{"id":15351,"date":"2021-07-21T23:58:38","date_gmt":"2021-07-21T20:58:38","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15351"},"modified":"2021-07-22T00:11:39","modified_gmt":"2021-07-21T21:11:39","slug":"spatii-culturale-nr-53-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15351","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 53 (3)"},"content":{"rendered":"

FAPTE CULTURALE<\/strong><\/p>\n

\u201eAlecsandriada\u201d <\/strong>
\n\"\"

Ini\u021biativa \u2013 l\u0103udabil\u0103 \u0219i \u00eendr\u0103znea\u021b\u0103 \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 \u2013 a unui universitar \u0219i critic literar, Ioan D\u0103nil\u0103, precum \u0219i a unui poet cunoscut, Dumitru Br\u0103neanu, a f\u0103cut ca Bac\u0103ul s\u0103 se bucure de un nou festival, dedicat lui Vasile Alecsandri. \u00cen perioada 7-10 iunie, ora\u0219ul a g\u0103zduit manifest\u0103ri care s\u0103-l readuc\u0103 \u00een aten\u021bia publicului pe cel care a lucrat la temelia cultural\u0103 a \u021b\u0103rii \u0219i a intrat, de-o bun\u0103 bucat\u0103 de vreme, \u00eentr-o nedreapt\u0103 uitare.
\nScriitori, critici literari, elevi \u0219i studen\u021bi din \u021bar\u0103 \u0219i din Republica Moldova \u0219i-au dat \u00eent\u00e2lnire sub semnul poeziei solare, \u00een miros de tei, ca s\u0103 colinde prin locuri str\u0103b\u0103tute c\u00e2ndva de pa\u0219ii \u201eveselului Alecsandri\u201d, s\u0103 se bucure \u0219i s\u0103 se \u00eentristeze \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, c\u0103ci, dac\u0103 scrierile \u201ebardului\u201d au rezistat \u00een timp, nu la fel s-a petrecut cu casele prin care a trecut \u0219i pe care Bac\u0103ul nu le-a putut conserva. R\u00e2vna profesorului Ioan D\u0103nil\u0103 este \u00eens\u0103 departe de a se fi sf\u00e2r\u0219it, a\u0219a c\u0103 mai exist\u0103 un bob de speran\u021b\u0103: cine \u0219tie, poate c\u0103 se va mai recupera m\u0103car casa dintre blocuri, suferind\u0103 sub ploi, z\u0103pezi \u0219i atacuri ale celor mul\u021bi \u0219i f\u0103r\u0103 ad\u0103post.
\nVineri, 9 iulie 2017, \u00een cadrul Reuniunilor Culturale \u201eAlecsandriada\u201d au fost decernate premiile concursurilor organizate sub egida acestui festival. De-a lungul a dou\u0103 zile, manifest\u0103rile au cuprins o serie \u00eentreag\u0103 de activit\u0103\u021bi const\u00e2nd \u00een conferin\u0163e (\u201eGeografie literar\u0103: A-ul \u015fi B-ul literaturii rom\u00e2ne, ivite \u00een Bac\u0103u\u201d), colocvii (\u201eAlecsandri, azi\u201d), dezbateri, spectacole, expozi\u0163ii documentare (\u201eAlecsandri, b\u0103c\u0103uanul\u201d), recitaluri, itinerarii turistice locale (\u201eLa pas prin urbea poetului \u015fi a familiei sale\u201d), lans\u0103ri de carte \u015fi publica\u0163ii (\u201eC\u0103r\u0163i, reviste, autori\u201d) \u015f.a. Creatori de literatur\u0103 \u0219i, \u00een genere, creatori de cultur\u0103 sau simpli consumatori ai actului artistic, cu to\u021bii au participat, cu emo\u021bie \u0219i entuziasm la s\u0103rb\u0103torirea marelui poet, adev\u0103rat simbol identitar al culturii rom\u00e2ne.
\n Festivitatea de premiere a marcat finalul edi\u021biei din acest an, iar c\u00e2\u0219tig\u0103torii celor cinci sec\u021biuni ai concursului au fost:
\nSec\u021biunea \u201eDebut poezie pentru tinerii creatori p\u00e2n\u0103 \u00een 35 de ani\u201d:
\n1. Zetu Dana
\n2. Ionic\u0103 Elena Valentina
\n3. Vieru Olga
\nSec\u021biunea ,,Debut dramaturgie pentru tinerii creatori p\u00e2n\u0103 \u00een 35 de ani\u201d:
\n1. Diaconu Cosmin
\n2. Chifani Elena-Diana
\nPremiul de excelen\u021b\u0103 ,,V. Alecsandri\u201d \u2013 poezie:
\n1. Nicolae Sp\u0103taru
\nPremiul de excelen\u021b\u0103 ,,V. Alecsandri\u201d- dramaturgie:
\n1. Savin Viorel
\nPremiul de excelen\u021b\u0103 ,,V. Alecsandri\u201d- pentru critic\u0103 \u0219i istorie literar\u0103
\n1. Cr\u0103ciun Victor
\n Acest proiect cultural a fost organizat de c\u0103tre Consiliul Jude\u021bean Bac\u0103u, Prim\u0103ria municipiului Bac\u0103u, \u00een colaborare cu Inspectoratul \u0218colar al jude\u021bului Bac\u0103u, Universitatea \u201eVasile Alecsandri\u201d din Bac\u0103u, Uniunea Scriitorilor din Rom\u00e2nia \u2013 filiala Bac\u0103u, Colegiul Na\u021bional \u201eVasile Alecsandri\u201d \u0219i Societatea Cultural-\u0218tiin\u021bific\u0103 \u201eVasile Alecsandri\u201d Bac\u0103u.<\/p>\n


\nDaniela TOMA<\/strong>
\n\"\"

