{"id":15415,"date":"2021-07-30T23:32:24","date_gmt":"2021-07-30T20:32:24","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15415"},"modified":"2021-07-30T23:32:24","modified_gmt":"2021-07-30T20:32:24","slug":"spatii-culturale-nr-53-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15415","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 53 (12)"},"content":{"rendered":"

Valentina BECART <\/strong>
\n\"\"

\u201e… cred c\u0103 am albit iubind, scriind, fiind poezie…\u201d<\/strong>
\n\"\"

\t\u201eDac\u0103 omul nu este etern, valorile sunt \u00een schimb eterne, \u0219i de aceea numai \u00een numele lor, deci al unor identit\u0103\u021bi transcendente existen\u021bei noastre individuale, putem protesta \u00eempotriva mor\u021bii.\u201d(…). \u201eTriumful artistului rezid\u0103 \u00een capacitatea de a-\u0219i transcende determin\u0103rile limitative, \u00eenscriindu-\u0219i experien\u021ba intern\u0103 \u00een durata operei. Prin luciditatea sa creatoare, artistul transform\u0103 un destin suportat \u00eentr-un destin dominat.\u201d ( Medita\u021bii critice \u2013 Aron Cotru\u0219).
\n \tPoeta Mihaela Meravei se al\u0103tur\u0103 celor care \u201eprotesteaz\u0103\u201d, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 smulg\u0103 Universului c\u00e2teva din tainele nev\u0103zute, contur\u00e2nd \u00een versuri o lume plin\u0103 de simboluri variate care confer\u0103 valoare poeziei. Astfel, public\u0103 din crea\u021biile sale \u00een diverse reviste, antologii, aduc\u00e2nd \u00een lumina tiparului trei volume de autor: Via\u021ba pe vertical\u0103 (2012), Sim\u021buri elementare (2013), Cu inima lipit\u0103 de fereastr\u0103 (2014), Duminica p\u0103p\u0103diei (2015), Semantica luminii (2016). \u201eMihaela Meravei scrie o poezie neomodern\u0103, esen\u021bializat\u0103, utiliz\u00e2nd un stil lapidar, renun\u021b\u00e2nd la pitorescul inutil.\u201d (Lucian Gruia). Poezia, aceast\u0103 tr\u0103ire ca un \u201estrop de ap\u0103 vie\u201d, este un leac, o stare \u201evindec\u0103toare\u201d pentru poeta Mihaela Meravei.
\nFantezia creatoare a autoarei \u00ee\u0219i desface aripile \u0219i transcende dincolo de palpabil, acolo unde neb\u0103nuite taine a\u0219teapt\u0103 s\u0103-\u0219i \u00eemplineasc\u0103 rostul. \u201edin nop\u021bi prea albe\/ s\u0103 le pot dormi\/ m\u0103 mut \u00een casa sufletului\/ unde\/ \u0219i-au l\u0103sat amprenta\/ cuvinte f\u0103r\u0103 timp\/ \u00eenflorite pe ram de rogvaiv\/ crescut \u00een mine ca trup\/ din trupul poeziei\/ venind\/ din ad\u00e2nc\/ vindec\u0103toare\/ ap\u0103 vie. (ap\u0103 vie).
\n Doar cobor\u00e2nd \u00een ad\u00e2ncurile abisale ale sufletului, acolo unde are loc o adev\u0103rat\u0103 ardere, o adev\u0103rat\u0103 alchimie a tr\u0103irilor, doar astfel poate fi adus \u00een lumin\u0103 \u201etrupul poeziei\u201d.
\n Dup\u0103 ce toate sunt trecute prin \u201esita veche de c\u00e2nd lumea\u201d, cuv\u00e2ntul este l\u0103sat s\u0103 se scalde \u00een \u201efluviu de lumin\u0103\u201d. \u00cen momentele de cump\u0103n\u0103, de grea melancolie, poeta nu \u0219i-a dorit la \u201ec\u0103p\u0103t\u00e2i\u201d nimic altceva dec\u00e2t (poezie): \u201ec\u00e2nd mi s-au fr\u00e2nt aripile\/ m-ai prins \u00een palme\/ din suflet \u021bi-ai f\u0103cut c\u0103u\u0219\/ s\u0103-mi pot odihni neodihna\/ privire \u00een privire\/ g\u00e2nd \u00een g\u00e2nd\/ m-ai ren\u0103scut.. A\u0219 putea spune c\u0103 aceast\u0103 descriere \u00een versuri seam\u0103n\u0103 cu o adev\u0103rat\u0103 declara\u021bie de iubire, chiar mai mult. O contopire a poetei cu inima, cu tres\u0103rirea cuv\u00e2ntului. Iat\u0103 c\u00e2teva exemple care vin s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 afirma\u021bia de mai sus: \u201eo iubesc pe ea…\/ pereche a sufletului meu\u201d (poezia); \u201epoetul iube\u0219te,\/ \u00eemp\u0103r\u021bindu-\u0219i sufletul\/ \u00een dou\u0103sprezece aripi\/ c\u00e2te una pentru fiecare dintre noi\/ \u0219i pentru fiecare trecere a lunii\u201d (dou\u0103sprezece aripi); \u201emi-am pus cuvintele la \u00eenmugurit\/ nimeni nu le \u0219tie \u00een afar\u0103 de greieri\u201d… (cuv\u00e2ntul ca o piatr\u0103); \u201eeu car cuvintele cu inima\/ scormonind \u00eentunericul s\u0103-mi aflu lumina\/ adun crengi de m\u0103slin s\u0103 ridic altar poeziei\u201d… (spune\u021bi-mi scarabeu); \u201em\u0103 voi pleca totdeauna smerit\u0103 \u00een fa\u021ba cuvintelor\u2026 (cuv\u00e2ntul ca o piatr\u0103) etc.
\n Pentru poeta Mihaela Meravei anotimpurile au o semnifica\u021bie aparte: \u00eendr\u0103ge\u0219te prim\u0103vara ca \u0219i toamna, se las\u0103 sedus\u0103 de un apus de soare. \u0218i totu\u0219i, cel care \u00eei confer\u0103 un sens, un \u021bel, un scop este r\u0103s\u0103ritul: \u201eplutim deasupra a\u0219tept\u0103rilor\/ \u00eentr-un ocean de aer\/ p\u0103s\u0103ri Ibis str\u00e2ngem \u00eentre aripi apusul\/ pentru a ne reg\u0103si r\u0103s\u0103ritul\/ \u00een poezie\u201d. Ce poate fi mai frumos, mai sublim dec\u00e2t o evadare din \u00eentunericul nop\u021bii \u00een acest r\u0103s\u0103rit numit poezie, cuv\u00e2nt modelat \u201ecu r\u00e2vn\u0103\u201d, care se \u201e\u00eentoarce bumerang\/ \u00een mine s\u0103-\u0219i lase amprenta\u201d.
\nMetaforele simbolizante, relevante confer\u0103 versurilor valen\u021be de o expresivitate deosebit\u0103. Exemple: \u201etriste\u021bea hiberneaz\u0103 \u00een inimile noastre \u00eenfierate\u201d; \u201efra\u021bi de p\u00e2ine \u0219i sare\u201d; \u201e\u00een timp ce mamele \u021bip\u0103 n\u0103sc\u00e2nd \u00eengeri\u201d; \u201e\u00een fiecare diminea\u021b\u0103\/ \u00eembrac un poem alb\/ \u0219i ies \u00een lumea\/ z\u0103pezilor ve\u0219nice\u201d; \u201e\u021bi se uscase cocoa\u0219a de prea mult de\u0219ert\u201d; \u201ecum a\u0219 putea s\u0103-\u021bi fiu Zeie\/ dar tu s\u0103 nu-mi fii Dumnezeu\u201d; \u201edeschide coasta cerului\/ s\u0103 poat\u0103 evada ziua de m\u00e2ine\u201d etc.
\n Cuvintele se revars\u0103 din albie, adesea, c\u0103ut\u00e2nd zone rarefiate pentru noi respira\u021bii, puncte culminante pentru concentrarea ideilor: \u201ede lumina aceasta de care\/ mi s-au contaminat\/ toate slovele\/ ca de cel mai ad\u00e2nc \u0219i misterios\/ cancer al iubirii\/ nu m\u0103 poate vindeca nicio incertitudine\/ doar conservarea\/ m\u0103 face uneori s\u0103 r\u0103m\u00e2n\/ ancorat\u0103 de p\u0103m\u00e2nt\/ picur\u00e2ndu-mi\/ prin arterele amintirilor\/ c\u00e2te un gram de morfin\u0103\/ la fiecare or\u0103 de fericire\/ respirat\u0103\/ altfel a\u0219 fi\/ \u00een urcare liber\u0103\/ p\u00e2n\u0103 la contopire\u201d (urcare liber\u0103).
\n Volumul \u201eCinci degete\u201d, semnat de Mihaela Meravei, poate fi interpretat ca un univers de st\u0103ri, de o uimitoare varietate, \u00een toate tonurile, aruncate pe culmi, cobor\u00e2te \u00een ad\u00e2nc, cufundate \u00een noapte sau sc\u0103ldate \u00een cea mai bl\u00e2nd\u0103 lumin\u0103. O gam\u0103 impresionant\u0103 de tr\u0103iri diferite, a\u0219a cum diferite sunt \u201ecele cinci degete\u201d. At\u00e2t de diferen\u021biate, dar apar\u021bin\u00e2nd unui \u00eentreg: sufletului, eului poetic.
\nLimbajul degajat, estetizat, m\u00e2nuit cu subtilitate \u00eencearc\u0103 s\u0103 ascund\u0103 nelini\u0219tile spirituale, st\u0103rile tensionate. Ele sunt sesizabile, percepute, dar nu la modul dramatic, sf\u00e2\u0219ietor, dimpotriv\u0103, a\u0219ezate \u00eentr-o lumin\u0103 temperat\u0103, cu oarecare deta\u0219are. Doar prin aceast\u0103 \u201edeta\u0219are\u201d, de o situa\u021bie anume…, poeta a putut s\u0103 ne poarte prin stratul fertil al cuv\u00e2ntului.
