{"id":15533,"date":"2021-08-10T22:26:22","date_gmt":"2021-08-10T19:26:22","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15533"},"modified":"2021-08-10T22:26:22","modified_gmt":"2021-08-10T19:26:22","slug":"spatii-culturale-nr-77-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15533","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 77 (9)"},"content":{"rendered":"

Valeriu SOFRONIE <\/strong>
\n\"\"

\u201eFilosofia integrativit\u0103\u021bii\u201d – filosofia unui g\u00e2nditor rom\u00e2n integral:
\nIoan N. Ro\u0219ca<\/strong><\/p>\n

Cartea filosofului rom\u00e2n Ioan N. Ro\u0219ca, (Filosofia integrativit\u0103\u021bii, Editura Funda\u021biei \u201eRom\u00e2nia de M\u00e2ine\u201d, 190 pagini, Bucure\u0219ti, 2021), este o sintez\u0103 de maturitate, lucrare la care se ajunge de-a lungul multor ani de interoga\u021bii, medita\u021bii \u0219i cercet\u0103ri filosofice finalizate cu excursuri filosofice de ramur\u0103 (antropologie, istoriosofie, epistemologie) \u0219i care cer o totalizare. C\u00e2nd totalizezi, ri\u0219ti; ri\u0219ti enorm! Dar ri\u0219ti frumos. Ioan Ro\u0219ca, ca orice metafizician \u00een act, risc\u0103 frumos. De ce frumos? Pentru c\u0103 atunci c\u00e2nd ajungi la totalizare, ajungi \u00een final \u0219i la tine, subiect al acestui act boltit peste lume, ca un gest kalokagathian de \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are a Universului v\u0103zut \u0219i nev\u0103zut. Se \u00een\u021belege c\u0103 o astfel de lucrare totalizatoare nu poate fi dec\u00e2t o \u201eviziune general\u0103 proprie\u201d, fapt recunoscut de autor \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul c\u0103r\u021bii.
\n Visul oric\u0103rui filosof, spunea Lucian Blaga, este construc\u021bia metafizic\u0103. Filosofia care este orice (epistemologie, istoriosofie, antropologie, axiologie etc.), dar nu \u0219i metafizic\u0103, nu este complet\u0103. Este doar fragmentar\u0103, aproximativ\u0103 at\u00e2t \u0219tiin\u021bific, c\u00e2t \u0219i personal. C\u00e2nd filosoful merge \u00een extensie metafizic\u0103, atunci obiectivismul \u0219i subiectivismul, corporalul \u0219i incorporalul, materialul \u0219i spiritualul, lumea de aici \u0219i lumea de dincolo, el \u0219i lumea \u00eentreag\u0103 se complementarizeaz\u0103 \u00eentr-o viziune cu adev\u0103rat \u201ereal\u0103\u201d (integral\u0103), pentru a folosi unul dintre termenii privilegia\u021bi ai filosofului.
\n Din acest punct de vedere, lucrarea pe care o avem \u00een fa\u021b\u0103 se \u00eenscrie \u00een seria lucr\u0103rilor de filosofie ale clasicilor g\u00e2ndirii rom\u00e2ne\u0219ti, precum Vasile Conta, Ion Petrovici, Constantin R\u0103dulescu-Motru, Lucian Blaga, Mircea Florian, Constantin Noica, Anton Dumitriu, Mircea Vulc\u0103nescu etc., dar \u0219i ale celor contemporani (Alexandru Boboc, Gheorghe Vl\u0103du\u021bescu, Alexandru Surdu, Mircea Dumitru etc.).
\n Lucrarea, pentru a fi \u00een\u021beleas\u0103 \u00een toate articula\u021biile sale, ar trebui precedat\u0103 de lectura lucr\u0103rilor anterioare ale autorului: Filosofie antic\u0103, medieval\u0103, renascentist\u0103 (1995), De la mythos la logos (1997), Filosofia modern\u0103 (Empirismul \u0219i ra\u021bionalismul) (1999), Specificul fenomenologiei franceze: Maurice Merleau-Ponty (2001), Introducere \u00een filosofie (2002), Introducere \u00een axiologie (2002), Filosofia modern\u0103 (Luminism francez \u0219i filosofie clasic\u0103 german\u0103) (2007), Introducere \u00een antropologia filosofic\u0103 (2014), \u0218i… \u0219i… Eseuri antropologice (2017), Istoria \u00een oglinda spiritului filosofic modern \u0219i contemporan (2018). Un astfel de apriorism al lecturii ar sugera c\u0103 singura cale de ajungere la ideea major\u0103 (la care n\u0103zuie\u0219te s\u0103 ajung\u0103 orice g\u00e2nditor) ar fi cea inductiv\u0103. Autorul \u00eens\u0103 pre\u00eent\u00e2mpin\u0103 acest g\u00e2nd unilateral: demersul de fa\u021b\u0103 este construit at\u00e2t inductiv (o generalizare a ideilor lucr\u0103rilor de ramur\u0103 anterioare), dar \u0219i deductiv (dinspre intui\u021biile asumate \u00een lucrarea de fa\u021b\u0103 c\u0103tre ideile particulare ale celorlalte lucr\u0103ri). A\u0219adar, chiar \u0219i acela care nu a luat contact cu lucr\u0103rile anterioare poate \u00eencepe cu cea de fa\u021b\u0103, urm\u00e2nd firul g\u00e2ndirii de tip deductiv. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, important este unde ajungi, nu de unde pleci. Este clar c\u0103, odat\u0103 ce ai terminat de lecturat aceast\u0103 lucrare, vei sim\u021bi nevoia lu\u0103rii contactului cu lucr\u0103rile anterioare, pentru a da intui\u021biilor generale prezente o corporalitate intuitiv\u0103, \u00eenchiz\u00e2nd astfel cercul.
\n \u00cenc\u0103 din prefa\u021b\u0103, autorul \u00ee\u0219i prezint\u0103 \u201eideea fundamental\u0103: ideea integrativit\u0103\u021bii, altfel spus, ideea corelativit\u0103\u021bii spiritului \u0219i materiei, a subiectivului \u0219i obiectivului\u201d. Aceast\u0103 integrativitate, care ar intriga pe mul\u021bi, tributari unei concep\u021bii sau alteia (monist-materialist\u0103, monist-spiritualist\u0103 sau dualist\u0103), opereaz\u0103 cu calm de-a lungul \u00eentregului flux ideatic al c\u0103r\u021bii, asemeni unui fluviu heraclitian \u00een care toate devin una, f\u0103r\u0103 a-\u0219i pierde fiin\u021ba.
