{"id":15413,"date":"2021-07-29T21:16:52","date_gmt":"2021-07-29T18:16:52","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15413"},"modified":"2021-07-29T21:16:52","modified_gmt":"2021-07-29T18:16:52","slug":"spatii-culturale-nr-53-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15413","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 53 (11)"},"content":{"rendered":"

C\u0103r\u021bi prezentate de:<\/strong><\/p>\n

Petre ISACHI <\/strong>
\n\"\"

Copil\u0103ria vs. Comunismul*<\/strong><\/p>\n

\t\u00cembr\u0103cat postmodernist \u00een hainele ludicului, \u201ecomunismul cu rele \u015fi rele\u201d, tema-pretext a romanului politic Jean Marais\u2026, este prefigurat\u0103 nu doar prin problematic\u0103 \u015fi viziune, de c\u0103r\u0163ile anterioare: Cazarm\u0103 cu naratori, 2005; Pe\u015ftele din oglind\u0103, 2010; Repeti\u0163ie general\u0103 cu apocalips\u0103, 2013; edi\u0163ia a II-a, 2015, ci \u015fi de metafizica autoarei, o revoltat\u0103 nietzscheean\u0103, parc\u0103 \u00eenn\u0103scut\u0103 s\u0103 lupte \u00eempotriva nulocra\u0163iei, prostocra\u0163iei \u015fi a totalitarismului de orice tip. Toat\u0103 via\u0163a s-a visat o lupt\u0103toare! Din copil\u0103ria comunismului rom\u00e2nesc: \u201eSuport cu greu schimbarea: r\u0103zboinicul va deveni o feti\u0163\u0103 cu rochie din catifea verde, cu pantofi de lac negri, cu funda pe care era prins\u0103 o buburuz\u0103 din lemn. Asta nu-s eu, asta nu-s eu, \u00eemi repet, privind \u00een oglind\u0103. Uca \u00eemi plaseaz\u0103 un mo\u0163 \u00een v\u00e2rful capului\u201d. Scriitoarea face parte dintr-o familie de spirite nonconformiste ce asigur\u0103 noutatea \u201eveche\u201d \u015fi longevitatea unei literaturi parc\u0103 niciodat\u0103 sincronizat\u0103 cu propria-i tradi\u0163ie: Alice Voinescu, Ana Blandiana, Magda Ursachi, Adrian Alui Gheorghe, Paul Goma, Viorel Savin, Nicolae Breban, Aura Christi, Petru Cimpoie\u015fu etc. \u015fi vine cu \u201epermise de adev\u0103r\u201d (V. S.) dintr-o copil\u0103rie \u201ecu trecutul amputat\u201d, pe care o actualizeaz\u0103 cu filosofia \u015fi psihologia politic\u0103 a unui \u201eStan P\u0103\u0163itul\u201d ce \u015ftie c\u0103 doar memoria este singura form\u0103 de justi\u0163ie divin\u0103, accesibil\u0103 omului \u201ef\u0103r\u0103 \u00eensu\u015firi\u201d, mai ales \u00eentr-o (auto)fic\u0163iune memorialistic\u0103, \u00eenso\u0163it\u0103 de riscul c\u0103derii \u00een ceea ce Petru Cimpoe\u015fu, un alt romancier b\u0103c\u0103uan de referin\u0163\u0103, numea \u201efic\u0163iune ilicit\u0103\u201d. Coperta se afl\u0103 \u00eentr-un pandant genial (e doar opinia mea!) cu supratema c\u0103r\u0163ii: r\u0103zboiul etern al copil\u0103riei, cu tirania = masca nedrept\u0103\u0163ii, cum ar fi spus poetul R. Tagore. Feti\u0163a de \u015fase ani – alter-ego-ul ce judec\u0103 totul \u015fi pretinde tran\u015fant \u201ec\u0103 \u015fi eu, ca oricare om, aveam dou\u0103 feluri de g\u00e2nduri: adev\u0103rate \u015fi neadev\u0103rate\u201d – desigur, cu fundi\u0163\u0103 alb\u0103, biciclet\u0103 \u201eTohan\u201d (dup\u0103 Cecilia Moldovan, o alt\u0103 comentatoare a c\u0103r\u0163ii, ar fi o alt\u0103 marc\u0103?, v. 13 Plus, Nr.185\/ 2017) \u015fi vestimenta\u0163ie ce tr\u0103deaz\u0103 bun gust \u015fi orgoliu aristocratic, pare prizoniera unui peisaj etern, surprins \u00een sepia, un fel de metafor\u0103 cromatic\u0103 atemporal\u0103, a unei copil\u0103rii, ce nu poate fi manipulat\u0103 \u015fi \u00eenvins\u0103 nici de timp, dar nici de un posibil \u201elag\u0103r\u201d, fie el socialist, comunist sau postcomunist, de\u015fi dezn\u0103dejdea \u00ee\u015fi face loc, persuasiv, aproape biblic, \u00een via\u0163a ca o \u201efotografie sepia\u201d: \u201eM-a cuprins dezn\u0103dejdea. Una dintre acelea \u00een care dispar culorile. Toate culorile. Dispar mirosurile \u015fi sunetele.(\u2026) Rar m\u0103 \u00eencerca o asemenea stare. \u00cen afara visului, cred c\u0103 mai era un motiv: Leninul.\u201d
\n\tIncipitul romanului confirm\u0103 teza prozatoarei: c\u00e2t\u0103 copil\u0103rie, at\u00e2ta posibil\u0103 bucurie, dar mai ales insinueaz\u0103 persuasiv ideea incomod\u0103 pentru ipocrizia curent\u0103, reiterat\u0103 \u00een partea I a romanului (pp. 5-146) pe care am g\u0103sit-o exprimat\u0103 \u015fi \u00een nu \u015ftiu ce Dic\u0163ionar de umor francez: copil\u0103ria este acea perioad\u0103 a vie\u0163ii \u00een care toat\u0103 lumea te \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 min\u0163i!? Locuit\u0103 de poezie, Neli, feti\u0163a ce \u015ftia deja c\u0103 \u201eea, Raluca, iubea lucrurile neadev\u0103rate\u201d, \u00ee\u015fi rememoreaz\u0103 \u201ec\u0103l\u0103toria uitat\u0103\u201d, concur\u00e2ndu-l pe autorul \u201eAmintirilor din Copil\u0103rie\u201d, cu acela\u015fi orgoliu al locului natal, ce supravie\u0163uie\u015fte \u00een orice rom\u00e2n oriunde s-ar n\u0103scut: \u201eUca a \u00een\u015firat pe masa din buc\u0103t\u0103rie hribi. Miros a buturug\u0103 ud\u0103. A mu\u015fchi. Nu-mi mai ridic nasul dintre ei. Tocmai am descoperit c\u0103 am \u00een capul meu mai multe cercuri: unul e cu bucurie. Altul e cu triste\u0163e. Altul, cu spaime. Mai mici ori mai mari. Fiecare lucru \u00eemi umple unul dintre aceste cercuri. Hribul cel mare \u00eemi acoper\u0103 primul cerc. Bucuria locuie\u015fte pe mu\u015fchi. Hribi, g\u0103lbiori, afine, fragi. Toate vin de acolo. Cuv\u00e2ntul \u201ebucurie\u201d era plin de p\u0103m\u00e2nt \u015fi de mu\u015fchi. \u00cencerc s\u0103-i spun c\u00e2teva Uc\u0103i.
\n\t– Neli, n-ai vrea s\u0103-mi spui cum ar fi mai bine s\u0103 g\u0103tesc hribii? \u0102sta era me\u015fte\u015fugul ei de a-mi \u00eempr\u0103\u015ftia mie g\u00e2ndurile cele adev\u0103rate\u201d. Din incipit, cititorul va fi remarcat, deja, inteligen\u0163a sclipitoare a naratorului, ironia aparent nevinovat\u0103, liminara sinceritate, imagina\u0163ia postmodern\u0103, umorul, comicul de situa\u0163ie \u015fi de limbaj, onomastica gr\u0103itoare, singur\u0103tatea cuvintelor \u201elipsite de istorie, de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri\u201d, arta de a z\u00e2mbi copil\u0103re\u015fte r\u0103ului ce izvor\u0103\u015fte apocaliptic din vocea de la \u201em\u0103g\u0103oaie (a\u015fa-i zicea Camentic\u0103 difuzorului)\u201d: \u201eUn nou Octombrie la noi \u00een sat\/ De prin bordeie, din ogoare\/ Din zeci de piepturi muncitoare\/ Pe Lenin \u00eel sl\u0103vim ne\u00eencetat\u201d \u2026 Dar, dac\u0103 \u2013 cum ne avertizeaz\u0103 Magda Ursache \u00een Comunismul cu rele \u015fi rele \u2013 \u201eLeninul\u201d radiografiat satirico-ludico-socratic de Cornelia Ichim Pompiliu \u201er\u0103m\u00e2ne viu. \u015ei ne\u00eengropat\u201d. Adic\u0103, vorba unui poet rus, desigur revolu\u0163ionar, Maiakovski: \u201ea tr\u0103it, tr\u0103ie\u015fte \u015fi va tr\u0103i\u201d?!
\n\tDe profe\u0163iile maiakovskiene pare s\u0103 fie nelini\u015ftit\u0103 autoarea Pe\u015ftelui din oglind\u0103 \u015fi \u00een acest roman, dac\u0103 nu pierdem din vedere c\u0103 partea a II-a volumului Jean Marais\u2026, aparent autonom\u0103, este prefa\u0163at\u0103 de un motto din \u201eRebarbor\u201d-ul lui Alexandru Monciu-Sudinski. S\u0103 nu o uit\u0103m \u00eens\u0103 pe feti\u0163a din fotografia sepia ce tr\u0103deaz\u0103, f\u0103r\u0103 dubiu, o fire voluntar\u0103, r\u0103zboinic\u0103, c\u0103reia \u00eei place s\u0103-\u015fi p\u0103streze neschimbat modul de a fi chiar \u015fi \u00een amintire, \u201ecrea\u0163ie continu\u0103\u201d, cum o definea genial, Cineva dintre intelectualii de ieri. Observa\u0163i, v\u0103 rog, voin\u0163a de dreptate, specific\u0103 copilului de pretutindeni: \u201eSlab\u0103 amintire. N-a mai r\u0103mas aproape nimic din ce-a fost. Sunt o feti\u0163\u0103 ca oricare alta. Asta pe dinafar\u0103, \u00eemi repet, asta pe dinafar\u0103. Pentru c\u0103, nev\u0103zut\u0103, adev\u0103rata mea natur\u0103 s-a p\u0103strat. Aceea de lupt\u0103tor. De lupt\u0103tor pe care curajul \u00eel ajut\u0103 s\u0103 fac\u0103 dreptate\u201d (p.11). Nu are cum s\u0103 \u015ftie copilul transfigurat, tr\u0103itor \u00een frumoasa \u015fi poetica sta\u0163iune Vatra Dornei, c\u0103 dreptatea este inuman\u0103! El o percepe \u00eens\u0103 romantic, ca un adev\u0103r \u201epus \u00een practic\u0103\u201d (Milton) de noua putere bol\u015fevic\u0103. Adev\u0103r desfigurat de libertatea leninist\u0103. Are oare dreptate Orwell (v. 1984), c\u00e2nd sus\u0163ine c\u0103 \u201eLibertatea e Sclavie\u201d?!
\n\tIntriga acestui roman memorialistico-politic: Comunismul vs. feti\u0163a cu \u201eun mo\u0163 \u00een v\u00e2rful capului\u201d ce g\u00e2nde\u015fte \u00een timp ce se joac\u0103 \u201ede-a copacul\u201d, de\u015fi Uca i se t\u00e2nguie permanent, precum corul din tragediile lui Eschil, Sofocle \u015fi Euripide, \u00eenc\u00e2t \u015fi \u00een postcomunism i se aud cuvintele profetice \u201evai, vai, sunt pericole la tot pasul!\u201d. Romanul se vrea o cruciad\u0103 a copiilor condu\u015fi de Inelu\u015fa, \u00eempotriva comunismului\/ totalitarismului de orice tip, \u00eentr-un moment \u00een care se fabric\u0103 (pseudo)acuza\u0163ii politice, \u201eantisemitului\u201d Emil Cioran, \u201efascistoidului\u201d Mircea Eliade, absolut culpabilului Nae Ionescu, de fapt, unei \u00eentregi genera\u0163ii, de la Eugen Ionescu, Mircea Vulc\u0103nescu, Nichifor Crainic, Noica, \u0162u\u0163ea, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Lucian Blaga etc., iar doctrinele leninisto-stalinisto-hitleriste continu\u0103 s\u0103 cultive \u015fi s\u0103 inoculeze diabolic cele trei boli inexplicabile ale istoriei neamului rom\u00e2nesc: uitarea, indiferen\u0163a \u015fi frica.
\n\tAutoarea, un \u201eegoprozac\u201d, (a\u0163i ghicit: Magda Ursachi!) joac\u0103 \u00een scriitur\u0103, cu aceea\u015fi dezinvoltur\u0103, toate instan\u0163ele comunic\u0103rii narative, autor, narator, personaj, cititor, a\u015fez\u00e2ndu-se pe sine, egocentric, \u00een ipostaze ironic-acuzatoare, violent confesive, voit contradictorii, situate dincolo de cele dou\u0103 voci: \u0162\u00e2ncul vs. M\u0103g\u0103oaia. Cornelia Ichim-Pompiliu are \u015ftiin\u0163a naratologiei (v. de acela\u015fi autor, eseul Textul narativ. Structur\u0103 \u015fi receptare, 2009), \u00eenc\u00e2t revolta \u2013 \u00een fond romantic\u0103 \u2013 contra Puterii, care \u00eenseamn\u0103 \u201elupta memoriei contra uit\u0103rii\u201d (Milan Kundera) configureaz\u0103 dramatic-subiectiv r\u0103zboiul permanent cu frica: \u201eEu nu m\u0103 tem de nimic. Am observat c\u0103, atunci c\u00e2nd g\u00e2nde\u015fti nu te mai temi. Fricile vin cu c\u00e2rdul doar c\u00e2nd stai cu mintea-n gol. \u00ce\u0163i umplu cercul de triste\u0163e \u015fi te \u00eenghit\u201d. Parafraz\u00e2ndu-l pe Iliu\u0163\u0103, un alt personaj participant activ la cruciada copiilor de ieri, dar \u015fi de m\u00e2ine, nu po\u0163i spune dec\u00e2t: sunt condi\u0163ii de g\u00e2ndit, \u201eda-i mai bine de tr\u0103it\u201d manipulat diabolic, \u00eentr-o Europ\u0103 b\u00e2ntuit\u0103 de \u201estafia comunismului\u201d, dar \u015fi de alte \u201estafii\u201d la fel de insinuante \u015fi de primejdioase! Se uit\u0103 repede c\u0103 stafiile sunt eterne. Ar\u0103ta\u0163i-mi o stafie care a murit!?
\n\tA\u015fa se pare c\u0103 este, dac\u0103 ne lu\u0103m doar dup\u0103 sondajul de opinie al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului \u015fi Memoria Exilului Rom\u00e2nesc: 83% dintre rom\u00e2ni nu au suferit \u00een ceau\u015fism, dec\u00e2t de foame! Interesul acelora\u015fi cet\u0103\u0163eni rom\u00e2ni\/ europeni pentru lustra\u0163ie a sc\u0103zut la 52%, cel pentru accesul la Dosarele Securit\u0103\u0163ii, la 49%…!? S-au uitat subit drepturile fundamentale: discriminarea profesional\u0103 din motive politice, dreptul la libera exprimare, libertatea de credin\u0163\u0103 etc. A\u015fa se explic\u0103 \u015fi de ce personajul narator-actant-martor-judec\u0103tor al acestui roman politic, atipic, \u00een care tragicul este atenuat prin ludic, umor, autoironie, \u201eadev\u0103ruri convenabile\u201d, muzica eternului \u201ebade p\u0103l\u0103rie nou\u0103\u201d \u015fi obliga\u0163ia veche de a merge \u201ela pia\u0163\u0103 la comand\u0103\u201d. Autoarea gloseaz\u0103 \u201edincolo de bine \u015fi de r\u0103u\u201d, sine ira et studio, despre un viitor (im)previzibil, pe care lumea nu vrea s\u0103-l vad\u0103: \u201eA\u015fa-i spunea Camentic\u0103 g\u00e2ndirii adev\u0103rate: har. El mai numea g\u00e2ndirea adev\u0103rat\u0103 \u015fi neconvenabil\u0103, asta nu prea \u00een\u0163elegeam cum vine: Inelu\u015fa, oamenii vorbesc dup\u0103 adev\u0103ruri convenabile, nu au putere pentru celelalte, \u00eemi zicea. E, asta era mai greu de priceput. Poate cu timpul\u2026 Pe cer vedeam mo\u015fnegu\u0163i adu\u015fi de spate, afine, ni\u015fte tanti cu baticuri. C\u00e2nd va fi s\u0103-mi apar\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, sigur \u00eel voi recunoa\u015fte. Pe el, pe Leninu. Oric\u00e2t de bine \u00eempachetat. Bine, \u015fi ce-o s\u0103-i spun? O s\u0103-i vorbesc ca-n televizor: Leninule, muncitore\u015fte \u00ee\u0163i spun \u015fi cordial, c\u0103 te-am ghicit din prima! \u00centre timp, Uca a dat m\u0103g\u0103oaia mai tare. Tot n\u0103d\u0103jduia s\u0103 aud\u0103 melodia ei cea mai drag\u0103, \u00een care era vorba despre un bade p\u0103l\u0103rie nou\u0103. Ca s\u0103 tac mi-a adus o farfurie cu trei cl\u0103tite cu dulcea\u0163\u0103 de afine. \u2013 Uca, o fi r\u0103u ori bun Leninul? A r\u0103mas cu gura c\u0103scat\u0103.\u201d(p. 21). Scriitura conceput\u0103 ca reflex al libert\u0103\u0163ii absolute de a fi permanent sincer cu tine \u00eensu\u0163i, poten\u0163eaz\u0103 printr-o acut\u0103 luciditate confesiv\u0103, autenticitatea substan\u0163ial\u0103. Primeaz\u0103 opinia lui nenea Danciu: \u201e\u0102\u015ftia cu dreptul fac din drept \u2013 str\u00e2mb!\u201d \u015ei ast\u0103zi, tot a\u015fa. Nimic nou sub soare, nene Danciule! S\u0103 re\u0163inem c\u0103 \u00een egofic\u0163iunea Corneliei I.- P., toate personajele au aceea\u015fi statur\u0103 simbolic\u0103 \u015fi duc fiecare, cum pot \u015fi \u00een\u0163eleg, \u201er\u0103zboiul\u201d cu stafiile ce b\u00e2ntuie Lumea. Inclusiv Uca, ce devine cu naivitatea din \u201ecumin\u0163enia p\u0103m\u00e2ntului\u201d, delatoarea ideal\u0103, ce viseaz\u0103 oft\u00e2nd la ochii alba\u015ftri ai securistului Nep\u0103l\u0103rie! Desigur, este iertat\u0103! Vatra Dornei se identific\u0103 total Rom\u00e2niei. Iart\u0103 totul \u015fi uit\u0103 totul \u015fi toate. Poate pentru a fi \u201ecorect\u0103\u201d \u015fi fa\u0163\u0103 de trecut \u015fi fa\u0163\u0103 de prezent! Pe nimeni nu intereseaz\u0103 viitorul\u2026
\n\tNara\u0163iunea la persoana I tr\u0103deaz\u0103 statutul dictatorial al povestitorului, care se \u015ftie un martor-cheie, un supravie\u0163uitor al unei lumi conduse de un \u201ecreier bolnav\u201d, de acel \u201eLeninu \u00een calitatea lui de stafie\u201d. El este supravie\u0163uitorul de excep\u0163ie, ce simte tragic, atunci c\u00e2nd scrie, dar mai ales dup\u0103 ce a terminat, primejdia m\u0103rturisirii! Autoarea aparent r\u0103t\u0103cit\u0103 estetic \u00eentre oglinzile poliedrice ale autobiografiei \u015fi cele ale unei fic\u0163iuni confesive, despre istoria comunismului leninisto-stalinisto-dejist, interfereaz\u0103 stilul subiectiv cu cel obiectiv, prin procedeul simultaneit\u0103\u0163ii: \u201eE duminic\u0103. Mama spune c\u0103 suntem \u00een treisprezece octombrie \u015fi c\u0103 e ziua tatii. Uca a f\u0103cut un tortule\u0163 cu vi\u015fine din compot. Dar tata e departe \u015fi nu se poate bucura nici m\u0103car de o felie. Apoi mama dispare. \u015etiu eu unde s-a dus. O iau \u00eencet, pisice\u015fte, pe urmele ei. Mama avea fruntea lipit\u0103 de \u0162\u00e2nc. Nu m-a auzit. \u00centru tiptil sub m\u0103su\u0163a \u00eenalt\u0103. Din fericire, nu descoperiser\u0103 borcanul pitit de mine. Cred c\u0103 celelalte disp\u0103ruser\u0103. Deci ultimul, mi-am zis. Ca s\u0103 nu fac zgomot, luam fragii cu degetele. \u00cemi fixasem s\u0103 nu iau dec\u00e2t de trei ori din borcan. tocmai eram pe la a \u015faptea \u00eembuibare, c\u00e2nd l-am auzit pe \u0162\u00e2nc: Comunismul a adus cu el teroarea. Lenin spunea: Comisariatul pentru justi\u0163ie este \u201eComisariatul pentru exterminare social\u0103\u201d. Un scriitor (na, i-am uitat numele, era ceva muzical, Sol \u015fi la, nu, sol \u015fi patru, asta-i nu mai \u015ftiu), spunea c\u0103 to\u0163i cei ce i se opun trebuie lichida\u0163i. Dac\u0103-i b\u0103g\u0103m \u00een pu\u015fc\u0103rii, mai zicea nenea Sol ori Pol \u015fi Petru, nu e suficient: de acolo pot s\u0103 ias\u0103. Trebuie \u00eempu\u015fca\u0163i. Mi-a r\u0103mas un frag \u00een g\u00e2t. Ap\u0103, da de unde? Asta-i cu cei ce fur\u0103, acum trebuie s\u0103 rezist\u201d.