O An\u0103 descul\u021b\u0103 deseneaz\u0103 \u00een aer prima
\nninsoare<\/strong><\/p>\n

trasez linii l\u00e2ng\u0103 un zid,
\nele se \u00eenv\u00e2rt \u00een jurul meu \u015fi m\u0103 ridic\u0103 pe v\u00e2rfuri,
\nse str\u00e2ng tot mai mult peste coaste,
\n\u00een v\u0103zul tuturor
\nde fapt, nu e dec\u00e2t ap\u0103 limpede \u015fi proasp\u0103t\u0103
\npe care n-o pot opri s\u0103 nu sub\u0163ieze lumina
\n\u00eemi spune c\u0103 m\u0103 numesc Ana,
\nc\u0103-mi va fi mereu sete \u015fi voi r\u0103m\u00e2ne singur\u0103<\/p>\n

sfertul de ceas n-a venit ast\u0103zi,
\neu am tot trasat linii l\u00e2ng\u0103 un zid
\n\u015fi am t\u0103cut<\/p>\n

firul de s\u00e2nge care se scurge de sus
\ne o femeie t\u00e2n\u0103r\u0103 ce-\u0163i ofer\u0103 vin
\n\u015fi-\u0163i \u015fterge apoi fruntea<\/p>\n

stai lini\u015ftit, Manole
\n\u015fi zidurile \u00eencep de-acum s\u0103 se \u00een\u015fele!<\/p>\n

m\u0103 chem \u015fi m\u0103 vreau l\u00e2ng\u0103 mine
\nca o r\u0103d\u0103cin\u0103 din alt\u0103 r\u0103d\u0103cin\u0103
\ntrupul meu, preludiu \u00eenviat, se face steag alb
\n\u015fi mi\u015fc\u0103 t\u0103cerea de aici spre alt refugiu
\nabia dup\u0103 aceea se uit\u0103 la mine
\nnu \u015ftiu de ce \u00eemi doresc s\u0103 dispar,
\ns\u0103 profit de absen\u0163a mea,
\ns\u0103 nu fiu \u00een locul spre care m\u0103 \u00eendrept<\/p>\n

m\u0103 chem,
\nm\u0103 las mie s\u0103-mi \u0163in de ur\u00e2t
\nating cu degetele tot ce nu este \u00een mine<\/p>\n

m\u0103 iubesc ca \u015fi c\u00e2nd a\u015f fi alta, An\u0103<\/p>\n

de ce trebuie Ana s\u0103 fie o femeie
\nc\u00e2nd de fiecare dat\u0103 to\u0163i suntem \u00eenzidi\u0163i
\n\u00een pere\u0163ii imaginari ai unui trup pe care nu-l alegem
\n\u015firuri de ziduri
\n\u015fi un Manole r\u0103s\u0103rit din fiecare dintre noi<\/p>\n

\u00eenal\u0163\u0103
\ntrup, ochi, minte, cuv\u00e2nt
\ntoate ni\u015fte biserici \u00een care b\u00e2jb\u00e2im ceva numit <\/p>\n

leag\u0103n de zile amestecate bine
\nr\u0103sfoit de ochi, de palme \u0219i de buze
\ntrupul Anei devine ne\u00eenc\u0103p\u0103tor
\nzece mii de ochi uimi\u021bi
\n\u00eel zidesc \u00eentr-o be\u021bie nou-nou\u021b\u0103<\/p>\n

dintr-o alt\u0103 via\u0163\u0103
\no ultim\u0103 porunc\u0103 se face auzit\u0103:<\/p>\n

ridic\u0103-te femeie \u0219i umbl\u0103!<\/p>\n

po\u0163i tu s\u0103-mi spui acum dac\u0103 m\u00e2ine aerul va fi \u00eemp\u00e2nzit
\nde toate Anele ridicate din moarte
\nca dintr-un spectacol pentru solda\u0163i?
\n\u015fi dac\u0103 vreuna dintre ele va striga c\u0103tre colec\u0163ionarii
\nde drame s\u0103pt\u0103m\u00e2nale: sunt mare! copiii mei
\nsunt trupul meu,
\nam un singur bra\u0163 \u015fi o via\u0163\u0103 ce-mi c\u00e2nt\u0103 \u00eenc\u0103 pe sub haine,
\no medalie din c\u00e2rp\u0103 de doliu \u00eemi at\u00e2rn\u0103 greu pe piept, m\u0103 vezi?
\npoate c\u0103 nu m\u0103 vezi, dar ascult\u0103: tu\u015fesc pe trei voci,
\ncobor lumina \u00een pivni\u0163\u0103 ca un \u0163el suprem
\n\u015fi s\u0103desc o An\u0103 mai mic\u0103 sub zid
\nla \u00eenceput am fost aproape \u00eempreun\u0103 cu umbra,
\nam mers cu spatele \u00eentr-o icoan\u0103 de sticl\u0103
\n\u015fi-am s\u0103rutat-o de multe ori
\n\u00een mintea mea, \u015ftiam c\u00e2t dureaz\u0103 \u00een\u0103l\u0163imea
\ncorect\u0103 prezentat\u0103 celor mul\u0163i \u015fi celor pu\u0163ini,
\n\u00een mintea mea, nu conteaz\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd va r\u0103m\u00e2ne \u00eenchis\u0103
\nculoarea celor dou\u0103 lan\u0163uri ce str\u00e2ng iadul,
\n\u00een fiecare zi mai cuprind \u00een mine o m\u0103sur\u0103 de umeri \u015fi ziduri,
\nm\u0103 dezlipesc de pe oasele mele care nu tac,
\nnu m\u0103 g\u00e2ndesc la trupul meu sau la cel al Anei
\ndec\u00e2t atunci c\u00e2nd i se face frig unui steag alb
\nsau mai degrab\u0103 unui fulger lacom \u00eenecat de ruleta ruseasc\u0103
\n\u015fi, a\u015fa cum \u00eei st\u0103 bine purt\u0103torului de \u00eempu\u015fc\u0103turi pe dinafar\u0103,
\n\u00een cele din urm\u0103, voi amenin\u0163a o minune cu sf\u00e2r\u015fitul lumii \u015fi,
\n\u00eenainte de a ne \u00eenghi\u0163i pe to\u0163i,
\no voi trezi bl\u00e2nd \u015fi ad\u00e2nc din somn<\/p>\n

m\u0103 scoate din min\u0163i c\u0103 nebunii \u0103ia cu pancarte au avut dreptate!<\/p>\n


\nMihaela MALEA STROE <\/strong>
\n\"\"

