran\u021ba c\u00e2t\u0103 vreme mai are puterea de a iubi \u0219i visa. Cu \u201e\u00cengerul Linei\u201d (253 pag.), Diana Dobri\u021ba B\u00eelea readuce romanul pe linia picanteriei \u0219i senza\u021bionalului \u00eencepute \u00een literatura feminin\u0103 cu Hortensia Papadat Bengescu \u0219i continuat\u0103 cu Sanda Movil\u0103, aceasta din urm\u0103 evolu\u00e2nd tema pe temeiul unei drame a inadecv\u0103rii personajelor la pulsul vremurilor \u0219i tr\u0103irilor suflete\u0219ti. Ca \u0219i \u00een cazul celor dou\u0103 scriitoare, Diana Dobri\u021ba B\u00eelea \u00ee\u0219i alege personajul romanului din r\u00e2ndul celor c\u0103rora le lipse\u0219te for\u021ba de a-\u0219i dep\u0103\u0219i statutul existen\u021bial (Angelina e doar un copil de nou\u0103 ani, ne\u0219tiutor), din r\u00e2ndul celor care viseaz\u0103 frumos \u0219i caut\u0103 norocul la prima r\u0103sp\u00e2ntie din via\u021b\u0103. Dar, din nefericire (\u00een cazul multora), visurile acestor personaje nu sunt dec\u00e2t ni\u0219te inutile \u00eencerc\u0103ri de a-\u0219i c\u0103uta fericirea, pentru c\u0103 soarta le transform\u0103 repede \u00een victime \u0219i orice zbatere de a sc\u0103pa din sfera de ac\u021biune a unui mecanism social at\u00e2t de complex \u0219i pervers este sortit\u0103 e\u0219ecului. P\u0103r\u0103sind lumea de la suprafa\u021b\u0103, cu oameni simpli \u0219i dramele lor, autoarea \u00ee\u0219i conduce eroina prin lumea canalelor \u0219i tenebrelor, printre al\u021bi oameni simpli care, de\u0219i tr\u0103iesc \u00een vertijul unei societ\u0103\u021bi care i-a abandonat undeva la periferie, iat\u0103-i \u00een c\u00e2mpul nostru vizual gra\u021bie talentului scriitoarei, cu acea for\u021b\u0103 epic\u0103 \u0219i halucinatorie a faptelor din via\u021ba nenorocit\u0103 a fiec\u0103rui locatar al canalelor bucure\u0219tene. Nenorocirea are \u0219i o parte bun\u0103: ne \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103-i cunoa\u0219tem pe oamenii adev\u0103ra\u021bi. Destinul fiec\u0103ruia (ne d\u0103 de \u00een\u021beles autoarea) se f\u0103ure\u0219te prin caracterul pe care \u021bi-l dezv\u0103lui singur cu prilejul unor astfel de nenorociri. Personajul Dianei Dobri\u021ba B\u00eelea trece dintr-un plan al subcon\u0219tientului \u00een con\u0219tient, personaliz\u00e2nd ideile \u00eentr-o confesiune \u00eenc\u0103rcat\u0103 de dramatism. Modalitatea prin care ni se adreseaz\u0103 acest personaj \u201earuncat\u201d printre evenimentele nedorite ale Destinului pare derutant\u0103, dar stilul folosit de autoare, printr-o construc\u021bie epic\u0103 sus\u021binut\u0103 retoric, are o \u021bint\u0103 precis\u0103: morala e totdeauna una \u00eenalt\u0103, superioar\u0103 conven\u021biei sociale. Autoarea m\u00e2nuie\u0219te, subtil, v\u00e2ltoarea sufletelor trecute prin malaxoarele caznelor. Din ce este alc\u0103tuit\u0103 lumea canalelor? Dincotro vin, \u0219tiu foarte bine \u0219i amintirile pe care le deap\u0103n\u0103 unii altora sunt un fel de colac de salvare a sufletelor lor zdren\u021buite de boli, griji ori umilin\u021be. \u00cencotro se duc, nici ei nu mai \u0219tiu. Are, fiecare, povestea lui. Moartea \u00eei culege de pe drumuri \u0219i-i adun\u0103 \u00een \u201efamilia\u201d destinat\u0103 la noi r\u0103t\u0103ciri ale vie\u021bii. Romanul are o curgere alert\u0103 \u0219i secven\u021bele cinematografice \u00eel fac atr\u0103g\u0103tor la lectur\u0103. Stilul scrierii lui este unul confesiv \u0219i provocator \u00een derularea incitant\u0103 a ac\u021biunii. Angelina, fata-copil\u0103 ne st\u00e2rne\u0219te admira\u021bia.
\nAngelinei i-a fost h\u0103r\u0103zit s\u0103-\u0219i urmeze destinul, p\u00e2n\u0103 la cei nou\u0103 ani\u0219ori, al\u0103turi de mama Lina pe care b\u0103t\u0103ile \u00eendurate din partea celor cu care \u00eemp\u0103r\u021bea patul \u0219i nefericirea tr\u0103it\u0103 zi de zi \u201eo f\u0103cuser\u0103 s\u0103-\u0219i piard\u0103 \u00een mare parte min\u021bile \u0219i, \u00eencet-\u00eencet, c\u0103zuse \u00een robia b\u0103uturii\u201d. Treburile casei \u0219i grija pentru mama ei o determinaser\u0103 pe fat\u0103 s\u0103 abandoneze \u0219coala. Avea o bunic\u0103, dar numai c\u00e2nd era \u00een toane bune o \u021binea l\u00e2ng\u0103 ea. \u00cencerc\u0103rile fetei de a-\u0219i convinge mama s\u0103-l abandoneze pe str\u0103inul be\u021biv F\u0103nic\u0103 se dovedesc zadarnice. Lina moare \u00een b\u0103taia pumnilor lui. R\u0103mas\u0103 f\u0103r\u0103 bunic\u0103, f\u0103r\u0103 mam\u0103, Angelinei nu-i r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t calea \u201estatului\u201d (cum aude la cineva) care s\u0103-i ofere ad\u0103post. Ascuns\u0103 (de team\u0103) printre saci cu c\u0103r\u021bi, \u00eentr-o Dacie papuc, Angelina ajunge f\u0103r\u0103 voia ei \u00een Bucure\u0219ti \u0219i e salvat\u0103, de pe drumurile care nu-i ar\u0103tau nici o direc\u021bie \u00een via\u021b\u0103, de aurolacul cer\u0219etor Acordeon care o conduce \u00een lumea canalelor, la \u201efamilia\u201d celor n\u0103p\u0103stui\u021bi de soart\u0103. \u201eAici nu se ajunge niciodat\u0103 din gre\u0219eal\u0103\u201d (avea s\u0103-l aud\u0103 Angelina pe alt locuitor al canalelor \u2013 Regizorul -), dar c\u0103 via\u021ba toat\u0103 e o gre\u0219eal\u0103, trebuia re\u021binut. \u0218i asta, pentru c\u0103 om al str\u0103zii e sinonim cu ur\u00e2tul, cu mizeria social\u0103, spune undeva autoarea. \u00cen canal erau \u0219i suflete adev\u0103rate, avea s\u0103 constate Angelina. Cum erau \u201etati\u201d Pantera, Acordeon, regizorul, pilotul etc. Dar \u0219i oameni f\u0103r\u0103 inim\u0103, declasa\u021bi \u0219i parveni\u021bi precum cel care o vinde unui proxenet din lumea de la suprafa\u021b\u0103. Calvarul Angelinei continu\u0103 p\u00e2n\u0103 la fuga ei \u00eenapoi, la cei care o ocrotiser\u0103, \u00een canal, c\u00e2nd re\u00eencepe s\u0103 spere. \u201eNu uita c\u0103 \u00een ziua \u00een care vei \u00eenceta s\u0103 mai visezi, nu vei fi altceva dec\u00e2t o moart\u0103 ambulant\u0103\u201d \u00eei spune regizorul. Angelina se afl\u0103 o vreme dinaintea dilemei: se temea de lumea droga\u021bilor \u0219i parveni\u021bilor din canal pe de o parte, iar pe de alta \u201ese temea de ceea ce ar fi putut s\u0103 i se \u00eent\u00e2mple dincolo de capacul ce desp\u0103r\u021bea cele dou\u0103 lumi\u201d. Salvarea vine din partea doamnei Elena, o profesoar\u0103 care \u00eei devine asistent maternal. Aceasta o aduce la locuin\u021ba ei. Mai t\u00e2rziu \u00eel cunoa\u0219te pe David (fiul unui secretar de stat), scrie o carte despre lumea celor n\u0103p\u0103stui\u021bi din canale \u0219i lansarea acesteia e \u00eencununat\u0103 cu succes. Autoarea conduce cu pricepere intriga. Angelina, fata \u201ereu\u0219it\u0103\u201d \u00een lumea celor de la suprafa\u021b\u0103 dup\u0103 c\u0103s\u0103toria cu David, se dovede\u0219te \u00eemplinit\u0103 odat\u0103 cu g\u0103sirea tat\u0103lui natural \u0219i venirea pe lume a feti\u021bei Lina.
\nEroina romanului ne apare \u00een complexitatea caracterului ei un \u00eenving\u0103tor \u00een confruntarea cu timpul. \u00cen antitez\u0103 cu racilele \u00eent\u00e2lnite \u00een tenebrele subterane, \u201ecalit\u0103\u021bile\u201d \u00een noua societate au devenit: furtul, dela\u021biunea, adulterul, mitoc\u0103nia, loviturile pe la spate, du\u0219m\u0103nia, limbajul penibil \u0219i politica f\u0103r\u0103 principii. Se deruleaz\u0103, sub ochii cititorului, cinematografic, secven\u021be scurt-simpliste ale acestui mecanism \u00een societatea post-revolu\u021bionar\u0103. Sf\u00e2\u0219iat\u0103 de triste\u021bea a tot ce n-are margine \u00een fr\u00e2ngerea unor destine peste care alterneaz\u0103 secven\u021bial mici salv\u0103ri (vezi soarta Regizorului ori a lui Acordeon), autoarea surprinde \u0219i sim\u021b\u0103minte precum iubirea, furia, nebunia, dezn\u0103dejdea \u0219i nenorocul (care, \u0219i ele, fac parte tot din aceast\u0103 via\u021b\u0103). Nu lipse\u0219te din carte mesajul acuzator a celor din canal c\u0103tre lumea celor de afar\u0103: \u201eMi se pare c\u0103 parc\u0103 a\u021bi vrea s\u0103 face\u021bi ceva pentru noi, dar pariez c\u0103 niciunul dintre voi nu \u0219tie cum\u2026 \u0218i nimeni n-o s\u0103 fac\u0103 nimic, ca de obicei\u2026\u201d.
\nCartea \u201e\u00cengerul Linei\u201d pare scris\u0103 sub amprenta parabolei despre puterea speran\u021bei; parabol\u0103 ce ne reaminte\u0219te cum o fat\u0103 s\u0103rman\u0103 \u0219i c\u0103reia medicul ei nu-i mai d\u0103duse nici o \u0219ans\u0103, i se dest\u0103inuise colegei de camer\u0103 c\u0103 atunci c\u00e2nd \u0219i ultima frunz\u0103 din iedera c\u0103\u021b\u0103rat\u0103 pe zidul din fa\u021ba geamului ei se va ofili \u0219i va c\u0103dea, atunci se va sf\u00e2r\u0219i \u0219i via\u021ba ei. Colega de camer\u0103 dest\u0103inuie povestea sf\u00e2\u0219ietoare a fetei unui pictor ce locuia la parterul blocului. \u0218i dup\u0103 o noapte rece, cu v\u00e2nt \u0219i tare ploioas\u0103, de toamn\u0103, c\u00e2nd bolnava se ridic\u0103 din pat s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 ultima frunz\u0103 mai era la locul ei, minunea se \u00eenf\u0103ptuie\u0219te. Frunza era tot acolo, mai vie \u0219i verde ca oric\u00e2nd. Inima bolnavei \u00eencepe s\u0103 bat\u0103 cu putere, readus\u0103 la via\u021b\u0103 de minunea dumnezeiasc\u0103. Doar trupul b\u0103tr\u00e2nului care pictase toat\u0103 noaptea (cu trud\u0103) liana \u0219i frunza pe zid avea s\u0103 fie g\u0103sit f\u0103r\u0103 vlag\u0103, la temelia zidului, a doua zi. Interesul prozatoarei pentru femeia numit\u0103 Angelina \u00eenseamn\u0103 re\u00eentoarcerea scrisului feminin c\u0103tre lumea oamenilor simpli, sau revenirea la romanul cu reflec\u021bii despre iubire \u0219i fatal, despre femeia \u201ecaz\u201d din literatura noastr\u0103? Totul e posibil.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u0103r\u021bi prezentate de: Valentin POPA Lumile disp\u0103rute ale Cameliei Iuliana Radu Cu un debut editorial \u00eent\u00e2rziat din cine \u0219tie care<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15667"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15667"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15667\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15668,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15667\/revisions\/15668"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15667"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15667"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15667"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}