{"id":15371,"date":"2021-07-24T23:46:03","date_gmt":"2021-07-24T20:46:03","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15371"},"modified":"2021-07-24T23:50:45","modified_gmt":"2021-07-24T20:50:45","slug":"spatii-culturale-nr-53-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15371","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 53 (6)"},"content":{"rendered":"

Iulian MOREANU<\/strong>
\n\"\"

Lecturi obligatorii<\/strong><\/p>\n

Rareori mi s-a \u00eent\u00e2mplat ca, \u00een momente de crunt\u0103 triste\u021be, durere sufleteasc\u0103, ori numai simpl\u0103 singur\u0103tate s\u0103 primesc un telefon care s\u0103 m\u0103 scoat\u0103 din aceste st\u0103ri \u0219i s\u0103 ac\u021bioneze ca un fel de pansament aseptic pus peste o ran\u0103 care altfel risc\u0103 s\u0103 se infecteze. Venit la timp, am v\u0103zut \u00een el, \u00eentotdeauna, un fel de dovad\u0103 a milei cere\u0219ti.
\nDe regul\u0103 \u00eens\u0103 m\u0103 suna vreun idiot care gre\u0219ise num\u0103rul \u0219i \u00eenchidea f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i cear\u0103 scuze, sau cineva care nu zicea nimic ori \u00eemi punea manele. Mai rar, eram solicitat s\u0103 r\u0103spund la cine \u0219tie ce sondaj de opinie; dou\u0103, trei minute, mi se spunea cu un ton ce suna a implorare, dar acestea \u00eensemnau cam o jum\u0103tate de or\u0103. R\u0103spundeam acestor chestionare numai la g\u00e2ndul c\u0103 cel ce suna m\u00e2nca \u0219i el o p\u00e2ine, \u0219i nu prea alb\u0103, av\u00e2nd \u00een vedere \u00eenjur\u0103turile pe care de regul\u0103 le prime\u0219te, ori mi\u0219toul la care este supus \u00een cele mai multe asemenea situa\u021bii.
\nA\u0219adar, ultima dat\u0103 c\u00e2nd mi s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 primesc un asemenea telefon mai aveam pu\u021bin \u0219i m\u0103 sinucideam. Bine, \u00een sens figurat vorbind. Pentru c\u0103 nu-mi dau seama cum de m\u0103 c\u0103ptu\u0219isem de c\u00e2teva zile cu o stare depresiv\u0103 aproape sever\u0103, care m\u0103 \u00eempiedica s\u0103 mai m\u0103n\u00e2nc, s\u0103 pot citi ori s\u0103 ies pu\u021bin spre a-mi g\u0103si o surs\u0103 de distrac\u021bie. M\u0103 sunau cunoscu\u021bi, colegi de serviciu ori tot felul de fufe \u0219i le r\u0103spundeam tuturor \u00een dodii \u0219i \u00eenchideam rapid. O asemenea situa\u021bie de apatie \u0219i lips\u0103 de interes fa\u021b\u0103 de mai tot ce m\u0103 \u00eenconjura nu m\u0103 \u00eencercase niciodat\u0103 \u0219i nici nu credeam c\u0103 este posibil\u0103. De c\u00e2te ori auzeam despre cineva c\u0103 i s-au \u00eenecat cor\u0103biile, c\u0103 nu mai poate sc\u0103pa de nu \u0219tiu ce necazuri ori c\u0103 nu-\u0219i mai revenea din sup\u0103r\u0103rile care-l n\u0103p\u0103diser\u0103, \u0219i pe care eu le consideram ni\u0219te lucruri absolut controlabile, \u00eemi spuneam c\u0103 respectivul este o fire slab\u0103, care se las\u0103 dobor\u00e2t la cea mai mic\u0103 \u00eencercare a vie\u021bii, indiferent din ce parte ar fi venit aceasta: serviciu ori via\u021b\u0103 privat\u0103. Eram ferm convins c\u0103 nu exista problem\u0103 de via\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 rezolvare \u0219i c\u0103, \u00een afara cazurilor datorate unor situa\u021bii extreme, ereditare etc., spitalele de psihiatrie sunt absolut inutile, iar medicii respectivi ni\u0219te furnizori legal-penali, dac\u0103 se accept\u0103 aceast\u0103 sintagm\u0103, de substan\u021be psihotrope care te transformau \u00een legume, numind asta \u201etratament\u201d.
\nDar, ca s\u0103 mi se \u00eent\u00e2mple mie a\u0219a ceva, dintr-o dat\u0103, f\u0103r\u0103 nici un motiv real ori imaginar, asta \u00eemi fusese cu neputin\u021b\u0103 s\u0103 concep. \u0218i iat\u0103 c\u0103 totu\u0219i se \u00eent\u00e2mplase, de\u0219i tot ce tr\u0103isem \u00een ultima vreme erau lucruri ce nu se puteau produce dec\u00e2t \u00een via\u021ba unui om \u00eemplinit \u0219i fericit: \u00eemi ap\u0103ruse o nou\u0103 carte care se vindea bine, \u00eemi cump\u0103rasem un Yaris la m\u00e2na a doua, reu\u0219isem s\u0103-mi acop\u0103r un credit cu care m\u0103 chinuisem c\u00e2\u021biva ani \u0219i mai erau vreo trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd (tot ca urmare a unui nou credit) \u0219i urma s\u0103 plec \u00een costisitoarea excursie \u00een \u021bara din sud-estul Asiei, de unde voiam s\u0103 vin cu produse Samsung direct de la mama lor de-acas\u0103. Asta ca s\u0103 m\u0103 rezum doar la c\u00e2teva aspecte care aduceau serios a bun\u0103stare \u0219i nu ar fi trebuit s\u0103 nemul\u021bumeasc\u0103 pe nimeni.