O zi la New York<\/strong><\/p>\n

Anno Domini 1980. Absolvisem, la Cluj, Facultatea de filologie (rom\u00e2n\u0103 \u2013 francez\u0103) \u015fi, printr-o minune pe care n-o pricep nici ast\u0103zi, primisem viza rom\u00e2n\u0103 pentru o vizit\u0103 de cinci s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een Canada. Se cuvine, totu\u0219i, s\u0103 m\u0103rturisesc o ghidu\u0219ie la care am recurs \u00eenainte de primirea vizei. Dosarul pe care urma s\u0103-l depun la mili\u021bie pentru pa\u0219aport \u0219i viz\u0103 trebuia s\u0103 con\u021bin\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 alte acte, o cerere de plecare aprobat\u0103 de Universitate\/ Rector (pe-atunci, dl. prof. Ion Vlad). Legea interzicea, \u00eens\u0103, astfel de aprob\u0103ri pentru studen\u021bii din ani terminali \u0219i absolven\u021bi, prin urmare am primit rezolu\u021bie negativ\u0103. C\u00e2nd am primit-o, mi-a fost limpede c\u0103, depus\u0103 la dosar, mi-ar fi pecetluit refuzul autorit\u0103\u021bilor. M-am tot g\u00e2ndit ce s\u0103 fac \u0219i, cum nu trecuse mult de c\u00e2nd \u00eencheiasem anul terminal de studii, am riscat. Am rupt documentul, m-am dus la secretara facult\u0103\u021bii, i-am povestit situa\u021bia \u0219i am rugat-o cu cerul \u0219i cu p\u0103m\u00e2ntul s\u0103-mi elibereze o adeverin\u021b\u0103 simpl\u0103, antedatat\u0103, c\u0103 sunt student\u0103 \u00een anul IV, s-o depun la dosar \u00een locul cererii respinse de Rectorat. Doamna, foarte cumsecade, a acceptat, chiar i-a pl\u0103cut \u201ecomplicitatea\u201d. Mizam pe faptul c\u0103 mili\u021bienii nu vor \u0219ti c\u0103, la filologie, anul IV era an terminal. Pesemne a\u0219a a \u0219i fost, n-au \u0219tiut, de vreme ce, dup\u0103 c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, lucru oricum rarissim pe-atunci, dosarul a fost aprobat \u0219i viza acordat\u0103. \u201eSc\u0103pam\u201d interdic\u0163iilor, ie\u015feam din \u0163ar\u0103 \u00een lume, eram uimit\u0103, curioas\u0103 \u015fi fericit\u0103.
\nNu m\u0103 opresc \u00eens\u0103 aici asupra periplului canadian, ci asupra popasurilor la New York, prilejuite de leg\u0103turile \u00eentre cursele aeriene ce m-au purtat de la Bucure\u015fti la Saskatoon (\u00een august) \u015fi retur (\u00een septembrie). Adic\u0103 vreo dou\u0103 ore la dus \u015fi alte ore (23) la \u00eentors. \u00cen total, 25 de ore la New York. Wow! Era ceva, la vremea \u015fi vremurile acelea!
\nDespre primele ore petrecute pe t\u0103r\u00e2m american n-ar fi multe de spus. Poate doar c\u0103, de\u00eendat\u0103 ce am cobor\u00e2t din avion pe aeroportul \u201eJ.F.K.\u201d, am avut sentimentul straniu c\u0103 p\u0103trund, prin p\u00e2nza unui ecran panoramic, \u00eentr-un film ce devine parte a vie\u0163ii mele, \u00eentr-o lume supradimensionat\u0103, \u015focant\u0103 mai ales pentru un european \u00eent\u00e2ia\u0219i dat\u0103 sc\u0103pat din \u021barcul comunist. Am g\u0103sit de mirare c\u0103 oamenii care populau aceast\u0103 lume nu erau de m\u0103rime direct propor\u0163ional\u0103 cu aceea a cl\u0103dirilor trufa\u015fe construite de ei. N-am fost cople\u015fit\u0103 de emo\u0163ii admirative ci, mai degrab\u0103, ap\u0103sat\u0103 de nepotrivirea dintre ce visasem \u015fi ce aflam dincolo de ocean. Aterizarea pe \u201eJ.F.K.\u201d a fost, la propriu \u015fi la figurat, o cobor\u00e2re din nori… cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt.
\n\u00cent\u00e2lnirea cu primul cet\u0103\u0163ean american a fost nu at\u00e2t pl\u0103cut\u0103, c\u00e2t dilematic\u0103. Vame\u015ful pus s\u0103 verifice bagajele c\u0103l\u0103torilor (\u00een cazul meu \u2013 bagajul de m\u00e2n\u0103, c\u0103 at\u00e2t aveam!), f\u0103cuse figur\u0103 de ofi\u0163er auster \u015fi meticulos, aproape ostil, dar (paradox??!!) trecusem pe sub nasul lui ca prin br\u00e2nz\u0103, av\u00e2nd \u00een bagaj o interzis\u0103 sticl\u0103 cu \u0163uic\u0103 de (a)cas\u0103 \u015fi c\u00e2teva caise, tot interzise, pe care o m\u0103tu\u015f\u0103 din Bucure\u015fti mi le \u00eenghesuise \u00een saco\u015f\u0103 la plecare (\u201ec\u0103 sunt proaspete, azi le-am cules din gr\u0103din\u0103, le m\u0103n\u00e2nci tu pe drum\u201d). Nu le m\u00e2ncasem. \u015ei nici nu le men\u0163ionasem \u00een declara\u0163ia vamal\u0103. \u00cemi preg\u0103tisem o scuz\u0103 str\u0103vezie (\u201eI don\u2019t understand english\u201d) dac\u0103 a\u015f fi fost luat\u0103 la \u00eentreb\u0103ri. Dar n-a fost cazul. Nu mi-e l\u0103murit nici acum dac\u0103 vame\u015ful cu pricina a fost superficial \u015fi neatent sub masca unei austere meticulozit\u0103\u0163i sau \u00eeng\u0103duitor \u015fi a \u00eenc\u0103lcat voit, sub masca ostilit\u0103\u0163ii, ni\u015fte restric\u0163ii semiabsurde.
\nSingura bucurie limpede, \u00een primele ore de popas american, a fost c\u0103, \u00een aeroport, mi-am re\u00eent\u00e2lnit, dup\u0103 ani \u015fi ani, o profesoar\u0103 din gimnaziu. Ne-am recunoscut, eleva \u015fi d\u0103sc\u0103li\u0163a, ne-am \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat \u015fi am exclamat \u00een tandem \u201ece mic\u0103-i lumea!!!\u201d. Era bucuria \u00eent\u00e2lnirii printre str\u0103ini cu cineva de-acas\u0103. Fie \u015fi o \u00eent\u00e2lnire fulgurant\u0103, \u00eentr-o sal\u0103 de a\u015fteptare…
\nCam at\u00e2t a fost la dus. La \u00eentoarcere avea s\u0103 fie ceva mai mult \u015fi ca timp, \u015fi ca experien\u0163\u0103.
\nEra, cred, 11 septembrie \u201980. Am ajuns, tot pe \u201eJ.F.K.\u201d, cu o curs\u0103 canadian\u0103, pe la 7 p.m. Leg\u0103tura spre Bucure\u015fti \u2013 abia a doua zi, la 6 p.m. A\u015fadar… aproape o zi de petrecut \u00een N.Y., cu vreo 40 de $ \u00een buzunar, pe l\u00e2ng\u0103 banii de cazare.
\nM-am instalat la un hotel din vecin\u0103tatea aeroportului, i-am uitat numele. \u00cen camer\u0103 \u2013 aer umed, cald, greu respirabil. Am dat drumul aparatului de aer condi\u0163ionat. Alt necaz: aparatul, probabil defect, hodorogea ca un motor de tractor. Cum s\u0103 dormi? Nu mi-a trecut prin g\u00e2nd s\u0103 reclam la recep\u0163ie, nu aveam exerci\u0163iul revendic\u0103rilor.
\nAm a\u0163ipit abia spre zori c\u00e2nd, \u00eentre dou\u0103 rele, am pus pace cu aerul umed \u015fi am oprit \u201evocea\u201d progresului tehnic. M-am trezit t\u00e2rzior \u015fi am ratat micul dejun inclus \u00een pre\u0163ul caz\u0103rii. Am\u0103nunt neglijabil, \u00eentruc\u00e2t m\u0103 aflam la N.Y., vremea era frumoas\u0103, ispita de a vizita o parte din marele ora\u015f \u2013 irezistibil\u0103, iar ocazia \u2013 unic\u0103. \u015etiam c\u0103, \u00een c\u00e2teva ore, nu voi descoperi duhul Americii, dar metropola respira acolo, at\u00e2t de aproape! Se cuvenea s\u0103 fructific \u015fansa.
\nAm cobor\u00e2t la recep\u0163ie s\u0103 predau cheia \u015fi s\u0103 cer sfaturi turistice. Recep\u0163ionera, extrem de amabil\u0103, ai fi zis prietenoas\u0103, m-a \u00eentrebat dac\u0103 m\u0103 aflam pentru prima dat\u0103 la N.Y. \u015fi, cum am confirmat, a \u00eencropit o schi\u0163\u0103 a posibilului meu traseu: sta\u0163ii de autobuz, de metrou, str\u0103zi, c\u00e2teva obiective… Schi\u0163a a fost asezonat\u0103 c\u0103lduros cu alte \u201eingrediente\u201d: s\u0103 nu-mi \u0163in po\u015feta at\u00e2rnat\u0103 liber pe um\u0103r, s-o \u0163in sub bra\u0163, s\u0103 evit gangurile, s\u0103 nu m\u0103 angajez \u00een discu\u0163ii inutile sau, la nevoie, s\u0103 am maaare grij\u0103 cu cine intru \u00een vorb\u0103, s\u0103 \u00eencerc s\u0103 par \u201ede-a casei\u201d, s\u0103 cump\u0103r o hart\u0103 a N.Y., dar s\u0103 o consult c\u00e2t mai discret etc., etc., etc. Ascult\u00e2nd-o, \u00eencepuse s\u0103 mi se clatine hot\u0103r\u00e2rea de a vizita ora\u015ful, condi\u0163ia mea privilegiat\u0103 de turist aduc\u00e2nd cu aceea a poten\u0163ialei victime. Totu\u015fi, am dat-o pe glum\u0103 \u015fi, \u00een engleza mea modest\u0103, i-am spus recep\u0163ionerei: \u201ewell, if I have to die today in N.Y., so be it!\u201d Ea a r\u00e2s, eu am r\u00e2s, am dep\u0103\u015fit momentul de ezitare \u015fi am pornit all alone \u00een mica aventur\u0103.
\nUn taxi special, cu tarif standard (parc\u0103 3 $) \u015fi traseu fix m-a dus p\u00e2n\u0103 la prima sta\u0163ie de metrou. M\u0103 a\u015fteptam ca taximetristul s\u0103-mi spun\u0103 o vorb\u0103-dou\u0103 despre ceea ce merita v\u0103zut din mers de-a st\u00e2nga \u015fi de-a dreapta \u015foselei, dar omul, cu mult\u0103 amabilitate, a repetat avertismentele recep\u0163ionerei: po\u015feta, gangurile, intrarea \u00een vorb\u0103, harta…, grija de a nu se vedea c\u0103 sunt str\u0103in\u0103, sau, Doamne fere\u015fte!, dezorientat\u0103.
\nAha, mi-am zis: nu-i vorba de o dulce prietenie spontan\u0103 \u201etransoceanic\u0103\u201d. Oamenii aceia erau amabili, politico\u015fi, z\u00e2mbitori \u00een virtutea meseriei, a statutului de \u201efunc\u0163ionar\u201d \u015fi, tot a\u015fa, din rutin\u0103, \u00eei \u00eengrijora soarta mea. Grija lor venea dintr-o obliga\u0163ie de serviciu de care se achitau con\u015ftiincios, \u00een vorbe \u00eenv\u0103\u0163ate pe de rost. Nu \u015ftiu ce sperasem, ce iluzii \u00eemi f\u0103cusem, dar m\u0103 cuprinsese o u\u015foar\u0103 dezam\u0103gire.
\nAm ie\u015fit repede din starea aceea. Urma prima mea c\u0103l\u0103torie cu metroul. Am cobor\u00e2t destul de non\u015falant \u00een sta\u0163ia indicat\u0103 pe schi\u0163a recep\u0163ionerei, am identificat linia \u015fi m-am a\u015fezat la coad\u0103 la un ghi\u015feu de unde se cump\u0103rau \u2013 nu mai re\u0163in exact \u2013 bilete sau fise de c\u0103l\u0103torie. C\u00e2nd am ajuns la r\u00e2nd \u2013 ghinion! V\u00e2nz\u0103toarea, o afroamericanc\u0103 simpatic\u0103, dar tare gr\u0103bit\u0103, mi-a returnat bancnota \u015fi… Dumnezeule! Ce debit verbal! Nu \u00een\u0163elegeam ce \u00eemi tot cere, ba vorbind, ba gesticul\u00e2nd. Clar: eram \u00een impas. M-am dat la o parte, simul\u00e2nd c\u0103 a\u015f c\u0103uta ceva \u00een po\u015fet\u0103 \u015fi, pe furi\u015f, am studiat coada, s\u0103 v\u0103d cui a\u015f putea cere ajutor f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eencalc recomandarea de a avea maaare grij\u0103 cu cine intru \u00een vorb\u0103. Un domn c\u0103runt, mititel mi-a inspirat \u00eencredere \u015fi, c\u00e2nd a ajuns la ghi\u015feu, l-am rugat s\u0103-mi spun\u0103 ce voia v\u00e2nz\u0103toarea de la mine. Ha, ha! Voia \u201em\u0103runt\u201d, nu avea s\u0103-mi dea rest la bancnot\u0103! Americanul acela (evreu originar din Budapesta, aveam s\u0103 aflu) cuno\u015ftea unsprezece limbi, printre care \u2013 norocul meu ! \u2013 \u015fi franceza. \u00cen plus, urma s\u0103 coboare la sta\u0163ia unde trebuia s\u0103 cobor \u015fi eu, iar de acolo o parte din traseul meu coincidea cu drumul lui la banca unde lucra. Amabil, politicos \u015fi z\u00e2mbitor, mi-a venit \u00een ajutor \u015fi… nu din obliga\u0163ie de serviciu. Conversa\u0163ia \u00een francez\u0103 a fost relaxant\u0103. Domnul \u201ebancher\u201d mi-a ar\u0103tat, din mers, cam ce ar merita s\u0103 v\u0103d \u00een peregrinarea mea prin city (Fifth Avenue, desigur), apoi am intrat \u00eentr-o libr\u0103rie de unde a cump\u0103rat \u015fi mi-a d\u0103ruit o hart\u0103 a N.Y. La un moment, dat am v\u0103zut o coad\u0103 enorm\u0103 \u2013 peste 250 de persoane! Cozi, \u00een \u0163ara mea, da, erau la ordinea zilei (la ulei, la zah\u0103r, la f\u0103in\u0103, la carne, la p\u00e2ine…). Dar \u00een plin centru new-yorkez?! Domnul cel m\u0103run\u0163el m-a l\u0103murit: era coada la o expozi\u0163ie de pictur\u0103: o retrospectiv\u0103 Picasso, un eveniment rar. Deh, cozi \u015fi cozi!!! Nu peste mult, m-am desp\u0103r\u0163it de ghidul meu ad-hoc. Am r\u0103t\u0103cit de una singur\u0103 pe str\u0103zi. Cu po\u015feta at\u00e2rn\u00e2nd liber pe um\u0103r, dar evit\u00e2nd gangurile \u015fi conversa\u0163iile inutile, cosult\u00e2nd discret, c\u00e2nd \u015fi c\u00e2nd, harta \u015fi ceasul, s\u0103 nu pierd avionul de Bucure\u015fti.
\nPrivit de jos \u00een sus, spre v\u00e2rfurile zg\u00e2rie-norilor, N.Y.-ul mi se ar\u0103ta rece, arogant, ap\u0103s\u0103tor. Privit de sus \u00een jos, spre pulsul str\u0103zii, mi se ar\u0103ta murdar, pestri\u0163, foarte g\u0103l\u0103gios, aglomerat peste m\u0103sur\u0103 \u015fi mult, mult prea gr\u0103bit.
\nMi se f\u0103cuse foame. Un pr\u00e2nz adev\u0103rat nu-mi permiteam. Am dat o avere, vreo 3-4 $, pe dou\u0103 inele de coc\u0103 pr\u0103jit\u0103 \u00een ulei ce aduceau cu papana\u015fii gusto\u015fi de acas\u0103. Dar… bleah! Pe c\u00e2t ar\u0103tau de bine \u00een rumeneala lor, pe at\u00e2t erau de necomestibile! Dup\u0103 dou\u0103 tentative din care m-am ales doar cu un oribil gust de amoniac, am aruncat \u201eachizi\u0163ia\u201d la primul co\u015f de gunoi. Nu c\u0103 strada ar fi fost curat\u0103. \u00cen privin\u0163a mizeriei sem\u0103na cu str\u0103zile de acas\u0103, dar c\u00e2nd to\u0163i arunc\u0103 pe jos, parc\u0103 din… spirit de frond\u0103 \u00ee\u0163i vine s\u0103 arunci la co\u015f! Mi-am cump\u0103rat, apoi, patru nectarine uria\u015fe, dulci \u015fi mustoase (californiene, cred), care mi-au \u0163inut \u015fi de foame \u015fi de sete p\u00e2n\u0103 la masa din cursa de \u00eentoarcere.
\nM-am retras din zarva metropolei, am aprins o lum\u00e2nare, am t\u0103cut \u00een rug\u0103ciune \u015fi m-am recules \u00een Catedrala St. Patrick. A fost clipita de tihn\u0103 \u00een ziua aceea. M-am sim\u0163it bine, ca acas\u0103, un acas\u0103 \u00een conota\u0163iile lui sacre, de dincolo de vremelniciile lume\u015fti.
\n\u00cen drumul-retur spre hotel au mai fost dou\u0103 \u00eent\u00e2lniri de luat \u00een seam\u0103.
\nUna \u2013 \u00een sta\u0163ia de metrou, c\u00e2nd m-am interesat unde s\u0103 cobor ca s\u0103 iau autobuzul spre hotel. \u201eSelect\u00e2nd\u201d dintre cei de pe peron o persoan\u0103 de \u00eencredere, m-am adresat unei doamne cu alur\u0103 intelectual\u0103. Mi-a r\u0103spuns cu o bun\u0103voin\u0163\u0103 mai presus de convenien\u0163e, am c\u0103l\u0103torit o parte din drum \u00eempreun\u0103, ne-am \u00eemprietenit \u015fi, c\u00e2\u0163iva ani buni dup\u0103 aceea, chiar am corespondat. Era de origine polonez\u0103. Nu \u015ftiu de ce s-a a\u015fternut apoi t\u0103cerea, dar, cu siguran\u0163\u0103, mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 mai \u015ftim una de alta.
\nA doua \u00eent\u00e2lnire a fost pe strad\u0103. Ie\u015fisem din subteran \u015fi c\u0103utam sta\u0163ia de autobuz. Pe trotuar \u2013 mai nimeni. O doamn\u0103, trecut\u0103 bine de a doua tinere\u0163e, venea din sens opus. Am apreciat c\u0103 e de \u00eencredere \u015fi, pe c\u00e2nd s\u0103 ne intersect\u0103m, am z\u00e2mbit, am dat s\u0103 \u00eentreb unde e sta\u0163ia, dar n-am apucat s\u0103 spun dec\u00e2t \u201eexcuse me, will you tell me…\u201d c\u0103 doamna a intrat vizibil \u00een panic\u0103, \u015fi-a str\u00e2ns (din reflex?!) po\u015feta sub bra\u0163, \u015fi, f\u0103r\u0103 cuv\u00e2nt, a gr\u0103bit tare pasul, privind cu jum\u0103tate de chip \u00eentors peste um\u0103r (s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 nu cumva o urm\u0103resc?!). \u00cen timp ce se \u00eendep\u0103rta, eu am r\u0103mas locului, cuget\u00e2nd ca ardeleanu\u2019, la scena abia petrecut\u0103. Figur\u0103 fioroas\u0103 \u2013 nu aveam. \u00cei z\u00e2mbisem firesc. M\u0103 adresasem pa\u015fnic, politicos. Lumina zilei st\u0103p\u00e2nea strada. Nu mul\u0163i, dar mai erau trec\u0103tori prin zon\u0103. Totu\u015fi, biata femeie, a \u00eentruchipat instantaneu groaza \u015fi a luat-o urgent la s\u0103n\u0103toasa. \u00cen ce fel de lume tr\u0103ia?! Era, lumea ei, mai bun\u0103 dec\u00e2t a mea?
\nAu reverberat atunci \u00een g\u00e2ndul meu sfaturile standard ale recep\u0163ionerei, ale taximetristului \u015fi n-am mai fost foarte sigur\u0103 c\u0103 America e paradisul visat.
\nAm g\u0103sit destul de u\u015for sta\u0163ia, urm\u00e2nd indica\u0163iile unei v\u00e2nz\u0103toare dintr-un magazin alimentar. \u015ei n-am pierdut avionul \u00eentoarcerii la r\u0103ul de acas\u0103. Altul dec\u00e2t r\u0103ul din str\u0103ini, poate mai r\u0103u, dar mai… familiar, mai previzibil, un r\u0103u \u015ftiut \u015fi, de aceea, parc\u0103 mai u\u015for de \u201ep\u0103c\u0103lit\u201d, de ocolit sau de sabotat. \u00centre dou\u0103 p\u00e2ini rele, mi s-a p\u0103rut atunci c\u0103… mai bun\u0103 este cea de acas\u0103.<\/p>\n

(\u00een Information Bulletin nr. 1, ian.-martie 2007, Jackson, Michigan)<\/p>\n


\nAdrian BOTEZ<\/strong>
\n\"\"

SUPREMUL PARADOX<\/strong><\/p>\n

sunt
\natotdistrug\u0103torul: Dumnezeu
\nm-a pictat p\u00e2n\u0103 \u015fi-n
\nicoane<\/p>\n

c\u00e2nd am vrut s\u0103
\ndistrug \u015fi icoanele \u2013 Dumnezeu mi-a
\nzis: \u201caici este centrul
\ndistrugerii a toate: nu po\u0163i s\u0103
\ndistrugi centrul atotdistrugerii \u2013 \u015fi s\u0103 r\u0103m\u00e2i
\natotdistrug\u0103tor\u201d<\/p>\n

am \u00een\u0163eles \u2013 de\u015fi
\ncu am\u0103r\u0103ciune \u2013 privesc \u2013 mereu
\nla povestea dubioas\u0103 a
\nicoanelor: \u015ftiu acum c\u0103
\nacolo mi-e atotputerea \u2013 c\u0103 acolo e
\nde acolo mi se trage \u2013 acolo se
\nopre\u015fte \u2013 la
\nhotar – atotdistrugerea \u2013 supremul
\nparadox<\/p>\n


\nFlorin COSTINESCU<\/strong><\/p>\n

Finaluri de sonete<\/strong>
\n
\nCercuri dup\u0103 cercuri…<\/strong><\/p>\n

Maria, cercuri dup\u0103 cercuri numeri,
\nf\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit e jocul lor \u2013 mister…
\nle prinzi din ape, le-nv\u00e2rte\u015fti pe umeri,
\nc\u00e2nd r\u00e2zi le desplete\u015fti \u00een cer,<\/p>\n

\u015ei-atunci \u00een rara clip\u0103-s fericite,
\nc\u0103 universul le-a f\u0103cut orbite…<\/p>\n

Mai pot spera o ploaie…
\nMai pot spera o ploaie, o frunz\u0103 l\u0103crim\u00e2nd,
\npentru p\u0103m\u00e2ntul care \u00een palma lui m\u0103 \u0163ine?
\nC\u00e2nd simt nevoie-n juru-mi de gestul unui sf\u00e2nt,
\neu \u00eel provoc, Maria, \u015fi el se na\u015fte-n tine…<\/p>\n

\u00cen fiecare clip\u0103 \u00een ochii t\u0103i cumin\u0163i
\noficiaz\u0103 tineri \u015fi sub\u0163iratici sfin\u0163i…<\/p>\n


\nMai ales seara<\/strong><\/p>\n

Seara mai ales, c\u00e2nd
\nlucrurile \u00ee\u015fi uit\u0103 numele \u015fi
\nse despart de marginile lor
\nintr\u00e2nd \u00een iarba bl\u00e2nd\u0103
\na crepusculului \u2013
\nseara, mai ales
\nc\u00e2nd privirea se las\u0103 \u00eenvins\u0103
\nde mirajul nes\u0103\u0163ios
\nal umbrei \u2013
\nmai ales seara,
\nm\u0103 restitui pu\u0163in c\u00e2te pu\u0163in
\nfolosind metoda adun\u0103rii simple-
\nmulte sunt de adunat
\ndin incendiul zilei \u2013
\ngesturi, cuvinte, presim\u0163iri,
\numilin\u0163e,
\nc\u00e2teodat\u0103 chiar s\u00e2nge\u2026<\/p>\n

Pe toate le adun
\ng\u0103sindu-le locul ini\u0163ial
\n\u015fi atunci
\no mic\u0103 s\u0103rb\u0103toare se-nt\u00e2mpl\u0103
\n\u00een fiin\u0163a mea \u00eentregit\u0103,
\nvai, doar,
\np\u00e2n\u0103 a doua zi\u2026<\/p>\n


\nLimba rom\u00e2n\u0103 este casa \u00een care locuiesc<\/strong>
\n\"\"

Interviu cu poeta Doina Onica (Suedia)<\/strong><\/p>\n

– Pentru biografia oric\u0103rui scriitor, perioada form\u0103rii intelectuale, a studiilor \u0219i a lecturilor este important\u0103. Ce v\u0103 aduce\u021bi aminte despre aceast\u0103 etap\u0103?<\/em>
\n– Perioada mea de formare este legat\u0103 de liceul de la Siret, or\u0103\u0219el din Bucovina unde am copil\u0103rit \u0219i am tr\u0103it adolescen\u021ba. Am tr\u0103it \u00eentr-un mediu de familie \u00een care se punea mare baz\u0103 pe \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103, idee promovat\u0103 mai ales de tat\u0103l meu. Am avut noroc \u0219i de profesori foarte buni. Mul\u021bi au fost tineri \u0219i c\u0103p\u0103taser\u0103 reparti\u021bie la Siret, dar majoritatea au fost dasc\u0103li cu vechime \u0219i care contribuiser\u0103 la p\u0103strarea Siretului ca un loc de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt important.<\/p>\n

– A\u021bi terminat o facultate cu profil \u0219tiin\u021bific, biochimia la Universitatea din Bucure\u0219ti. Cum v-a\u021bi apropiat de literatur\u0103?<\/em>
\n– M-am sim\u021bit totdeauna atras\u0103 de literatur\u0103. Nu am f\u0103cut \u00eens\u0103 nici o \u00eencercare de a scrie literar cu excep\u021bia unui mic jurnal de elev care, din p\u0103cate, s-a pierdut. \u00cen cariera mea de cercet\u0103tor am scris \u00eens\u0103 numeroase articole \u0219tiin\u021bifice. Deci aveam experien\u021ba scrisului, dar \u00een cu totul alt mod. Mi s-a \u00eent\u00e2mplat ca \u00een momente de mare emo\u021bie \u0219i suferin\u021b\u0103 s\u0103 scriu spontan versuri. Ele veneau de la sine ca \u00eentr-un \u0219uvoi, o poezie era gata pe ner\u0103suflate. Ele au fost g\u0103site \u00eentr-un sertar de so\u021bul meu \u0219i vor constitui, dup\u0103 30 de ani, nucleul volumului intitulat Poezii ap\u0103rut \u00een 2005. Durerea este atemporal\u0103 \u0219i se pare c\u0103 mereu aceea\u0219i. Am luat \u00een serios scrisul cu mult mai t\u00e2rziu, odat\u0103 cu dorin\u021ba de a povesti istoria familiei mele. Muriser\u0103 ambii p\u0103rin\u021bi, mai era \u00een via\u021b\u0103 sora mamei \u0219i am zis \u201eacum ori niciodat\u0103\u201d. Aveam nevoie de un interlocutor s\u0103 m\u0103 ajute s\u0103 pun cap la cap o cronic\u0103 de familie \u0219i s\u0103 reconstitui cadrul istoric. Aveam deja 52 de ani. A fost o munc\u0103 anevoioas\u0103, de vreo cinci ani, c\u0103ci scriam doar seara c\u00e2te pu\u021bin. M\u0103tu\u0219a mea, devenit\u0103 interlocutorul meu, \u00eemi r\u0103spundea la \u00eentreb\u0103ri pe m\u0103sur\u0103 ce eu \u00eenaintam. Cum pe vremea aceea exista doar po\u0219ta conven\u021bional\u0103, totul mergea \u00eencet. So\u021bul meu este din Cluj \u0219i \u00eent\u00e2mplarea a f\u0103cut ca fratele lui din Cluj s\u0103 vin\u0103 \u00een vizit\u0103 iar eu s\u0103-i spun, \u00eentr-o doar\u0103, c\u0103 scriu la o carte de\u0219i \u0219tiu c\u0103 nu am cum s\u0103 o public, dar scriu \u0219i scriu c\u0103ci nu m\u0103 pot opri. El a reac\u021bionat prompt. \u201eScrie, te pot publica la Cluj\u201d a spus, ceea ce s-a \u0219i \u00eent\u00e2mplat. A\u0219a am ajuns clujeanc\u0103 \u0219i am \u201eintrat\u201d \u00een literatur\u0103.<\/p>\n

– Care sunt scriitorii care v-au modelat \u00een tinere\u021be? Care sunt scriitorii \u0219i c\u0103r\u021bile pe care le citi\u021bi ast\u0103zi?<\/em>
\n– \u00cen tinere\u021be mi-a pl\u0103cut Tudor Arghezi. Am \u0219i ast\u0103zi volumele lui. Mi-a pl\u0103cut mult s\u0103 citesc piese de teatru, facultatea de chimie nu era departe de Teatrul Bulandra \u0219i mergeam deseori la spectacole. De neuitat a r\u0103mas s\u0103-l v\u0103d pe Liviu Ciulei \u00een Play Strindberg de Friedrich D\u00fcrrenmatt. Cred c\u0103 teatrul mi-a oferit un fel de magie, ca un dialog la care participam \u0219i eu \u00een t\u0103cere. A\u0219 men\u021biona c\u00e2teva c\u0103r\u021bi importante din perioada debutului meu: Dun\u0103rea de Claudio Magris, \u00cen Patagonia de Bruce Chatwin \u0219i Poezii de Giorgos Seferis (Premiul Nobel pentru Literatur\u0103, 1963) numit \u0219i poetul pietrelor. Ast\u0103zi citesc cu pl\u0103cere c\u0103r\u021bile lui Lucian Boia, a\u0219 vrea s\u0103 \u0219tiu mai multe despre Rom\u00e2nia.<\/p>\n

– C\u00e2nd a\u021bi p\u0103r\u0103sit Rom\u00e2nia \u0219i \u00een care circumstan\u021be?<\/em>
\n– Am p\u0103r\u0103sit Rom\u00e2nia \u00een prim\u0103vara anului 1984. Am participat la un simpozion de biochimie \u00een Austria \u0219i de acolo am plecat \u00een Suedia. Pe vremea aceea Suedia nu cerea viz\u0103 pentru rom\u00e2ni. Aveam o prieten\u0103 \u00een Suedia, ea nu avea banii necesari pentru a-mi pl\u0103ti un bilet de avion de la Viena la Stockholm, dar a apelat la un profesor de biochimie de la Facultatea de Medicin\u0103 din Uppsala. El m\u0103 cuno\u0219tea din activitatea mea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i a pl\u0103tit biletul de avion.<\/p>\n

– Cum v-a\u021bi acomodat cu noua via\u021b\u0103, cea din exil?<\/em>
\n– \u00cenceputul a fost, pu\u021bin spus, \u0219ocant. Drum de \u00eentoarcere nu exista. \u00cen timp m-am acomodat foarte bine. Am \u00eenv\u0103\u021bat repede limba suedez\u0103, iar \u0219tiin\u021ba cu care m-am ocupat este universal\u0103. Cheia adapt\u0103rii \u00eentr-o alt\u0103 \u021bar\u0103 este limba \u0219i meseria. Biochimia este foarte practic\u0103 \u0219i se caut\u0103 peste tot. A fost sprijinul meu indiscutabil, a f\u0103cut parte din identitatea mea. Am putut colabora cu al\u021bi biochimi\u0219ti de la egal la egal. Mi-a dat independen\u021b\u0103 \u0219i pre\u021buire. Este \u00eens\u0103 mai greu ca scriitor unde dependen\u021ba de limb\u0103 este cu mult mai mare \u0219i unde trebuie s\u0103 nimere\u0219ti \u00een cercurile potrivite care \u201ete \u00eenal\u021b\u0103 sau te coboar\u0103\u201d. Am \u00eencercat s\u0103 stabilesc contacte cu scriitori suedezi, dar am e\u0219uat ca s\u0103 zic a\u0219a. Contactul cu scriitori rom\u00e2ni care tr\u0103iesc \u00een Suedia nu a fost nici el o reu\u0219it\u0103, nu am putut dep\u0103\u0219i o stare de polite\u021be \u0219i at\u00e2t.<\/p>\n

– Sunt mul\u021bi scriitori care \u00ee\u0219i p\u0103r\u0103sesc limba matern\u0103 \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 se impun\u0103 \u00een cultura \u021b\u0103rii de adop\u021bie. Dumneavoastr\u0103 a\u021bi ales s\u0103 scrie\u021bi \u00een rom\u00e2ne\u0219te. Cum se explic\u0103 aceast\u0103 alegere?<\/em>
\n– A scrie \u00een limba matern\u0103 mi-a dat un mare confort sufletesc \u0219i stabilitate. Puteam s\u0103 exprim nuan\u021be f\u0103r\u0103 \u0219ov\u0103ial\u0103. Limba este principala unealt\u0103 a unui scriitor. Limba rom\u00e2n\u0103 este casa \u00een care locuiesc. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu am \u00eencercat s\u0103 scriu \u00een limba suedez\u0103. Am publicat dou\u0103 c\u0103r\u021bi de poezii \u00een limba suedez\u0103. Am constatat c\u0103 dac\u0103 m\u0103 situam mental \u00eentr-un cadru suedez pe care vroiam s\u0103-l descriu, cuvintele suedeze veneau de la sine, contextul cultural era suedez. A\u0219a am v\u0103zut ce \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 emo\u021bional\u0103 poart\u0103 o limb\u0103, poart\u0103 locuri, poart\u0103 timp, poart\u0103 oameni. O limb\u0103 nu este o sum\u0103 de cuvinte, este cu mult mai mult. Limba suedez\u0103 se exprim\u0103 mai concis dec\u00e2t limba rom\u00e2n\u0103, ceea ce sun\u0103 banal \u00een limba rom\u00e2n\u0103 poate suna interesant \u00een limba suedez\u0103 \u0219i invers. Am sim\u021bit c\u0103 sunt rom\u00e2n c\u00e2nd scriu \u00een rom\u00e2ne\u0219te \u0219i sunt suedez c\u00e2nd scriu \u00een suedez\u0103. Desigur c\u0103 este greu cu detalii \u0219i nuan\u021be \u00een limba suedez\u0103, por\u021bi o permanent\u0103 stare de nesiguran\u021b\u0103 \u0219i \u00eendoial\u0103, c\u0103ci niciodat\u0103nu poate deveni limba ta \u201ematern\u0103\u201d.<\/p>\n

– C\u00e2nd a\u021bi debutat \u0219i cum privi\u021bi azi debutul dumneavoastr\u0103?<\/em>
\n– Am debutat \u00een anul 2003 cu O sut\u0103 de ani \u00een Bucovina. Cronic\u0103 de familie (Editura Mediamira, Cluj). Debutul meu \u00eel privesc cu mult respect. Mi-a fost team\u0103 c\u00e2nd am publicat cartea \u0219i am ales un pseudonim, Doina M. Teris. Teris vine de la Siret, citit invers. Nu este fic\u021biune. Se bazeaz\u0103 pe fapte reale, completate din imagina\u021bie \u00een unele locuri. