{"id":15473,"date":"2021-08-04T10:39:41","date_gmt":"2021-08-04T07:39:41","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15473"},"modified":"2021-08-04T10:39:41","modified_gmt":"2021-08-04T07:39:41","slug":"spatii-culturale-nr-77-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15473","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 77 (3)"},"content":{"rendered":"

Paul BLAJ<\/strong>
\n\"\"

***<\/p>\n

\/diminea\u021ba devreme
\nmotorul
\nunei ma\u0219ini
\nca un suflet de pas\u0103re\/<\/p>\n

\/ca o fat\u0103 frumoas\u0103 \u00een pervaz privind ploaia\/
\ninima mea ast\u0103zi\/\/
\nsau nedoritele XXV
\nsunt nop\u021bile astea care cresc \u0219i dreseaz\u0103
\nviitorii b\u0103rba\u021bi
\n\u00eenal\u021bi \u0219i singuri
\nplini de trecut \u0219i uitare plini de plec\u0103ri albe
\np\u00e2n\u0103 la os
\nei se a\u0219az\u0103 de obicei l\u00e2ng\u0103 grani\u021ba de vest
\na fiec\u0103rei vorbe
\niubesc \u0219i dincolo de moarte
\n\u0219i a\u0219teapt\u0103 ani la r\u00e2nd \u00eentoarcerea celei
\ncare i-a dat primul blid cu zam\u0103
\nde suflet
\n\u0219i eram \u0219i eu printre b\u0103rba\u021bi
\n\u0219i mi se deschideau g\u00e2ndurile prim\u0103vara
\numblam aiurea cu flori \u00een m\u00e2ini
\nprintre blocuri cu ferestre frumoase \u0219i trotuare
\n\u00een nuan\u021be calde
\np\u00e2n\u0103 sim\u021beam \u00een aer un zvon
\nde popcorn
\nde cafea cu baghete
\n\u0219i acel alintat \u021bip\u0103t rotund-mic
\ncu care eram \u00eent\u00e2mpinat c\u00e2nd aduceam
\n\u00eenghe\u021bat\u0103 de vanilie
\nsunt nop\u021bile astea care cresc \u0219i dreseaz\u0103
\noamenii mari
\noamenii mici
\noamenii fulgera\u021bi de g\u00e2ndul bun
\nde a nu amesteca via\u021ba cu moartea prea tare<\/p>\n


\nVictor MAROLA<\/strong>
\n\"\"

Este poet, eseist, doctorand \u00een filosofie (Universitatea din Bucure\u0219ti).
\n A publicat eseuri, studii \u0219i articole publicate, unele se reg\u0103sesc \u00een volume interna\u021bionale (Viena, Albena) \u0219i \u00een periodice editate \u00een str\u0103in\u0103tate (Z\u00fcrich). Este prezent cu poezii \u00een antologiile: Penseiro de la mamma (Cento Verba, Bologna, 2020), UNIVERSUM (Montreal, 2020), Vis cu Nichita (Bucure\u0219ti, 2020), Cuv\u00e2nt deSpre Cer (Omega, Buz\u0103u, 2009), Z\u00e2mbetul liric al toamnei (Inforapart, Gala\u021bi, 2019), Din dor de Eminescu (Bucure\u0219ti, 2021), Antologia poeziei rom\u00e2ne\u0219ti din mileniul III (Chi\u0219in\u0103u, \u00een curs de apari\u021bie). Eseurile, poeziile, interviurile \u0219i epigramele \u00eei apar \u00een revistele: Astralis (Bucure\u0219ti), Lumin\u0103 Lin\u0103 (New York), Literatura \u0219i Arta (Chi\u0219in\u0103u), Nord Literar (Baia Mare), Lumina, Eminesciana (Bucure\u0219ti), Intercultural (Sibiu), Dominus, Dun\u0103rea de Jos, Axis libri, Boema (Gala\u021bi), Sintagme Literare (Timi\u0219), Condeierul diasporei (Salzburg), Convorbiri literar-artistice (Bucure\u0219ti), Via\u021ba Basarabiei, Florile dalbe (Chi\u0219in\u0103u), Vatra Veche (T\u00e2rgu Mure\u0219).
\n Este inclus \u00een Bibliographie Internationale de l\u2019Humanisme et de Rennaissance (Dron, Geneva, 1996), \u00een Enciclopedia scriitorilor rom\u00e2ni contemporani de pretutindeni (Chi\u0219in\u0103u, 2019), \u00een Milenarium. Dic\u021bionar enciclopedic al scriitorilor rom\u00e2ni la \u00eenceputul mileniului III (vol. I, 2021).
\n \u00cen Ia\u0219i i-au ap\u0103rut primele dou\u0103 volume de versuri: Iubire diafan\u0103 (Ed. Lumen, Ia\u0219i, 2019), Chemarea luminii (Ia\u0219i, 2021). \u00cen curs de apari\u021bie sunt: Concert \u00een seninul de mai (Bucure\u0219ti, 2021), Carmina rediviva (Bucure\u0219ti, 2021) \u0219i un volum de interviuri literare. \u00cen preg\u0103tire: Poemele naturii (Selec\u021bii din lirica universal\u0103, 2021), Antologie de poezie religioas\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 (2021), Poe\u021bii de ieri, poezia de azi (antologie de poezie universal\u0103, 2021) \u0219i un volum de interviuri literare (2021).<\/p>\n

SENIN \u00ceN CHIPUL T\u0102U<\/strong><\/p>\n

\u00cen chipul t\u0103u v\u0103d zorii dimine\u021bii,
\n\u0219i soarele \u00eembietor \u0219i drag,
\nv\u0103d bolta cerului, speran\u021ba vie\u021bii,
\n\u0219i raza ce-mi apare-n prag.<\/p>\n

\u00cen ochii t\u0103i rev\u0103d seninul verii
\n\u0219i roua dimine\u021bilor curate,
\nmister din poezia prim\u0103verii,
\npetalele \u00een zori, \u00eenmiresmate.\t<\/p>\n

Chip de copil v\u0103d \u00een a ta privire,
\nun \u00eenger diafan venit din rai,
\ntu, sor\u0103 \u0219i Madon\u0103, bl\u00e2nd\u0103 fire,
\ncununi de fericire tu s\u0103 ai. <\/p>\n

\u00cen chipul t\u0103u v\u0103d stelele \u0219i luna,
\nv\u0103d soarele \u00een zi de prim\u0103var\u0103,
\ncu nestemate \u00eentregesc cununa,
\n\u0219i-n viul vie\u021bii visul se strecoar\u0103.<\/p>\n

Captiv \u00een elegie oarecum,
\nsenin \u00een chipul t\u0103u rev\u0103d acum. <\/p>\n


\nTANDRE\u021aE<\/strong><\/p>\n

Mai \u021bine-m\u0103 la umbra ta,
\nplatan cu frunza mare,
\ns\u0103 pot z\u00e2mbi, s\u0103 pot c\u00e2nta,
\nc\u00e2nd inima m\u0103 doare.<\/p>\n

Te simt, o, var\u0103, pe sf\u00e2r\u0219it,
\ndar eu mai cred \u00een tine,
\n\u0219i te \u00eentreb: cu ce-am gre\u0219it,
\nde vrei s\u0103 fugi de mine?<\/p>\n

Mai stai cu mine s\u0103 privim
\nalene-n dep\u0103rtare,
\ncuvinte dragi s\u0103 potrivim
\npe \u021b\u0103rmu-ntins la mare.<\/p>\n

M\u0103 pierd \u00een ochii t\u0103i zglobii,
\nfrumoas\u0103, m\u00e2ndr\u0103 z\u00e2n\u0103,
\neu evadam din reci robii,
\nc\u00e2nd m\u0103 \u021bineai de m\u00e2n\u0103.<\/p>\n

Mai las\u0103-mi rozele-n alei,
\ncu p\u0103s\u0103ri mici \u00een ram,
\nnu vreau nici ger \u0219i nici polei,
\nnici flori de ghea\u021b\u0103-n geam.<\/p>\n

Te v\u0103d \u00een rochie de bal,
\nvals\u00e2nd la malul m\u0103rii,
\nsau trist\u0103 uneori la mal,
\n\u00een farmecu-nser\u0103rii.<\/p>\n

\u00cen p\u0103rul t\u0103u i-un spic de gr\u00e2u
\n\u0219i-n chipul t\u0103u bujori,
\nte-admiram \u0219i eu la r\u00e2u,
\ntopit de-at\u00e2tea ori.<\/p>\n

Amurg eu v\u0103d \u00een ochii t\u0103i,
\nc\u00e2nd toamna e la u\u0219\u0103,
\nmai las\u0103-mi fete \u0219i fl\u0103c\u0103i,
\n\u0219i pas\u0103rea ghidu\u0219\u0103.<\/p>\n

Chiar dac\u0103 fugi mereu de mine,
\nt\u0103cut, eu cred \u00een tine.<\/p>\n


\nDOAR MUZICA M\u0102RII<\/strong><\/p>\n

Ovidiu la Tomis p\u0103rea exilat
\n\u00een culorile toamnei pictate t\u00e2rziu,
\nde lume poetul fusese uitat
\npe \u021b\u0103rmul cu scoici de un alb sidefiu..<\/p>\n

Prive\u0219te spre zare, opre\u0219te o clip\u0103,
\n\u00een Latium se vede Ovidiu la mare,
\npoetul nostalgic de dor se-nfirip\u0103,
\ne g\u00e2ndul la Roma – divin\u0103 chemare !<\/p>\n

C\u00e2nd cerul pe bolt\u0103 seninul picteaz\u0103,
\nun mire se-opre\u0219te privind spre talaz,
\np\u0103\u0219e\u0219te pe \u021b\u0103rm \u00een clipe de-amiaz\u0103
\nspre marea albastr\u0103 cu iz de turcoaz.<\/p>\n

Cuvintele m\u0103rii revars\u0103 pe maluri,
\n\u00een sufletul ei – nelini\u0219te mult\u0103,
\nse-a\u0219eaz\u0103 un pic pesc\u0103ru\u0219ii pe valuri,
\npoetu-i aproape \u0219i-n tain\u0103 ascult\u0103.<\/p>\n

Doar muzica m\u0103rii aude pe sear\u0103
\n\u0219i-n tain\u0103-i Ovidiu cu versul lui iar\u0103.<\/p>\n


\nDUET \u00ceN PRAGUL SERII<\/strong><\/p>\n

Tu e\u0219ti brad, eu sunt o floare,
\ntu e\u0219ti zi de s\u0103rb\u0103toare;<\/p>\n

Tu e\u0219ti cerul, eu sunt luna,
\ndar pe cer e numai una;<\/p>\n

Soare e\u0219ti, iar eu sunt nor,
\ne\u0219ti lumina din pridvor;<\/p>\n

Tu e\u0219ti munte, eu sunt mare,
\ne\u0219ti un drum, eu sunt c\u0103rare;<\/p>\n

E\u0219ti voinic, eu sunt ml\u0103die,
\nverde crud pictat \u00een vie;<\/p>\n

Tu e\u0219ti dulce sau amar,
\neu sunt stropul de nectar;<\/p>\n

Tu e\u0219ti crez, eu sunt iubire,
\nte-am sorbit dintr-o privire;<\/p>\n

Tu e\u0219ti crin, eu zi senin\u0103,
\n\u0219i-om tr\u0103i doar \u00een lumin\u0103!<\/p>\n


\nCERBUL<\/strong><\/p>\n

Pe culmi \u0219i pe creste de munte
\nun cerb se \u00eentoarce, tresare,
\nse-nal\u021b\u0103-ntre ciute s-asculte,
\no umbr\u0103 el vede \u00een zare.<\/p>\n

Cu arma \u00een m\u00e2na lui dreapt\u0103,
\ncu doi c\u00e2ini, un t\u00e2n\u0103r imberb,
\nse-apropie treapt\u0103 cu treapt\u0103
\ns\u0103-l prind\u0103 pe falnicul cerb.<\/p>\n

C\u00e2nd ciutele simt v\u00e2n\u0103torul,
\npe-o creast\u0103 ferit\u0103 se-ascund,
\nun ied \u00ee\u0219i r\u0103ne\u0219te piciorul
\nde-o piatr\u0103, firavul ied scund.<\/p>\n

Se-ntoarce o ciut\u0103 spre pui,
\n\u00een grot\u0103 \u00eel trage spre sine,
\n\u00eei linge un pic rana lui,
\n\u0219i-aude l\u0103tratul de c\u00e2ine.<\/p>\n

Aproape de cerb c\u00e2inii sar,
\nst\u0103p\u00e2nul vrea s\u0103-l doboare,
\ndoi lupi din p\u0103dure apar,
\n\u0219i t\u00e2n\u0103rul vrea s\u0103-i omoare.<\/p>\n

El trage un glonte spre el,
\nal doilea-l atinge \u00een piept,
\niar cerbul se-ntoarce de fel,
\n\u0219i cade, nu vreau s\u0103 accept. <\/p>\n

Ce gale\u0219 prive\u0219te spre om,
\n\u00een ochii lui umezi, misterul,
\nse las\u0103-n genunchi l\u00e2ng\u0103 pom,
\n\u00eencepe s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 \u0219i cerul.<\/p>\n

Arti\u0219tii compun vis\u0103tori
\nbalade ei scriu, melopee,
\ndar sunt \u00eentre ei v\u00e2n\u0103tori,
\n\u0219i cerbii le par doar trofee…<\/p>\n


\n\u0218erban TOM\u0218A <\/strong>
\n\"\"

Bojdeuca<\/strong><\/p>\n

Decorul se schimb\u0103. Stau acum \u00eentr-o bojdeuc\u0103 format\u0103 dintr-o singur\u0103 camer\u0103 \u0219i acoperit\u0103 cu carton gudronat. Era f\u0103cut\u0103 din p\u0103m\u00e2nt lipit \u00eentre ni\u0219te lan\u021bi. A\u0219 putea s\u0103 o desenez, minuscul\u0103, cu o prisp\u0103 sprijinit\u0103 pe c\u00e2\u021biva pari. Mie mi se p\u0103rea \u00eens\u0103 un adev\u0103rat conac. Toate erau mici \u00een curtea aceea: un soc, un dud pitic \u0219i doi pruni. Doar un salc\u00e2m se \u00een\u0103l\u021ba mai mult c\u0103tre cer, cu frunzele scuturate de aripile uliilor p\u0103s\u0103rari care d\u0103deau t\u00e2rcoale pe sus, speriind g\u0103inile \u0219i \u00een special clo\u0219tile cu pui. \u00centr-o zi, prietenul Ion Momoc a venit la mine cu o r\u00e2ndunic\u0103 pe care o mutilase. O prinsese \u00een cuibul ei \u0219i \u00eei jumulise penele, a\u0219a c\u0103 biata pas\u0103re nu mai putea zbura. I-a dat drumul \u00een curtea mea \u0219i tentativele p\u0103s\u0103rii de a-\u0219i lua zborul \u00eemi inspirau o mil\u0103 intens\u0103. St\u0103team pe lutul uscat al prispei \u0219i m\u0103 sim\u021beam neputincios. Brusc, ca de nic\u0103ieri, pisica mea a \u021b\u00e2\u0219nit c\u0103tre r\u00e2ndunic\u0103, a \u00eenh\u0103\u021bat-o \u0219i a disp\u0103rut \u00een b\u0103l\u0103riile din fundul gr\u0103dinii. (Peste mul\u021bi ani aveam s\u0103 mai scap c\u00e2te o pas\u0103re din gura bl\u00e2ndelor mele pisici. Dar atunci n-am putut face nimic.) Mama nu se \u00een\u021belegea cu bunicul, a\u0219a c\u0103 a ales s\u0103-\u0219i construiasc\u0103 un fel de bordei pe un loc l\u0103sat de p\u0103rin\u021bii ei, deceda\u021bi c\u00e2nd ea avea doar trei ani. Curtea avea ni\u0219te m\u0103r\u0103cini \u00een loc de gard \u0219i de la prim\u0103rie primea soma\u021bii s\u0103 v\u0103ruiasc\u0103 scaie\u021bii aceia, plini de ghimpi. Apoi, tata a f\u0103cut un gard de uluci. \u00cen curte erau un salc\u00e2m, un dud alb, un soc \u0219i vreo doi pruni. Tata muncea la ora\u0219, mama se ducea la munc\u0103 \u0219i r\u0103m\u00e2neam \u00eenchis \u00een spa\u021biul acela toat\u0103 ziua. Asta se \u00eent\u00e2mpla vara. Iarna mergeam \u00een vizit\u0103 la o vecin\u0103, pentru a economisi rumegu\u0219ul pe care \u00eel foloseam \u00een loc de lemne. Iarna m\u0103 \u00eenfofoleam \u0219i plecam la s\u0103niu\u0219, \u00eempreun\u0103 cu prietenul meu Ion Momoc. Ne d\u0103deam cu s\u0103niile pe \u0219osea ori mergeam pe lacurile \u00eenghe\u021bate din spatele conacului boieresc. Unul se numea Lacul Bri\u021bii. Pesemne c\u0103, printre mo\u0219ieri, fusese o doamn\u0103 sau o fat\u0103 numit\u0103 Brita. Nu sim\u021beam nici frig, nici foame. M\u0103 \u00eentorceam seara acas\u0103 \u0219i c\u0103deam \u00eentr-un somn ad\u00e2nc, de multe ori f\u0103r\u0103 s\u0103 mai apuc s\u0103 m\u0103n\u00e2nc. Uneori f\u0103ceam cu Ion c\u00e2te un om de z\u0103pad\u0103 chiar \u00een fa\u021ba por\u021bii. Curtea era mai jos dec\u00e2t \u0219oseaua pe care nu trecea nicio ma\u0219in\u0103, a\u0219a c\u0103 aruncam o g\u0103leat\u0103 de ap\u0103 pe podi\u0219ca \u00eenclinat\u0103 \u0219i f\u0103ceam un derdelu\u0219 ca de sticl\u0103. C\u00e2nd veneau popa \u0219i dasc\u0103lul cu botezul, \u00eei vedeam pe fereastr\u0103 \u00een capul podi\u0219tii, apoi se pr\u0103v\u0103leau am\u00e2ndoi gr\u0103mad\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een gard, cu co\u0219ni\u021ba plin\u0103 de \u00eemp\u0103r\u021bituri peste ei. P\u0103rintele Ruse era \u00eens\u0103 un om bun \u0219i nu-mi repro\u0219a niciodat\u0103 nimic. Ba chiar \u00eemi d\u0103dea mie b\u0103nu\u021bul de metal pe care i-l \u00eentindea mama. Era un b\u0103rbat gras, cu cearc\u0103ne la ochi, pe care toat\u0103 lumea \u00eel respecta. Pentru toat\u0103 lumea, el era o figur\u0103 luminoas\u0103 \u0219i influen\u021ba pozitiv morala comunit\u0103\u021bii. Se numea Ruse Ionescu \u0219i l-am f\u0103cut personaj, cu numele s\u0103u real, \u00een \u201eCasa noastr\u0103 cea de toate zilele\u201d.
\nVara, mama se ducea la munc\u0103 \u0219i r\u0103m\u00e2neam singur acas\u0103. Hr\u0103neam porcul \u0219i cele c\u00e2teva g\u0103ini, apoi m\u0103 urcam \u00een dud. Petreceam toat\u0103 ziua singur, \u00eenchis \u00een curte. \u00cen fa\u021b\u0103 era o t\u00e2n\u0103r\u0103 de o seam\u0103 cu mama, care tr\u0103ia cu un tip gras \u0219i ro\u0219u. Era un b\u0103rbat care putea s\u0103 m\u0103n\u00e2nce un porc \u00een c\u00e2teva zile. C\u00e2nd tr\u0103ia, sfor\u0103ia de se speriau trec\u0103torii \u0219i iu\u021beau pasul. Diminea\u021ba ne trezeam am\u00e2ndoi la ora zece \u0219i deschideam \u00een acela\u0219i timp u\u0219ile. M\u0103 \u00eentreba totdeauna c\u00e2t era ceasul. Tata lucra pe un \u0219antier, venea s\u00e2mb\u0103ta \u0219i aducea diferite lucruri pe care ceilal\u021bi vecini nu le aveau, cu toate c\u0103 locuiau \u00een case mari: ceas de\u0219tept\u0103tor, autosifon \u0219i juc\u0103rii pentru mine. Ahtiat dup\u0103 juc\u0103rii era \u0219i omul mai \u00een v\u00e2rst\u0103 din spatele casei noastre, unchiul Stan. Avea tot felul de lanterne \u0219i sf\u00e2rleze, iar \u00een odaia \u00een care nu locuia pusese un imens iepure \u00eemp\u0103iat. Iarna ne chema pe la el \u0219i fierbea \u021buic\u0103. Era at\u00e2t de slab\u0103, c\u0103 \u00eemi turna \u0219i mie \u0219i mi se p\u0103rea c\u0103 e ceai. F\u0103cuse tot r\u0103zboiul, dar nu omor\u00e2se pe nimeni. Comandantul \u00eel \u00eenjura \u0219i \u00eel trimitea s\u0103 culeag\u0103 mor\u021bii \u0219i r\u0103ni\u021bii. La trageri nu nimerea \u021binta.
\n\u2500 Ai trimis gloan\u021bele \u00een…! Ai ochit luna \u0219i ai merita s\u0103 te trimit \u00een fa\u021ba plutonului de execu\u021bie, ca pe un tr\u0103d\u0103tor. Trecuse Donul pe ghea\u021b\u0103, dar aceasta s-a rupt \u0219i a sc\u0103pat \u00een ap\u0103. Tot rup\u00e2nd marginea ghe\u021bii, a ajuns pe malul cel\u0103lalt. A mers ud prin ger zile \u00eentregi p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a ajuns \u00een casa unui rus. C\u00e2nd rusoaica i-a tras bocancii din picioare, i s-au desc\u0103rnat degetele. Carnea degerat\u0103 r\u0103m\u0103sese \u00een ciorapi.
\nL\u00e2ng\u0103 case cultiva ni\u0219te tigve. Am furat una, dar mama m-a b\u0103tut \u0219i m-a pus s\u0103 o pun la loc, ceea ce am f\u0103cut cu mare ru\u0219ine. F\u0103c\u00e2nd \u0219an\u021b \u00een fa\u021ba cur\u021bii, mama a g\u0103sit ni\u0219te nasturi galbeni cu un blazon pe partea exterioar\u0103. Unchiul Stan i-a luat s\u0103-i cerceteze \u0219i abia peste patruzeci de ani mi-am dat seama c\u0103 nasturii aceia puteau fi de aur.
\n\u00centr-o var\u0103 a fost c\u00e2t pe ce s\u0103 m\u0103 m\u0103n\u00e2nce porcul. \u00cenfometat, m-a pus jos \u0219i a \u00eencercat s\u0103-mi sparg\u0103 burta cu din\u021bii. Am sc\u0103pat cu greu, rostogolindu-m\u0103 disperat \u00eentr-o parte.
\nO prim\u0103 imagine este o plimbare pe o triciclet\u0103 a c\u0103rei \u0219a a cedat brusc sub mine. \u00cen 1965, un coleg de joac\u0103 m-a chemat la gard \u0219i mi-a zis:
\n\u2500 A murit Gheorghe Dej.
\nAveam doar c\u00e2\u021biva colegi de joac\u0103: Ion Momoc, Ion al lui Chialalau, Leana, Tudor al lui Cucu. Prietenul de care nu m\u0103 desp\u0103r\u021beam niciodat\u0103 era Momoc, care \u00eemi era \u0219i coleg de clas\u0103, la \u0219coal\u0103. Era un tip care nu asculta de nimeni. Nu \u0219tia ce era teama. Fura cire\u0219e de la \u00eenv\u0103\u021b\u0103torul Pescaru (personajul V\u00e2n\u0103toru din \u201eCasa noastr\u0103 cea de toate zilele\u201d), intra \u00een pepen\u0103ria unuia \u0219i ie\u0219ea cu doi pepeni sub bra\u021b
\n\u2500 \u0218i dac\u0103 te-ar fi v\u0103zut cineva, m\u0103?
\n\u2500 A\u0219 fi spus c\u0103 i-am cump\u0103rat \u0219i m\u0103 c\u0103ram repede de acolo.
\nFuma \u0219i f\u0103cuse bron\u0219it\u0103, iar la fotbal \u0219i la b\u0103taie era primul. Era st\u00e2ngaci \u0219i avea un dribling n\u0103ucitor. \u00centr-un r\u00e2nd ne jucam la el \u00een gr\u0103din\u0103 \u0219i am v\u0103zut ni\u0219te excremente ie\u0219ite dintr-un ma\u021b gros.
\n\u2500 Aici s-a c\u0103cat tu\u021bu. M\u0103n\u00e2nc\u0103 dou\u0103 p\u00e2ini o dat\u0103 \u0219i vine \u00een fiecare sear\u0103 cu geanta plin\u0103 de bani.
\nMomoc n-o \u0219tia de fric\u0103 pe maic\u0103-sa, dar tat\u0103l lui era foarte autoritar. Organiza adev\u0103rate \u0219edin\u021be de judecat\u0103. \u00centr-o zi, Momoc s\u0103rise gardul la un vecin s\u0103 fure prune \u0219i \u0219i-a ag\u0103\u021bat c\u0103ma\u0219a \u00een p\u00e2rleaz. C\u00e2nd a venit taic\u0103-s\u0103u, seara, ne-a luat pe am\u00e2ndoi \u0219i ne-a dus \u00een buc\u0103t\u0103ria de var\u0103. Tat\u0103l lui Momoc st\u0103tea pe un scaun, Momoc era \u00een picioare \u00een fa\u021ba lui, iar de o parte \u0219i de alta, tot \u00een picioare, ne aflam eu \u0219i mama lui Momoc. Judec\u0103torul \u00eencuiase u\u0219a care d\u0103dea afar\u0103, dar fereastra era deschis\u0103. Tat\u0103l lui Momoc avea \u00een m\u00e2n\u0103 un b\u0103\u021b de corn.
\n\u2500 E, acu s\u0103-mi spui tu mie cum \u021bi-ai rupt c\u0103ma\u0219a.
\n\u2500 De, m\u0103i tu\u021bule, mergeam pe o potec\u0103 \u0219i am auzit p\u00e2rrrr! C\u00e2nd m-am uitat, se rupsese c\u0103ma\u0219a.
\n\u2500 Fire-ar s\u0103m\u00e2n\u021ba ta a dracu, mai e\u0219ti \u0219i mincinos! striga tat\u0103l.
\n\u0218i \u00eencepea s\u0103-l croiasc\u0103 aprig cu ciomagul. C\u0103l\u0103ul d\u0103dea p\u00e2n\u0103 obosea, dar mai mult\u0103 b\u0103taie \u00eencasam eu \u0219i mama lui Ion, fiindc\u0103 acesta din urm\u0103 s\u0103rea pe fereastr\u0103 \u0219i tat\u0103l \u00ee\u0219i desc\u0103rca furia pe noi.
\nDe atunci s-a mai \u00eent\u00e2mplat s\u0103-mi zic\u0103 taic\u0103-s\u0103u:
\n\u2500 Vino, b\u0103, s\u0103-\u021bi ar\u0103t cum \u00eel judec eu pe Ion.
\nO luam la fug\u0103 \u0219i nu m\u0103 opream dec\u00e2t acas\u0103.
\nPetre Ion, zis al lui Chialalau, era un b\u0103iat timid pe care Momoc \u00eel ademenea \u00een curtea sa \u0219i \u00eel punea s\u0103-i goleasc\u0103 closetul ori \u00eel supunea unor torturi greu de imaginat. Tudor al lui Cucu ne ducea s\u0103 o spion\u0103m pe m\u0103tu\u0219a lui, care f\u0103cea amor cu \u0219eful de post. Unul dintre cei doi fii ai mili\u021bianului avea s\u0103 fac\u0103 o carier\u0103 politic\u0103 considerabil\u0103, dar va face \u0219i pu\u0219c\u0103rie.
\n\u00cenc\u0103 din primii ani de via\u021b\u0103 am fost \u00eengrozit de cruzimea cu care oamenii trateaz\u0103 animalele. Le-am socotit pe acestea din urm\u0103 ni\u0219te copii lipsi\u021bi de ap\u0103rare. \u00centr-o iarn\u0103, \u00een drum spre \u0219coal\u0103, am trecut pe l\u00e2ng\u0103 curtea unui gospodar, unde mai mul\u021bi in\u0219i d\u0103deau ocol unui cal, care s\u00e2ngera abundent. S\u00e2ngele \u00eenro\u0219ea z\u0103pada din care ie\u0219eau aburi. Mi s-au muiat picioarele \u0219i nu am mai fost bun de nimic c\u00e2teva zile. \u0218i mai r\u0103u a fost c\u00e2nd l-am v\u0103zut pe vecinul de peste drum, Mo\u021bodel, t\u0103ind un miel. \u00cel \u021binea \u00eentre picioare \u0219i \u00eel \u00eenjura, t\u0103indu-i g\u00e2tul, \u00een timp ce biata vie\u021buitoare se zb\u0103tea s\u0103-\u0219i salveze via\u021ba. Dup\u0103 ce omul i-a t\u0103iat jugulara, bietul miel s-a muiat \u0219i a c\u0103zut la p\u0103m\u00e2nt. Ciobanul l-a mai \u00eenjurat o vreme \u00eenainte de a-l jupui. Tot a\u0219a erau omor\u00e2\u021bi iepurii. Se zb\u0103teau o vreme, \u00een \u00eenjur\u0103turile casapului, apoi se muiau brusc \u0219i c\u0103deau nemi\u0219ca\u021bi. Omul cu cu\u021bitul \u00eel mai \u00eenjura o dat\u0103 cu satisfac\u021bie \u0219i se apuca s\u0103-l jupoaie. Mai t\u00e2rziu am v\u0103zut un nemernic care t\u0103ia c\u00e2ini \u0219i \u00ee\u0219i punea cu\u021bitul \u00eentre din\u021bi \u00een timp ce \u00eei jupuia. M. avea grij\u0103 de oile oamenilor. \u00cei c\u0103\u0219una pe c\u00e2te o oaie \u0219i o b\u0103tea p\u00e2n\u0103 \u00eei sp\u0103rgea capul, apoi o t\u0103ia. Tot pe acest om l-am v\u0103zut cum a omor\u00e2t un c\u0103\u021bel. L-a luat de un picior \u0219i l-a lovit peste cap pe c\u00e2ine p\u00e2n\u0103 i-a f\u0103cut capul o mas\u0103 amorf\u0103 de oase \u0219i creier. Gospod\u0103riile \u021b\u0103ranilor nu aveau gard dec\u00e2t \u00een partea dinspre \u0219osea. Gr\u0103dinile erau delimitate cu tufi\u0219uri de gard viu, cu m\u0103r\u0103cini, corcodu\u0219i \u0219i salc\u00e2mi. \u00cen fiecare col\u021b al satului, \u00een fundul gr\u0103dinilor, era c\u00e2te un loc unde oamenii aruncau p\u0103s\u0103rile sau animalele mici muribunde. \u00cen col\u021bul gr\u0103dinii mele, cineva aruncase doi c\u0103\u021bei f\u0103r\u0103 ochi. Unul murise, cel\u0103lalt a \u021bipat vreo dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u0219i, cu toate c\u0103 nu era hr\u0103nit de nimeni, a continuat s\u0103 creasc\u0103 p\u00e2n\u0103 a murit. Cu cruzimea m\u0103 \u00eent\u00e2lneam \u0219i la \u0219coal\u0103. \u00cenv\u0103\u021b\u0103toarea ne b\u0103tea cu un ciomag de nu mai puteam deschide u\u0219a cu m\u00e2inile umflate de at\u00e2ta t\u0103b\u0103ceal\u0103. Auzind de b\u0103t\u0103ile astea, \u00eenc\u0103 \u00eenainte de a merge la \u0219coal\u0103, am f\u0103cut hepatit\u0103 \u0219i o jum\u0103tate de an am lipsit de la masacrele zilnice. Pe urm\u0103, de fric\u0103, am refuzat s\u0103 mai merg la \u0219coal\u0103. Mama s-a dus \u0219i a vorbit cu \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarea. Cump\u0103ra zilnic bomboane, eugenii, biscui\u021bi \u0219i spirale cu crem\u0103, le d\u0103dea \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarei, iar aceasta mi le oferea ca fiind din partea ei. \u00cen timp ce \u00eei b\u0103tea pe ceilal\u021bi, mie \u00eemi sur\u00e2dea cu dulcea\u021b\u0103. C\u00e2nd se suna de pauz\u0103, m\u0103 chema la ea \u0219i \u00eemi umplea bra\u021bele cu dulciuri.
\n\u2500 \u00ce\u021bi dau \u0219i m\u00e2ine bun\u0103t\u0103\u021bi, dac\u0103 vii la \u0219coal\u0103.
\n\u00centr-o zi, Momoc m-a \u00eentrebat:
\n\u2500 De unde ai, b\u0103, alea?
\n\u2500 Mi le-a dat tovar\u0103\u0219a \u00eenv\u0103\u021b\u0103toare, am r\u0103spuns eu bucuros.
\n\u2500 B\u0103, a dracu cu c\u0103p\u0103\u021b\u00e2na ei, mie de ce nu-mi d\u0103, b\u0103, bun\u0103t\u0103\u021bi?
\nAcas\u0103, mama m\u0103 b\u0103tea din orice. Mi-a spart ochelarii \u0219i lentila \u00eenlocuit\u0103 mi-a afectat ochiul st\u00e2nd: cu ochiul liber, v\u0103d stelele ca pe ni\u0219te cuie. \u00cen drum spre \u0219coal\u0103 trebuia s\u0103 trec prin mai multe \u00eencerc\u0103ri, precum Harap-Alb. Eram cu Momoc. Mai \u00eent\u00e2i intram pe o uli\u021b\u0103 unde ne a\u0219tepta g\u00e2scanul p\u0103durarului Manole. Ne apuca de picioare \u0219i trebuia s\u0103 fugim c\u00e2t ne \u021bineau picioarele. Ie\u0219eam la strada mare \u0219i din curte ne p\u00e2ndea un b\u0103iat ro\u0219covan care \u021b\u00e2\u0219nea pe poart\u0103, ne d\u0103dea c\u00e2\u021biva pumni \u0219i se refugia \u00een curte. C\u00e2nd ajungeam la prim\u0103rie, ne reuneam cu un alt grup de b\u0103ie\u021bi. Intram pe strada pe care se afla \u0219coala. Unde sunt acum cabinetele medicale era o \u0219coal\u0103 primar\u0103. Acolo ne a\u0219tepta viitorul c\u00e2nt\u0103re\u021b de muzic\u0103 l\u0103ut\u0103reasc\u0103, Costic\u0103 Boieru. Reuni\u021bi \u00eei f\u0103ceam fa\u021b\u0103 \u0219i chiar \u00eel puneam pe fug\u0103, cu toate c\u0103 era mai \u00eenalt dec\u00e2t noi. \u00cen fine, ajungeam la \u0219coal\u0103 \u0219i acolo ne a\u0219tepta cu indicatorul \u00een m\u00e2n\u0103 profesorul Ion Angelescu. Avea studii de \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor, f\u0103cuse \u0218coala Normal\u0103, dar ob\u021binuse o adeverin\u021b\u0103 c\u0103 poate func\u021biona ca profesor. Nu scria nimic pe tabl\u0103. Orele se desf\u0103\u0219urau dup\u0103 acela\u0219i tipic. \u00cent\u00e2i \u00eei b\u0103tea bine pe cei care ie\u0219iser\u0103 din b\u0103nci. Folosea palma, pumnul, cureaua, rigla (ne pocnea peste obraji de se lipea de piele!) \u0219i ciomagul. R\u0103sucea \u0219i dumica urechile copiilor p\u00e2n\u0103 d\u0103dea s\u00e2ngele. Unii b\u0103ie\u021bi nu puteau sta jos, fiindc\u0103 aveau fundul umflat de la loviturile de ciomag ale dirigintelui. Punea o \u00eentrebare, apoi ne spunea:
\n\u2500 Cine nu \u0219tie s\u0103 ias\u0103 afar\u0103 din banc\u0103.
\nUnii ie\u0219eau \u0219i se aliniau la perete. Dasc\u0103lul \u00eencepea s\u0103-i verifice pe cei din b\u0103nci. O lua de la cel mai slab la cel mai bun. Cum eram printre ultimii doi pe care \u00eei ridica \u00een picioare, uneori deduceam r\u0103spunsul din b\u00e2lb\u00e2ielile celorlal\u021bi. Cei care se \u00eencurcau sau nu \u0219tiau r\u0103spunsul standard erau alinia\u021bi la u\u0219\u0103. \u00cencepea m\u0103celul. Cei care ie\u0219iser\u0103 de bun\u0103voie primeau o por\u021bie de b\u0103taie, iar ceilal\u021bi dou\u0103. Urma alt\u0103 \u00eentrebare. \u0218i tot a\u0219a. Erau b\u0103ie\u021bi care m\u00e2ncau zilnic zece b\u0103t\u0103i. \u00cen pauze \u00eei cuno\u0219team pe cei care avuseser\u0103 rom\u00e2na sau istoria. Aveau fe\u021bele aprinse \u0219i umflate de lovituri, iar urechile le at\u00e2rnau zdren\u021buite. Mai era un profesor de rom\u00e2n\u0103, Silviu Nodi\u0219, dar noi nu f\u0103ceam cu el dec\u00e2t desenul. Era un ardelean onest \u0219i informat. Cei mai buni profesori erau Maria Laz\u0103r, care preda biologia, \u0219i Octavian Muscalu, cu care f\u0103ceam matematica. Doamna Laz\u0103r asculta trei elevi, \u00eei nota, pe urm\u0103 ne f\u0103cea o schem\u0103 pe tabl\u0103 cu lec\u021bia nou\u0103, ne explica no\u021biunile \u0219i toat\u0103 lumea asimila din clas\u0103 noile cuno\u0219tin\u021be. Ultimul sfert de or\u0103 \u00eel p\u0103stra pentru a ne povesti din literatura universal\u0103. Ne istorisea, de pild\u0103, \u201eMizerabilii\u201d lui Victor Hugo.
\n\u2500 Unde am r\u0103mas? ne \u00eentreba.
\n\u2500 Am r\u0103mas c\u00e2nd \u00eel p\u00e2ndea Javert pe Jean Valjean la podul \u0103la, s\u0103ream noi, entuziasma\u021bi.
\nEa, doamna Maria Laz\u0103r, este cea care a aprins \u00een mine dragostea de literatur\u0103 \u0219i \u00eei mul\u021bumesc. Spunea totdeauna c\u0103 sunt cel mai bun elev al \u0219colii. Poate vede ce scriu, de\u0219i este de mult\u0103 vreme printre \u00eengeri.
\nConsider c\u0103 exist\u0103, pentru fiecare dintre noi, o carte care ne deschide u\u0219a c\u0103tre magia literaturii. Nu mai este niciun secret c\u0103 ast\u0103zi se cite\u0219te din ce \u00een ce mai pu\u021bin. \u00cen liceu, to\u021bi colegii aveau \u00een ghiozdane, pe l\u00e2ng\u0103 manuale, \u0219i c\u0103r\u021bi pe care le citeau cu pl\u0103cere, \u00een pauze sau \u00een orele de la care absentau profesorii. \u0218tiu un b\u0103iat – ajuns acum c\u0103pitan de vas \u2013 care chiulea de la ore pentru a-l citi pe Dostoievski. Pe vremea aceea citeam pe Faulkner \u0219i fiecare dintre noi era foarte m\u00e2ndru de alegerea f\u0103cut\u0103. Ne \u00eent\u00e2lneam pentru a discuta pe marginea c\u0103r\u021bilor citite, polemizam, ne certam violent, ne ironizam, eram de acord \u00een unele privin\u021be, r\u00e2deam, ne bucuram de propriile idei \u0219i de ale celuilalt. Ast\u0103zi, elevii nu mai citesc aproape deloc. Cei mai buni nu au timp din pricina programelor foarte \u00eenc\u0103rcate, iar ceilal\u021bi\u2026 \u201eDe c\u00e2te ori iau o carte \u00een m\u00e2n\u0103, \u00eemi spune un b\u0103ie\u021bel cu mo\u021bul blond, n-apuc s\u0103 citesc zece r\u00e2nduri, c\u0103 m-apuc\u0103 a\u0219a, o plictiseal\u0103\u2026 Sau adorm.\u201d Le explic c\u0103 trebuie s\u0103 g\u0103seasc\u0103 opera care s\u0103 le deschid\u0103 ochii asupra frumuse\u021bii literaturii, s\u0103 le st\u00e2rneasc\u0103 interesul pentru lectur\u0103. \u0218i le-am spus c\u0103, \u00een cazul meu, cartea care m-a fermecat a fost \u201eAventurile lui Tom Sawyer\u201d de Mark Twain.
\n \u00cen mintea mea, lecturile sunt legate de locuri si timpuri precis conturate. Am citit \u201eTom Sawyer\u201d sub un prun b\u0103tr\u00e2n, acela\u0219i sub care a\u0219teptam, \u00een primii ani de via\u021b\u0103, s\u0103-mi pice bomboane \u0219i buc\u0103\u021bele de zah\u0103r din crengile lui. Mama voia s\u0103 stau lini\u0219tit \u0219i venea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd din gr\u0103din\u0103 s\u0103-mi arunce, printre ramurile copacului, dulciuri. Credeam sincer c\u0103 pomul mi le oferea, dar numai dac\u0103 eram cuminte \u0219i nu m\u0103 dezlipeam de trunchiul lui. Pe vremea aceea \u00eenc\u0103 nu \u0219tiam s\u0103 privesc cerul, dar eram fascinat de copaci, de tufele de zmeur\u0103, de imensitatea c\u00e2mpiei \u0219i de iazurile din cur\u021bile unor \u021b\u0103rani. Dac\u0103 g\u0103seam o carte care \u00eemi pl\u0103cea, nu m\u0103 gr\u0103beam s\u0103 o termin, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu g\u0103seam alta care mi se p\u0103rea frumoas\u0103. Nu p\u0103r\u0103seam spa\u021biul ocrotitor al uneia p\u00e2n\u0103 nu aveam posibilitatea de a intra \u00een lumea celeilalte. C\u0103r\u021bile m\u0103 ocroteau!
\nAm \u00eenceput s\u0103 citesc \u201eFra\u021bii Jderi\u201d \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 de Cr\u0103ciun, c\u00e2nd sarmalele sf\u00e2r\u00e2iau pe plita \u00eencins\u0103, mirosind ispititor. Era o edi\u021bie scump\u0103, legat\u0103 \u00een piele ro\u0219ie \u0219i ap\u0103rut\u0103 sub supravegherea autorului. Am parcurs trilogia lui Faulkner \u00eentr-o var\u0103, la umbra unor plopi \u0219i s\u0103lcii dintr-un z\u0103voi aflat \u00een fundul gr\u0103dinii \u0219i am f\u0103cut cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu opera lui Dino Buzzati \u00een cimitir, printre crini, st\u00e2njenei, tufe de liliac \u0219i fragi s\u0103lbatici.
\n \u00cen preumbl\u0103rile mele prin gr\u0103dinile s\u0103lb\u0103ticite ale s\u0103tenilor, umbrite de salc\u00e2mi seculari \u0219i corcodu\u0219i uria\u0219i, am descoperit, \u00eentr-o zi, o poian\u0103 acoperit\u0103 cu iarb\u0103 de un verde intens \u0219i cu flori albastre, puternic mirositoare. Abia peste treizeci de ani, c\u00e2nd locul acela disp\u0103ruse cu totul, mi-am dat seama c\u0103 erau flori de lavand\u0103!
\n Era o adev\u0103rat\u0103 jungl\u0103 cu salc\u00e2mi \u0219i corcodu\u0219i. Printre crengile corcodu\u0219ilor \u0219i tufele de gard viu am v\u0103zut \u00eentr-o zi cum lic\u0103re o poian\u0103 albastr\u0103. Lumini\u0219ul era plin de cioburi de sticl\u0103 colorat\u0103 \u0219i de pietre ascu\u021bite, ascunse de iarba verde \u0219i gras\u0103. Spre ochiul albastru al cerului, ivit printre v\u00e2rfurile arborilor, se \u00eentindeau flori violete de lavand\u0103. Erau peste tot \u0219i miresmele f\u0103ceau ca aerul s\u0103 par\u0103 un ulei greu, adormitor. \u00cemi pl\u0103cea s\u0103 m\u0103 \u00eentind printre flori \u0219i s\u0103 urm\u0103resc albinele \u0219i fluturii cu desene uimitoare pe aripi. Unii veneau \u0219i se a\u0219ezau pe p\u0103rul meu, de culoarea miezului de dovleac. Descoperisem fluturii c\u00e2nd b\u0103tr\u00e2nul \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor, cu figura desfigurat\u0103 de furie, ne-a ordonat s\u0103 prindem fiecare c\u00e2te o sut\u0103 de fluturi. \u201eOmizile mi-au m\u00e2ncat livada\u201d a mai urlat o dat\u0103 fiorosul mo\u0219neag \u0219i ne-a aruncat o privire \u00eenc\u0103rcat\u0103 de ur\u0103. Dup\u0103-amiaz\u0103, copiii, femeile \u0219i bunicii au \u00eenceput v\u00e2n\u0103toarea, care cu ce putea. D\u0103deau cu p\u0103l\u0103riile, cu m\u0103turile, cu ciomegele, cu \u0219epcile, cu basmalele. \u0218i fugeau ca apuca\u021bii chiar \u0219i cei care trecuser\u0103 de optzeci de ani. Voiau s\u0103 fac\u0103 norma ordonat\u0103 de dasc\u0103l.
\nM\u0103 duceam zilnic \u00een lumini\u0219ul acela, m\u0103 \u00eentindeam pe iarb\u0103 \u0219i \u00eencepeam s\u0103 citesc. Exploram lumea \u201eCire\u0219arilor\u201d. Singurul meu prieten de joac\u0103 era intrigat c\u0103 nu mai eram de g\u0103sit. Mii de fluturi albi \u0219i colora\u021bi se a\u0219ezau pe flori, pe iarb\u0103 \u0219i chiar pe fa\u021ba mea. At\u00e2\u021bia fluturi n-am mai v\u0103zut dec\u00e2t peste mul\u021bi ani, \u00een primul an de apostolat, c\u00e2nd ace\u0219tia intrau \u00een roiuri infinite, \u00een v\u00e2rtejuri ireale, prin ferestrele s\u0103lilor de clas\u0103, unde mureau \u00een gr\u0103mezi mari, dup\u0103 ce se zb\u0103teau o vreme. Pomii erau asedia\u021bi de viscolul lor \u0219i atunci, v\u0103z\u00e2nd aievea, \u00een mijlocul pomilor nin\u0219i, doi cerbi \u2013 unul era r\u0103nit \u0219i de unde or fi ap\u0103rut nici ast\u0103zi nu-mi dau seama – n-am mai fost sigur dac\u0103 m\u0103 plimb prin curtea unei \u0219coli sau m\u0103 mi\u0219c \u00eentre filele unei c\u0103r\u021bi. M\u0103 sim\u021beam \u00eemp\u0103cat \u0219i singur\u0103tatea mi se p\u0103rea o binecuv\u00e2ntare. P\u00e2n\u0103 \u00eentr-o zi, c\u00e2nd un tovar\u0103\u0219 de joac\u0103 m-a z\u0103rit prin sp\u0103rtura unui gard viu. Prad\u0103 unui impuls de ne\u00een\u021beles, a n\u0103v\u0103lit \u00een paradisul meu cu lavand\u0103. Uluit \u0219i derutat, a \u00eenceput s\u0103 omoare fluturii \u0219i s\u0103 calce florile \u00een picioare. A tot f\u0103cut asta p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd o albin\u0103 l-a \u00een\u021bepat \u00een obraz \u0219i el a luat-o la goan\u0103, url\u00e2nd. Locul era devastat. Nu \u0219i-a mai revenit niciodat\u0103. Treceam \u0219i priveam ce mai r\u0103m\u0103sese din lumea mea, t\u0103inuit\u0103 o vreme cu grij\u0103. Dar nu mai era dec\u00e2t v\u00e2ntul, care se strecura printre ramuri, s\u0103 m\u0103 spioneze.
\nO secven\u021b\u0103 \u00eemi st\u0103ruie \u00eemi memorie. Mergeam pe l\u00e2ng\u0103 gard cu o triciclet\u0103 minuscul\u0103. M-am l\u0103sat pe spate \u0219i \u0219aua s-a rupt. \u00cemi mai amintesc cum noi, cei c\u00e2\u021biva copii de acolo, m\u00e2ncam zmeur\u0103 \u0219i dude de la ciobanul cel hain. Dudele c\u0103deau \u0219i pe b\u0103legar \u0219i e posibil s\u0103 fi f\u0103cut hepatit\u0103 fiindc\u0103 fructele nu erau sp\u0103late. \u021ain minte cum le \u00eentreba mama pe asistentele de la Vadu-Lat:
\n\u2500 De unde, doamn\u0103, se ia microbul \u0103sta?
\n\u2500 Nu se \u0219tie de unde! Nici doctorii nu \u0219tiu.
\nIarna, \u00een gura serii, f\u0103ceam cu Momoc un om de z\u0103pad\u0103 la poart\u0103. Apoi aruncam ap\u0103 pe podi\u0219ca \u00eenclinat\u0103 \u0219i f\u0103ceam un ghe\u021bu\u0219 ca oglinda. Diminea\u021ba g\u0103seam totdeauna omul de z\u0103pad\u0103 d\u0103r\u00e2mat. \u00centr-un r\u00e2nd, m-am pref\u0103cut c\u0103 intru \u00een cas\u0103 \u0219i m-am pus la p\u00e2nd\u0103. Ion a f\u0103cut cinzeci de metri c\u0103tre casa lui, apoi s-a \u00eentors \u0219i a d\u0103r\u00e2mat mom\u00e2ia de z\u0103pad\u0103. Am deschis poarta \u0219i l-am surprins \u00een plin\u0103 ac\u021biune. A luat-o la fug\u0103 c\u0103tre cas\u0103. Dac\u0103 a doua zi veneau popa \u0219i dasc\u0103lul cu botezul, m\u0103 veseleam stra\u0219nic. \u00cei vedeam pe cei doi \u00een cap\u0103tul podi\u0219tii, apoi se pr\u0103v\u0103leau am\u00e2ndoi, gr\u0103mad\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een gard, cu co\u0219ul de colaci peste ei. Popa Ruse era un om bl\u00e2nd \u0219i nu se sup\u0103ra niciodat\u0103. C\u00e2nd mama \u00eei d\u0103dea un b\u0103nu\u021b pentru botez, el mi-l d\u0103dea mie \u0219i m\u0103 binecuv\u00e2nta.
\n\u00cemi mai amintesc cum \u00een ni\u0219te zile de prim\u0103var\u0103, cu v\u00e2nt puternic, citeam \u201eVia\u021ba lui Alexandru Macedonski\u201d de Adrian Marino.
\nM-a marcat mult uciderea c\u00e2inelui. Aveam un c\u00e2ine, Azoric\u0103, foarte inteligent. C\u00e2nd tata venea acas\u0103 \u0219i parcurgea cei zece kilometric care ne despart de localitatea Roata de Jos, se pomenea cu c\u00e2inele c\u0103-i s\u0103rea \u00een bra\u021be. Doctorul veterinar \u00eenso\u021bit de c\u00e2\u021biva in\u0219i trecea din gospod\u0103rie \u00een gospod\u0103rie, prindea c\u00e2inii \u0219i le f\u0103cea injec\u021bii cu benzin\u0103 \u00een inim\u0103. \u00cemi amintesc c\u0103 ascunsesem c\u00e2inele \u00een grajdul unui vecin, \u00eempreun\u0103 cu c\u0103\u021belu\u0219a acestuia. C\u00e2nd c\u0103l\u0103ii au b\u0103tut \u00een u\u0219\u0103, c\u0103\u021belu\u0219a a \u00eenceput s\u0103 schel\u0103l\u0103ie. Au fost ucise am\u00e2ndou\u0103 patrupedele. L-au \u021binut pe Azoric\u0103, i-au f\u0103cut injec\u021bia \u0219i l-au eliberat. Animalul, cel mai bun prieten al meu, a mai fugit cincisprezece metri, apoi s-a pr\u0103bu\u0219it. Uciga\u0219ii au luat cadavrul \u0219i l-au aruncat \u00eentr-o c\u0103ru\u021b\u0103 plin\u0103 de c\u00e2ini mor\u021bi.
\nErau \u0219i dou\u0103 fete care se jucau cu noi. E ciudat c\u0103 ne preocupa sexul \u00eenc\u0103 de la opt ani. Fetele se l\u0103sau p\u0103trunse de b\u0103ie\u021bii mai mari, dar eu fusesem instruit de mama s\u0103 nu fac a\u0219a ceva, fiindc\u0103 fetele r\u0103m\u00e2n gravide. Ele se \u00eentindeau pe p\u0103m\u00e2nt, b\u0103ie\u021bii le desf\u0103ceau picioarele \u0219i peste pu\u021bin se auzeau t\u00e2nguiri de copil ars cu ceva, \u00een timp ce b\u0103ie\u021bii d\u0103deau din fund \u0219i le acopereau fetelor gura cu m\u00e2na.
\n\u2500 Auuuu! Auuuu!<\/p>\n

(Fragment din \u201eAmintirile unui optzecist \u00eent\u00e2rziat\u201d)<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Paul BLAJ *** \/diminea\u021ba devreme motorul unei ma\u0219ini ca un suflet de pas\u0103re\/ \/ca o fat\u0103 frumoas\u0103 \u00een pervaz privind<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15473"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15473"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15473\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15477,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15473\/revisions\/15477"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15473"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15473"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15473"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}