\nM\u0103 trezisem \u00een urm\u0103 cu c\u00e2teva zile cu o stare de mole\u0219eal\u0103 de-ai fi zis c\u0103 sunt din plastilin\u0103. Ochii m\u0103 usturau, iar fruntea \u00eemi ardea. Mi-am controlat temperatura: 36,4 grade. Nu se putea, mi-am zis, sim\u021bind cum \u00eemi ardea tot corpul. Am pus din nou termometrul: tot 36,4 grade. Nu cred c\u0103 exista loc pe trup care s\u0103 nu m\u0103 doar\u0103, nici m\u0103car un centimetru p\u0103trat. Era o durere surd\u0103, mai mult un fel de febr\u0103 muscular\u0103 general\u0103. Un tremur inexplicabil, un frison ce nu se mai oprea. Lips\u0103 de poft\u0103 de m\u00e2ncare. Stare de l\u00e2ncezeal\u0103. Incapacitate de concentrare asupra celor mai m\u0103runte lucruri. Momente de pierdere a memoriei. Plictiseal\u0103, de\u0219i nu aveam nimic de f\u0103cut \u00een mod deosebit. Incapacitate de efort fizic; nu puteam nici s\u0103 str\u00e2ng pumnul. Confuzie. O u\u0219oar\u0103 stare de anxietate. Bine\u00een\u021beles c\u0103 nu m-am dus la medic. Ne\u0219tiind ce aveam, am c\u0103utat pe internet boli ce se manifestau prin simptomele pe care le resim\u021beam sau asem\u0103n\u0103toare. Sindrom depresiv-anxios, acesta era verdictul spre care convergeau toate cele citite. Am mai aflat c\u0103 nu exist\u0103 o cauz\u0103 anume a numitului sindrom, \u0219i c\u0103 mai degrab\u0103 un \u00eentreg complex de factori concur\u0103 spre a te ferici \u00een final cu ceva ce nu e neap\u0103rat o boal\u0103, dar mai greu dec\u00e2t o boal\u0103. Am citit mai departe: depresia este determinat\u0103 de un dezechilibru chimic la nivelul creierului, care poate fi restabilit cu ajutorul unor medicamente de ultim\u0103 genera\u021bie. Anxietatea, ca team\u0103 ira\u021bional\u0103, f\u0103r\u0103 un temei real se poate rezolva cu anxiolitice \u0219i prin a\u0219a numita metod\u0103 a \u00eenfrunt\u0103rii; adic\u0103 s\u0103 faci (eventual asistat de un cadru de specialitate) ceea ce \u00ee\u021bi provoac\u0103 \u00een mod obi\u0219nuit team\u0103. \u0218i totul asezonat cu psihoterapie. Adic\u0103 lungi discu\u021bii, atent dirijate de c\u0103tre un psiholog, care, sond\u00e2nd subcon\u0219tientul, s\u0103 ajung\u0103 la cauza ascuns\u0103 a tuturor acestor suferin\u021be suflete\u0219ti. Suferin\u021be care, netratate, pot ajunge s\u0103 afecteze \u0219i organe. Altfel spus, afec\u021biunile \u201epe func\u021bie\u201d se pot transforma \u00een afec\u021biuni \u201epe organe\u201d.
\nCred c\u0103 la lucrurile astea m\u0103 g\u00e2ndeam, repet\u00e2nd, de altfel, ni\u0219te g\u00e2nduri ce nu-mi mai d\u0103deau pace, atunci c\u00e2nd a sunat acel telefon despre care va fi vorba \u00een continuare.
\n– Sunt Elena Rupea, mi-a r\u0103spuns o voce de femeie dup\u0103 ce am r\u0103spuns printr-un \u201eda?\u201d cam nepoliticos.
\n– S\u0103rut m\u00e2na!
\n\u00cemi era foarte cunoscut numele, de\u0219i nu-l mai auzisem rostit de vreo patruzeci \u0219i ceva de ani. Aveam ni\u0219te \u00eendoieli, dar inflexiunile vocii, chiar \u0219i dup\u0103 at\u00e2\u021bia ani nu m\u0103 puteau \u00een\u0219ela: m\u0103 sunase buna \u0219i fosta mea prieten\u0103 din copil\u0103rie, Elena. Copii z\u0103natici \u0219i f\u0103r\u0103 judecat\u0103 fiind, mult\u0103 vreme i-am zis \u201eSelena\u201d, o porecl\u0103 ce venea de la un cuv\u00e2nt ce nu aveam idee ce \u00eensemna. Dar suna frumos: \u201eElena-Selena\u201d. Asta p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Elena a devenit, \u00eencet, \u00eencet o domni\u0219oar\u0103 cochet\u0103 \u0219i frumoas\u0103 foc, c\u0103reia b\u0103ie\u021bii se \u00eentreceau \u00een a-i face curte \u0219i a \u00eencerca s\u0103 se afle mai tot timpul \u00een preajma ei.
\nFamiliile noastre locuiau \u00een aceea\u0219i cas\u0103 mare, frumoas\u0103 \u0219i trainic\u0103 pe care o ridicaser\u0103 pe vremuri americanii veni\u021bi s\u0103 exploateze petrolul din ora\u0219ul care avea sub el cantit\u0103\u021bi uria\u0219e din aceast\u0103 bog\u0103\u021bie. Din acest punct de vedere, eram \u00eentr-un evident avantaj fa\u021b\u0103 de restul celor care urm\u0103reau s\u0103-i intre \u00een gra\u021bii. Adic\u0103, \u00een caz c\u0103 m-a\u0219 fi angajat \u00eentr-o lupt\u0103 pentru c\u00e2\u0219tigarea prieteniei ei, a\u0219 fi avut un fel de drept de preemp\u021biune. Problema era \u00eens\u0103 c\u0103 eu nu o pl\u0103ceam deloc pe Elena, sau, mai precis, nu o pl\u0103ceam \u00eentr-un sens care ar fi condus c\u0103tre o idil\u0103. O \u0219tiam dintotdeauna \u0219i locuiser\u0103m \u0219i ne jucaser\u0103m \u00een aceea\u0219i curte generoas\u0103, \u00eempreun\u0103 cu fratele ei, cu care eram \u00een aceea\u0219i clas\u0103.
\nElena era cu doi ani mai mic\u0103 dec\u00e2t noi, \u0219i lucrul acesta o nemul\u021bumea teribil. A\u0219a se face c\u0103, \u0219i atunci, \u00een gimnaziu fiind, iar ea \u00eencep\u00e2nd deja s\u0103 suceasc\u0103 mintea tuturor b\u0103ie\u021bilor prin frumuse\u021bea \u0219i dichiseala ei, tot nu vedeam nimic deosebit la ea \u0219i aveam impresia c\u0103, oric\u00e2nd a\u0219 fi dorit, ea putea s\u0103 devin\u0103 iubita mea. A\u0219a c\u0103 am tratat-o \u00een continuare ca pe o bun\u0103 prieten\u0103 \u0219i at\u00e2t, cu care puteam discuta orice. Chiar orice. Asta cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, oric\u00e2nd \u00eemi puteau reveni \u00een minte imagini cu ea de pe vremea c\u00e2nd ne jucam f\u0103r\u0103 a ne ascunde goliciunea trupului atunci c\u00e2nd pe la \u0219ase, \u0219apte ani umpleam o groap\u0103 septic\u0103 din spatele casei pe care o umpleam cu ap\u0103 \u0219i imaginam \u00een ea un \u0219trand din care ie\u0219eam murdari de noroi ca ni\u0219te purcei. \u00cens\u0103 \u0219i mai numeroase au fost ocaziile \u00een care ne jucam doar \u00een chilo\u021bi fiind, f\u0103r\u0103 ca acest lucru s\u0103 ne creeze vreo problem\u0103 de genul re\u021binerii de moment ori a inhibi\u021biei totale.
\n\u0218i iat\u0103 c\u0103 acum, dup\u0103 at\u00e2tea zeci de ani m\u0103 suna Elena, femeia matur\u0103 care precis nu mai avea mare lucru din imaginea b\u0103ie\u021boasei vecine, o c\u00e2rn\u0103 pistruiat\u0103, guraliv\u0103 \u0219i pus\u0103 tot timpul pe har\u021b\u0103 pe motive de frond\u0103 de dragul frondei.
\n– Cristian, am num\u0103rul t\u0103u de la Costi. Mi-a zis c\u0103 te \u00eent\u00e2lne\u0219ti destul de des cu el.
\nCosti, diminutivul de la Constantin, e fratele ei. \u00cen aceea\u0219i clas\u0103 cu mine, era, sub aproape toate aspectele, diferit de Elena cu care nu era zi de la Dumnezeu s\u0103 nu se certe, ba s\u0103-\u0219i mai \u0219i trag\u0103 c\u00e2te una. De\u0219i foarte bun la \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103, a avut ghinion la admiterea la Medicin\u0103, situ\u00e2ndu-se mereu la un loc sau dou\u0103 sub linia ultimei medii, astfel c\u0103 dup\u0103 trei e\u0219ecuri a urmat o \u0219coal\u0103 de asisten\u021bi medicali, specializ\u00e2ndu-se \u00een radiologie. A ajuns s\u0103 \u0219tie tot at\u00e2ta meserie c\u00e2t \u0219i un medic, a\u0219a c\u0103 cei care mergeau la spital pentru a face o radiografie spuneau \u201em\u0103 duc la Costi.\u201d
\n– Sigur. Ne vedem destul de des. Chiar \u0219i s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103 am vorbit\u2026
\n– Ce mai faci? Nu te-am mai v\u0103zut de mult, m\u0103 \u00eentrerupse Elena.
\nA\u0219 fi vrut s\u0103-i spun c\u0103 apelasem la Costi pentru a ajunge la un doctor internist. C\u00e2teva analize din cele pe care le fac anual ie\u0219iser\u0103 cu valori cam mari, m\u0103 alarmasem, \u0219i pentru c\u0103 medicul de familie mi-a recomandat s\u0103 le repet dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, dou\u0103, la un alt laborator, primul la care am apelat a fost el.
\nCu siguran\u021b\u0103 c\u0103 pe Elena nu ar fi interesat-o aceste lucruri, ori mi-ar fi cerut am\u0103nunte \u0219i nu cred c\u0103 \u00een acest caz discu\u021bia ar fi continuat \u00eentr-un fel care s\u0103 nu m\u0103 enerveze. Fiindc\u0103, atunci c\u00e2nd \u021bi-a sc\u0103pat porumbelul cu analize medicale, interlocutorul nu se las\u0103 p\u00e2n\u0103 nu te stoarce de informa\u021bii, chestion\u00e2ndu-te despre tot felul de lucruri: de c\u00e2nd suferi de (chiar dac\u0103 nu suferi \u0219i e vorba doar de un puseu), la cine ai f\u0103cut analizele \u0219i de ce nu te-ai dus la cel\u0103lalt, ce ai de g\u00e2nd mai departe, dac\u0103 ai \u00eenceput s\u0103 \u021bii regim, dac\u0103 te internezi, c\u00e2nd te internezi, la cine te internezi, s\u0103 fii atent \u0219i s\u0103 nu te joci cu, pentru c\u0103 nu e de glum\u0103 \u0219i a\u0219a mai departe, mai urmeaz\u0103 s\u0103 te \u00eentrebe dac\u0103 \u021bi-ai f\u0103cut testamentul. M\u0103 rog, tot ce-i posibil ca Elena s\u0103 nu fac\u0103 parte dintre asemenea persoane s\u00e2c\u00e2itoare, dar, de unde puteam \u0219ti cum evoluase \u00een anii ace\u0219tia mul\u021bi care trecuser\u0103 de c\u00e2nd nu ne mai v\u0103zuser\u0103m?
\n– Ce s\u0103 fac? Cu treaba\u2026
\n– Ai ie\u0219it la pensie? c\u0103zu ca o m\u0103ciuc\u0103 \u00eentrebarea imediat\u0103 de care m\u0103 temeam cel mai tare.
\nConstatasem, cu o constan\u021b\u0103 care m\u0103 dispera, c\u0103, de c\u00e2\u021biva ani, cea mai frecvent\u0103 \u00eentrebare ce mi se punea c\u00e2nd m\u0103 vedeam cu cineva cu care nu m\u0103 mai \u00eent\u00e2lnisem de ceva vreme, dup\u0103 ce m\u0103 \u00eentreba neutru ce mai fac, dar f\u0103r\u0103 a-l interesa \u0219i r\u0103spunsul, era dac\u0103 am ie\u0219it la pensie. Ori, variante: c\u00e2t mai am p\u00e2n\u0103 la pensie, chiar de c\u00e2nd am ie\u0219it la pensie, ori de-a dreptul c\u00e2t am pensia. Ini\u021bial nu am prea luat-o \u00een serios, dar v\u0103z\u00e2nd c\u0103 gluma se \u00eengro\u0219a, am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 zburlesc, p\u00e2n\u0103 la a deveni refractar, \u00eentreb\u00e2ndu-i la r\u00e2ndu-mi pe respectivii dac\u0103 le stau cumva \u00een g\u00e2t ori vor trebui s\u0103-mi pl\u0103teasc\u0103 ei pensia direct din buzunarele lor. Mi-am atras, evident, antipatii, dar de-aia nu mai puteam eu.
\nCe \u0219i cum ar fi trebuit s\u0103-i r\u0103spund Elenei? \u0218i dac\u0103 apoi va urma, fatal, tirul de \u00eentreb\u0103ri cunoscute?
\n– Nu\u2026 am zis, av\u00e2nd \u00een glas ceva de vinovat care nu \u0219tia cum s\u0103-\u0219i cear\u0103 iertare pentru o fapt\u0103 reprobabil\u0103.
\n– Nuuu??? se mir\u0103 ea. Eu am ie\u0219it de trei ani!
\nAm f\u0103cut rapid o socoteal\u0103, av\u00e2nd \u00een vedere diferen\u021ba de v\u00e2rst\u0103 dinte noi, dar nu-mi ie\u0219ea, trebuie c\u0103 se pensionase anticipat. Nu voiam s\u0103 intru \u00een am\u0103nunte. Precis c\u0103 acum o s\u0103 m\u0103 \u00eentrebe dac\u0103 am nepo\u021bi; o alt\u0103 obsesie a multora din cei de care ziceam mai devreme.
\n– Nepo\u021bi ai? nu se l\u0103s\u0103 \u00eentrebarea a\u0219teptat\u0103, de parc\u0103 eu \u00eensumi i-o trimisesem \u00een minte.
\n– Nu. Nu am.
\n– De ce? a continuat Elena s\u0103 m\u0103 chestioneze.
\n– Pentru c\u0103 nu sunt \u00eensurat!
\nDeja sim\u021beam cum \u00eencep s\u0103 m\u0103 enervez. Nu puteam deloc s\u0103 \u00een\u021beleg. A\u0219adar, am copil\u0103rit \u00eempreun\u0103 cu doamna asta pe vremea c\u00e2nd era o copil\u0103 \u0219i c\u00e2nd vara ne jucam mai mult despuia\u021bi, vorbeam la telefon dup\u0103 zeci de ani \u00een care nu ne mai v\u0103zuser\u0103m, lucrul acesta trezindu-mi deja ni\u0219te amintiri pl\u0103cute, nu aveam idee cum putea ar\u0103ta, iar ea nu g\u0103sea altceva de f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 piseze cu \u00eentreb\u0103rile astea t\u00e2mpite care m\u0103 disperau? Vorbisem cu c\u00e2\u021biva apropia\u021bi despre aceast\u0103 \u201etem\u0103\u201d \u0219i mai to\u021bi mi-au spus c\u0103 sunt \u00eentreb\u0103ri fire\u0219ti, nevinovate \u00een fond, mai ales de la o v\u00e2rst\u0103 \u00eencolo. Apoi, cei ce te \u00eentreab\u0103 chestiile stea sunt ei, la r\u00e2ndul lor pensionari \u0219i vor s\u0103 fac\u0103 o compara\u021bie. \u201eCompara\u021bie, ca s\u0103 ce?\u201d \u00eentrebam. \u201eA\u0219a\u2026\u201d mi se r\u0103spundea, l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 nel\u0103murit. O singur\u0103 persoan\u0103, o doamn\u0103 \u0219colit\u0103 bine, educat\u0103 \u0219i informat\u0103 peste poate mi-a zis c\u0103 acelea sunt \u00eentreb\u0103ri proste\u0219ti, puse de oameni pro\u0219ti, \u0219i pe care nu trebuie s\u0103 le iau \u00een seam\u0103. Ei, un asemenea r\u0103spuns m-a r\u0103corit \u0219i le-a compensat pe toate celelalte care-i scuzau pe indiscre\u021bi.
\n\u0218i iat\u0103 c\u0103 buna mea prieten\u0103 din copil\u0103rie, doamna cu chip anonim, care-mi vorbea la telefon nu \u00eenc\u0103lca regula \u00eentreb\u0103rilor nesuferite puse ca s\u0103 fie puse. Iar acum o s\u0103 m\u0103 \u00eentrebe cum de nu sunt \u00eensurat la v\u00e2rsta asta.
\n– Cum nu e\u0219ti \u00eensurat? Nu se poate! La v\u00e2rsta ta\u2026
\nEi, nu, c\u0103 asta-i bun\u0103! mi-am zis. Iat\u0103, aflam c\u0103 b\u0103rba\u021bii de v\u00e2rsta mea nu au voie s\u0103 fie ne\u00eensura\u021bi. Dup\u0103 aceast\u0103 replic\u0103 m-am \u00eentrebat dac\u0103 nu cumva cea care spusese c\u0103 e Elena, chiar era Elena, \u0219i nu cumva o impostoare care substituia o identitate despre care \u0219tia c\u0103 am cuno\u0219tin\u021b\u0103, nef\u0103c\u00e2nd altceva dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 \u0219icaneze cu asemenea \u00eentreb\u0103ri \u0219i nel\u0103muriri. Dar nu, era Elena. Sim\u021beam \u00eens\u0103 tot mai mult cum \u00eencep s\u0103 m\u0103 enervez. Nu m\u0103 puteam hot\u0103r\u00ee s\u0103 iau o decizie tran\u0219ant\u0103, \u0219i anume s\u0103 pun cap\u0103t acestei discu\u021bii anoste \u0219i cu subiecte indezirabile. Repet, dup\u0103 zeci de ani \u00een care nu ne v\u0103zuser\u0103m.
\n– Ei, uite c\u0103 la v\u00e2rsta mea nu sunt \u00eensurat, am r\u0103spuns, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 p\u0103strez un ton cuviincios.
\n– Nu ai fost niciodat\u0103, ori s-a \u00eent\u00e2mplat ceva?…
\nElena nu voia s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cu lacune despre biografia mea, \u0219i chiar \u00ee\u0219i schimb\u0103 tonul vocii c\u00e2nd f\u0103cu referire la \u201ealtceva\u201d, \u00een cazul \u00een care asta ar fi \u00eensemnat un divor\u021b ori, mai r\u0103u, v\u0103duvie.
\n– Ba da, am fost \u00eensurat, \u00eens\u0103\u2026
\n– \u0218i copii?
\n– Am un copil, un b\u0103iat.
\n– \u0218i nepo\u021bi?
\nAlt\u0103 \u00eentrebare de care m\u0103 temeam.
\n– Nu, nu am nici un nepot.
\n– Ooo\u2026 ce p\u0103cat! Eu am doi copii \u0219i patru nepo\u021bei.
\n– Bravo \u021bie! S\u0103-\u021bi tr\u0103iasc\u0103! i-am urat.
\n– Mul\u021bumesc!
\n\u0218tiam ce avea s\u0103 urmeze. O descriere a plozilor \u2013 cum arat\u0103, cu cine seam\u0103n\u0103 \u0219i c\u00e2t de iste\u021bi sunt. \u00cen multe situa\u021bii am asistat siderat cum fo\u0219ti colegi, buni prieteni ori doar simple cuno\u0219tin\u021be se aventurau \u00een a-\u0219i imita micile minuni \u0219i a reproduce, cu toate gre\u0219elile fire\u0219ti de pronun\u021bie, replicile acestora. \u00cei priveam c\u00e2t de caraghio\u0219i erau \u00een seriozitatea lor stupid\u0103 \u0219i-mi venea s\u0103 m\u0103 pr\u0103p\u0103desc de r\u00e2s. Dar z\u00e2mbetele mele, politicoase \u0219i greu de st\u0103p\u00e2nit aveau efectul unor aplauze \u0219i le d\u0103deau \u0219i mai mare av\u00e2nt interlocutorilor mei. \u00cencercam s\u0103 schimb subiectul, spre ni\u0219te treburi serioase, dar dup\u0103 c\u00e2teva secunde, respectivul revenea rapid la ceea ce-l durea mai tare \u0219i-i adusese \u00een via\u021ba sa anost\u0103 fericirea suprem\u0103.
\n\u00cen mod curios, Elena nu a dat curs b\u0103nuielii mele, ceea ce a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 simt u\u0219or frustrat. S\u0103 fi reprezentat ea excep\u021bia care totu\u0219i \u00eent\u0103rea regula? Dac\u0103 nu cumva p\u0103stra aceste lucruri pentru momentul \u00een care va considera c\u0103 discu\u021bia noastr\u0103 se apropie de final, servindu-mi astfel fri\u0219ca, separat de pr\u0103jitur\u0103.
\n– \u0218i tu, ce mai faci?… Mi-a zis Costi c\u0103 te-ai apucat de scris c\u0103r\u021bi.
\nNu era cea mai fericit\u0103 exprimare; dup\u0103 cum o zisese, suna ca \u0219i cum \u00eemi descoperisem un hobby de duminic\u0103, de pild\u0103, de f\u0103cut figurine din lemn ori altceva asem\u0103n\u0103tor. \u00cens\u0103 am \u00een\u021beles ce voia s\u0103 spun\u0103. \u00centr-adev\u0103r, scrisesem \u0219i publicasem c\u00e2teva c\u0103r\u021bi. Nu aveam neap\u0103rat veleit\u0103\u021bi de mare scriitor, dar c\u00e2teva cronici favorabile \u00een reviste literare provinciale m-au \u00eencurajat \u0219i m-au f\u0103cut s\u0103 continui. Dou\u0103 i le d\u0103ruisem \u0219i lui Costi, care mi-a zis apoi, c\u00e2nd ne-am mai \u00eent\u00e2lnit, c\u0103 \u00eei pl\u0103cuser\u0103 mult, mai ales pentru c\u0103 ac\u021biunea multor povestiri se producea \u00een or\u0103\u0219elul nostru, u\u0219or recognoscibil, ori aveau ca personaje copii, prototipul a doi dintre ei fiind chiar el \u0219i sora lui, cea cu care, acum maturizat\u0103 bine, tocmai vorbeam la telefon.
\n– Da\u2026 Mai mult a\u0219a, ca s\u0103\u2026
\nNu o interesa motivul:
\n– \u0218i nu-mi trimi\u021bi \u0219i mie c\u00e2teva?
\n– Ba da. Chiar pe cele pe care i le-am dat \u0219i lui Costi. Sunt dou\u0103.
\n– Da, pe astea dou\u0103. Mi-a zis Costi c\u0103 sunt \u0219i eu \u00een una din ele.
\n– Ei, nu, treaba st\u0103 altfel\u2026
\n– Ia un pix \u0219i scrie adresa mea, zise Elena f\u0103r\u0103 a a\u0219tepta s\u0103-i explic cum st\u0103tea treaba cu fic\u021biunea, prototipuri, transfigurarea realit\u0103\u021bii\u2026
\nDin tonul ei ferm mi-am dat seama c\u0103 nu aveam de ales \u0219i m-am executat. Am cerut s\u0103-mi repete c\u00e2teva cuvinte pe care nu le-am \u00een\u021beles din prima \u0219i i-am repetat ce scrisesem, ca s\u0103 m\u0103 conving c\u0103 notasem corect. Doar ce-am pus pixul deoparte \u0219i Elena \u0219i-a luat la revedere, promi\u021b\u00e2ndu-mi c\u0103 va reveni cu un telefon dup\u0103 ce va citi c\u0103r\u021bile. Nici nu am avut timp s\u0103-i r\u0103spund.<\/p>\n


\nNicolai T\u0102ICU\u021aU<\/strong>
\n\"\"

o chestiune delicat\u0103<\/strong><\/p>\n

– c\u00e2mpia rom\u00e2n\u0103 este peste tot
\n\u0219i peste satul meu
\ncomun\u0103 urbanizat\u0103 acum \u2013<\/p>\n

pentru ast\u0103zi, la \u00eent\u00e2lnirea fiilor satului
\nc\u00e2mpia a cerut
\ns\u0103 i se asigure un loc discret
\n\u00een partea umbroas\u0103 a s\u0103lii de protocol
\nundeva mai departe
\ns\u0103 nu prea fie v\u0103zut\u0103 de nimeni
\nde unde s\u0103 nu prea deranjeze pe nimeni<\/p>\n

\u2026 a\u015fa a \u0219i fost:
\ntotul a decurs cumsecade
\nf\u0103r\u0103 ca ea s\u0103 fie luat\u0103 \u00een seam\u0103
\nf\u0103r\u0103 ca ea s\u0103 deranjeze pe cineva\u2026<\/p>\n

la sf\u00e2r\u015fit
\ns-a ridicat maiestuoas\u0103
\ncu un cap deasupra celorlal\u0163i
\nca \u0219i absent\u0103 a servit de pe masa festiv\u0103
\no felie de cozonac
\na b\u0103ut un pahar cu suc de cire\u015fe
\na privit apoi de jur-\u00eemprejur
\ni-a cuprins pe to\u0163i cu privirea
\n\u015fi mul\u021bumit\u0103, a ie\u015fit<\/p>\n


\ndiminea\u0163\u0103 de var\u0103 timpurie<\/strong><\/p>\n

marea bubuitur\u0103 iscat\u0103
\n\u00een momentul c\u00e2nd se crap\u0103 de ziu\u0103
\neste preluat\u0103, prin atenuare
\nde izbucnirea plantelor \u00een floare<\/p>\n

(sta\u021bi lini\u0219ti\u021bi! asta
\ndoar urechea poetului percepe)<\/p>\n


\nNina Elena PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

Concertul se \u00eencheiase de c\u00e2teva ore. \u00cen urechi \u00ee\u021bi r\u0103sunau \u00eenc\u0103 ova\u021biile publicului. Altcineva \u00een locul t\u0103u s-ar fi sim\u021bit \u00een al nou\u0103lea cer. Cu toate c\u0103 ajunsese\u0219i acolo unde \u021bi-ai dorit, nu te sim\u021beai \u00eemplinit. Pe chip \u021bi se plimbau umbre de remu\u0219care. \u00ce\u021bi era team\u0103 s\u0103 aprinzi lumina. Chipul din geam \u00ee\u021bi amintea de parc \u0219i de aleile lui, dar \u0219i de cel care \u00ee\u021bi deschisese drumul spre succes.
\nTe-ai trezit pe lume ca un copil al nim\u0103nui. \u021ai-au purtat de grij\u0103 medicii \u0219i asistentele de la spitalul militar. Te-au \u00eembr\u0103cat grada\u021bii de la Casa Armatei \u0219i poli\u021bi\u0219tii de la rutier\u0103. \u00cen adolescen\u021b\u0103 erai foarte m\u00e2ndru de hainele tale kaki sau bleumarin, de bocancii \u0219i de \u0219epcile date la casare pe care le primeai \u00een dar. \u00cen fiecare diminea\u021b\u0103 \u00ee\u021bi cump\u0103rai o cafea de la chio\u0219cul din col\u021b \u0219i te plimbai m\u00e2ndru de \u021binuta militaro-poli\u021bist\u0103 pe aleile parcului. ,,\u00cemi st\u0103 bine, nu-i a\u0219a?\u201d \u00eei \u00eentrebai \u00een g\u00e2nd pe trec\u0103torii care te priveau z\u00e2mbind. Cei care treceau zilnic prin parc se obi\u0219nuiser\u0103 cu tine \u0219i te \u00eentristai c\u00e2nd nu te b\u0103gau \u00een seam\u0103.
\nDup\u0103 fiecare concert, \u00ee\u021bi aminteai ziua aceea de septembrie care \u021bi-a schimbat via\u021ba. Un b\u0103iat de aceea\u0219i v\u00e2rst\u0103 cu tine, cu un toc de vioar\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, str\u0103b\u0103tea plictisit aleea din centrul parcului lovind, ca pe o minge, cu v\u00e2rful pantofului lustruit fiecare frunz\u0103 moart\u0103. L-ai privit cu invidie, de\u0219i nu p\u0103rea s\u0103 fie prea bucuros. ,,Este elev la Liceul de muzic\u0103\u201d, \u021bi-ai spus sorbind din ochi tocul \u00een care b\u0103nuiai c\u0103 se afla o vioar\u0103 a\u0219a cum v\u0103zuse\u0219i la concertele de la Casa Armatei. O vioar\u0103 la care \u00eenv\u0103\u021base\u0219i \u0219i tu s\u0103 intonezi c\u00e2teva game \u0219i arpegii \u00een pauzele dintre repeti\u021biile fanfarei. Ai gr\u0103bit pasul \u0219i te-ai apropiat de b\u0103iatul pe care nu-l tr\u0103gea inima s\u0103 mearg\u0103 spre \u0219coal\u0103. V-a\u021bi oprit fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 \u0219i, ca \u00eentr-un film de comedie, v-a\u021bi z\u00e2mbit t\u00e2mp \u0219i v-a\u021bi frecat cu dosul palmei la ochi. ,,Oare unde am mai v\u0103zut chipul acesta?\u201d te-ai \u00eentrebat \u00een acela\u0219i timp cu tipul identic din fa\u021ba ta. Cine e\u0219ti?\u201d v-a\u021bi auzit \u00eentr-un singur glas, vizibil speria\u021bi de asem\u0103narea dintre voi.
\n,,\u0219i mie \u00eemi place s\u0103 c\u00e2nt\u201d, i-ai spus, ar\u0103t\u00e2nd spre tocul viorii. \u201eNu am studiat la \u0219coal\u0103. M-au \u00eenv\u0103\u021bat prietenii mei de la Casa Armatei\u201d. ,,\u021ai-ar pl\u0103cea s\u0103 mergi la Liceul de muzic\u0103?\u201d ,,Da\u201d i-ai r\u0103spuns f\u0103r\u0103 s\u0103 stai pe g\u00e2nduri. Dup\u0103 c\u00e2teva secunde de g\u00e2ndire, elevul, cu dou\u0103 fulgere \u00een ochi, \u021bi-a zis ,,Ce-ai spune dac\u0103 te-ai duce \u00een locul meu? Cred c\u0103 n-ar observa nimeni dac\u0103 ne-am schimba hainele \u00eentre noi. Ne-am \u00eent\u00e2lni aici \u00een fiecare diminea\u021b\u0103. Tu ai \u00eembr\u0103ca acest costum, care parc\u0103 m\u0103 str\u00e2nge pe la toate \u00eencheieturile \u0219i ai merge la cursuri, eu a\u0219 \u00eembr\u0103ca hainele tale \u0219i m-a\u0219 plimba f\u0103r\u0103 nici o grij\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd te-ai \u00eentoarce \u0219i p\u00e2n\u0103 a doua zi fiecare \u0219i-ar vedea de treburile lui. ,,Vorbe\u0219ti serios? Sau vrei s\u0103-\u021bi ba\u021bi joc de mine?\u201d Ca s\u0103-\u021bi demonstreze c\u0103 nu glume\u0219te \u0219i-a scos sacoul \u0219i, ar\u0103t\u00e2nd spre p\u00e2lcul de arbu\u0219ti de tuia din dreapta ta, a continuat. ,,Iat\u0103 un loc unde ne putem schimba\u201d \u0219i, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai a\u0219tepte vreun r\u0103spuns, s-a \u00eendreptat spre ascunzi\u0219, iar tu l-ai urmat ca Vineri pe Robinson Crusoe. \u021ai-ai pus costumul, ai luat tocul viorii \u0219i \u00een pas vioi te-ai \u00eendreptat c\u0103tre Liceul de muzic\u0103. Cuno\u0219teai drumul. Din curiozitate trecuse\u0219i de c\u00e2teva ori pe strada m\u0103rginit\u0103 de case vechi \u0219i elegante ce aminteau de alte vremuri \u0219i de al\u021bi oameni. Cu c\u00e2t te apropiai mai mult de \u0219coal\u0103, cu at\u00e2t \u00ee\u021bi intrai mai bine \u00een rol. R\u0103spundeai vesel b\u0103ie\u021bilor \u0219i fetelor care te salutau. ,,Colegii mei \u00ee\u021bi \u00eenchipuiai, desigur\u201d.
\nAi ajuns c\u00e2nd soneria anun\u021ba \u00eenceputul cursurilor. C\u00e2nd ai intrat, pentru o clip\u0103, ai sim\u021bit c\u0103 holurile mari \u0219i luminoase te str\u00e2ng ca \u00eentr-o menghin\u0103. Inima \u00ee\u021bi b\u0103tea \u00een piept ca tam tam-ul unei tobe, obrajii \u021bi s-au aprins ca florile arborelui v\u0103paie, iar urechile \u00ee\u021bi v\u00e2j\u00e2iau ca apa unei cascade. \u021ai-ai amintit c\u0103 trebuie s\u0103 str\u0103ba\u021bi culoarul din st\u00e2nga p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u0219i s\u0103 g\u0103se\u0219ti sala de vioar\u0103. Era c\u00e2t pe ce s\u0103 te \u00eentorci, dar o voce ferm\u0103 te-a \u00eendemnat s\u0103 intri. ,,Hai mai repede. Este t\u00e2rziu\u201d. Ai \u00eentors capul \u0219i ai z\u0103rit o siluet\u0103 feminin\u0103 cu un catalog ale c\u0103rei coper\u021bi vi\u0219inii nu le-ai uitat niciodat\u0103. Era profesoara de vioar\u0103. \u00centre voi doi s-a legat de la \u00eenceput o frumoas\u0103 prietenie. \u021ai-a fost mult timp aproape \u0219i te-a \u00eencurajat s\u0103-\u021bi \u00eendepline\u0219ti visul, dar timpul \u0219i distan\u021ba au creat \u00eentre voi pun\u021bi de netrecut.
\nUn chip z\u00e2mbitor de fat\u0103, colega ta de studiu, te-a \u00eentrebat \u00een \u0219oapt\u0103 de ce ai \u00eent\u00e2rziat. Ai ridicat din umeri \u0219i ai \u00eencercat s\u0103-\u021bi ascunzi teama. Acum z\u00e2mbe\u0219ti c\u00e2nd \u00ee\u021bi aduci aminte c\u00e2t de speriat erai. Cu timpul, ai devenit sigur pe tine. C\u00e2nd deschideai tocul viorii \u0219i a\u0219ezai instrumentul sub b\u0103rbie o lini\u0219te imens\u0103 \u00ee\u021bi lumina chipul. Buricele degetelor \u00ee\u021bi deveneau c\u0103rbuni \u00eencin\u0219i c\u00e2nd plimbai arcu\u0219ul pe corzile fine. Corpul c\u0103r\u0103miziu tres\u0103rea ca trupul unei femei m\u00e2ng\u00e2iate de m\u00e2inile iubitului. Sunetul cald \u00ee\u021bi \u00eenv\u0103luia creierul, \u021bi se scurgea spre inim\u0103 \u0219i de aici \u021bi se r\u0103sp\u00e2ndea prin vene \u0219i artere p\u00e2n\u0103 la cea mai infim\u0103 extremitate. Nu \u021bi-ai cunoscut mama \u0219i nici iubita, dar sunetul viorii te f\u0103cea s\u0103 sim\u021bi \u00eentre din\u021bi gustul laptelui matern \u0219i fiorul primului s\u0103rut. Atunci, nu \u021bi-ai fi \u00eenchipuit c\u0103 ai s\u0103 ajungi s\u0103 ur\u0103\u0219ti vreodat\u0103 lemnul care c\u00e2nta.
\nB\u0103iatul, al c\u0103rui rol \u00eel jucai, \u00ee\u021bi mul\u021bumea c\u0103 l-ai sc\u0103pat de corvoad\u0103 \u00eemp\u0103r\u021bind cu tine o parte din banii de buzunar. P\u0103rin\u021bii, pleca\u021bi s\u0103 str\u00e2ng\u0103 averi, mul\u021bumi\u021bi de rezultatele odraslei, \u00eei trimiteau suficient ca s\u0103-\u0219i permit\u0103 s\u0103 fie m\u0103rinimos.
\nDup\u0103 liceu, ai mers la Conservator. Nu mai locuiai de mult pe str\u0103zi. Te mutase\u0219i \u00eempreun\u0103 cu Sosia ta. Intrigat de asem\u0103narea dintre voi, ai \u00eenceput s\u0103 cercetezi, mai \u00eent\u00e2i printre prietenii de la Casa Armatei, de la poli\u021bie \u0219i de la Spitalul militar, iar apoi pe la Casa de copii. Ai aflat c\u0103 a\u021bi fost fra\u021bi gemeni \u0219i c\u0103 mama voastr\u0103, o adolescent\u0103 f\u0103r\u0103 p\u0103rin\u021bi, v-a abandonat \u00een spital. \u00cenainte s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 un an, fratele t\u0103u a fost \u00eenfiat. Tu, pentru c\u0103 erai bolnav, ai crescut o perioad\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 doctori \u0219i asistente, iar apoi ai fost dus la Casa de copii, de unde fugeai foarte des, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u021bi s-a pierdut urma. C\u00e2nd ai \u00een\u021beles c\u0103 cel c\u0103ruia \u00eei furase\u0219i via\u021ba \u00ee\u021bi era frate, ai hot\u0103r\u00e2t s\u0103 pleci. Ai terminat conservatorul ca \u0219ef de promo\u021bie \u0219i ai fost angajat de o mare orchestr\u0103 din str\u0103in\u0103tate. Ai plecat f\u0103r\u0103 niciun cuv\u00e2nt de r\u0103mas bun \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 prive\u0219ti \u00een urm\u0103. ,,\u0218i tu m-ai p\u0103r\u0103sit pe mine\u201d i-ai spus \u00een g\u00e2nd fratelui t\u0103u. ,,Descurc\u0103-te singur! A\u0219a cum m-am descurcat \u0219i eu\u201d. \u021ai-ai luat vioara din tocul ros de timp, i-ai m\u00e2ng\u00e2iat coapsele, convins c\u0103 erau \u00eenmuiate \u00een s\u00e2ngele p\u0103s\u0103rii Phoenix \u0219i dus ai fost.
\nNu te-ai \u00eentors \u00een trecut dec\u00e2t \u00een ocazii asem\u0103n\u0103toare cu cea din seara aceasta c\u00e2nd n-ai avut cu cine s\u0103-\u021bi \u00eempar\u021bi bucuria. Vioara nu \u00ee\u021bi mai era de ajuns. Cutia cu fa\u021ba din lemn de pin \u0219i spatele din ar\u021bar nu putea s\u0103 te \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze \u0219i nici s\u0103-\u021bi spun\u0103 o vorb\u0103 bun\u0103. Degeaba blestemai lutierul care \u00eei modelase cap, g\u00e2t \u0219i trup de femeie. Cinismul viorii te-a f\u0103cut s\u0103-\u021bi fie dor de asistentele \u0219i de medicii care te crescuser\u0103, de profesori \u0219i de fo\u0219tii colegi. Ai fi vrut s\u0103-i suni, dar \u021bi-ai dat seama c\u0103 nu le-ai \u0219tiut niciodat\u0103 numerele de telefon.
\n\u00cen seara aceea, ai revenit pe aleile parcului dintre Spitalul militar, Casa armatei \u0219i Poli\u021bie. Era mijlocul lunii septembrie. Ai \u00eenceput s\u0103 p\u0103\u0219e\u0219ti agale \u0219i s\u0103 love\u0219ti cu v\u00e2rful pantofului lustruit frunzele moarte. Deodat\u0103 ai tres\u0103rit. Pe o banc\u0103, la dreapta unui p\u00e2lc de arbori de tuia, ai z\u0103rit un b\u0103rbat \u00eembr\u0103cat \u00een pantaloni bleumarin \u0219i hain\u0103 kaki. L\u00e2ng\u0103 el, \u00eentr-un toc de vioar\u0103 ce r\u0103sp\u00e2ndea un iz puternic de alcool, z\u0103cea mototolit\u0103 o \u0219apc\u0103 veche de poli\u021bist.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Iulian MOREANU Lecturi obligatorii Rareori mi s-a \u00eent\u00e2mplat ca, \u00een momente de crunt\u0103 triste\u021be, durere sufleteasc\u0103, ori numai simpl\u0103 singur\u0103tate<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15371"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15371"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15371\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15375,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15371\/revisions\/15375"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15371"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15371"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15371"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}