\n Cartea este structurata \u00een trei mari p\u0103r\u021bi. \u00cen prima parte, \u201eA fi, a exista \u0219i a fi real \u00een lumea de aici \u0219i de dincolo\u201d sunt postulate sensurile \u00een care filosoful opereaz\u0103 cu termenii fundamentali de Fiin\u021b\u0103, Esen\u021b\u0103, Existen\u021b\u0103 \u0219i Realitate. Privilegiat\u0103 \u00een discursul ontologic, Fiin\u021ba este introdus\u0103 \u00een discursul lucr\u0103rii de fa\u021b\u0103 drept \u201etemeiul nedeterminat al oric\u0103rei existen\u021be determinate\u201d. Fiin\u021ba nu desemneaz\u0103 realul, ci poten\u021bialitatea pur\u0103: \u201epoten\u021ba tuturor lucrurilor de a exista \u0219i de a fi ceea ce sunt\u201d (pag.12). Aduc\u00e2nd \u00een sprijin teorii ontologice de referin\u021b\u0103 (Platon, Aristotel, Heidegger, Lucian Blaga, Constantin Noica), Ioan Ro\u0219ca conchide c\u0103 \u201eontologia general\u0103 este \u00eentru totul compatibil\u0103, \u00een planul metafizicii \u0219i al filosofiilor aplicate, cu punctul de vedere integrativist\u201d (pag.37) asumat personal. Conceptul de Esen\u021b\u0103 (cosmic\u0103) este \u201eanalogonul Fiin\u021bei la nivelul \u00eentregului Cosmos finit\u201d (pag.42), deosebindu-se de nedeterminata Fiin\u021b\u0103 generic\u0103 (Fiin\u021ba ca Fiin\u021b\u0103) prin caracterul determinabil: \u201eEsen\u021ba cosmic\u0103 exprim\u0103 un substrat poten\u021bial, dar un fond al lumii considerat in rem \u0219i nu ante rem\u201d (idem). Opinia noastr\u0103 este c\u0103 autorul, prin conceptul de Esen\u021b\u0103 cosmic\u0103, introduce un factor de trecere, de la nedeterminata Fiin\u021b\u0103, la existen\u021bele determinate (genurile, speciile \u0219i individualele cosmice). Cum acestea din urm\u0103, conform principiului integrativist, sunt deopotriv\u0103 materiale \u0219i spirituale, este necesar ca \u0219i Esen\u021ba, \u00een calitate de factor de tranzi\u021bie, s\u0103 exprime o \u201edubl\u0103 poten\u021b\u0103 cosmic\u0103\u201d, s\u0103 nu fie deci nici numai ceva material, nici numai ceva spiritual, ci o conjunc\u021bie pur poten\u021bial\u0103 a celor dou\u0103. Dac\u0103 Fiin\u021ba este doar posibilitatea de a fi, Esen\u021ba este aceea\u0219i posibilitate, dar de a fi \u00eentr-o dimensiune – deopotriv\u0103 material\u0103 \u0219i spiritual\u0103. \u00cen termeni spinozi\u0219ti, putem s\u0103 spunem c\u0103 este vorba de o posibilitate determinat\u0103 ca mod (Fiin\u021ba este analog al Substan\u021bei iar Esen\u021ba un analog al modurilor substan\u021bei, integrare de material \u0219i spiritual, nu doar material sau spiritual). Dup\u0103 categoriile de Fiin\u021b\u0103 \u0219i Esen\u021b\u0103, urmeaz\u0103 categoria Existen\u021bei, v\u0103zut\u0103 de filosof ca fiind nemijlocit\u0103 \u0219i mijlocit\u0103, av\u00e2nd, spre deosebire de cele precedente, un caracter perceptiv (prin sim\u021bul extern sau cel intern). Orice existent este perceptibil. Din acest motiv, numai lucrurile individuale posed\u0103 existen\u021b\u0103. Dar existen\u021ba lor nu este doar fizic\u0103 (material\u0103), sau doar spiritual\u0103 (psihic\u0103), ci at\u00e2t fizic\u0103, c\u00e2t \u0219i spiritual\u0103. Existen\u021ba este un continuum material-spiritual. Viziunea filosofului Ioan Ro\u0219ca ne \u00eendrept\u0103\u021be\u0219te imaginea unei plonj\u0103ri a lucrurilor individuale ale lumi \u00eentr-o substan\u021b\u0103 (magic\u0103, s-o numim) ireductibil\u0103 la material sau spiritual. O asemenea perspectiv\u0103 nu deschide calea neg\u0103rii lui Dumnezeu, ci o deschide pe aceea a afirm\u0103rii \u201eexisten\u021bei\u201d sale (at\u00e2t c\u00e2t putem asocia verbul \u201ea exista\u201d cu Fiin\u021ba indeterminat divin\u0103), de o perceput\u0103 \u201eexisten\u021b\u0103 divin\u0103\u201d apropiindu-se religia inimii, \u0219i nu cea ra\u021bional-teologic\u0103. Cu aceste categorii, specula\u021biei filosofului Ioan Ro\u0219ca \u00eei cresc aripi uria\u0219e: este formulat\u0103 \u00eens\u0103\u0219i existen\u021ba sufletului \u00een lumea de dincolo, precum \u0219i vederea suprasenzorial\u0103 \u00een lumea de dincolo a sufletelor incorporale etc. Cu toate acestea, discursul filosofului rom\u00e2n continu\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 riguros filosofic, f\u0103r\u0103 a trece \u00een teologie, acesta aten\u021bion\u00e2ndu-ne: \u201e…orice cale speculativ\u0103 am urma, am ajunge la concluzia c\u0103 Fiin\u021ba este o Con\u0219tiin\u021b\u0103 infinit\u0103, care se autopercepe… Ra\u021biunea speculativ\u0103 las\u0103 loc ra\u021biunii teologice, care pleac\u0103 de la credin\u021ba \u00een existen\u021ba lui Dumnezeu… Pentru a nu deveni religioas\u0103, filosofia trebuie s\u0103 se limiteze numai la postularea Fiin\u021bei ca izvor posibil al tuturor celor existente\u201d (pag.86). Ultima categorie, cea mai concret\u0103 (\u00een sens hegelian), urm\u00e2nd Fiin\u021bei, Esen\u021bei \u0219i Existen\u021bei, este categoria Realit\u0103\u021bii. Realit\u0103\u021bile apar din inser\u021bia esen\u021belor \u00een existen\u021be, \u00een natur\u0103 inser\u021bia fiind aproape total\u0103, \u00een timp ce \u00een via\u021ba omului aceasta se \u201erealizeaz\u0103\u201d \u00een grade diferite de variabilitate. Realitatea \u00eenseamn\u0103 stabilitate, constan\u021b\u0103, persisten\u021b\u0103. Natura beneficiaz\u0103 de asemenea atribute, \u00een timp ce fenomenologia uman\u0103 se dovede\u0219te a fi una \u00een cea mai mare m\u0103sur\u0103 volatil\u0103, instabil\u0103 \u0219i aparent peren\u0103. Numai integrarea valorilor pozitive (adev\u0103rul, binele, frumosul, sacrul) \u00een faptele omului le poate augmenta acestora cota de realitate.