\n\tDisponibilitatea ludic\u0103 \u00een opozi\u0163ie, dar \u015fi \u00een pandant persuasiv cu gravitatea problematicii transfigurate \u2013 ipocrizia politic\u0103, minciuna, dela\u0163iunea, demagogia, supunerea, frica, permanenta stare de amenin\u0163are, la\u015fitatea, arta machiavelic\u0103 a manipul\u0103rii etc. configureaz\u0103 dramele suflete\u015fti ale familiei Ichim, din frumoasa \u015fi cosmopolita sta\u0163iune Vatra Dornei, dar \u015fi a \u00eentregii Rom\u00e2nii, tr\u0103iri de neconceput azi, pentru un copil de v\u00e2rsta Inelu\u015fei, predestinat s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 \u201ecine spunea istoria adev\u0103rat\u0103 \u015fi cine istoria mincinoas\u0103? Care \u015fi cum?\u201d Copilul care f\u0103r\u0103 voie \u00ee\u015fi schimba limbajul colocvial dup\u0103 cel al \u201em\u0103g\u0103oaiei\u201d: \u201eFoloseam un cuv\u00e2nt pe care mereu \u00eel spunea m\u0103g\u0103oaia. \u00cemi pl\u0103cuse at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t, \u00een loc de Ce mai faci ori face\u0163i? \u00eei \u00eentrebam pe cei din jur: \u201eCe-ai mai \u00eenf\u0103ptuit? Ce izb\u00e2nzi \u00ee\u0163i scriu numele cu litere de foc? Nu \u015ftiu de ce, nu reu\u015feam niciodat\u0103 s\u0103 ob\u0163in un r\u0103spuns sincer: unii, mici ca mine, clipeau des, le tremura b\u0103rbia \u015fi t\u0103ceau ori scheunau anemic \u201eNiiimic\u201d. Al\u0163ii, cei mari, tu\u015feau, r\u00e2deau, se \u00eencruntau ori d\u0103deau din umeri.\u201d Umorul, satira \u015fi absurdul se impun, parc\u0103, de la sine \u00een acest univers kafkian. Caragiale este dep\u0103\u015fit de \u201eOmulnou\u201d. Cine ar fi crezut? Urm\u0103ri\u0163i, v\u0103 rog, limbajul de lemn al epocii de aur. Caragialean! Naratorul simte enorm \u015fi vede monstruos: \u201eDoar Camentic\u0103 n-a reac\u0163ionat a\u015fa. C\u00e2nd a venit la noi ultima dat\u0103, chiar dup\u0103 vizita lui nenea Danciu, a luat un aer serios, m-a privit \u00een ochi \u015fi mi-a spus: \u201eAst\u0103zi, Inelu\u015fa, am \u00eenf\u0103ptuit dou\u0103 halbe de bere!\u201d I-am apreciat sinceritatea \u015fi i-am oferit din camar\u0103 o sticl\u0103 cu bere din hamei. Mi-am turnat \u015fi eu \u00een paharul de plastic, acel pahar ce se prelungea, apoi se mic\u015fora, am ciocnit cu el \u015fi-am spus: – Pentru tovar\u0103\u015ful Lenin! Din toat\u0103 inima i-am spus, pe atunci nu m\u0103 mu\u015fcase \u00eenc\u0103 \u015farpele \u00eendoielii. \u015ei ce s\u0103 vezi? Camentic\u0103 a \u00eenceput s\u0103 tu\u015feasc\u0103, s\u0103 clipeasc\u0103 \u015fi cred c\u0103 de emo\u0163ie, a dat toat\u0103 berea peste g\u00e2t. \u00cemi pl\u0103ceau oamenii capabili de emo\u0163ie,\u2026\u201d Iat\u0103 \u00een toat\u0103 splendoarea, victoria simulacrului generalizat! Deja copiii au fost desp\u0103r\u0163i\u0163i definitiv de p\u0103rin\u0163i, bunici, tradi\u0163ie, biseric\u0103, \u015fcoal\u0103, viitor\u2026 Cum? Simplu, prin cuv\u00e2nt! Totul era subordonat acelui aparent nevinovat: \u201eSalut voios de pionier!\u201d. Genera\u0163iile n\u0103scute \u00een secolul anterior \u015ftiu acest salut. Pot s\u0103 depun m\u0103rturie. Parafraz\u00e2nd, pot spune: Et in \u201eCretinozauria\u201d ego! Feti\u0163ei ce g\u0103sise \u00eentre \u201efoile tatii\u201d: Carpe diem! nu-i suna \u00een minte \u201edec\u00e2t Omul Nou, Omul Negru\u2026 Paradis irealizabil!\u201d. Nu \u015ftii dac\u0103 cartea se adreseaz\u0103 stalinismului sau prezentului postcomunist, atunci c\u00e2nd naratorul se \u00eentreab\u0103: \u201e\u015ei Leninu ce f\u0103cea? \u00cei trimetea pe oameni \u00eencolo \u015fi \u00eencoace, las\u2019 c\u0103 m\u00e2ine, las\u2019 c\u0103 poim\u00e2ine, \u00ee\u0163i voi da un zmeu care nu zboar\u0103, un titirez care nu se rote\u015fte. Las\u2019 c\u0103!\u201d
\n\tM\u0103 \u00eentreb \u00eens\u0103 ce \u015ftiu copiii \u015fi nepo\u0163ii Inelu\u015fii, desigur \u015fi ai no\u015ftri, despre ideologia comunist\u0103?! Vor fi auzit ei c\u0103 \u00eensu\u015fi Platon (427-347 \u00ee. Hr.) \u00een \u201eRepublica\u201d, \u00eentr-un dialog filosofic centrat pe ideea de dreptate \u2013 este \u015fi obsesia personajului (narator \u015fi actant) al romanului politic, contrautopic, Jean Marais\u2026, – propunea un sistem politic totalitar, \u00een care statul dispunea de toate bunurile, dirija familia \u015fi \u015fcoala, imagina o educa\u0163ie colectiv\u0103 \u015fi \u00eencuraja eugenismul. Utopia platonician\u0103 (se \u015ftie, nu exist\u0103 utopie exhaustiv\u0103!) este preluat\u0103 \u2013 ca dovad\u0103 a modului cum se propag\u0103 \u00een timp doctrinele de orice tip ar fi ele \u2013 de c\u0103lug\u0103rul dominican din Calabria, Tommaso Campanella (1568-1639) \u00een Cetatea Soarelui (1602). \u00cen \u201ecetatea\u201d lui Campanella, toate bunurile erau comune, dreptatea se baza pe legea talionului, iar pedeapsa cu moartea era pus\u0103 \u00een aplicare de poporul \u00eensu\u015fi. Cazurile nu sunt singulare. Thomas Morus \u00een Utopia (1516) imagineaz\u0103 \u015fi el o societate de tip comunist \u00een esen\u0163a ei, desigur, teoretic, egalitar\u0103. Nara\u0163iunile de acest tip prolifereaz\u0103 spre mul\u0163umirea gloatei care viseaz\u0103 \u015fi \u00een prezent, o societate f\u0103r\u0103 proprietate privat\u0103, f\u0103r\u0103 moned\u0103\/ sau cu moned\u0103 unic\u0103, cu retribu\u0163ii egale, f\u0103r\u0103 clase sociale aflate \u00een opozi\u0163ie, f\u0103r\u0103\u2026, f\u0103r\u0103 \u015fi iar f\u0103r\u0103\u2026 Paradoxal, r\u0103d\u0103cinile comunismului se \u00eempletesc cu cele ale libert\u0103\u0163ii!
\n\tRomanul Corneliei Ichim-Pompiliu, aparent naiv, \u2013 rog cititorul s\u0103 nu se lase cuprins \u015fi \u00eenvins de c\u00e2ntecul de siren\u0103 al scriiturii – polemizez\u0103 implicit, sub m\u0103\u015ftile ludicului \u015fi ale copil\u0103riei ca v\u00e2rst\u0103 a tuturor v\u00e2rstelor, nu doar cu Tovar\u0103\u015ful Lenin, ci \u015fi cu Marx cel din Manifestul Partidului Comunist, cu stalinismul \u015fi bol\u015fevismul, cu teroarea maoist\u0103, dejist\u0103, ceau\u015fist\u0103 sau cu un \u201ebade p\u0103l\u0103rie nou\u0103\u201d ideologic, din Cuba, Vietnam, Cambodgia, Laos, Bulgaria, Polonia, Ungaria, Germania de Est, Jugoslavia, Coreea de Nord etc. Cum polemizeaz\u0103? A\u015fa cum o face Ion Creang\u0103 \u00een Poveste (prostia omeneasc\u0103). Sistemul comunist configurat \u00een cele dou\u0103 p\u0103r\u0163i ale romanului, aparent autonome, \u00een realitate interdependente, revel\u0103 ideea c\u0103 sistemul \u00een sine este nonegalitar, opresiv \u015fi generator de prostie cezaric\u0103, prostia ca stil \u015fi weltanschauung. Admirabile, complementare \u015fi aparent apolitice \u2013 nu exist\u0103 literatur\u0103 mare \u00een afara politicului; vezi marile capodopere ale literaturii universale – sunt mini-pove\u015ftile-parabol\u0103 din \u201eCaietul\u201d secret al Nelic\u0103i (v. Zidul, p.57; Cartofiorii, p.65; S\u0103 extermina\u0163i trecutul \u00eenvechit, p.82; Povestea lui Mov, p.92; Povestea cuvintelor, p.105; O poveste, p.134;). \u201eCartofiorii\u201d este un titlu atribuit de mine! Poate s\u0103 nu-i plac\u0103 naratorului sau eventualului cititor. Este deja cunoscut orgoliul acestora!
\n\tAutoarea care \u015fi-ar petrece toat\u0103 via\u0163a \u201etot scriind \u015fi tot scriind\u201d pare convins\u0103 c\u0103 \u201eoamenii din Vatra Dornei\u201d au r\u0103mas \u015fi ei \u2013 ca \u015fi Leninu? \u2013 \u201escri\u015fi a\u015fa cum au fost ori cum vor deveni\u201d. Mai trebuie oare s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m \u201ecum vor deveni\u201d, cum vom deveni, \u015fi dup\u0103 ce (re)citim\/ g\u00e2ndim \u015fi partea a II-a romanului? Cea \u00een care \u201eC\u0103r\u0163ile fratelui Alexandru nu sunt de g\u0103sit.\u201d \u015ei nu sunt singurele c\u0103r\u0163i pierdute!? A. K. Chesterton ne reaminte\u015fte permanent c\u0103 \u201eadev\u0103rul e mai straniu dec\u00e2t fic\u0163iunea\u201d . Prin urmare: \u201eA fost odat\u0103 un cuv\u00e2nt. El era fiul a dou\u0103 cuvinte, care \u015fi ele, la r\u00e2ndul lor, aveau p\u0103rin\u0163i\u2026\u201d (v. Povestea cuvintelor) Inten\u0163ionat nu am pomenit nimic, cititorului nou, pe care-l iubesc ca pe mine \u00eensumi, despre \u201ep\u0103l\u0103ria\u201d veche a lui Jean Marais\u2026! Dac\u0103 l-a pedepsit cu o candoare tipic copil\u0103reasc\u0103, Cornelia Ichim Pompiliu, f\u0103c\u00e2ndu-l personaj-absent \u015fi simbol exotic al unei copil\u0103rii furate, eu \u00eel anun\u0163 pe celebrul actor – care se mir\u0103 din lumea de dincolo c\u0103 nu a fost uitat \u00een Rom\u00e2nia! \u2013 c\u0103 nu-l includeam, dac\u0103 a\u015f fi fost autor, \u00een titlul romanului\u2026 \u015ei l\u00e2ng\u0103 o feti\u0163\u0103 cu biciclet\u0103, o feti\u0163\u0103 cu mo\u0163, fa\u0163\u0103 deschis\u0103 \u015fi privire interogativ\u0103, proprietar\u0103 a unei l\u0103zi de zestre atipice, pline cu cele mai n\u0103stru\u015fnice g\u00e2nduri! \u201eTu erai copilul \u015fi te duceai la pia\u0163\u0103\u201d. \u201eAst\u0103zi, Inelu\u015fa, am \u00eenf\u0103ptuit\u201d absurdul. To\u0163i mergem la pia\u0163a comun\u0103! Probabil, spre satisfac\u0163ia Leninului! Nu cred c\u0103 I. D. S\u00eerbu, un scriitor anticomunist de referin\u0163\u0103, despre care Nicolae Oprea ne ofer\u0103 o monografie cu un titlu optimist, Revan\u015f\u0103 postum\u0103, are dreptate c\u00e2nd ne asigur\u0103 c\u0103 nu \u201ep\u0103\u015fim de dou\u0103 ori \u00een aceea\u015fi ap\u0103 a R\u0103ului sau a Prostiei\u201d. Din nefericire p\u0103\u015fim chiar \u00een aceea\u015fi ap\u0103 a prostocra\u0163iei, dar \u00een pa\u015fi euro-atlantici! E bine s\u0103 subliniez c\u0103 interpretez o carte de o moralitate maiorescian\u0103. (2017 = Anul Ovidius, dar \u015fi Anul Maiorescu). Moralitatea romanului politic, Jean Marais nu pl\u00e2nge niciodat\u0103 este moralitatea autorului \u00eensu\u015fi! Calitate mai rar\u0103, azi, \u00een \u201eepoca\u201d simulacrului generalizat\u2026
\n\tRomanul subiectiv \u2013 doar prin subiectivitate putem atinge obiectivitatea \u2013 este scris \u00een amintirea mamei, Valeria, \u201etanti Vali, pe care o cunoa\u015fte tot ora\u015ful c\u0103 e \u015fef-contabil la ocele \u015fi o cunosc to\u0163i v\u00e2nz\u0103torii de la magazine c\u0103 le face balan\u0163e. \u015ei inventarul!\u201d Mamei r\u0103mas\u0103 \u201et\u00e2n\u0103r\u0103, pentru c\u0103 a\u015fa a\u015f scrie despre ea\u201d! S\u0103 fie chiar a\u015fa de stupid versul pe care autoarea nu l-a putut scrie din cauza lui Iliu\u0163\u0103: \u201eEu lupt acum, vitejii mei, eu lupt acum\u201d? Da! Cornelia Ichim Pompiliu lupt\u0103\u2026 \u00cemi place s\u0103 cred c\u0103 nu lupt\u0103 cu morile de v\u00e2nt\u2026 <\/p>\n

\t*Cornelia Ichim-Pompiliu<\/strong>, \u201eJean Marais nu pl\u00e2nge niciodat\u0103\u201d<\/em>, Editura Corgal Press, Bac\u0103u, 2016
\n
\nMihaela MERAVEI<\/strong>
\n\"\"

\u0218i \u00een literatur\u0103, \u201etinerii au totdeauna dreptate, lumea va fi a lor\u201d<\/strong><\/p>\n

\tCiteam, \u00een urm\u0103 cu un timp, \u00een prestigioasa Revist\u0103 literar\u0103 ,Rom\u00e2nia literar\u0103\u201d, un articol semnat de scriitorul Gabriel Chifu, directorul revistei \u0219i vicepre\u0219edintele Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia, despre tineri \u0219i viitorul literaturii contemporane. Nu am putut s\u0103 nu-i dau dreptate pentru c\u0103, iat\u0103, ce afirm\u0103 domnia sa: \u201eTinerii au totdeauna dreptate, lumea va fi a lor. Acesta este un adev\u0103r pe care \u00eel cunosc \u0219i \u00eel asum. Iar noi, cei din genera\u021biile mai vechi, avem datoria s\u0103 ne \u00eendrept\u0103m totdeauna privirea spre cei ce vin, dac\u0103 dorim ca lumea, \u00een cazul nostru cea literar\u0103, s\u0103 continue f\u0103r\u0103 sincope absurde\u201d. Suntem datori, a\u0219adar, cei ajun\u0219i la o maturitate literar\u0103, s\u0103 consider\u0103m viitorul mai degrab\u0103 privind peste um\u0103r, \u00een spatele nostru, la noua genera\u021bie care, chiar dac\u0103 pare s\u0103 fie cu totul dezinteresat\u0103 de tradi\u021bionalismul literar, ne surprinde cu excep\u021bii de tineri talenta\u021bi, unii netrecu\u021bi de copil\u0103rie, ce se \u00eenscriu pe orbita scrierii, cu inocen\u021ba \u0219i fervoarea v\u00e2rstei, d\u00e2nd dovad\u0103 de acel filon literar original de care avem at\u00e2ta nevoie.
\n\tAcesta este \u0219i cazul autorului volumului de proz\u0103 scurt\u0103, \u201eApocalipsa Zombie\u201d, Alexandru Matei, la v\u00e2rsta de doar nou\u0103 ani \u0219i jum\u0103tate, scrie aceast\u0103 carte \u0219i o public\u0103 doi ani mai t\u00e2rziu, respectiv anul acesta, la editura Sfera din B\u00e2rlad. Cartea este conceput\u0103 \u00een dou\u0103zeci \u0219i unu de capitole, de fapt povestioare, legate \u00eentre ele \u0219i asezonate cu desenele autorului. Alexandru ne descrie aventura unei lumi invadate de r\u0103u prin fiin\u021be malefice. Aceste creaturi, adesea \u00eent\u00e2lnite \u00een filmele horror, capteaz\u0103 aten\u021bia tinerilor mai ales prin starea de tensiune emo\u021bional\u0103 pe care o creeaz\u0103, invad\u00e2nd \u0219i lumea copil\u0103riei acestui t\u00e2n\u0103r autor. Acum se na\u0219te dorin\u021ba supravie\u021buirii binelui.
\nDe-a lungul timpului, multe culturi au fost fascinate de arhicunoscuta lupt\u0103 dintre bine \u0219i r\u0103u. Acest arhetip proeminent, la fel de actual \u00een societatea contemporan\u0103 ca \u0219i \u00een cea antic\u0103, a dat na\u0219tere multor lucr\u0103ri literare de-a lungul vremii. ,,St\u0103p\u00e2nul inelelor\u201d de J.R.R Tolkin , ,,Paradisul pierdut\u201d a lui Jhon Milton sau saga ,,Harry Potter\u201d scris\u0103 de J.K Rowling sunt c\u00e2teva exemple, ele put\u00e2nd continua p\u00e2n\u0103 \u00een domeniul SF cu ,,Star Wars\u201d al lui George Lucas.
\n B\u0103t\u0103lia dintre bine \u0219i r\u0103u este un arhetip simbolic, r\u0103ul se poate na\u0219te \u00eentre oameni, cum este cazul c\u0103r\u021bii de fa\u021b\u0103, \u201eApocalipsa Zombie\u201d, dar poate \u00eembr\u0103ca \u0219i forma luptei dintre dou\u0103 for\u021be ale naturii, sau a luptei unui zeu al cerului, sau chiar a lui Dumnezeu \u00eempotriva r\u0103ului. S\u0103 ne reamintim \u201ePovestea lui Harap-Alb\u201d, basmul lui Ion Creang\u0103, devenit de referin\u021b\u0103 \u00een literatura noastr\u0103, oper\u0103 epic\u0103 \u00een proz\u0103 de dimensiuni medii, cu un num\u0103r mediu de personaje, \u00een care se d\u0103 o lupt\u0103 \u00eentre for\u021bele binelui \u0219i cele ale r\u0103ului, \u00eenving\u00e2nd \u00eentotdeauna cele dint\u00e2i. Sau, s\u0103 ne reamintim \u201eLegenda lui Lucifer\u201d, \u00eengerul care a dorit s\u0103-i ia locul lui Dumnezeu, devenit echivalentul r\u0103ului absolut. Din cel mai frumos \u00eenger, preferatul Domnului, Lucifer devine un monstru hidos, care se r\u0103zvr\u0103te\u0219te \u00eempotriva p\u0103rintelui, se lupt\u0103 cu fratele mai mic Mihail \u0219i, pentru ca binele s\u0103 triumfe, va fi alungat din Casa Domnului.
\n\tRevenind la volumul t\u00e2n\u0103rului Alexandru Matei, lupta dintre bine \u0219i r\u0103u se va da \u00eentre creaturile zombi \u0219i \u201esingurul om care va avea curajul s\u0103-i \u00eenfrunte, Shadow\u201d. O umbr\u0103, de aceast\u0103 dat\u0103, cu accente pozitive care, pentru a-\u0219i duce menirea la bun sf\u00e2r\u0219it, formeaz\u0103 o echip\u0103 cu tineri curajo\u0219i \u0219i \u00eentreprinz\u0103tori, gata de ac\u021biune pe toate continentele, dar \u0219i \u00een spa\u021biu cosmic.
\n\tSigur c\u0103 lipsa experien\u021bei, a culturii literare \u00ee\u0219i spun cuv\u00e2ntul \u00een ceea ce prive\u0219te frazarea, sau modul, prea gr\u0103bit \u0219i simplist de prezentarea ac\u021biunii, \u00eens\u0103, epicul dezvoltat de acest t\u00e2n\u0103r autor, \u00een scrierea sa, este promi\u021b\u0103tor. De altfel, Alexandru reu\u0219e\u0219te s\u0103 capteze aten\u021bia cititorului prin sinceritatea \u0219i dezinvoltura cu care \u00ee\u0219i a\u0219terne povestea pe h\u00e2rtie.
\n\tA\u0219 mai remarca faptul c\u0103, de\u0219i are o v\u00e2rst\u0103 fraged\u0103, Alexandru Matei este doar un elev de gimnaziu, atunci c\u00e2nd a scris cartea, era \u0219i mai mic, \u00een\u021belegem prin aceasta c\u0103 bagajul de informa\u021bie literar\u0103 este extrem de mic, iar studiul \u00een ceea ce prive\u0219te gramatica limbii rom\u00e2ne sau al literaturii este abia la \u00eenceput, totu\u0219i, acest copil talentat st\u0103p\u00e2ne\u0219te, destul de bine dialogul. Acest lucru este posibil datorit\u0103 unei imagina\u021bii native, unui talent, \u00eenc\u0103 necultivat, dar \u0219i a unei iubiri intuitive pentru carte, literatur\u0103, crea\u021bie. Aici nu vorbim de un scris studiat, ci de unul nativ, de har \u0219i dorin\u021b\u0103, al\u0103turi de fascina\u021bia unei lumi mentale care se cere eliberat\u0103 din propriul sine \u0219i a\u0219ternut\u0103 pe h\u00e2rtie pentru a fi d\u0103ruit\u0103 cititorilor. O ars liric\u0103 ce dezv\u0103luie \u00een cuvinte lumea frenetic\u0103 a copil\u0103riei, \u00een care imagina\u021bia joac\u0103 un rol de c\u0103p\u0103t\u00e2i.
\n\t\u00centreaga lumea literar\u0103 nici nu ar putea exista f\u0103r\u0103 copil\u0103rie \u0219i autorii ei copii. Dorothy Straight, cea mai t\u00e2n\u0103r\u0103 autoare din toate timpurile, a scris prima ei poveste, pentru bunica ei, la numai patru ani, intitulat\u0103 \u201eHow the world began\u201d, Christofer Beale, la \u0219ase ani, scria \u00een fiecare zi c\u00e2te o poveste dup\u0103 pr\u00e2nz. Dup\u0103 ce a a\u0219ternut pe h\u00e2rtie cinci astfel de pove\u0219ti, ele au devenit o carte \u201eThis and Last Season\u2019s Excursions. Daisy Ashford, la nou\u0103 ani scria \u201eThe Young visitors\u201d, iar Alec Greven, la aceea\u0219i v\u00e2rst\u0103, scria \u201eHow to Talk to Grils\u201d sau t\u00e2n\u0103ra scriitoare rom\u00e2nc\u0103, Flavia Bujor, autoarea car\u021bii \u201eProfe\u021bia Pietrei\u201d, scris\u0103 la 12 ani \u0219i publicat\u0103 la 14 ani, sunt doar c\u00e2teva exemple de copii scriitori, povestea lui Alexandru Matei fiind asem\u0103n\u0103toare cu a unora dintre ei. Dar tangenta de baz\u0103 care une\u0219te destinele acestor tineri este talentul \u0219i d\u0103ruirea pentru scris.
\nA\u0219adar \u00een \u00eencheiere, urez succes acestui copil talentat. Cu mult studiu \u0219i aprofundarea cuno\u0219tin\u021belor \u00een domeniul literar, cu \u00eendrumare literar\u0103 din partea profesorilor de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103, dar \u0219i a scriitorilor consacra\u021bi , cu exerci\u021biul scrierii zilnic, cu participarea la competi\u021bii literare, autorul \u201eApocalipsei Zombi\u201d, t\u00e2n\u0103rul Alexandru Matei, poate deveni, \u00eentr-un viitor apropiat, un nume de referin\u021b\u0103, \u00eentre numele tinerilor scriitori contemporani ai literaturii Dobrogene \u0219i nu numai. <\/p>\n


\nIonel POPA <\/strong>
\n\"\"

DRUMUL spre ITACA<\/strong><\/p>\n

Din convorbirile lui Mircea Eliade cu Claud Henri-Rocquet (\u00cencercarea labirintului, 1990, p.175) am extras urm\u0103toarea idee (convingere) a lui Eliade: via\u0163a e un mare labirint f\u0103cut dintr-o sum\u0103 de alte labirinturi. Ca un Ulise, omul, c\u0103l\u0103tor prin el, caut\u0103 ie\u015firea pentru a ajunge \u00een Itaca sa. \u00cen aceast\u0103 postur\u0103 daimonul lui Mircea Eliade a fost dorin\u0163a, trecut\u0103 \u00een voin\u0163\u0103, de \u00eemplinire prin crea\u0163ie, prin spirit.
\n\u00cen cartea sa, Orient \u015fi Occident. Topografii ale simbolului la Mircea Eliade, Presa Universitar\u0103 Clujean\u0103, 2016, Mihaela Gligor a urm\u0103rit identificarea \u015fi descrierea \u201enodurilor \u015fi semnelor\u201d, numite de dsa. Topografii ale simbolului, care au jalonat evolu\u0163ia uman\u0103, intelectual\u0103 \u015fi spiritual\u0103 a autorului Istoriei credin\u0163elor \u015fi ideilor religioase.
\n De la \u00eenceput trebuie s\u0103 spun, spre beneficiul poten\u0163ialului cititor profan, c\u0103 aceast\u0103 carte nu este o simpl\u0103 reconstituire factologic\u0103 a biografiei savantului \u015fi scriitorului Mircea Eliade.
\n\u00cen Introducere, cu inser\u0163ii autobiografice, autoarea justific\u0103 alegerea subiectului \u015fi expliciteaz\u0103 modul de tratare al lui: drumul labirintic al lui Mircea Eliade de la \u201eadolescentul miop\u201d la cel care \u201ea mu\u015fcat din eternitate\u201d. Se pot men\u0163iona cu folos multe din m\u0103rturisirile autoarei, dar m\u0103 opresc doar la cea din final prin care subliniez c\u0103 cercet\u0103toarea Mihaela Gligor a ajuns \u00een Itaca: \u201eConstruit \u00een jurul simbolului, prin tematica abordat\u0103 \u015fi modul de expunere a tr\u0103irilor \u015fi a principalelor direc\u0163ii de cercetare asumate de Eliade, am convingerea c\u0103 volumul Orient \u015fi Occident. Topografii ale simbolului la Mircea Eliade va facilita o mai bun\u0103 \u00een\u0163elegere a mitului Eliade.\u201d
\nDup\u0103 cum spuneam, etapele spre centru nu sunt simpl\u0103 cronologie, ci r\u0103scruci de experien\u0163e majore existen\u0163iale, \u015ftiin\u0163ifice \u015fi literare, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, de cre\u015ftere spiritual\u0103. \u00censu\u015fi Eliade e con\u015ftient\/ simte c\u0103 aceste r\u0103scruci sunt esen\u0163iale pentru scopul existen\u0163ei sale: vie\u0163ii trebuie s\u0103-i dai un sens. Jurnalele, Memoriile, publicistica, coresponden\u0163a \u015fi opera \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u015fi literar\u0103 con\u0163in, explicit sau implicit, sintagme \u015fi propozi\u0163ii care exprim\u0103 acest crez. \u00cen Jurnalul c\u0103l\u0103toriei spre India, t\u00e2n\u0103rul Eliade noteaz\u0103 urm\u0103toarele: \u201edac\u0103 m\u0103 \u00eentreb \u015fi reflectez, ad\u00e2nc \u015fi sincer, \u00een solitudine: care este sensul existen\u0163ei? \u00centrebare cu un singur r\u0103spuns: de a-i g\u0103si un sens\u201d. La \u00eenceputul sec. XX, un alt \u00eenalt spirit rom\u00e2nesc g\u00e2ndea la fel: \u201eDup\u0103 ce descoperi c\u0103 via\u0163a n-are nici un \u00een\u0163eles, nu ne r\u0103m\u00e2ne altceva de f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103-i d\u0103m un \u00een\u0163eles!\u201d (Lucian Blaga).
\nAventurile \u015fi experien\u0163ele vie\u0163ii tr\u0103ite de Eliade sunt echivalente ale unui proces de ini\u0163iere \u015fi cunoa\u015ftere, ce pot fi simbolizate, demonstreaz\u0103 autoarea c\u0103r\u0163ii, de urm\u0103toarele topografii: India, Bucure\u015ftiul interbelic, Lisabona, Paris, Chicago. Ele configureaz\u0103 harta geografico-spiritual\u0103 care structureaz\u0103 materia c\u0103r\u0163ii \u00een cinci capitole la care se adaug\u0103: \u201eIntroducere\u201d; \u201eConcluzii\u201d; \u201eIndice de nume\u201d. Fiecare capitol e flancat de lista bibliografic\u0103. Nu rezum capitolele, las cititorului intact\u0103 bucuria lecturii \u015fi dorin\u0163a de informare, punctez doar c\u00e2teva aspecte care dau valoare studiului. Autoarea subliniaz\u0103 importan\u0163a popasurilor eliadiene pentru munca de documentare a savantului. La Londra \u015fi Lisabona Mircea Eliade a fost ata\u015fat cultural \u015fi de pres\u0103. \u00cen aceast\u0103 calitate a desf\u0103\u015furat o intens\u0103 activitate de promovare a culturii \u015fi spiritualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti. Ajuns la Paris, apreciat ca istoric al credin\u0163elor religioase, este invitat s\u0103 conferen\u0163ieze \u015fi s\u0103 \u0163in\u0103 cursuri la Sorbona. P\u00e2n\u0103 atunci numai Iorga a avut aceast\u0103 cinste \u015fi recunoa\u015ftere din partea Sorbonei. Urma s\u0103 fie numit profesor la vestita universitate francez\u0103. Conform legilor Fran\u0163ei s-a cerut agrementul guvernului rom\u00e2n. Prin interven\u0163ia (nu folosesc alt cuv\u00e2nt) lui Stoilov, guvernul rom\u00e2n (se cunoa\u015fte calitatea ideologic\u0103 \u015fi politic\u0103 a guvernului rom\u00e2n din 1945) refuz\u0103 acordarea agrementului, prin urmare Eliade nu poate fi numit profesor la Sorbona. Ceva echivalent va p\u0103\u0163i Vintil\u0103 Horia, alt\u0103 personalitate a exilului rom\u00e2nesc anticomunist. \u00cen 1960, Academia Goncourt acord\u0103 premiul s\u0103u francez unui str\u0103in: Vintil\u0103 Horia pentru romanul Dumnezeu s-a n\u0103scut \u00een exil. Din momentul propunerii, regimul comunist de la Bucure\u015fti, sub \u00eendrumarea neprecupe\u0163it\u0103 a Kremlinului \u015fi secondat cu s\u00e2rg de comuni\u015ftii francezi, dezl\u0103n\u0163uie o virulent\u0103 campanie de denigrare a lui Vintil\u0103 Horia. Acesta, pentru a menaja Academia Goncourt, nu-\u015fi ridic\u0103 premiul. F\u0103r\u0103 comentarii!
\nUn alt aspect, cu semnifica\u0163ii, din biografia lui Mircea Eliade, pus \u00een relief, sunt rela\u0163iile sale umane \u015fi intelectuale cu o mul\u0163ime de personalit\u0103\u0163i (filozofi, istorici, scriitori, personalit\u0103\u0163i academice \u015fi oficiale) ale vremii. Numele lor sunt men\u0163ionate \u00een carte, men\u0163ionez c\u0103 se poate alc\u0103tui cu ele un dic\u0163ionar explicativ. Pornind de la afirma\u0163iile colegilor \u015fi colaboratorilor, unii fo\u015fti studen\u0163i, autoarea cercet\u0103rii subliniaz\u0103 faptul c\u0103 Mircea Eliade a creat \u015fi oferit un vocabular de specialitate (devenit bun comun, universal) \u015fi un anumit mod de a g\u00e2ndi problema credin\u0163elor religioase, \u015fi a formulat un adev\u0103rat set de teze pentru studiul comparat al religiilor \u015fi pentru conceptul de noul umanism. Iat\u0103 o posibil\u0103 list\u0103: fapt religios, religie cosmic\u0103, homo religiosus, homo symbolicus, coincidentia oppositionum, model-arhetip, hierofanie, centrum, ve\u015fnica \u00eentoarcere, ritmuri cosmice, geografie sacr\u0103, orce p\u0103m\u00e2nt natal alc\u0103tuie\u015fte o geografie sacr\u0103, in illo tempore, \u00een orce cultur\u0103 exist\u0103 un mit central care revel\u0103 \u015fi care se g\u0103se\u015fte \u00een toate marile sale crea\u0163ii, sacru-profan. Unele sunt mai \u201eb\u0103tr\u00e2ne\u201d dec\u00e2t Eliade, dar el le aprofundeaz\u0103 \u015fi le rafineaz\u0103.
\nReconstituind biografia intelectual\u0103 \u015fi spiritual\u0103 a autorul lui Sacrul \u015fi profanul men\u0163ion\u00e2nd marile opere \u015ftiin\u0163ifice \u015fi literare, Mihaela Gligor nu cade \u00een capcana\/ labirintul, poncifelor \u015fi cli\u015feelor \u201ecritice\u201c care nu fac dec\u00e2t s\u0103 \u201ecamufleze\u201d necunoa\u015fterea \u015fi goliciunea de idei; ea d\u0103 dovad\u0103 de discern\u0103m\u00e2nt, deta\u015fare, obiectivitate; las\u0103 documentul s\u0103 vorbeasc\u0103; este str\u0103in\u0103 de tenden\u0163iozitatea pro sau contra prezent\u0103 \u00een m\u0103runtele pagini despre Eliade \u015fi care distorsioneaz\u0103 adev\u0103rul. Autoarea are \u015ftiin\u0163a alegerii citatului, fie el din opera lui Eliade, fie din bibliografia consultat\u0103. Importante sunt notele \u015fi indicarea corect\u0103 a trimiterii bibliografice, acest aspect, pentru unii un aspect neglijabil, sus\u0163ine \u0163inuta academic\u0103, dar \u015fi pentru bagajul lor informativ \u015fi explicativ pentru ideile \u015fi opiniile pe care autoarea le pune \u00een pagin\u0103.
\nFiecare etap\u0103 \u015fi episod \u00ee\u015fi au importan\u0163a, semnifica\u0163ia \u015fi specificitatea lor \u00een biografia lui Eliade, \u015fi, cu toate astea, autoarea nu cade \u00een p\u0103catul verbalismului, discursivit\u0103\u0163ii \u015fi al proxilit\u0103\u0163ii. Mai men\u0163ionez echilibrul dintre capitole, dintre informa\u0163ie \u015fi interpretarea\/ explicarea ei. De re\u0163inut \u015fi faptul c\u0103 \u00een nici unul din cazuri, autoarea nu ocole\u015fte episoadele dificile \u015fi delicate din biografia lui Eliade (v. episodul \u201ePolitica\u201d din cap. \u201eBucure\u015fti\u201d), ci se opre\u015fte asupra lui reconstituindu-l \u015fi explic\u00e2ndu-l cu r\u0103bdare \u015fi f\u0103r\u0103 parti-pris-uri.
\nStudiul poate fi pus sub semnul simbolului sc\u0103rii: cronologia (timpul) este spa\u0163ializat\u0103 (spa\u0163ializat); pe primul fu\u015fteu se afl\u0103 \u201eadolescentul miop\u201d, pe ultimul cel care \u201ea mu\u015fcat din absolut\u201d.
\nAcum, la final, ca \u00eenv\u0103\u0163\u0103celul, pun o \u00eentrebare: perioada primei tinere\u0163i nu putea fi luat\u0103 \u00een calcul ca un capitol despre perioada de genez\u0103? Pun\u00e2nd aceast\u0103 \u00eentrebare am \u00een vedere Intinerariu spiritual (1927), Scrisori c\u0103tre un provincial (cele scrise \u00een intervalul decembrie 1927- august 1928). La revenirea \u00een \u0163ar\u0103 din India, printre toate celelalte activit\u0103\u0163i, Eliade \u00ee\u015fi reia activitatea revuistic-eseistic\u0103 materializat\u0103 \u00een Oceanografie, Fragmentariu sau r\u0103mas\u0103 doar proiect, Rom\u00e2nia \u00een eternitate. Aceast\u0103 nou\u0103 eseistic\u0103 \u00eembog\u0103\u0163e\u015fte \u015fi aprofundeaz\u0103 teme \u015fi idei din prima tinere\u0163e, \u015fi le multiplic\u0103 perspectivele. Oare nu acum se pun primele pietre pentru templu? Oare nu acum se arunc\u0103 s\u0103m\u00e2n\u0163a care timp de o jum\u0103tate de veac va rodi?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u0103r\u021bi prezentate de: Petre ISACHI Copil\u0103ria vs. Comunismul* \u00cembr\u0103cat postmodernist \u00een hainele ludicului, \u201ecomunismul cu rele \u015fi rele\u201d, tema-pretext a<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15413"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15413"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15413\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15414,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15413\/revisions\/15414"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15413"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15413"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15413"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}