{"id":15408,"date":"2021-07-28T22:51:13","date_gmt":"2021-07-28T19:51:13","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15408"},"modified":"2021-07-28T22:52:04","modified_gmt":"2021-07-28T19:52:04","slug":"spatii-culturale-nr-53-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15408","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 53 (10)"},"content":{"rendered":"

Tudor CICU <\/strong>
\n\"\"

Atunci, \u00een gara pustie\u2026<\/strong>
\n(schi\u021b\u0103)<\/em><\/p>\n

Atunci, \u00een gara pustie, am blestemat acel r\u0103zboi la care luase parte bunicul. Dar nu-l \u0219ti\u021bi pe bunicul meu de la \u021bar\u0103? \u00cenchipui\u021bi-v\u0103 un b\u0103tr\u00e2nel ale c\u0103rui pleoape d\u0103deau un troian de amintiri de o parte, atunci c\u00e2nd vorbea. Eu \u00eenc\u0103 mai cred c\u0103 boii din vorbele lui arau cerul de plumb al \u00eent\u00e2lnirilor pe care le aveam cu el. S\u0103 v\u0103 zic cum m-a prins iarna \u00eentr-o gar\u0103, de credeam c\u0103 drugii de fier, la ferestre, erau pu\u0219i acolo pentru a nu p\u0103trunde corbii care nu prevesteau nimic bun. Oricum, \u0219i f\u0103r\u0103 z\u0103brelele astea, prin g\u0103urile din zidurile m\u0103cinate de ploi cred c\u0103 umblau niscai guzgani. Altfel nu aveam cum s\u0103-mi explic de ce teama \u00eemi lic\u0103rea \u00een priviri. Dar era vacan\u021b\u0103. Era iarn\u0103. Ce-mi p\u0103sa mie! Bunicul venise s\u0103 m\u0103 ia de la gazd\u0103 \u0219i cu trenul s\u0103 plec\u0103m, am\u00e2ndoi, c\u0103tre cas\u0103. \u00cen sat iubeam o fat\u0103 \u0219i \u00eemi promisese, \u00eenainte de a pleca la \u0219coal\u0103, \u00een ora\u0219, c\u0103 m\u0103 va a\u0219tepta de primul Cr\u0103ciun.
\n \u0218eful de gar\u0103 ne spusese c\u0103 numai datorit\u0103 ninsorii \u00eencepute peste zi trenurile, deocamdat\u0103, erau blocate prin diverse g\u0103ri. \u201eDac\u0103 ninsoarea va \u00eenceta, o s\u0103 vede\u021bi cum se vor pune toate garniturile trenurilor \u00een mi\u0219care, spunea el\u201d. At\u00e2t \u00eei trebuise bunicului! M\u0103 tr\u0103sese de m\u00e2n\u0103 \u00een cabina \u0219efului de gar\u0103 sub pretext c\u0103 nu avea un foc pentru pipa \u00een care \u00eendesase tutun. Se schimbau vorbe despre r\u0103zboiul ce tocmai trecuse. Eu \u00eemi sorbeam ceaiul pe un sc\u0103unel l\u00e2ng\u0103 godin. Fl\u0103c\u0103rile mocneau dintr-un lemn despicat. Le vedeam prin u\u0219i\u021ba \u00eentredeschis\u0103. Un paznic ceferist se foia pe afar\u0103. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd deschidea u\u0219a \u0219i ne anun\u021ba c\u0103 ninsoarea prevestea ore sumbre pentru to\u021bi. Se foiau ni\u0219te umbre \u0219i pe chipul bunicului meu trist \u0219i \u00eeng\u00e2ndurat.
\n -Am servit patria, spunea \u0219eful de gar\u0103 \u0219i mi-l ar\u0103ta pe bunicul, f\u0103c\u00e2ndu-mi un semn din spr\u00e2ncene. Am servit patria, \u00eempreun\u0103.
\n \u00cen r\u0103ceala pe care o r\u0103sp\u00e2ndeau ochii bunicului, \u00een frigul acela, patria era fiecare lic\u0103rire, fiecare mi\u0219care de gene, fiecare speran\u021b\u0103 \u0219i, din c\u00e2te citisem despre acel grozav r\u0103zboi, o \u0219i z\u0103ream pe fe\u021bele celor care plecaser\u0103 din c\u0103tunul lor, cu g\u00e2nd s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 teferi acas\u0103, cum m\u0103 \u00eentorceam eu, din vacan\u021b\u0103. Dar ce-mi p\u0103sa mie de cei doi camarazi de r\u0103zboi; iubeam o fat\u0103 \u00een satul din care abia plecasem \u0219i ea, cred, m\u0103 iubea. Locuia pe o ulicioar\u0103, mai jos de noi, \u00een c\u0103tun. O aveam tot timpul \u00een minte: cu p\u0103rul \u00een v\u00e2nt, cum a\u0219tepta.
\n -S\u0103 nu-mi vorbi\u021bi voi despre patrie! \u00eel auzeam pe bunicul. Mie nu-mi arunca\u021bi vorbele voastre prea fandosite. Mie, cel care-\u0219i \u00eembr\u0103ca izmana \u00eenc\u0103 ud\u0103 pe front. Am v\u0103zut sem\u0103n\u0103turile, holdele cosite, pline cu trupuri, ciorchine de mor\u021bi cu fl\u0103c\u0103i de la \u021bar\u0103, \u00eempin\u0219i \u00een tran\u0219ee cu vorba bl\u00e2nd\u0103 \u0219i cu am\u0103girea unui ogor\u2026 Mare afront, domnilor, ca pentru o bani\u021b\u0103 de gr\u00e2u, fl\u0103c\u0103ii no\u0219tri, pe br\u00e2nci, au murit pentru \u021bar\u0103! Ca de al fulgerului tr\u0103snet. Am v\u0103zut toate astea. A\u0219a de mare cutremur! P\u0103m\u00e2ntul s-a zv\u00e2rcolit sub opinca noastr\u0103, atunci.
\n Paznicul ceferist \u00eenc\u0103 se mai plimba pe afar\u0103. A\u0219teptam de la el vestea c\u0103 trenurile, afar\u0103, se \u00eencruci\u0219au ca la ordin. Dar nu z\u0103ream, \u00een ninsoare, prin geam, dec\u00e2t umbre pe zidurile prost tencuite. Umbre, umbre, ridicau \u0219i fl\u0103c\u0103rile din godin.
\n -M\u0103, tu ce te tot foie\u0219ti de parc\u0103 ai sta pe c\u0103rbuni \u00eencin\u0219i\u2026 Era deja t\u00e2rziu c\u00e2nd mi s-a adresat, direct, bunicul.
\n Ce eram s\u0103-i spun? Aveam dinaintea ochilor doar imaginea ocna\u0219ului care-i spunea lui Pip, \u00een Marile speran\u021be: \u201eEi, or fi ni\u0219te ochi frumo\u0219i pe undeva, a\u0219a-i? Nu se afl\u0103 ni\u0219te ochi frumo\u0219i pe undeva la care tu s\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti cu drag? O, Estella, Estella!\u201d
\n -P\u0103i, dac\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti la fata de la marginea satului, dinspre liziera cu salc\u00e2mi ce ascund iazul pe ceair, ia-\u021bi g\u00e2ndul, b\u0103iete, nu mai locuiesc acolo. Au plecat!
\n -Cum au plecat? Un om p\u0103streaz\u0103 o tain\u0103 mai bine dec\u00e2t doi. N-ai cum s\u0103 \u0219tii taina mea, bunicule! M-am ridicat, gata s\u0103 m\u0103 iau la har\u021b\u0103 cu bunicul. Dar m-am oprit \u00een loc fiindc\u0103 de dou\u0103 ori a\u0219 fi putut jura c\u0103 cineva cioc\u0103nea \u00een geamul \u0219efului de gar\u0103 \u0219i c\u0103 se auzeau, foarte clar, \u0219oapte la u\u0219a de la intrare care \u00eentrebau de mine \u0219i bunicul.
\n M-a trezit, din vis, spre diminea\u021b\u0103, bunicul:
\n -Hai, treze\u0219te-te! S-a anun\u021bat c\u0103 o locomotiv\u0103 va pleca cur\u00e2nd s\u0103 aduc\u0103 \u0219i trenul nostru \u00een gar\u0103. Cred c\u0103 \u0219i visai a\u0219a de frumos! Ba chiar pomeneai numele fetei din c\u0103su\u021ba de la marginea satului. Cea care locuia cu mama ei, singure, la iazul din r\u00e2pa Vii\u0219oarei.
\n -Cum adic\u0103, locuia? Cine le-a alungat de acolo?… am \u00eeng\u0103imat.
\n -Dac\u0103 a\u0219 fi crezut c\u0103 fac bine, \u021bi-a\u0219 fi scris. Au plecat de la noi din sat. Nimeni nu \u0219tie \u00eencotro. La ce ne-ar fi interesat. Dar cred c\u0103 n-ar fi trebuit s\u0103 afli toate astea. Uite, deja te-ai \u00eentristat!…
\n \u00cen creier \u00eemi sunau vorbele lui Pip \u0219i el tare dezam\u0103git de ni\u0219te profe\u021biuni: \u201eG\u00e2ndurile domni\u0219oarei Havisham cu privire la mine nu fuseser\u0103 dec\u00e2t un vis. Estella nu-mi era sortit\u0103 mie\u201d.
\n Atunci, \u00een gara pustie cu trenuri \u00eenghe\u021bate \u0219i b\u00e2jb\u00e2ind pe afar\u0103, am blestemat acel r\u0103zboi la care participasem \u00een discu\u021biile celor doi camarazi. \u0218i acea gar\u0103. O pulbere era cerul. Ca plin de funinginea c\u0103rbunilor ce nu reu\u0219eau s\u0103 mi\u0219te ni\u0219te am\u0103r\u00e2te de trenuri.
\n \u2026 \u0218i ninsoarea care nu mai \u00eenceta!<\/p>\n

Mama se ruga pentru to\u021bi
\n(prozopoem)<\/strong><\/p>\n

\u201eO s\u0103 ne descurc\u0103m, nu poate fi \u0103sta sf\u00e2r\u0219itul lumii!\u201d se ruga mama pentru noi. \u00cen iarna care se zice c\u0103 \u00eenghe\u021bau \u0219i lemnele \u00een sob\u0103 \u0219i cam ne \u00eenghesuise foametea, mama pusese o sob\u0103 de metal \u00een mijlocul camerei \u0219i ne \u00eendopa cu ceai fierbinte din crengu\u021be de corcodu\u0219 \u0219i cartofi cop\u021bi pe metalul \u00eencins. M\u0103 durea burta de-at\u00e2ta zeam\u0103 colorat\u0103 \u0219i coji arse, scrum, dar \u00eemi spuneam: \u201eG\u00e2nde\u0219te-te c\u0103 vine seara\u201d. Dimine\u021bile ne trezeam \u0219i fuga la geam c\u00e2nd auzeam c\u00e2te un car sc\u00e2r\u021b\u00e2ind pe drum \u0219i doi cai costelivi tr\u0103g\u00e2nd mortul spre cimitir. Pentru unii drumurile erau f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere. \u201eMarele noroc al lui Nietzsche e c\u0103 l-a \u00eent\u00e2lnit pe Dante \u0219i i-a spus s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 din drum\u201d, \u00eei spuneam sor\u0103-mii ca s\u0103 m\u0103 dau de\u0219tept. Pe sor\u0103-mea cea mic\u0103 o \u00eenc\u00e2ntau fl\u0103c\u0103rile de un ro\u0219u aprins cu stele tremur\u0103toare \u0219i, zicea ea, ie\u0219eau prin burlanul scos la strea\u0219in\u0103, ca din p\u0103m\u00e2nt. Vedea pretutindeni numai comori. Mama o lini\u0219tea spun\u00e2nd c\u0103 sunt doar n\u0103z\u0103riri ale unui \u00eenger al foamei care i se pusese pe creier. Ne lua clo\u0219c\u0103 \u00eentre bra\u021be: \u201eCe s\u0103-i faci, mam\u0103? A\u0219a a vrut Dumnezeu!\u201d o auzeam, suspin\u00e2nd, ca pe Varia, fiica mo\u0219ieri\u021bei Liubov Andreevna din piesa lui Cehov. Seara visam un car tras direct pe bolta cerului \u0219i \u021bin minte c\u0103 cineva trop\u0103ia pe l\u00e2ng\u0103 car ca \u0219i cum ar fi vrut s\u0103 se cure\u021be de z\u0103pad\u0103, pe cizme. Dar mie \u00eemi p\u0103rea a fi zgomotul surd al toporului lui Lopahin lovind un pom prin Livada de vi\u0219ini. Am vrut s\u0103 ies alarmat de ni\u0219te b\u0103t\u0103i care au urmat, insistent, \u00een u\u0219\u0103. Cum s\u0103 fi r\u0103mas cineva str\u0103in, \u00eenghe\u021bat pe afar\u0103? Sigur c\u0103 trebuia s\u0103 fie cineva cunoscut. Dar cine? Bunicul c\u0103zuse \u00een primul r\u0103zboi. Tata nu se \u00eentorsese \u00eenc\u0103 din cel de-al doilea. Alarmat de b\u0103t\u0103ile \u00een u\u0219\u0103 am dat s\u0103 trag z\u0103vorul. O m\u00e2n\u0103 a mamei m-a tras \u00eenapoi. \u00cen cealalt\u0103 \u021binea lum\u00e2narea care trimitea numai stafii pe pere\u021bi. Peste c\u00e2teva zile a venit unchiul cu o c\u0103ru\u021b\u0103 de am \u00eenc\u0103rcat pu\u021binul ce ne mai r\u0103m\u0103sese prin cas\u0103 \u0219i am plecat din acele locuri pentru totdeauna. \u0218i chiar de a doua zi sor\u0103-mea povestea, cu haz, pu\u0219tilor de pe noua uli\u021b\u0103, cum \u00een noaptea aia ni se furase v\u0103cu\u021ba din grajd. \u201eFoametea \u00eei \u00eenghesuise \u0219i pe al\u021bii\u201d le zicea. Uite \u0219i minunea p\u0103m\u00e2ntului, cu ce \u00eendr\u0103zneal\u0103, dumnezeule, spunea asta! <\/p>\n


\nValeria MANTA T\u0102ICU\u021aU<\/strong>
\n\"\"

fii bun<\/strong><\/p>\n

fii bun cu mine, mai ales c\u00e2nd
\nstau \u00een genunchi \u0219i-mi intr\u0103 \u00een inim\u0103 turla bisericii,
\ns\u00e2ngele care curge atunci nu-i albastru,
\nmiroase a nalb\u0103 \u0219i a urzici,
\na brusturi cu frunze c\u0103rnoase de umbr\u0103.
\ndac\u0103 dai la o parte culoarea sub\u021biat\u0103,
\ng\u0103se\u0219ti \u00een s\u00e2ngele meu fragmente sticloase
\nde poem, cu chipul T\u0103u \u00een ele.
\nfii bun cu mine, gaura din piept, mare c\u00e2t o fereastr\u0103
\nnu m\u0103 face s\u0103 mor, \u00ee\u021bi arat\u0103 \u021aie
\nbiserica \u00een \u00eentregul ei, cu inima mea sus,
\n\u00een turla cea mai semea\u021b\u0103<\/p>\n


\ncu t\u0103lpile \u00een nisip<\/strong><\/p>\n

tu po\u021bi s\u0103 te ascunzi \u00een r\u0103nile mele
\n\u0219i s\u0103 le vindeci
\neu vin cu urciorul pe cre\u0219tet \u0219i picioarele
\ndescul\u021be prin praf
\np\u0103rul nu-mi miroase a mosc, vizuin\u0103
\ncu \u0219erpi \u00eempleti\u021bi s-a f\u0103cut
\nde c\u00e2nd cutreier de\u0219ertul
\ncu umbra t\u00e2r\u00e2\u0219 dup\u0103 mine, singura care
\nnu ap\u0103r\u0103 de soare nici nisipul, nici oasele albe
\n\u00eengropate sub el, \u00een m\u0103rile p\u0103g\u00e2ne
\nfugite-n ad\u00e2nc acum mii de ani
\neu vin spre tine din de\u0219ertul acesta care m\u0103 crede
\nlum\u00e2nare de seu \u0219i m\u0103 face s\u0103 pl\u00e2ng uleios
\nurciorul e gol, t\u0103lpile sub\u021biate de mersul pe nisip
\nnu mai m\u0103soar\u0103 drumul r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la Tine.<\/p>\n


\ntotuna <\/strong><\/p>\n

\u00een carnea mea Te cunosc, mai ales
\nc\u00e2nd e\u015fti dincolo \u015fi m\u0103 ui\u0163i printre lucruri.
\natunci cred orbe\u015fte \u00een dreptul pietrei
\nde a fi totuna cu mine, \u00een spa\u0163iu \u015fi timp.
\n\u00eenl\u0103untru-i at\u00e2ta mister,
\n\u00eenc\u00e2t \u015fi p\u0103s\u0103rile zboar\u0103-mprejur
\nmai lent, mai profund,
\nca o respira\u0163ie \u00een somn.<\/p>\n


\nMioara B\u0102LU\u021a\u0102 <\/strong>
\n\"\"

\u0218i nu e nici o cale de sc\u0103pare\u2026<\/strong><\/p>\n

stau printre poe\u021bi
\nca o s\u0103lb\u0103ticiune \u00eentr-un mare ora\u0219
\nziua \u00eentr-un pasaj subteran
\nnoaptea pe un acoperi\u0219 \u00eencerc s\u0103 scap de fric\u0103<\/p>\n

nu sunt de aici
\nnu apar\u021bin acestui p\u0103m\u00e2nt \u00een care m-am trezit<\/p>\n

dar cine apar\u021bine p\u0103m\u00e2ntului care l-a n\u0103scut<\/p>\n

to\u021bi au ajuns aici pentru lucrurile
\npe care ar fi vrut s\u0103 le vad\u0103 \u0219i nu le-au v\u0103zut
\npentru femeile cu care n-au dormit
\npentru b\u0103rba\u021bii care au uitat<\/p>\n

o absen\u021b\u0103 e mereu \u00een preajma fiec\u0103ruia
\nca un v\u00e2n\u0103tor lu\u00e2ndu-i urma<\/p>\n

***<\/p>\n

exist\u0103 un timp pentru a urca muntele
\nun timp pentru a-l cobor\u00ee
\n\u0219i un timp s\u0103 nu faci
\nnici una nici alta<\/p>\n

exist\u0103 un loc f\u0103r\u0103 timp
\n\u0219i un timp de dat ceasul \u00eenainte
\nexist\u0103 timp de construit o fereastr\u0103
\n\u0219i timp de a vedea prin ochii ei<\/p>\n

exist\u0103 oameni f\u0103r\u0103 ascensiuni
\n\u0219i oameni ca un loc de veghe
\nopre\u0219te-te s\u0103-i ascul\u021bi
\n\u0219i pe unii \u0219i pe al\u021bii<\/p>\n

exist\u0103 ierni f\u0103r\u0103 nici un fulg de z\u0103pad\u0103
\n\u0219i ghea\u021b\u0103 \u00een ar\u0219i\u021ba unei veri
\nun singur adev\u0103r \u0219i inima ta navig\u00e2nd
\npeste toate c\u0103tre el ca o barc\u0103<\/p>\n

***<\/p>\n

binecuv\u00e2nta\u021bi sunt zeii la care nu am ajuns
\ncol\u021bul dintre birou \u0219i perete h\u00e2rtiile mototolite
\nfericit\u0103 luna privind de sus
\nvinul unui om care cineaz\u0103 singur
\nbinecuv\u00e2ntat\u0103 libertate
\niluzia noastr\u0103 c\u0103 ne-am atins
\nca \u0219i cum am atinge via\u021ba prin ecrane \u0219i imagini
\nfericit trecutul care se lipe\u0219te de noi
\nca un ruj rezistent la transfer
\nbinecuv\u00e2ntate m\u0103rile pe care niciodat\u0103
\nnu le vom traversa lipsei de siguran\u021b\u0103<\/p>\n

fericite locurile \u00een care nu vom merge
\nc\u0103ma\u0219a de noapte bun\u0103
\npe o jum\u0103tate de pat
\nbinecuv\u00e2ntat este bra\u021bul cald al unui b\u0103rbat
\ncare aproape foarte aproape m-a \u00eenconjurat
\nf\u0103c\u00e2ndu-mi loc \u00een autobuz.<\/p>\n

***<\/p>\n

doar la prima palm\u0103 am \u021bipat
\ntoate care au urmat m-au readus la via\u021b\u0103
\nm-au urcat pe scen\u0103 \u00een rolul principal
\ncortina s-a ridicat pere\u021bii au disp\u0103rut
\nsunt mama copilului care am fost
\nnumai eu m\u0103 pot face s\u0103 pl\u00e2ng la pieptul tuturor
\n\u0219i pieptul lor \u00eemi odihne\u0219te
\nobrazul ca pe o amulet\u0103
\nsunt toate scenariile din visele lor
\nsomnul pe care nu-l dorm
\nhrana pe care nu o pot m\u00e2nca
\nbanii pe care nu-i pot cheltui
\neu sunt adev\u0103rul meu
\no gaur\u0103 \u00een ve\u0219m\u00e2ntul lui Iisus
\nc\u00e2mpul meu de lupt\u0103
\n\u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea unui steag \u00een v\u00e2nt
\nmie \u00eemi sunt s\u0103lb\u0103ticiune \u0219i v\u00e2n\u0103tor
\narma care strig\u0103 la mine
\noamenii pe care nu-i pot iubi
\nse apropie decup\u00e2ndu-se din vie\u021bile lor
\neu sunt gura \u00eensetat\u0103 de cuvinte pe care nu le spun
\npartea muntelui de sus \u0219i a m\u0103rii
\ncea mai \u00eentunecat\u0103
\nplanet\u0103 \u00een inima omului cu poezia ajuns\u0103 la cap\u0103t
\nurma din spatele t\u0103u
\nbuc\u0103\u021bile din tine \u0219i buc\u0103\u021bile din mine
\nstr\u00e2nse \u00een ceva viu ce ar trebui s\u0103 fie
\ntot ceea ce nu li s-a spus c\u0103 ar mai putea fi….<\/p>\n

***<\/p>\n

nu e niciodat\u0103 t\u00e2rziu s\u0103 \u00eenve\u021bi s\u0103 pierzi
\nmai greu este s\u0103 te obi\u0219nuie\u0219ti cu bunele inten\u021bii
\nr\u0103mase \u00een urma unei pierderi
\nexersez \u00een fiecare zi timpul \u0219i cheile pierdute
\nlocurile unde ar fi trebuit s\u0103 ajung
\nam pierdut dou\u0103 ora\u0219e frumoase
\nam pierdut ni\u0219te t\u0103r\u00e2muri pe care le-am avut
\ndou\u0103 r\u00e2uri un continent
\nmi-e dor de toate dar supravie\u021buiesc
\nchiar \u0219i pe tine te-am pierdut
\n\u00eentr-o prim\u0103var\u0103 c\u00e2nd poezia se \u00eenv\u0103\u021ba pe dinafar\u0103
\n\u0219i dragostea \u00ee\u0219i c\u0103uta ad\u0103post \u00een alt\u0103 inim\u0103
\ndar cine poate \u00eenvinov\u0103\u021bi
\nnevoia omului de a fi fericit
\nprivirea \u00eenfrumuse\u021b\u00e2nd dep\u0103rtarea unei lumi
\no distorsioneaz\u0103 pe cea din apropiere
\nnu e t\u00e2rziu niciodat\u0103 s\u0103 \u00eenve\u021bi s\u0103 pierzi
\ncazi te ridici
\n\u00eemb\u0103tr\u00e2nesc
\n\u0219i oasele devin fragile<\/p>\n

***<\/p>\n

se spune c\u0103 exist\u0103 arbori
\npe care nu-i vezi \u00eenflorind
\n\u0219i p\u0103s\u0103ri ce nu pot fi prinse niciodat\u0103
\nc\u0103 nimeni nu mai are nevoie de cuvinte
\nde tobe instincte sau fumuri
\nc\u0103 avem \u00een interior propriile vase
\ncomunicante tran\u0219ee construite
\npe locul fostelor ad\u0103posturi<\/p>\n

un spa\u021biu \u00een care nici moartea nici via\u021ba
\nnu mai pot lovi
\nunde r\u0103m\u00e2nem ghemui\u021bi ca \u0219i cum
\nar mai fi ceva
\nca \u0219i cum nu mai doare…<\/p>\n

***<\/p>\n

mai ales seara
\nc\u00e2nd totul se reduce la memoria pielii
\nc\u00e2nd \u00een privire se sting lumini de parc\u0103
\ncineva mi-ar sulfa peste gene
\natunci abia
\npot s\u0103-\u0163i \u00eendur z\u00e2mbetul Doamne
\nfelul \u00een care faci din poe\u0163i
\nmari cuceritori r\u0103t\u0103ci\u0163i \u00een propriile imperii
\nnu m\u0103 ap\u0103r nici nu m\u0103 feresc
\nstau \u00een centrul r\u0103t\u0103cirii mele
\n\u015fi nimic
\naltceva nu m\u0103 sperie…<\/p>\n

***<\/p>\n

o parte din mine
\ne totul
\nalt\u0103 parte nu \u00eenseamn\u0103 nimic<\/p>\n

o parte din mine
\ne aglomerat\u0103
\no alt\u0103 parte este singur\u0103<\/p>\n

o parte din mine cade
\npe g\u00e2nduri
\ncealalt\u0103 parte e mereu \u00een delir…<\/p>\n

***<\/p>\n

binecuv\u00e2ntat\u0103 nebunie
\nai creat cele mai frumoase poezii<\/p>\n

acum nu mai am nimic din
\nforma unei pietre \u0219i nici din limpezimea
\ntransparent\u0103 a sticlei<\/p>\n

m\u0103 mi\u0219c \u00een haine largi<\/p>\n

stau \u00een b\u0103taia v\u00e2ntului
\n\u0219i nici o pas\u0103re nu se mai sperie<\/p>\n


\nSorin C\u0102LIN<\/strong>
\n\"\"

Metamorfoz\u0103<\/strong><\/p>\n

A\u0219a facere mai zic \u0219i eu,
\nDin lut \u0219i salcie, din piept de Prometeu,
\nDin bra\u021b de lemn de fag, din trup de \u0219arg
\n\u0218i g\u00e2nd de mag.
\nA\u0219a Adam, a\u0219a \u0219i Ev\u0103,
\nDin lung de \u0219arpe, din gust de sev\u0103,
\nDin gura lumii, din s\u00e2nul naturii
\n\u0218i muma p\u0103durii.
\nA\u0219a c\u00e2ntec de os…, m\u0103 mir mereu,
\nDin cugetul firii, din ureche de zeu,
\nDin colb de cosmos, din fir de p\u0103m\u00e2nt
\n\u0218i lacrimi de sf\u00e2nt.
\nA\u0219a dor, a\u0219a arip\u0103
\nDin frunz\u0103 de codru, din clip\u0103 \u00een clip\u0103,
\nDin zbor de Icar, din gusturi amare
\n\u0218i flutur’ pe floare. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Tudor CICU Atunci, \u00een gara pustie\u2026 (schi\u021b\u0103) Atunci, \u00een gara pustie, am blestemat acel r\u0103zboi la care luase parte bunicul.<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15408"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15408"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15408\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15410,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15408\/revisions\/15410"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15408"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15408"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15408"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}