\n Partea a doua a lucr\u0103rii, \u201eA cunoa\u0219te \u0219i a adeveri, ca raport subiect \u2013 obiect\u201d, reprezint\u0103 un excurs gnoseologic din perspectiva ideii integrativit\u0103\u021bii, discutate fiind teme precum locul ra\u021biunii, raportul ra\u021biune \u2013 Fiin\u021b\u0103, raportul Ra\u021biune speculativ\u0103 \u2013 Fiin\u021b\u0103 divin\u0103, raportul ra\u021biune \u2013 Esen\u021b\u0103 cosmic\u0103, raporturile ra\u021biune – cunoa\u0219tere \u0219i ra\u021biune – valoare, raportul intelect \u2013 ra\u021biune, raportul percep\u021bie \u2013 intelect etc.
\nPartea a treia, \u201eFilosofia fundamental\u0103 integrativ\u0103 \u0219i filosofiile aplicative\u201d, \u00eenchide cercul, aceasta trat\u00e2nd \u00een\u021belegerea filosofiilor aplicative din perspectiva deductiv\u0103 a filosofiei integrativiste. Teme antropologice, precum raportul dintre individ \u0219i societate, libertatea, sensul vie\u021bii, problema alien\u0103rii etc. cap\u0103t\u0103 din aceast\u0103 perspectiv\u0103 ilumin\u0103ri semnificative \u0219i un spor substan\u021bial de \u00een\u021belegere. Aceleia\u0219i logici spornice \u00eei urmeaz\u0103 \u0219i axiologia \u0219i istoriosofia din ultimele capitole.
\n O replic\u0103 dintr-un film, rostit\u0103 \u00een alt context, cu finalit\u0103\u021bi nefilosofice, dar cu posibilit\u0103\u021bi de analogare fructuoas\u0103, arat\u0103 c\u0103 \u201eceea \u00eei place lui Dumnezeu \u00eei place \u0219i diavolului\u201d. Sinteza filosofic\u0103 c\u0103reia \u00eei suntem martori \u00eei este pl\u0103cut\u0103 Principiului lumii \u201eDa\u201d (dornic s\u0103 ajung\u0103 la sine prin cunoa\u0219terea omului, prin fiecare cunoa\u0219tere individuat\u0103 a omului istoric), dar de partea cealalt\u0103 a crestelor \u00eenalte ale g\u00e2ndirii, ve\u0219nic treaz \u0219i la p\u00e2nd\u0103, preg\u0103tit mereu de negare, suntem con\u0219tien\u021bi c\u0103 st\u0103 amenin\u021b\u0103torul contra-Principiu \u201eNu\u201d. Av\u00e2nd satisfac\u021bia produs\u0103 de o lectur\u0103 edificatoare, autorul recenziei de fa\u021b\u0103 nutre\u0219te convingerea c\u0103 lucrarea filosofului rom\u00e2n Ioan N. Ro\u0219ca, \u201eFilosofia integrativitatii\u201d, se \u00eenscrie cu succes \u00een linia operelor creatorilor de sistem filosofic rom\u00e2nesc, reprezent\u00e2nd o f\u0103clie care lumineaz\u0103 crestele aspira\u021biei carpatice la Marea Cunoa\u0219tere.<\/p>\n


\nTudor CICU<\/strong>
\n\"\"

\u00een gara pustie<\/strong><\/p>\n

am vrut s\u0103-\u021bi scriu acest poem
\nsub clopotni\u021ba unei biserici topite de scriitor \u00een cartea sa
\nc\u0103 Dumnezeu, aici
\nnu uit\u0103 niciodat\u0103 pe nimeni.
\n(f\u0103r\u0103 cuvinte m\u0103re\u021be!) te aud.
\nam \u00eentrebat: \u201eDe ce nu-mi spui \u0219i altceva?
\nuite, plec\u0103m cu ultimul tren
\noricare alt\u0103 dragoste
\n\u00een urm\u0103,
\nar arde ca o tor\u021b\u0103 lumin\u00e2nd dep\u0103rt\u0103rile\u201d
\n\u0219i m\u0103 \u00eentreb: \u201eCe se va na\u0219te dup\u0103 noi…
\naceast\u0103 inim\u0103 care arde s\u0103-\u021bi arate calea
\nce e?\u201d
\n\u00eenaintez pe t\u0103r\u00e2muri \u00eennoite mereu
\n\u00een sentimente care se vor sf\u00e2r\u0219i c\u00e2ndva.
\n\u00een fa\u021ba durerii
\nca \u00een oglinda acestui lac dornic de a\u0219tept\u0103ri
\nnorii cerului, oric\u00e2t de jos m\u0103 ademenesc
\norgolio\u0219i ca o gra\u021bie dintr-un tablou
\ncu copaci care \u0219i-au lep\u0103dat frunzele
\nau propriile p\u0103reri despre fericirea acestui poem
\nscris \u00een doi.
\ntu spui ceva
\n\u00een fapt,
\nnu e m\u0103sura dec\u00e2t a cuvintelor
\nrostogolite ca ni\u0219te bile
\n\u00een gara pustie.<\/p>\n


\nOctavian MIHALCEA <\/strong>
\n\"\"

SERENITATE \u0218I PASIUNE<\/strong><\/p>\n

\u00cent\u00e2lnim \u00een cartea Mariei Trif, Verde-t\u00e2rziu (Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2021), un lirism meditativ care eviden\u021biaz\u0103 o variat\u0103 gam\u0103 de tr\u0103iri ad\u00e2nci, pe fondul unui areal metaforic \u00eendemn\u00e2nd la noi \u0219i noi redimension\u0103ri ale celor existente. Redob\u00e2ndirea purit\u0103\u021bii poate fi considerat\u0103 ca av\u00e2nd caracter programatic, deziderat ce ar apropia mult doritul echilibru. Motivul ninsorii este consonant cu statura iubirii, aspectat\u0103 nu de pu\u021bine ori apolinic. Nuan\u021be cromatice temperate \u00eenso\u021besc o trecere prin via\u021b\u0103 totu\u0219i supus\u0103 problematiz\u0103rilor. La nivel ideal sunt privilegiate prim\u0103vara \u0219i lumina. Nu este pierdut\u0103 din vedere nici revigorarea spiritului na\u021bional. Poezia \u00eempreun\u0103 cu visul conduc spre teritoriile dezm\u0103rginirii. Valorile feminit\u0103\u021bii au primordialitate. Perenitatea sentimentelor va birui mereu \u00een confruntarea cu anumite vicisitudini aruncate peste lume. Prin versurile ei, Maria Trif celebreaz\u0103 via\u021ba, iubirea sub toate formele ei, ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103, uneori, fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile interioare nu \u00ee\u0219i fac sim\u021bit\u0103 prezen\u021ba. \u00cen aceast\u0103 direc\u021bie, Prozaicul umbl\u0103 de nebun\/ Prin poeziile iernii.\/ Chipul meu nu mai seam\u0103n\u0103 cu mine,\/ nici cu tine.\/\/ Are ceva din floarea de salc\u00e2m\/ f\u00e2\u0219iat\u0103\/ de ghimpii ascu\u021bi\u021bi\/ ai propriilor ramuri.\/\/ A\u0219teptarea \u0219i-a f\u0103cut cuib \u00een privirea mea\/ \u0219i iertarea z\u0103pezii nu mai vine.
\n Valorile iubirii vor avea mereu \u00eent\u00e2ietate. Este dorit\u0103 elevarea, \u00eendreptarea c\u0103tre piscuri foarte \u00eenalte. Din partea cealalt\u0103, o patim\u0103 grea amenin\u021b\u0103 lumina, amintirea benign\u0103. Toamna \u0219i enigmele ei vin uneori s\u0103 ambiguizeze peisajul. Doar \u00eemplinirile sacre se vor constitui \u00eentr-un model absolut destinat trecerii peste limite. Unele temeri accentueaz\u0103 aceast\u0103 aventur\u0103 liric\u0103 marcant\u0103. C\u0103ile libert\u0103\u021bii sunt precedate de \u00eencerc\u0103ri variate. Pasiunea mistuie intens: \u00cen tot ce-ai spune tu, m\u0103 tem c\u0103 min\u021bi,\/ De parc\u0103 m-ar min\u021bi \u0219i adev\u0103rul\/ Dorin\u021belor ce se cuprind, fierbin\u021bi,\/ S\u0103 \u00ee\u0219i \u00eempart\u0103 pe din dou\u0103 m\u0103rul.\/\/ \u0218i a\u0219 fugi, dar pasul nu \u00eemi pleac\u0103.\/ \u0218i \u00ee\u021bi r\u0103m\u00e2n, tu \u00eemi r\u0103m\u00e2i iar totul\/ Se str\u00e2nge unde-a fost s\u0103 se desfac\u0103\/ \u0218i lacrimi vin s\u0103 \u00eente\u021beasc\u0103 focul!
\n Constant se petrec mir\u0103ri verzi. Poeta are \u00een vedere mereu aceea\u0219i idil\u0103, acaparant\u0103. Pove\u0219tile con\u021bin imagini ce nu pot fi uitate niciodat\u0103. Asist\u0103m la oglindirea unor complexe atitudini pasionale din care jocul e nelipsit. Peste toate este prezent\u0103 propensiunea c\u0103tre frumos. Din versurile Mariei Trif se deta\u0219eaz\u0103 o individualitate con\u0219tient\u0103 de propriile calit\u0103\u021bi. Doruri fulminante br\u0103zdeaz\u0103 anumite poezii din carte. Comunicarea sufleteasc\u0103 na\u0219te energii neb\u0103nuite, parfumul melancolizat cople\u0219ind vibra\u021biile sensibile. Nu de pu\u021bine ori, circumstan\u021bele realit\u0103\u021bii par tot mai ostracizate, doar libertatea naturii alin\u00e2nd st\u0103rile contradictorii. Salvatoare, \u00eembr\u0103\u021bi\u0219area vine cu ploaia calm\u0103 \u0219i cald\u0103 ce curge \u0219uvoi spre perspectiva stenic\u0103 a verii. Gerul \u0219i florile iernii vor s\u0103 fie uitate de o inim\u0103 ce se dore\u0219te a fi d\u0103ruit\u0103 soarelui, chiar dac\u0103 perspectivele dramatice \u00eenc\u0103 persist\u0103. Durata personal\u0103 se afl\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 cu sentimentul sacrului: Un zgomot nedeslu\u0219it\/ \u00eemi \u00eentrerupse leg\u0103narea\/ lini\u0219titoare a somnului.\/ Tic-tac, Tic-tac,\/ se aude de pe coridorul\/ nesf\u00e2r\u0219it al vremii,\/ ceasul timpului meu.\/\/ Printre degetele r\u0103sfirate\/ ale storurilor albe,\/ zorii \u00eemi strecoar\u0103\/ lumina vie\u021bii.\/\/ Doamne,\/ c\u00e2t\u0103 diminea\u021b\u0103 se revars\u0103\/ \u00een fereastra \u00eenser\u0103rii mele! G\u00e2ndurile lirice se vor revendica neab\u0103tut din siajul speran\u021bei. Prin recluziune sunt revelate noi sensuri ale sim\u021birii. Pove\u0219tile de iubire vor avea mereu acela\u0219i farmec ne\u00eentinat. Misterul e \u00een continu\u0103 expansiune: Curg prin vadul vremii, vremea curge-n mine?\/ Cine s\u0103 mai \u0219tie, cine s\u0103-n\u021beleag\u0103? …\/ Cu un fir de lotus, leag\u0103-m\u0103 de tine\/ S\u0103 \u00eemi por\u021bi \u00een palme rev\u0103rsarea\u2013ntreag\u0103.
\n Simbolistica verdelui este esen\u021bial\u0103 pentru versurile Mariei Trif. Toate atingerile metaforice din carte au leg\u0103tur\u0103 cu nevoia plenitudinii interioare. Poeta a\u0219teapt\u0103 lini\u0219tea m\u0103rii, con\u0219tient\u0103 fiind c\u0103, p\u00e2n\u0103 atunci, vor fi valuri amenin\u021b\u0103toare. \u00cen vis persist\u0103 viitorii zori care pot vindeca. Iat\u0103 \u0219i o accep\u021biune inflamabil\u0103 a iubirii: Iubirea noastr\u0103 fost-a doar ce este,\/ Un foc mocnit, dar far\u0103-asem\u0103nare\/ Pe care\u2013l facem am\u00e2ndoi poveste,\/ Arz\u00e2nd p\u0103duri \u00eentregi de ne-nt\u00e2mplare. Sentimentele ardente predomin\u0103, astfel fiind imaginate, \u00een registru oniric, temple sclipitoare. Rimele accentueaz\u0103 fiorul unor sentimente foarte puternice. Sunt preconizate evad\u0103ri din ciclul temporalit\u0103\u021bii, ce-i aspectat adeseori v\u0103t\u0103m\u0103tor. Imaginii verdelui-t\u00e2rziu \u00eei corespunde dep\u0103\u0219irea prin art\u0103 a timpului lumesc. Ca un absolut personal, este invocat Norocul meu de verde-nflorit!
\n Prezentul volum al Mariei Trif exteriorizeaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la final un special tip de serenitate pasional\u0103, mereu \u00een a\u0219teptarea \u00eemplinirilor maximale. <\/p>\n


\nPetre ISACHI <\/strong>
\n\"\"

UN ARTIST BAROCHIST: Lucian STROCHI \u0219i fenomenul orgoliului metafizic*<\/strong><\/p>\n

Moto:
\n \u201eFrumosul nu moare, – c\u0103ci e adev\u0103rul,
\n \u0218i e armonia; – frumosu-i divin,
\n C\u0103ci locul de unde purcede e Cerul:
\nMinunea imens\u0103, frumosul deplin.\u201d
\n(Th. \u0218erb\u0103nescu) <\/em><\/p>\n

ANCADIERUL \u2013 \u201eproiect literar ce se \u00eentinde pe o durat\u0103 de 50 de ani\u201d; \u00een fapt, o reconfirmare a ideii c\u0103 arta r\u0103m\u00e2ne simbolul \u201einactualit\u0103\u021bii mereu actuale\u201d \u2013 sus\u021bine opinia c\u0103 poetul, prozatorul, dramaturgul, eseistul, criticul de art\u0103, criticul literar, g\u00e2nditorul etc., Lucian Strochi, este un artist de \u201eatelier\u201d, un spirit baroc de sorginte italiano-spaniolo-rom\u00e2no-german\u0103, ce cultiv\u0103 cu o voluptate atipic\u0103, \u00een plin\u0103 epoc\u0103 pragmatic\u0103 \u0219i mercantilist\u0103, \u201earta pentru art\u0103\u201d, \u201earta pur\u0103\u201d, dramatismul interior, o anume bizarerie a metaforei, elixirul ideilor, misticismul erotic, fervoarea, nelini\u0219tea, predilec\u021bia pentru scrutarea interioar\u0103, voca\u021bia spre o viziune de profunzime, analiza sufleteasc\u0103, dinamismul (non)conformist al formelor, trecerea de la formele \u00eenchise la cele deschise (\u0219i invers), caracterul centrifug al imaginarului, \u00eenclina\u021bia spre grandilocven\u021ba baroc\u0103, ornamenta\u021bia excesiv\u0103, efectele picturale \u0219i sculpturale \u2013 \u201ePoetul sculpteaz\u0103 de aer statui\u201d, Gh. S. – ce amintesc de Rena\u0219tere, dar \u0219i de (post)modernism, compozi\u021bii \u00een diagonal\u0103 sau \u00een v\u00e2rtej etc. Ni se ofer\u0103 sub umbrela gratuit\u0103\u021bii, de c\u0103tre poetul \u201ehomeric, himeric, homografic, homocronic \u0219i homofonic\u201d (Gheorghe Simon) o carte proteic\u0103, unic\u0103, obiect de art\u0103 ce \u201ereune\u0219te 366 de texte literare, cuprinse \u00een 40 de specii, \u201efiecare specie beneficiaz\u0103 de fonturi \u0219i borduri proprii, la imaginea de ansamblu\u201d, de o filosofie specific\u0103 a imaginarului, de o anume estetic\u0103, poetic\u0103, poietic\u0103, de o diferen\u021biere etnic\u0103, de o anume muzicalitate etc.
\n\u201eLista Ilustra\u021biilor\u201d este revelatoare pentru sincretismul artelor, \u00eenc\u00e2t \u00eencepi s\u0103 visezi la o carte obiect artistic, enciclopedic\u0103, \u00een care cele 40 de specii incluse \u00een volum, s\u0103 fie \u00eenso\u021bite nu doar de statuile de aer, ci \u0219i de o muzic\u0103 sincron\u0103 cu starea de spirit\/ cu ideea transfigurat\u0103 \u00een specia respectiv\u0103: gloss\u0103, ancad\u0103, balad\u0103, bocet, blestem, sonet, pastel, poem, rubaiat, plugu\u0219or etc. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 volumul nu con\u021bine imanent \u0219i nu eman\u0103 o simfonie a destinului, o simfonie postmodern\u0103, tragic\u0103, absurd\u0103 \u0219i sublim\u0103 \u00een acela\u0219i timp, din \u201ecare afl\u0103m cum este sufletul dup\u0103 moarte\u201d, cum \u201eFrumosul se \u00eemparte calm \u00eentre arte\u201d (a\u0219a s\u0103 fie?), dar mai afl\u0103m \u0219i de o remarcabil\u0103 oportunitate func\u021bional\u0103 a Eului mitic (nucleul mitic al eului metafizic) devenit \u201epictur\u0103 vie (tanka): Alb pe cer cocorii\/ Pentru cire\u0219i \u00een floare\/ Senine lini\u0219ti\/\/ Podul un arc \u00eencordat\/ Pentru aceste s\u0103ge\u021bi\u201d.
\nCitez ultima strof\u0103 din Glossa lui Strochi, strof\u0103 care, se \u0219tie, reia versurile primei, \u00een ordine invers\u0103, pentru ca cititorul s\u0103 compare, raport\u00e2ndu-se la celebra Glos\u0103 eminescian\u0103, limbajul filosofic, lirismul senten\u021bios, gnomic, rescrierea unei problematici specifice (sic transit, vanitas vanitatum, fugit tempus, predestinarea, sufletul etc.), metamorfozele muzicii etc.: \u201eVia\u021ba noastr\u0103 merge trist\u0103 mai departe\/ Cu nimeni nu se-adun\u0103, nu se \u00eemparte\/ Vag vas de lut, de\u0219i e pictat cu toarte\/ Destinul t\u0103u, ciudatul, e mai aparte.\/ Geme sf\u00e2\u0219iat \u00een h\u0103lci, cu oase sparte,\/ Trupul \u00eenvelit \u00een bl\u0103nuri \u0219i brocarte,\/ Precum cuvintele adunate-n carte,\/ Sufletul r\u0103m\u00e2ne \u00eentreg dup\u0103 moarte.\u201d V\u0103 rog s\u0103 observa\u021bi c\u0103 speciile-\u0219i nasc muzicile\/ melosul, a\u0219a cum, dostoievskian vorbind, \u201evictimele-\u0219i nasc c\u0103l\u0103ii\u201d. De aici farmecul muzical inegalabil al volumului. Imagina\u021bi-v\u0103 pluralitatea \u0219i interferen\u021ba st\u0103rilor de spirit din blesteme, glosse, bocete, balade, doine, desc\u00e2ntece, colinde, ode, elegii, ancade, lucanse, sextine, sonete, rondeluri etc.
\nMuzica existen\u021bial\u0103 scris\u0103 cu note nev\u0103zute constituie datul fundamental \u201erevelat\u201d al cunoa\u0219terii etern-fiin\u021biale, a c\u0103rei Voce de cor antic, de\u0219i se localizeaz\u0103 in illo tempore (sau poate tocmai de aceea!) deschide receptarea Textelor strochiene, spre modul de existen\u021b\u0103 \u00een \u0219i prin eternitate. Rug\u0103m cititorul s\u0103 nu uite s\u0103 citeasc\u0103 Aprecierile critice ale lui Gheorghe Simon (v. Postfa\u021b\u0103 la Ancadierul), Gheorghe A. M. Ciobanu, Lucian Vasiliu, Ioanid Romanescu, Gh. Simon \u2013 2004. \u00cen opinia noastr\u0103, aceast\u0103 Piramid\u0103 a Frumosului numit\u0103 ANCADIERUL are ca supratem\u0103 fenomenul orgoliului metafizic, cum \u00eel numea Blaise Pascal, \u00een CUGET\u0102RI, poten\u021bat de sentimentul vanit\u0103\u021bii universale, \u00een special de vanitatea crea\u021biei (captiv\u0103 repeti\u021biei) \u0219i de vanitatea iubirii ce na\u0219te fatal, sublimul \u0219i nefericirea.
\nVorbim de acel orgoliu metafizic ivit \u0219i configurat (mai ales \u00een cazul artistului barochist!) din exacerbarea principiului de m\u0103re\u021bie al Omului. M\u0103re\u021bia omului de tip renascentist. Fenomenul orgoliului metafizic \u00eel afl\u0103m sub diferite m\u0103\u0219ti \u0219i \u00een diferite grade at\u00e2t la omul de cultur\u0103 (cel ce \u201etransform\u0103 mereu haosul \u00een cosmos\u201d \u2013 Lucian Blaga), la omul de stat (capabil s\u0103 ac\u021bioneze ca un g\u00e2nditor \u0219i s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 ca un om de ac\u021biune), la omul politic ( = doar acela ce poate prevedea viitorul),la omul practic (= \u201eultimul ad\u0103post al omului f\u0103r\u0103 cultur\u0103\u201d, O. Wilde), la omul primitiv (\u201ecel mai perfect animal de prad\u0103\u201d, Ch. Baudelaire) \u0219i la omul superior (mentorul capabil s\u0103 creeze discipoli care s\u0103-l dep\u0103\u0219easc\u0103). Ce vreau s\u0103 v\u0103 sugerez?
\nIdeea c\u0103 scriitorul de tip renascentisto-baroc, Lucian Strochi transfigureaz\u0103 fenomenul orgoliului metafizic al Omului generic, nu al omului L. S. (a\u0219a cum s-ar p\u0103rea la o privire superficial\u0103) \u0219i nici al oamenilor-prieteni, Lumini\u021ba Dobrea, Viorel Cr\u0103ciun, Mioara V\u0103ideanu; Dan Gabriel Arv\u0103tescu, care l-au ajutat \u0219\u0103-\u0219i termine \u2013 dac\u0103 o Oper\u0103 de acest tip se termin\u0103 vreodat\u0103? \u2013 ANCADIERUL \u2013 \u201eo \u00eencercare epopeic\u0103, homeric\u0103 am zice, o art\u0103 proteic\u0103 a rostirii, proteic\u0103 prin distribuire tematic\u0103 \u0219i prozodic\u0103, \u0219i, prometeic\u0103, prin arderea clipelor, prin contopirea duratei, \u00eentr-o mut\u0103 zidire, prin topirea sunetelor \u00eentr-un alert \u0219i pertinent ritm al silabelor (tone \u0219i atone), prin corola de rime, \u00een r\u0103sf\u0103\u021b de privire rotitoare, de ochire ocrotitoare, p\u00e2n\u0103 dincolo de ceea ce ne fur\u0103, la o prim\u0103 lectur\u0103.\u201d (Gheorghe SIMON). Nu pot s\u0103 m\u0103 ab\u021bin s\u0103 nu-l felicit pentru aceast\u0103 excelent\u0103 \u0219i succint\u0103 judecat\u0103 de valoare estetic\u0103, pe autorul (pseudo)jurnalului poetic FRACTALIA!), plecat \u00eentre timp, la Domnul…
\nPrin urmare, poetul transfigureaz\u0103 principiul de m\u0103re\u021bie al omului etern, \u201ecel care n-a putut s\u0103-\u0219i suporte gloria, f\u0103r\u0103 s\u0103 cad\u0103 \u00een \u00eeng\u00e2mfare. El a vrut s\u0103 se posteze ca centru pentru sine \u00eensu\u0219i, \u0219i independent\u201d (B. PASCAL). \u00cen fapt, polivalentul Lucian Strochi se afl\u0103 \u00een c\u0103utarea propriului eu (cel existen\u021bial, cel cultural, cel creator etc.), prin urmare este obligat s\u0103 vorbeasc\u0103 despre sine. Sub orice m\u0103\u0219ti (auto)referen\u021biale s-ar ascunde, scriitorul nu vorbe\u0219te dec\u00e2t despre sine, \u00eenc\u00e2t ANCADIERUL este un autoportret \u2013 c\u00e2nd direct, c\u00e2nd indirect \u2013 \u00een palimpsest: \u201eCiudatu-mi nume l-a\u0219 traduce r\u00e2nduri\/ Din cartea ce o ai acum \u00een fa\u021b\u0103;\/ Cuibare de lumin\u0103 ce r\u0103sfa\u021b\u0103\/ Agoniz\u00e2nd sonor jilave sc\u00e2nduri.\/\/ \u0218i sufletu-mi \u00eentors e o prefa\u021b\u0103:\/ Citit de e, va fi tr\u0103dat de g\u00e2nduri.\/ \u00cen visu-mi \u0219chiop, doar trupul mi-i p\u0103g\u00e2n: duri\/ St\u00e2lpi de foc l-au ars \u00eentreaga-mi via\u021b\u0103.\/\/ \u00cembr\u0103\u021bi\u0219area mea e-asemenea lavei\/ Sau, mai subtil, str\u00e2mtoarea vie-a evei:\/ Tu \u0219tii \u0219i singur stau pe mal \u0219i s\u00e2nger.\/\/ Cad pesc\u0103ru\u0219i \u021bip\u00e2nd deasupra navei\u2026\/ Te a\u0219tept s\u0103 vii: tr\u0103da-vei, timp, tr\u0103da-vei?\/\/ Doar versul meu e arip\u0103 de \u00eenger.\u201d ( SONETUL NUMELUI MEU, I \u2013 italian). Iat\u0103 un autoportret direct \u00een care poetul \u00ee\u0219i sculpteaz\u0103 \u00een aer o statuie, post\u00e2ndu-se \u201eca centru pe sine \u00eensu\u0219i\u201d. Nu \u00eens\u0103 \u0219i independent, cum probabil se vrea creatorul de \u201eart\u0103 pur\u0103\u201d\/ barochistul. Repet\u0103m: barocul e gratuit \u0219i prin aceasta – sublim.
\nScriitorul din Piatra-Neam\u021b pare s\u0103-l urmeze pe Blaise Pascal, care era de p\u0103rere c\u0103 orgoliul uman ce cere descurajat, printr-o metafizic\u0103 a marii armonii cosmice: \u201eS\u0103 examineze lumina str\u0103lucitoare pus\u0103 aici ca o lamp\u0103 etern\u0103 pentru a lumina universul; s\u0103 i se par\u0103 p\u0103m\u00e2ntul ca un punct prin compara\u021bie cu vastul cerc pe care-l descrie acest astru. \u0218i s\u0103 fie uimit de aceea, c\u0103 acest mare cerc nu este el \u00eensu\u0219i dec\u00e2t un punct foarte mic prin raport cu cel pe care-l descriu a\u0219trii pe firmament {\u2026} Tot ceea ce se vede nu este dec\u00e2t o tr\u0103s\u0103tur\u0103 imperceptibil\u0103 \u00een s\u00e2nul amplu al naturii (\u2026). Totul e o sfer\u0103 infinit\u0103 al c\u0103rui centru se afl\u0103 pretutindeni, iar circumferin\u021ba pretutindeni.\u201d Postulatul m\u0103re\u021biei ce na\u0219te orgoliul metafizic vs. postulatul nimicniciei care contrapune o moral\u0103 a smereniei \u0219i a supunerii: \u201eDac\u0103 exist\u0103 un Dumnezeu, n-ar trebui s\u0103-l iubim dec\u00e2t pe el, iar nu \u0219i f\u0103pturile trec\u0103toare(\u2026). Trebuie deci s\u0103 ne ur\u00e2m pe noi \u00een\u0219ine\u201d, conchide B. Pascal, deschiz\u00e2nd premisele filosofilor Schopenhauer \u0219i Nietzsche, cei ce fundamenteaz\u0103 pentru modernitate, revolta \u0219i nega\u021bia ontologic\u0103.
\nDup\u0103 autorul vol, LUMEA CA VOIN\u021a\u0102 \u0218I REPREZENTARE, scopul ar fi ca fiin\u021ba uman\u0103 s\u0103 c\u00e2\u0219tige repausul (atributul demiurgic al beatitudinii) senin\u0103tatea \u0219i calmul, tot at\u00e2tea st\u0103ri specifice unei dep\u0103\u0219iri a condi\u021biei umane: \u201eArtistul, lep\u0103d\u00e2nd lan\u021burile dorin\u021bei, e cuprins de o \u00eemp\u0103care fericit\u0103; s-a eliberat de individuare \u0219i de durerea care decurge din ea\u201d. Cu Fr. Nietzsche \u0219i cu faimoasa lui exclama\u021bie: \u201eDumnezeu a murit!\u201d se sugereaz\u0103 \u00eencheierea \u00eendelungatei istorii a sclaviei omului: \u201e\u00een aceast\u0103 lume debarasat\u0103 de Dumnezeu \u0219i de idolii morali\u201d, crede Albert Camus, \u201eomul este singur acum \u0219i f\u0103r\u0103 st\u0103p\u00e2n\u201d? Postura ostentativ demiurgic\u0103 a scriitorului Lucian Strochi, libertatea spiritului pe care \u0219i-o cultiv\u0103 sisific, sunt strivitoare chiar \u0219i peste posibilit\u0103\u021bile omului \u201ef\u0103r\u0103 st\u0103p\u00e2n\u201d. Este de fapt tirania aceleia\u0219i m\u0103re\u021bii dorite care na\u0219te, via interogativa, ve\u0219nic, fenomenul orgoliului metafizic.
\nANCADIERUL configureaz\u0103 via interogativa, legile nescrise ale unui paradox perpetuu. \u00centrebarea – aparent o stare inofensiv\u0103 – (re)vine din permanenta \u201enostalgie a originilor\u201d\/ nostalgie edenic\u0103 ce-\u0219i valideaz\u0103 continuu umbra: nostalgia infernului. Dar s\u0103 observ\u0103m cum func\u021bioneaz\u0103 legea esen\u021bial\u0103 a interoga\u021biei poetice, la nonconformistul Lucian Strochi.: \u201eCine te-a nins, femeie f\u0103r\u0103 apus?\/ De unde vii, din jos, de sus?\/ Z\u0103pad\u0103 e\u0219ti? Mai ningi \u0219i-acum?\/ G\u00e2nd otr\u0103vit sau doar parfum? Petal\u0103 e\u0219ti, r\u0103pit\u0103 din livezi?\/ \u021ai-s umezi ochii\u2026 poate l\u0103crimezi\u2026\/ Cuv\u00e2nt de e\u0219ti, cine te-a spus?\/ Blestem sau rug\u0103, cine te-a adus?\/ E\u0219ti vis, c\u0103ldur\u0103 sau doar scrum?\/ O adiere, bifurcatul drum?\/ Vocal\u0103 e\u0219ti sau sunet stins de flaut?\/ Spre mine vii: s\u0103 te mai caut?\/ Te vrei privire: diamanturi verzi\u2026\/ Minciun\u0103 e\u0219ti: \u00een tine oare crezi?\/ De unde vii, din jos, de sus?\/ Cine te-a nins, \u00eenalt apus?\/ De fericire ochiul mi s-a nins:\/ Cuv\u00e2nt nu e\u0219ti, cine te-a-nvins?\u201d \u2013 Arghezian\u0103 (elegie). Rog pe fratele meu, cititorul, s\u0103 remarce: dialectica paradoxal\u0103 \u2013 \u00eentrebarea nu frustreaz\u0103, ci ofer\u0103. A\u0219a se explic\u0103 de ce Socrate repeta discipolilor s\u0103i c\u0103 \u201ee mai dificil s\u0103 \u00eentrebi dec\u00e2t s\u0103 r\u0103spunzi\u201d, iar peste timp, Noica preciza: \u201ecu \u00eentrebarea, lumea nici nu este, dar nici nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 fie\u201d\u2026
\nInteroga\u021biile despre femeie, cea mai mare iluzie a b\u0103rbatului, \u201eo m\u00e2ncare pentru zei, g\u0103tit\u0103 de diavoli\u201d(W. Shakespeare) poten\u021beaz\u0103 \u201elumina harului poetic\u201d \u0219i prefigureaz\u0103\/ multiplic\u0103 seria \u00eentreb\u0103rilor din acest volum de excep\u021bie, ap\u0103rut la Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neam\u021b, 2014. Ve\u021bi remarca, dragi cititori, \u00eentreb\u0103rile au de partea lor eternitatea, stau ve\u0219nic la r\u0103sp\u00e2ntie, cu un ochi spre paradis, cu cel\u0103lalt spre infern. Ca \u0219i fic\u021biunea, \u00eentrebarea \u2013 fie afirmativ-negativ\u0103, imperativ\u0103, concesiv\u0103, progresiv\u0103, regresiv\u0103, inductiv\u0103, deductiv\u0103, logic\u0103, absurd\u0103, salvatoare, aneantizat\u0103 etc. – nu minte niciodat\u0103, regenereaz\u0103 prin descompunere, nu are \u00eenceput, nici sf\u00e2r\u0219it, dar are un caracter daimonic, ce suspend\u0103 \u0219i oglinde\u0219te orice aspect real. A\u0219adar, s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m\u2026
\nSe fie oare fenomenul orgoliului metafizic, doar insolen\u021ba vanit\u0103\u021bii? Altfel spus, sentimentul vanit\u0103\u021bii universale (vanitatea crea\u021biei, vanitatea g\u00e2ndirii, vanitatea iubirii, vanitatea \u0219tiin\u021bei, vanitatea moralei) s\u0103 fie ter\u021bul inclus al orgoliului metafizic? S\u0103 fie orgoliul, \u00een acela\u0219i timp, s\u00e2mburele vie\u021bii \u0219i pierzania omului? Oare virtutea ar exista, dac\u0103 nu ar fi \u00eenso\u021bit\u0103 de vanitate? S\u0103 fie vanitatea \u00eenceputul \u0219i sf\u00e2r\u0219itul tuturor lucrurilor?! S\u0103 nu-l uit\u0103m pe Shakespeare care sus\u021binea c\u0103 virtutea modestiei a fost inventat\u0103 numai ca ap\u0103rare \u00eempotriva invidiei\u2026!
\nS\u0103 \u00eencheiem \u0219i cu o \u00eentrebare a Poetului \u2013 ap\u0103rut\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103tor:
\n \tCE ESTE UN FLUTURE
\nALTCEVA
\n\t\tDEC\u00c2T NEGATIVUL UNUI S\u0102RUT?
\nPoate era mult mai bine dac\u0103 \u00eencheiam prezentele \u00eensemn\u0103ri critice despre autorul romanului VOPSITORUL DE PODURI, cu unul dintre cele 3333 de aforisme\u2026 Nu l-am v\u0103zut totu\u0219i, pe LUCIAN STROCHI, cel pu\u021bin ca invitat, la edi\u021biile de p\u00e2n\u0103 acum ale Festivalului Interna\u021bional al Aforismului – Tecuci? Ve\u021bi fi remarcat deja explozia, \u00een Rom\u00e2nia, de Festivaluri Interna\u021bionale\u2026 Ce p\u0103rere ave\u021bi, cum va ar\u0103ta implozia acestei explozii? \u201e…Calpe cuvinte cad cer\u0219ind colind\u0103\u2026\u201d
\nO certitudine: ANCA DANA mi se pare a fi infinit mai mult dec\u00e2t un Eu martor – \u201ede peste 40 de ani\u201d \u2013 \u00een construc\u021bia acestei Piramide a Frumosului!?
\nReciti\u021bi ANCADIERUL. \u201eAm citit mai pu\u021bin la via\u021ba mea, mai mult am recitit\u201d. L-am implicat \u0219i pe J. L. Borges, cu aceast\u0103 confesiune, pentru c\u0103 aceast\u0103 Carte atipic\u0103 – ca orice carte de nisip – cere o pluralitate de lecturi. \u00centreba\u021bi-l \u0219i pe Autor\u2026<\/p>\n

*Lucian STROCHI<\/strong>, ANCADIERUL<\/em>, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neam\u021b, 2014<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Valeriu SOFRONIE \u201eFilosofia integrativit\u0103\u021bii\u201d – filosofia unui g\u00e2nditor rom\u00e2n integral: Ioan N. Ro\u0219ca Cartea filosofului rom\u00e2n Ioan N. Ro\u0219ca, (Filosofia<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15533"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15533"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15533\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15534,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15533\/revisions\/15534"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15533"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15533"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15533"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}