\n Expresiile poetice surprind cititorul prin construc\u021bia lor, aparent transparent\u0103, dar cu bogate, profunde \u0219i variate semnifica\u021bii. Exemple elocvente: \u201elocul din st\u00e2nga mea are forma unei raze\/ o modelez la nesf\u00e2r\u0219it, cu speran\u021ba stelei…\u201d; \u201ediminea\u021ba \u00eemi mu\u0219c\u0103 buzele cu din\u021bi de prim\u0103var\u0103\/ p\u00e2n\u0103 la mirare\u201d; \u201etimpul st\u0103 cu fruntea \u00een pumnii plini de flori\/ miroase a uitare prin toate b\u0103t\u0103ile clopotului\u201d; \u201ep\u00e2n\u0103 s\u0103 te cunosc alergam cu inima\/ goal\u0103 prin zorii dimine\u021bii\/ mirosind a iasomie\u201d; \u201evine un timp \u00een care \u00eencepi s\u0103 te \u00eentrebi dac\u0103\/ mai ai loc s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti \u00eentr-un arbore\u201d etc.
\nCapacitatea de metamorfozare a g\u00e2ndurilor depinde de osmoza dintre privire \u0219i ceea ce cuprinde ea. Natura este locul magic care aduce prospe\u021bime \u0219i momente de inspira\u021bie. \u0218i \u201edin ea respir cu intui\u021bia luminii\u201d, ne spune poeta care \u00ee\u0219i ia \u201epor\u021bia de via\u021b\u0103\/ \u00eentr-o prim\u0103var\u0103-rug\u0103ciune\u201d, atunci c\u00e2nd arunc\u0103 \u201en\u0103vodul\u201d imagina\u021biei fecunde \u201e\u00een fiecare diminea\u021b\u0103\u201d senin\u0103.
\n Einstein spunea: \u201eCea mai frumoas\u0103 \u015fi mai profund\u0103 tr\u0103ire omeneasc\u0103 este misterul\u201d. Dup\u0103 p\u0103rerea lui Einstein, sentimentele tainei se afl\u0103 la originea tuturor tendin\u0163elor profunde din \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi din art\u0103. Tr\u0103irile tainice au inspirat mitologia, eposul, literatura, arta. Scopul poeziei este acela de a l\u0103sa ferestre deschise c\u0103tre contemplare, c\u0103tre interpretare. Cuv\u00e2ntul este lumina interioar\u0103, focul spiritului care-\u0219i caut\u0103 spa\u021bii de manifestare. Poeta Mihaela Meravei este captivat\u0103 de tot ce o \u00eenconjoar\u0103, dar, dincolo de dureri, triste\u021bi, dezam\u0103giri, reu\u0219e\u0219te s\u0103-\u0219i \u00eendrepte privirea \u0219i sufletul c\u0103tre lumin\u0103: \u201ec\u0103ut\u00e2nd lumina s\u0103-mi pot umple\/ golul \u00eentunericului \u00een care m-am n\u0103scut ca \u0219i tine.\u201d Aproape \u00een \u00eentregul volum, exist\u0103 aceast\u0103 c\u0103utare febril\u0103 a luminii, convins\u0103 fiind c\u0103 doar \u201esc\u0103ldat \u00een lumin\u0103\u201d sufletul \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te fericirea \u0219i adev\u0103rata identitate. Voi \u00eencerca s\u0103 m\u0103 opresc asupra c\u00e2torva versuri: \u201em\u0103 inunzi cu particule de lumin\u0103\u201d; \u201e\u0219i cu lumin\u0103 sf\u00e2nt\u0103\/ prelins\u0103 din candela prim\u0103verii\u201d; \u201ez\u00e2mbind am \u00eenv\u0103\u021bat\/ s\u0103 deschid fereastra spre lumin\u0103\u201d; \u201ecum \u00eengenuncheaz\u0103 smerit\/ \u00een biserica din lumin\u0103\u201d; \u201ede lumina aceasta de care mi s-au contaminat toate slovele\u201d; \u201e\u0219i dac\u0103 \u021bi-a\u0219 aduce lumina\/ de care \u00eemi \u0219opte\u0219ti c\u0103 ai nevoie\u201d… etc.
\nTemele cuprinse \u00een volum sunt variate: nevoia de lumin\u0103, de purificare, de vis, de iubire, de certitudine. Nu lipsesc nici teama existen\u021bial\u0103, zbuciumul, triste\u021bea, pustiul zilei, singur\u0103tatea. Versuri profunde, cu metafore deosebite, o \u00eembinare armonioas\u0103 \u00eentre sensibilitate \u0219i intelectualitate sunt cele ce urmeaz\u0103: \u201eoh, cum m-a\u0219 \u00eentoarce din pustiul zilei\/ \u00eenflorind triumf\u0103toare\/ dac\u0103 ai putea s\u0103 \u00een\u021belegi\/ c\u0103 treizeci de minute de lumin\u0103\/ ne-a\u0219tern eternitatea la picioare (treizeci de minute de lumin\u0103); \u201euneori greierii \u00eemi c\u00e2nt\u0103 durerea\/ dar nu voi l\u0103sa pas\u0103rea dintre noi\/ s\u0103 tremure de frica zborului\u201d (arip\u0103 pentru am\u00e2ndoi); \u201e\u00eentr-un timp c\u00e2nd soarele\/ \u00ee\u0219i r\u0103t\u0103cise r\u0103s\u0103ritul prin asfin\u021bit\/ m-ai chemat s\u0103-\u021bi locuiesc \u00een suflet\/ nu aveam bagaj\/ doar versurile \u00eemi acopereau\/ goliciunea\u201d… etc.
\nIat\u0103 cum poezia, aceast\u0103 art\u0103 a vorbirii, are darul de a subjuga, fascina p\u00e2n\u0103 la obsesie. Da. Poezia a devenit \u201eobsesia\u201d dorit\u0103, \u00eendr\u0103git\u0103 de poeta Mihaela Meravei. \u00cencrez\u0103toare \u00een for\u021ba imaginarului, aceasta tr\u0103ie\u0219te pre\u021b de c\u00e2teva clipe \u2013 versuri, sentimentul reg\u0103sirii fericirii inocente, copil\u0103re\u0219ti, l\u0103s\u00e2ndu-se prad\u0103 acelui timp plin de miraj \u0219i bucurie nesf\u00e2r\u0219it\u0103.
\nPoeta nu este scutit\u0103 de nelini\u0219tea c\u0103ut\u0103rilor perpetue, r\u0103t\u0103cind prin labirinturile vie\u021bii, dar poart\u0103 mereu \u00een suflet speran\u021ba, speran\u021ba \u00een drumul spre sine, spre esen\u021ba divin\u0103. Singura tr\u0103ire puternic\u0103 care ne apropie de acest adev\u0103r este iubirea. F\u0103r\u0103 iubire, acest sentiment unic, nici zorile, nici anotimpurile \u0219i nici florile n-ar mai avea acela\u0219i farmec. Ca urmare, iubirea \u0219i-a f\u0103cut \u201ecuib\u201d aproape \u00een fiecare poezie semnat\u0103 de Mihaela Meravei, \u201epentru c\u0103 iubirea nu are legi\/ nu are limit\u0103 \u0219i…\/ mereu ne surprinde\/ desfrunzi\u021bi\u201d… (desfrunzi\u021bi).
\nIat\u0103 c\u00e2teva versuri sugestive care au \u00een \u021bes\u0103tura lor rafinat\u0103 ad\u00e2ncimi suflete\u0219ti care predispun la tr\u0103iri complexe: \u201ejum\u0103tate tu, jum\u0103tate eu…\/ doi trubaduri la cap\u0103t de poduri\/ c\u0103ut\u00e2nd lumina\u201d (robii iubirii); \u201efiecare arbore \u00een p\u0103durea sa\/ fiecare \u00eenger \u00eentr-un om\/ p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd inima \u00eemi va lua forma inimii tale\/ \u0219i atunci\/ \u00ee\u021bi voi povesti c\u00e2t de simplu este\/ s\u0103 tr\u0103im \u00eentr-o singur\u0103 inim\u0103\u201d ( poveste simpl\u0103); \u201elas\u0103-m\u0103 s\u0103 nu mai dorm\/ s\u0103 nu mai m\u0103n\u00e2nc\/ ori s\u0103 respir doar cu o jum\u0103tate de inim\u0103\/ cealalt\u0103 amor\u021bit\u0103 f\u0103r\u0103 perechea ei\/ las\u0103-m\u0103 s\u0103 sper s\u0103 cred\/ \u0219i s\u0103 visez c\u0103 nu am visat\/ iar tu c\u00e2ndva mi-ai fost umbr\u0103\u201d(jum\u0103t\u0103\u021bi de umbr\u0103); \u201efil\u0103 cu fil\u0103 m\u0103 r\u0103sfoie\u0219ti\/ ca pe Kabbalah f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u0219it\/ \u0219i-mi este soare \u00een g\u00e2nd c\u00e2nd cresc b\u0103rbate\/ vl\u0103star din trupul t\u0103u\u201d (uit s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2nesc).
\nC\u00e2nd via\u021ba devine o povar\u0103, – \u201enu m\u0103 \u00eentreba cum pot s\u0103 tr\u0103iesc fiecare centimetru din aceast\u0103 via\u021b\u0103\u201d, poeta nu abandoneaz\u0103, dimpotriv\u0103, \u00ee\u0219i str\u00e2nge toate \u201enecuvintele\u201d a\u0219tept\u00e2nd metamorfoza lor \u00een \u201dnoaptea de m\u00e2ine\u201d. Odat\u0103 cu ivirea zorilor, \u201e\u00een timp ce mamele \u021bip\u0103 n\u0103sc\u00e2nd \u00eengeri\u201d, iar \u201elumina se t\u00e2r\u0103\u0219te prin tran\u0219ee\u201d, se reface din cioburi \u0219i \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 zboare \u201ecu o singur\u0103 arip\u0103\u201d. At\u00e2t timp c\u00e2t muza \u00eei va sta \u00een preajm\u0103, poezia o va purta spre soare – r\u0103sare, pe drumul \u201epavat cu metafore de Carara\u201d…<\/p>\n


\nG\u00fcner AKMOLLA<\/strong>
\n\"\"

Un mod original de transpunere a interferen\u0163ei om-natur\u0103<\/strong><\/p>\n

Romanele scriitoarei Diana Dobri\u021ba B\u00eelea ni se prezint\u0103 astfel: Iubirea urc\u0103 muntele \u2013 2004, reeditat \u00een 2015; De ce iubim? \u2013 2015; Dragoste \u015fi r\u0103zboi \u2013 2016; \u00cengerul Linei \u2013 2016; Omul dintre dou\u0103 lumi – 2017.
\nPentru cititorul care se afl\u0103 la primul contact cultural-literar cu scrisul Dianei Dobri\u021ba B\u00eelea, a\u0219 veni cu c\u00e2teva preciz\u0103ri\/ tr\u0103s\u0103turi importante care domin\u0103 opera acestei tinere scriitoare, a c\u0103rei personalitate puternic\u0103 atrage ca un magnet aten\u021bia grupurilor culturale ale Constan\u021bei; de aceea am \u0219i deschis pagina demersului meu analitic cu citarea volumelor care i-au impresionat pe iubitorii de cultur\u0103 din \u021binutul unic de la malul m\u0103rii, chiar prin temele abordate cu succes: iubirea\/ sentimentul uman, aspira\u021bia spre o via\u021b\u0103 demn\u0103, destinul femeii rom\u00e2nce, \u00een \u021bar\u0103 \u0219i \u00een \u201eneagra str\u0103in\u0103tate\u201d, tradi\u021bii \u0219i credin\u021be rom\u00e2ne\u015fti, destinul celor de la marginea societ\u0103\u021bii, integrarea \u00een \u201eeuropean\u201d p\u0103str\u00e2nd intact\u0103 spiritualitatea rom\u00e2neasc\u0103! Aceasta este Diana Dobri\u021ba B\u00eelea, care \u00ee\u015fi a\u015faz\u0103 ac\u0163iunea romanului la care vom face referire, \u201eOmul dintre dou\u0103 lumi\u201d, \u00een Dobrogea multietnic\u0103 \u0219i at\u00e2t de original\u0103 prin geografie, prin istorie \u0219i prin babilonice graiuri…
\nCele dou\u0103 cuvinte-cheie din titlul at\u00e2t de inspirat ales, \u201eomul\u201d \u0219i \u201edou\u0103 lumi\u201d se cer ad\u00e2ncite ca la orice introducere literar\u0103. Eterna enigm\u0103 a fiin\u021bei umane pentru scriitorul tuturor timpurilor o constituie lumile care configureaz\u0103 at\u00e2t realul, c\u00e2t \u0219i irealul! Unitatea sau separa\u021bia depinde de cititor, de cultura \u0219i de aspira\u021bia acestuia spre cultura universal\u0103! O carte original\u0103 \u015fi o scriitoare extrem de talentat\u0103 ne ofer\u0103 imaginea absolut artistic\u0103 a omului \u0219i a lumilor create de el, a OMULUI ca fiin\u021b\u0103 central\u0103 a unui univers surprinz\u0103tor \u2013 satul dobrogean G\u00c2RLICIU \u2013 sat \u00een care realul se unific\u0103 pe nea\u0219teptate cu imaginarul, naturalul se \u00eentrege\u0219te cu supranaturalul, ritualuri vechi farmec\u0103 via\u021ba \u0219i se configureaz\u0103 o or\u00e2nduial\u0103 unic\u0103. Satul natal devine centrul universului, dar aici avem un univers bizar, cu credin\u021be \u0219i visuri care ne \u00eenc\u00e2nt\u0103 via\u021ba \u0219i moartea. Se tr\u0103ie\u0219te \u00eentr-un ambient de ape, de p\u0103duri, de viet\u0103\u021bi care \u00eel completeaz\u0103 pe om, satul G\u00e2rliciu fiind a\u0219ezat la confluen\u021ba a trei jude\u021be, cum \u00eemi m\u0103rturisea autoarea \u00eentr-una din convorbirile noastre : Constan\u021ba, Tulcea \u015fi Br\u0103ila. N-ar conta hotarul, e de ajuns s\u0103 ne situ\u0103m cu Diana-Dobri\u021ba pe malul Lacului Hazarl\u00e2c (iertat\u0103 s\u0103-mi fie paralela f\u0103cut\u0103 cu Marea Hazar din nordul caucazian!), apoi s\u0103 cobor\u0103m pe Dun\u0103rea vr\u0103jit\u0103 spre Siutghiol sau spre Sulina, av\u00e2nd \u00een suflet \u0219i \u00een jur P\u0102DUREA din care se aude un altfel de Babel al graiurilor dobrogene de ieri \u0219i de azi… \u00centr-un asemenea loc, personajele apar\u021bin \u0219i ele imagina\u021biei umane desc\u0103tu\u0219ate de reguli ce \u00eengr\u0103desc spa\u021biul vital al omului liber. Iubirea pentru om se poate defini, \u00een carte, ca un personaj colectiv. Ileana este eroina, personaj de basm, frumoasa Cos\u00e2nzeana. Miticul eminescian \u201eC\u0103lin Nebunul\u201d este \u00een roman, simplu, C\u0103lin, fl\u0103c\u0103ul care ne fascineaz\u0103 \u0219i fizic, dar mai ales spiritual. Numai autoarea putea s\u0103-l imortalizeze \u00een acest portret original: \u201eT\u00e2n\u0103rul avea \u00een jur de dou\u0103zeci \u0219i cinci de ani, era \u00eenalt \u0219i lat \u00een umeri, prea lat pentru gusturile ei, \u0219aten, ars de soare \u0219i cu ochii de un verde tulbure, ca ai Dun\u0103rii (…). Nu pare \u021b\u0103ran, se g\u00e2ndi Ileana. Seam\u0103n\u0103 cu fluviul, pun pariu c\u0103 miroase ca un pe\u0219te, \u0219i totu\u0219i are ceva \u00een el… o elegan\u021b\u0103 cultivat\u0103, care demonstreaz\u0103 c\u0103 n-a fost podar de c\u00e2nd lumea…\u201d (op. cit. pag. 20-21). \u0218i dac\u0103 a\u0219ez\u0103m acest portret \u00eentr-o linie paralel\u0103 cu evocarea ritualului cunoscut de popor ca apar\u021bin\u00e2nd credin\u021bei \u00een puterea \u015fi rolul Caloianului, avem pragul dintre cele dou\u0103 lumi. T\u00e2n\u0103ra scriitoare ne ini\u021biaz\u0103 \u00een lumea real\u0103 \u0219i \u00een lumea imaginar\u0103 cu art\u0103, p\u0103str\u00e2nd m\u0103sura, pentru a fi conving\u0103toare \u0219i demonstr\u00e2ndu-ne subtil c\u0103 cele dou\u0103 lumi exist\u0103. Celelalte personaje au, fiecare, un rol clar, cu atribute mai mult sau mai pu\u0163in ancorate \u00een suprareal: Luana, Maurice, Liviu, tanti Tudora, Floric\u0103, baba Marioara, dar, mai ales, Dun\u0103rea, ad\u00e2ncurile ei, valurile sale, p\u0103durea, \u0219acalii, somnoaica, v\u00e2ntul, clopotele, Sf\u00e2ntul Ilie cu merele copiilor prea devreme prelua\u021bi de eternitate… Merele \u0219i mamele pruncilor mor\u0163i \u00eentregesc \u201eun ritual al sferelor colorate care cad din cer, unind cerul cu p\u0103m\u00e2ntul\u201d \u2013 a\u0219a se \u00eenf\u0103ptuie\u0219te pentru satul G\u00e2rliciu \u0219i pentru g\u00e2rlicenii de ieri \u0219i de totdeauna o poart\u0103 sui-generis \u00eentre lumea viilor \u015fi cea a mor\u0163ilor. Prezentarea acestui fapt de c\u0103tre prozatoare este de o simplitate dezarmant\u0103: \u201eIleana observ\u0103 c\u0103 nimeni nu f\u0103cea caz de merele Sf\u00e2ntului Ilie, pe care, cu siguran\u021b\u0103, to\u021bi le vedeau dac\u0103 priveau \u00een soare\u201d (op. cit. pag. 99); discu\u021bia dintre Luana \u0219i Ileana pentru a l\u0103muri, logic, fenomenul din cimitir de Sf\u00e2ntul Ilie se \u00eencheie simplu: \u201e[Explica\u021bie] \u0219tiin\u021bific\u0103? N-am. O am \u00eens\u0103 pe aceea a g\u00e2rlicenilor, veche de secole. ( …) Ei au mo\u0219tenit merele c\u0103z\u00e2nd din cer \u00een ziua Sf\u00e2ntului Ilie \u0219i p\u0103streaz\u0103 bucuria asta, discre\u021bi, at\u00e2ta vreme c\u00e2t vor mai fi urma\u0219i pe p\u0103m\u00e2ntul lor\u201d (op. cit. pag. 99).
\nArta literar\u0103 a autoarei se oglinde\u0219te \u00een m\u00e2nuirea fireasc\u0103 a dialogurilor, \u00een modul original de transpunere a interferen\u021bei om-natur\u0103, \u00een peregrinarea dintre real, mistic \u015fi imaginar, \u00een evocarea m\u0103iastr\u0103 a unor ritualuri care au \u00eenvins veacurile.
\n\u00centre cele dou\u0103 lumi, \u201ecalea cunoa\u0219terii\u201d este deschis\u0103, se trece u\u0219or de la via\u021b\u0103 la moarte, apoi se revine miraculos de la moarte la via\u021b\u0103! Natura dobrogean-dun\u0103rean\u0103 creeaz\u0103 o poezie \u00een plin\u0103 proz\u0103 realist-magico-fantastic\u0103:
\n\u201eP\u0103durea \u00eencepu s\u0103 c\u00e2nte din tainice fluiere ale unor ramuri, \u00eentrec\u00e2ndu-se cu p\u0103s\u0103rile. Cople\u0219it\u0103 de ceea ce st\u0103tea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple, luna se risipi pe cerul \u00eentreg, transform\u00e2ndu-l \u00eentr-o cupol\u0103 de fl\u0103c\u0103ri aurii, pe care se proiectau umbrele arborilor \u0219i ale valurilor.
\n-Tu observi…? \u0219opti ea mirat\u0103. Ori a\u0219a mi se pare mie?
\nNiciodat\u0103 nu mai v\u0103zuse p\u0103m\u00e2ntul \u0219i cerul \u021bin\u00e2ndu-se de m\u00e2n\u0103. E\u0219arfa ro\u0219ie folosit\u0103 ca pod pentru macul ei de pe Dun\u0103re se a\u0219ternuse singur\u0103 la picioarele lor. Nu era sigur\u0103 c\u0103 tot ceea ce vedea exista \u00eentr-adev\u0103r. Afl\u0103 c\u0103 nu se \u00een\u0219elase abia c\u00e2nd umbra f\u0103pturii lui \u00eei m\u00e2ng\u00e2ie lumina ochilor. \u00ce\u0219i l\u0103s\u0103 pleoapele s\u0103 cad\u0103. Buzele lor se \u00eent\u00e2lnir\u0103 \u00eentr-un prim s\u0103rut, dup\u0103 at\u00e2\u021bia ani de a\u0219teptare, a\u0219a cum li se \u00eent\u00e2lnir\u0103 \u0219i trupurile, \u0219i dang\u0103tele \u00eenalte ale inimii lor. Focul cerului continu\u0103 s\u0103 ard\u0103 molcom \u0219i dulce o noapte \u00eendelung\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00eel stinser\u0103 zorii unei alte zile\u201d (op. cit. pag. 200).
\nC\u00e2t de poet trebuie s\u0103 fii ca s\u0103 \u201evezi\u201d lumina ochilor m\u00e2ng\u00e2iat\u0103?! Este realmente firesc s\u0103 ne punem \u00eentrebarea: lumea noastr\u0103 este una singur\u0103? Sunt dou\u0103 lumi? Sau noi, oamenii, avem marea putere de a str\u0103bate lumile, lumile…?<\/p>\n


\nValeria MANTA T\u0102ICU\u021aU<\/strong>
\n\"\"

S\u0103rb\u0103toarea marilor iubiri<\/strong>
\n\"\"

Senzitiv-imaginativ\u0103, poezia Cristinei \u0218tefan contureaz\u0103 un univers personal care se desf\u0103\u0219oar\u0103 subtil, pe spirala devenirii, plec\u00e2nd de la bobul de rou\u0103, ca s\u0103 ajung\u0103 la steaua ce-l vegheaz\u0103 \u0219i mai departe, \u00een ne\u0219tiute galaxii: \u201edar ce intens\u0103 \u00eenchipuire\/ s\u0103 mergi prin rou\u0103\/ iubind pic\u0103tura frunzei pe frunte\/ \u0219i noaptea unic\u0103 spre plecare\u201d (\u201ezoriori\u201d). Trecerea de la terestru la cosmic este un proces lent de \u00een\u0103l\u021bare extatic\u0103, a\u0219a cum o vor fi experimentat-o primii cre\u0219tini, singurii capabili s\u0103 se bucure de minunile simple rev\u0103rsate, prin mil\u0103 cereasc\u0103, \u00eentr-o lume \u00eenc\u0103 aflat\u0103 la v\u00e2rsta de aur a copil\u0103riei. Cristina \u0218tefan nu este mistic\u0103 \u00een mod formal\/ programat, discursul ei liric ating\u00e2nd cu delicate\u021be \u0219i candoare miturile grele de \u00een\u021belesuri, f\u0103r\u0103 preten\u021bia de a dezv\u0103lui tainele, ci dorind s\u0103 le p\u0103streze c\u00e2t mai departe de lumina dezvelitoare, demers nu prea \u00eendep\u0103rtat de cel blagian. Orice act poetic este dublat de un act de cunoa\u0219tere, iar poeta b\u0103c\u0103uan\u0103, cu o impresionant\u0103 experien\u021b\u0103 de lectur\u0103 \u0219i de crea\u021bie, \u0219tie care este punctul geometric, numit poezie, \u00een care se \u00eent\u00e2lnesc iscodirile min\u021bii \u0219i b\u0103t\u0103ile inimii: \u201ecire\u0219ul vine foarte aproape\/ de mine \u0219i fructele lui frenetice\/ m\u0103 cheam\u0103 pe nume\/ le s\u0103rut senzual\/ sau le sf\u00e2\u0219ii ro\u0219u intens\/ un acord cosmic\/ eu \u0219i cire\u0219ele coapte\u201d (\u201etrec\u0103tor\u201d). Suntem \u00eenconjura\u021bi de mituri, crede poeta, dar le ucidem din grab\u0103 \u0219i nep\u0103sare, \u00een loc s\u0103 le p\u0103str\u0103m for\u021ba \u0219i prospe\u021bimea: \u201ecai\u0219ii \u00eenflori\u021bi au tremurat\/ mi-e team\u0103 c\u0103 mor fructele\/ \u00een p\u00e2ntec de copaci\/ ne\u00eenfrunzi\u021bi\/ mor miturile\/ moare frumuse\u021bea\/ \u0219i triste\u021bea poeziei\u201d (\u201earena vie\u201d).
\n\u00cen definitiv, care este \u201erostul unei crengi de brad\u201d? (titlul volumului). S\u0103 aminteasc\u0103, simbolic, de nevoia uman\u0103 de s\u0103rb\u0103tori via\u021ba, de a sfida \u00eentunericul din lume, de a refuza supunerea, umilin\u021ba, \u00eenfr\u00e2ngerea. Bradul este, probabil, copacul cu cele mai puternice semnifica\u021bii etice din toat\u0103 literatura noastr\u0103 (cult\u0103 sau popular\u0103): desigur, din lemnul lui a fost f\u0103cut\u0103 \u0219i m\u0103su\u021ba \u201erotund\u0103\/ cu un picior sculptat\u201d, numai \u00een aparen\u021b\u0103 simplu element de decor; de fapt, aproape toate obiectele obi\u0219nuite, pe care le avem zilnic la \u00eendem\u00e2n\u0103\/ \u00een fa\u021ba ochilor devin, \u00een poemele Cristinei \u0218tefan, o modalitate de a trece dinafar\u0103 – \u00eenl\u0103untru, de a armoniza cu \u201elirism vindec\u0103tor\u201d (\u201ecic\u0103 eternitate\u201d) amintirile, ecourile, nostalgiile cu ceea ce vine dinspre real \u0219i le declan\u0219eaz\u0103. De remarcat, \u00een discursul liric pe care-l construie\u0219te poeta, tehnica aproape simfonic\u0103: se porne\u0219te \u00eentotdeauna de la o tem\u0103\/ motiv (de obicei, un obiect din realitatea \u00eenconjur\u0103toare), pentru ca, prin dezvoltarea ei, s\u0103 se ad\u00e2nceasc\u0103 sensul dint\u00e2i, iar acesta s\u0103-\u0219i schimbe direc\u021bia, la contrapunct, \u0219i s\u0103 se ramifice \u00eentr-o coroan\u0103 melodic\u0103 nea\u0219teptat\u0103. Ilustrativ pentru aceast\u0103 tehnic\u0103 mi se pare poemul deja citat, \u201ecic\u0103 eternitate\u201d: \u201ediminea\u021ba bem lapte din\/ ce\u0219cu\u021bele olarului\/ el st\u0103tea pe marginea drumului\/ care duce \u00een p\u0103durea de spaime\/ \u0219i ne-a spus c\u0103 \u00eenv\u00e2rte roata de frica p\u0103m\u00e2ntului\/ de atunci tot am \u00eencercat\/ \u00eempreun\u0103\/ c\u00e2te un pic de lirism vindec\u0103tor\/ doar laptele maternal are poezia lui\/ este de o frumuse\u021be perfect\u0103\/ \u00een lumea ur\u00e2\u021bit\u0103 de idealuri\/ este des\u0103v\u00e2r\u0219ire alb\u0103\/ \u00een cinismul descompunerii\/ sufletelor\/ poate fi o \u00eentoarcere fragil\u0103\/ la spuma na\u0219terii dint\u00e2i\/ sorbim din mam\u0103 fragment de ve\u0219nicie\u201d.
\nLocul pe care-l numim \u201eacas\u0103\u201d este cel \u00een jurul c\u0103ruia graviteaz\u0103 fiin\u021ba noastr\u0103, \u00een ostenita ei alergare dinspre na\u0219tere spre moarte, de la stadiul de \u201el\u0103stari scarabei\u201d p\u00e2n\u0103 la \u201eascunderea \u00eentr-o carte\u201d (\u201eprundi\u0219 r\u0103mas\u201d). Recompus\u0103 din fragmente cu valoare afectiv\u0103 (o potec\u0103, o lut\u0103rie \u201ecu prigorii albastre\u201d, o ramur\u0103, ploaia dintr-o \u201evar\u0103 utopic\u0103\u201d, o gr\u0103din\u0103 care poate deveni \u201ef\u00e2nt\u00e2n\u0103 \u00een fl\u0103c\u0103ri\u201d etc.), \u201eacasa\u201d poetei b\u0103c\u0103uane este o proiec\u021bie imaginar\u0103, o matrice spiritual\u0103: acolo sunt toate formele \u00een care se va turna vis\u0103tor viitorul, cu toate ceasurile lui dezorientate.
\nTematic, poemele adunate \u00een volum cuprind cam tot ceea ce este esen\u021bial \u00eentr-un discurs liric: na\u0219tere, via\u021b\u0103, moarte, dragoste, rela\u021bia cu divinitatea etc. Interesant este modul \u00een care poeta dep\u0103\u0219e\u0219te mediul citadin ca s\u0103 viseze la un decor campestru, re-creat din amintire: \u201epe deal toat\u0103 ziua\/ s-a treierat gr\u00e2ul\/ amurgul \u00eenro\u0219e\u0219te pojarni\u021ba\/ rochi\u021ba-r\u00e2ndunicii l\u0103crimeaz\u0103\/\/ miroase a spice\/ a p\u0103m\u00e2nt fierbinte\u201d (\u201eaburi dispar\u201d); evaziunea nu este una de tip romantic, ci, mai cur\u00e2nd, un gest poetic izvor\u00e2t din refuzul \u00eenchiderii \u00eentr-o bucl\u0103 spa\u021bio-temporal\u0103: \u201e\u0219i v\u0103d uimit\u0103\/ cum pe um\u0103rul t\u0103u drept\/ s-a aciuat un fluture de noapte\/ s\u0103lb\u0103ticiune f\u0103r\u0103 drum\/ a-nchis lumina v\u0103ii\/ prea devreme\u201d. Refuzul \u00eenchiderii este dublat de refuzul a ceea ce, \u00eentr-un poem, se nume\u0219te \u201erepeti\u021bia \u00eencremenirii\u201d (\u201ea fi\u201d); \u201eanticar de iubire\u201d, poeta imagineaz\u0103 \u201ebiblioteci anonime\u201d, \u00een care fiece sentiment devine o carte ce urmeaz\u0103 a fi scris\u0103. Tr\u0103ind \u00eentr-un spa\u021biu iluzoriu, \u00een care \u201elumina se concentreaz\u0103\/ \u00een sfere mici curcubeie\u201d, unde g\u0103se\u0219ti doar \u201eurme ale naturii lucrurilor\u201d (\u201esim\u021b bun\u201d), este preferabil\u0103 cufundarea \u00een vegetal, vorbirea cu plantele, cu norii, cu p\u0103s\u0103rile, gestului de a scrie despre timp \u0219i frumuse\u021be, cu masca ur\u00e2ciunii pe obraz: \u201eazi ne prefacem, Doamne, c-avem \u00eenc\u0103l\u021b\u0103rile pline\/ de timp \u0219i de frumuse\u021be\/ o masc\u0103 liric\u0103 r\u0103mas\u0103 de pe c\u00e2nd Visai poezia lumii\/ \u0219i intrau \u00een ea to\u021bi oamenii T\u0103i\/ de atunci planeta \u00ee\u0219i \u00eenv\u00e2rte fericirea \u00een pace\/ cu noi\/ cea mai trist\u0103 metafor\u0103\/ iubindu-Te.\u201d (\u201elini\u0219tea iernii\u201d).
\n \u201eTimpul\/ fuge animal sinuciga\u0219\/ spre un zid de-ntuneric\u201d spune poeta, \u00eensp\u0103im\u00e2ntat\u0103 de segmentarea\/ limitarea c\u0103reia \u00eei suntem, de la na\u0219tere, sorti\u021bi; de aceea, timpul nostru, \u00een goana lui spre nimic, are ceva din nebunia \u0219i bravura lui Don Quijote: \u201efuge cu lancea \u00eendreptat\u0103\/ spre el \u00eensu\u0219i\/ \u0219i nu \u0219tie nimic\/ nu \u0219tie nici m\u0103car\/ c\u00e2t ireal\/ adun\u0103-n copite\u201d (\u201esegment \u00eenchis\u201d). Fragmentat \u00een anotimpuri, timpul poetic \u00eenflore\u0219te, se coace, trece bogat prin toamne dar, mai ales, se purific\u0103 prin ger: \u201etoate \u00eencep din ger\/ \u0219i iubirea\/ \u0219i fiorul\/ \u0219i jocul\/ se-nc\u0103lzesc \u00eencet\/ p\u00e2n\u2019 la-nflorire\/ nu \u00een\u021beleg c\u0103 toate se coc\/ p\u00e2n\u0103 departe\/ de unde sose\u0219te repetabil\/ alt ger\/ ca un botez \u00een cristelni\u021ba vie\u021bii\u201d (\u201efrigul dint\u00e2i\u201d).
\nVolumul de fa\u021b\u0103, dedicat unei iubiri, unei anivers\u0103ri, cuiva de multe decenii aproape, este scris cu emo\u021bia \u0219oaptei, nu a strig\u0103tului: \u201euneori dau de f\u00e2nt\u00e2ni\/ \u00een care arunc c\u00e2teva sunete timide\/ \u0219i nu le dau de cap\u0103t\/ te ascult ziua\/ te ascult noaptea\u201d (\u201ete ascult\u201d). Cu toate c\u0103 e greu s\u0103 compui poezie de dragoste f\u0103r\u0103 s\u0103 recurgi la cli\u0219ee, Cristina \u0218tefan reu\u0219e\u0219te s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze de ceea ce deja s-a spus \u0219i s\u0103 g\u0103seasc\u0103 sensuri noi, s\u0103 trezeasc\u0103 \u201e\u00een\u021belesul adormit\u201d al cuvintelor vechi: \u201eai venit mai aproape de cuvinte\/ ca umbra mi\u0219cat\u0103 a lunii\/ ai renun\u021bat la spa\u021biile mari dintre ele\/ le-ai apropiat\/ unele-s lipite de buze\/ altele de bra\u021be\/ \u0219i reu\u0219i\u021bi\/ tu \u0219i cuvintele\/ s\u0103 fi\u021bi\/ \u00eentr-un singur halou\u201d (\u201eiunie\u201d). Desigur, chiar \u00eemplinit\u0103, calm\u0103, departe de zbuciumul adolescentin, iubirea nu are cer ve\u0219nic senin, \u0219i flori, \u0219i p\u0103s\u0103ri, \u0219i dulce nep\u0103sare; ea nu scap\u0103 de eroziunea timpului, de spaime \u0219i interdic\u021bii, c\u0103ci \u201eroade de\u0219ertul \u00een noi\/ cu o ninsoare kamikaze\u201d (\u201eanacronic\u201d). Lumea se schimb\u0103, realitatea devine virtual\u0103, oamenii se \u00eent\u00e2lnesc mai rar \u0219i se iubesc la un click distan\u021b\u0103, \u00eenchi\u0219i, de fapt, \u00een singur\u0103tate \u0219i iluzia, doar, a comunic\u0103rii; de aici, tragicul existen\u021bial: \u201esuntem benzi desenate pe facebook,\/ \u00een fiecare zi alt episod\/ de lupt\u0103 cu realitatea\/ vin l\u0103nci, suli\u021be, arbalete\/ sub cuvinte mi\u0219cate de tehnici\/ suntem ura crima din virtual\/ noul limbaj de r\u0103zboi n-are \u00eenceput, nici sf\u00e2r\u0219it\/ cu undele negre ne-mpungem \u00een coaste\/ noul limbaj pisicesc pap\u0103 l\u0103ptic\/ din acela\u0219i castron cu pruncul\/ dar z\u00e2mbim\/ z\u00e2mbim prietenilor\/ f\u0103r\u0103 cea mai mic\u0103 idee de zarz\u0103r \u00eenflorit\u201d (\u201eamalgamare\u201d). Scrisul despre nimic pare, de departe, cel mai mare pericol care amenin\u021b\u0103 actul de crea\u021bie, de aceea unele poeme din volum par a fi ni\u0219te semnale (discrete, totu\u0219i) de alarm\u0103: \u201enu iau exemple\/ nu dau exemple\/ sunt poezii despre nimic\/ sunt performeri uluitori scriind nimicul\/ zero absolut de neatins de muritori\/ sunt oameni care scriu nimic\/ c\u00e2teva substantive goale\/ luate de la un poet la altul\/ \u00eenger, aripa,\/ stea,\/ fluture\u2026\/ \u0219i scriu nimic\/ despre nimic \u00eens\u0103\/ ar fi marea poezie\/ ca despre absolutul\/ cuv\u00e2ntului\/ abisul poetic \u00een sine\u201d (\u201enimic\u201d).
\nCa o concluzie desprins\u0103 din poemele adunate \u00een volum, \u201erostul unei crengi de brad\u201d este s\u0103 \u00eenving\u0103 lumea de plastic, sentimentele artificiale, scrisul despre nimic \u0219i alte boli ale sufletului \u0219i s\u0103 trezeasc\u0103, \u00een cititorul-martor al tuturor triste\u021bilor reale sau virtuale, nevoia de recuperare a inocen\u021bei, a capacit\u0103\u021bii de a tr\u0103i cu adev\u0103rat \u0219i c\u00e2t mai aproape de ceea ce conteaz\u0103: \u201edup\u0103 Sf\u00e2ntul Ion\/ desfac cu jind pomul meu din plastic\/ trece la loc \u00een cutii de carton\/ \u00eenc\u0103 un an de dor\/ ca de propria-mi fericire\u2026\/ iar crengu\u021ba vie\/ \u00eei mai \u00eempr\u0103\u0219tie aroma\/ pe duc\u0103\u2026\u201d (\u201eDup\u0103 s\u0103rb\u0103tori, rostul unei crengi de brad\u201d).<\/p>\n


\nCristina \u0218tefan<\/strong>
\n\"\"

Fiecare sear\u0103 e un epitaf<\/strong><\/p>\n

sear\u0103 cald\u0103, sear\u0103 bl\u00e2nd\u0103
\nc\u00e2t \u00eencape \u00eentr-o var\u0103
\nc\u00e2t \u00eencape tremur\u00e2nd\u0103
\nzarea pe un fir de sfoar\u0103<\/p>\n

timpul trece-nfierb\u00e2ntat
\nmai rapid din zi \u00een noapte
\nceasul dezorientat
\ntic\u0103ie pierdut \u00een \u0219oapte<\/p>\n

zboar\u0103 visul fuge anul
\nnimicul are substan\u021b\u0103
\nnoi mai ascult\u0103m pianul
\nsingura dulce instan\u021b\u0103<\/p>\n

nu \u00eentreb \u0219i nu-\u021bi r\u0103spund
\ndespre noim\u0103, g\u00e2nd sau via\u021b\u0103
\nepitaful scris pe prund
\nse retrage-n diminea\u021b\u0103<\/p>\n


\nStan BREBENEL<\/strong>
\n\"\"

Alfabetul de piatr\u0103<\/strong>
\n\"\"

Semn\u0103tura lui Geo Galetaru am \u00eent\u00e2lnit-o pentru prima data \u00eentr-o publica\u0163ie politic\u0103, publica\u0163ie \u00een care am ap\u0103rut \u015fi eu sporadic. Acest lucru se \u00eent\u00e2mpla acum vreo 15 ani. Articolele sale erau pertinente \u015fi f\u0103r\u0103 excesele de limbaj ale liderului acelei forma\u0163iuni politice. Dup\u0103 aceea l-am reg\u0103sit \u00een c\u00e2teva reviste literare cu versuri \u015fi fragmente de proz\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103-i parcurg vreun volum din cele publicate. \u00cent\u00e2mplarea a f\u0103cut ca \u00een urm\u0103 cu pu\u0163in timp s\u0103 intru \u00een posesia celui mai recent volum al s\u0103u de versuri, \u201eAlfabetul de piatr\u0103\u201d, ap\u0103rut \u00een acest an la Editura Eurostampa din Timi\u015foara.
\nDac\u0103 am porni de la titlul volumului, f\u0103r\u0103 s\u0103-l citim, am putea s\u0103 fim \u00een eroare, deoarece nu este vorba despre o arheologie a pietrei, adic\u0103 nu are nimic din ceea ce poetul Ion Gheorghe descoper\u0103 \u00een pietrele de pe Dealul Istri\u0163ei, din perimetrul Tezaurului de la Pietroasa, acele megalitice, care reprezint\u0103 pentru poet o adev\u0103rat\u0103 comoar\u0103 istoric\u0103 \u015fi care \u00eei vorbesc \u00eentr-o limb\u0103 cu un alfabet numai de el \u015ftiut. Dar o arheologie tot este, una a cuvintelor ce scot la lumin\u0103 imagini de o frumuse\u0163e aparte.
\nAmplul volum a lui Geo Galetaru este structurat \u00een patru p\u0103r\u0163i: \u201eIntrusul din camera ta\u201d, \u201eLucruri \u015fi parabole oarbe\u201d, \u201eAlfabetul de piatr\u0103\u201d \u015fi \u201eVitralii negre\u201d. Poemele lui Geo Galetaru sunt aproape \u00eencifrate, pline de mister, unde ludicul \u015fi livrescul \u00ee\u015fi dau m\u00e2na pentru transfigurare \u015fi pentru transmiterea fiorul liric, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie pe deplin ermetice, a\u015fa cum am perceput ermetismul la Ion Barbu. La Geo Galetaru multe din versurile sale, luate ca atare, pot fi poeme \u00eentr-un vers sau pot fi \u00eenceputul sau sf\u00e2r\u015fitul unui alt poem. Poezia lui este \u201epreponderent metaforic\u0103 \u015fi alegoric\u0103, \u00een direc\u0163ia ei clasicist\u0103\u201d scria Ion Arie\u015fanu. \u015ei voi exemplifica aceste afirma\u0163ii cu c\u00e2teva citate: \u201ea \u00eenflorit e\u015fecul\/ ca o plant\u0103 carnivor\u0103\u201d, \u201ecopii \u00een pantaloni scur\u0163i\/ \u00eennoad\u0103 viitorul\/ pe la col\u0163uri\u201d, \u201estai cu fundul pe ve\u015fnicie\/ scuipi coji de semin\u0163e\u201d, \u201e\u00eent\u00e2mplarea este o funie\/ din care cre\u015fte diamantul\u201d, \u201e\u00een hambarele trupului mi\u015fun\u0103 feerii\/ incongruente\u201d, \u201ecuv\u00e2ntul e \u00eenalt el zboar\u0103 \u00een apocalipse ratate\u201d etc. Dac\u0103 ar trebui s\u0103 exemplific\u0103m afirma\u0163iile anterioare, cel mai potrivit ar fi s\u0103 cit\u0103m \u00een \u00eentregime poemul \u201eF\u0103r\u0103 titlu\u201d cu care autorul deschide partea a III-a: \u201ef\u0103r\u0103 titlu aceast\u0103 poezie\/ ca o retragere \u00een noapte\/ inima unui neant provizoriu\/ peste ape s\u0103lbatice\/ am fost aici\/ o colonie de tandre e\u015fecuri\/ copacii \u015fi v\u00e2ntul\/ pe urmele noastre\/ \u015fi p\u0103s\u0103ri care \u015ftiu\/ alfabetul de piatr\u0103\u201d.
\nPoemele lui Geo Galetaru con\u0163in un limbaj sugestiv. For\u0163a sugestiei vine din lecturile sale acumulate de-a lungul anilor \u015fi \u00een calitate de profesor de filologie. De asemenea, limbajul s\u0103u este unul elaborat \u015fi elevat, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie exagerat folosit \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 epateze. Iat\u0103 un singur exemplu: \u201ese pare c\u0103 eram fascinat\/ de zborul celor f\u0103r\u0103 prihan\u0103\/ ah! puritatea celest\u0103 a lepidopterelor\/ oameni suntem\/ rostim vorbe mari la \u00eenceputul zilei\/ (mingea trece strada ca o r\u0103\u0163u\u015fc\u0103 metafizic\u0103)\/ pragul de sus \u015fi pragul de jos\/ am inventat o axiom\u0103\/ cineva mi-a spus c\u0103 m\u00e2ine va fi bine\u201d (\u201eCineva mi-a spus\u201d). Autorul nu scrie de dragul de a scrie. El scrie pentru el \u015fi numai ceea ce simte \u015fi ceea ce trebuie: \u201evorbesc \u015fi scriu doar despre ceea ce se cade\u201d (\u201eNimic \u00een plus\u201d) sau \u201eam scris\/ memoria fulgerului\/ am \u015ftiut\/ c\u0103 vine\/ \u015fi pap\u0103 v\u0103zul\/ ca un iaurt\/ clandestin\u201d (\u201eProbabil\u201d).
\nGeo Galetaru este \u015fi un poet patriot. F\u0103r\u0103 accente stridente, f\u0103r\u0103 s\u0103 clameze \u00een gura mare acest lucru: \u201eiat\u0103 calea \u0163i se arat\u0103\/ sunt m\u0103r\u0103cini \u015fi oase sub\u0163iri\/ vorbe\u015fti o limb\u0103 de mult uitat\u0103\/ \u015fi cazi \u00een genunchi \u015fi te miri\u201d (\u201eO limb\u0103 uitat\u0103\u201d). Prin c\u00e2teva versuri autorul repune pe tapet limba str\u0103mo\u015filor no\u015ftri. Pove\u015ftile pe care ni le mai spun \u015fi ast\u0103zi unii, chiar de-ai no\u015ftri, c\u0103 dacii vorbeau limba mut\u0103 nu mai \u0163in. Dacii au fost at\u00e2t de de\u015ftep\u0163i, dup\u0103 ace\u015fti speciali\u015fti, \u00eenc\u00e2t au luat cuvinte de la latini, maghiar, turci, t\u0103tari \u015f.a. \u015fi au format limba rom\u00e2n\u0103. P\u0103i, dac\u0103 erau de\u015ftep\u0163i, nu aveau o limb\u0103 a lor? Dar asta-i o alt\u0103 poveste.
\nA\u015f vrea s\u0103 \u00eenchei scurtele considera\u0163ii despre cartea lui Geo Galetaru prin citarea unui poem definitoriu pentru crea\u0163ia \u015fi personalitatea sa: \u201e\u015fi scriu \u015fi scriu\/ diminea\u0163a-i aproape\/ p\u0103m\u00e2ntul e viu\/\/ respir\u0103 \u00een somn\/ fiin\u0163ele care m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc\/ \u00een roua de ieri\/ e chipul\/ de care nu-mi amintesc\/\/ m\u0103-ntorc iar la mine\/ ca la un nor vis\u0103tor\/ r\u0103nile c\u00e2nt\u0103\/ \u00een pietre\/ r\u0103nile care nu dor\/\/ v-am spus aceast\u0103 poveste\/ s\u0103 \u015fti\u0163i c\u0103 \u00eenc\u0103 exist\/ s\u0103 \u015fti\u0163i c\u0103 \u00eenc\u0103 e noapte\/ \u015fi pomul cu p\u0103s\u0103ri e trist\u201d (\u201ePomul din vis\u201d). Nu-mi mai r\u0103m\u00e2ne nimic altceva de f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103-l felicit pentru impresionantul \u015fi valorosul volum \u015fi s\u0103-l a\u015ftept cu noi realiz\u0103ri.<\/p>\n


\nSilvia Ioana SOFINETI <\/strong>
\n\"\"

Nume uitate, cazuri triste, valori negate<\/strong><\/p>\n

Domnul Adrian Dinu Rachieru, un important critic actual, care prive\u0219te literatura din punctul de vedere al c\u0103rturarului cu studii de sociologie, are, desigur, un sim\u021b al drept\u0103\u021bii sociale remarcabil. Volumul \u201ePolemici de tranzi\u021bie\u201d seam\u0103n\u0103 cu volumele anterioare publicate de universitarul timi\u0219orean prin stil: aceea\u0219i fraz\u0103 cu \u00eencol\u0103ciri baroce, \u00eenflorit\u0103 cu trimiteri, digresiuni\/ paranteze, aceea\u0219i u\u0219urin\u021b\u0103 de a folosi neologismul \u0219i de a ob\u021bine combina\u021bii inteligente de cuvinte care, decodificate, transmit, \u00een ciuda \u00eentortocherii, un mesaj simplu. Elegan\u021ba scrisului este de net\u0103g\u0103duit, ca \u0219i imensa cantitate de informa\u021bii \u0219i memoria prodigioas\u0103. \u00cen plus, volumul \u201ePolemici de tranzi\u021bie\u201d vine \u0219i cu o inten\u021bie vizibil\u0103 de a corecta gre\u0219elile tranzi\u021biei, de a re-evalua scara de valori literare \u0219i, de ce nu? \u2013 de a corecta c\u00e2teva inadmisibile gre\u0219eli.
\nDac\u0103 \u00een privin\u021ba unei mai drepte situ\u0103ri a lui George C\u0103linescu, de exemplu, lucrurile sunt limpezi pentru consumatorul de literatur\u0103 autentic\u0103, mai greu de acceptat sunt alte cazuri de \u201erecuperare\u201d valoric\u0103, cum ar fi \u201ecazul\u201d Mihai Beniuc. \u00centr-adev\u0103r, printre marii nedrept\u0103\u021bi\u021bi ai epocii postsocialiste trebuie inclus George C\u0103linescu, c\u0103ruia \u201enu pu\u021bini comentatori (i-)au confec\u021bionat imaginea unui C\u0103linescu versatil, senior al dogmatismului\u201d (pag. 21). Lui G. C\u0103linescu i s-au repro\u0219at multe: \u0219i \u201einstabilitatea de caracter\u201d plus \u201emetamorfoza purpurie\u201d (\u0218tefan Ion Ghilimescu), \u0219i oportunismul \u201eprobabil congenital\u201d (Nicolae Manolescu) \u0219i faptul c\u0103 \u201erisipea articole infestate ideologic, acele texte de isonar, cum nimerit le botezase Marian Popa\u201d (pag. 27). Parcurg\u00e2nd eseul \u201eG. C\u0103linescu, un <> iluzionat\u201d, cititorul volumului publicat de domnul Rachieru \u00eencepe s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli: oare chiar se inten\u021bioneaz\u0103 o recuperare a lui C\u0103linescu? O corect\u0103 situare a lui pe scara valorilor noastre? C\u00e2nd se insist\u0103 at\u00e2t de mult asupra compromisurilor, asupra pactului cu ciuma ro\u0219ie \u0219i cu clanul dejist aflat la putere \u00een vremea de sl\u0103biciune moral\u0103 a \u201eBietului Ioanide\u201d\/ C\u0103linescu e greu de crezut c\u0103 derapajul politic \u00eei este ori \u00eei va fi vreodat\u0103 iertat celui care ne-a d\u0103ruit monumentala \u201eIstorie a literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2n\u0103 \u00een prezent\u201d.
\nMul\u021bi c\u0103rturari admit c\u0103 opera salveaz\u0103 autorul, dar trebuie spus c\u0103 acest principiu se aplic\u0103 selectiv: pe Eugen Barbu opera \u00eel salveaz\u0103, \u00eel salveaz\u0103 \u0219i pe Adrian P\u0103unescu \u0219i pe mul\u021bi, cam prea mul\u021bi al\u021bii, dar pe C\u0103linescu, nu. El a gre\u0219it cel mai mult, nu-i a\u0219a? Adrian Dinu Rachieru face eforturi vizibile s\u0103 par\u0103\/ s\u0103 fie obiectiv: \u201ePersonalitatea sa (a lui G. C\u0103linescu), de str\u0103lucitor polimorfism barochizant, este, \u00eentr-adev\u0103r, imposibil de a fi redus\u0103 la un strict conformism interesat, de utilitarism imediat\u201d (pag. 29). Concluzia este binevoitoare: \u201eOricum, cu rol dilatat prin exager\u0103ri pioase, prelu\u00e2nd meritele lui Maiorescu \u0219i Lovinescu, (t\u00e2rziu repu\u0219i \u00een drepturi), divinul critic, prin limbaj antidogmatic \u0219i ochiul estet, a primenit atmosfera cultural\u0103\u201d (pag. 38).
\n\u00cen cazul lui Mihai Beniuc, acel versificator f\u0103r\u0103 speran\u021b\u0103, \u201eun poet f\u0103r\u0103 viitor?\u201d, cum se \u00eentreab\u0103 ADR, lucrurile stau sensibil diferit. Opera \u2013 c\u00e2t\u0103 r\u0103m\u00e2ne dup\u0103 cernerea heirupismelor \u0219i a num\u0103rului astronomic de t\u00e2mpenii rimate bolov\u0103nos \u2013 n-are, de fapt, puterea s\u0103-l salveze pe autor cu tot cu gre\u0219elile lui, netrec\u00e2nd cu vederea nici influen\u021ba literar-nefast\u0103 a celui convins c\u0103 \u201eEu sunt \u00een secol o necesitate\u201d vorbind \u201e\u0219ase limbi \u0219i ruse\u0219te\u201d. \u201eC\u0103l\u0103ul lui Blaga\u201d a asigurat succesul proletcultismului \u0219i \u00eentr-o mult prea mic\u0103 m\u0103sur\u0103 a ilustrat \u201emesianismul poeziei ardelene\u201d. N-are viitor pentru c\u0103 a scris poezie proast\u0103, nu pentru c\u0103 a falsificat drumul firesc al artei adev\u0103rate. \u201eC\u00e2nd voi lovi o dat\u0103 eu cu barda\/ Aceast\u0103 st\u00e2nc\u0103 are s\u0103 se crape\/ \u0218i va \u021b\u00e2\u0219ni din ea \u0219uvoi de ape!\/ B\u0103ie\u021bi, aceasta este arta\u201d (\u201eCu Dumnezeu la cot\u201d) \u2013 m\u0103rturisea Beniuc, \u00eentr-o poezie pe care \u0219colarii din vremea comunismului o aveau ca lectur\u0103 obligatorie, al\u0103turi de mult hulitul \u0219i ur\u00e2tul \u201em\u0103r de l\u00e2ng\u0103 drum \u0219i f\u0103r\u0103 gard\u201d, pe deasupra. \u201eBarda\u201d cu care, decenii la r\u00e2nd, Mihai Beniuc a cr\u0103pat capul literaturii rom\u00e2ne \u0219i al pu\u021binilor poe\u021bi netrimi\u0219i \u00een pu\u0219c\u0103rii sau la Canal nu-l deranjeaz\u0103 pe domnul Rachieru, care \u00eel scuz\u0103 pe \u201epoetul frondeur\u201d (pag. 42) \u0219i chiar apeleaz\u0103 la \u00een\u0103lbitori, contrazic\u00e2nd opinia Magdei Ursache, adversar\u0103 declarat\u0103 a \u201epiticaniei morale\u201d. Concluzia? \u201eDec\u0103zut din rang, Beniuc se redescoper\u0103 ca poet. Talentul s\u0103u, de <>, s-a spus, nu s-a pierdut, totu\u0219i. Deturnat, tras \u00eentr-o h\u0103rnicie industrioas\u0103 (acel \u201enum\u0103r astronomic de versuri\u201d), poetul se repliaz\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i ofer\u0103, prin Rugul poeziei, un volum testamentar\u201d pag. 50).
\nChiar dac\u0103 ne vine greu s\u0103 credem, cum vrea domnul Rachieru, c\u0103 Beniuc merit\u0103 reabilitat ca poet, nu putem trece peste efortul l\u0103udabil al criticului timi\u0219orean de a readuce \u00een aten\u021bia iubitului cititor nume uitate, cazuri triste, valori negate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Valentina BECART \u201e… cred c\u0103 am albit iubind, scriind, fiind poezie…\u201d \u201eDac\u0103 omul nu este etern, valorile sunt \u00een schimb<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15415"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15415"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15415\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15420,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15415\/revisions\/15420"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15415"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15415"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15415"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}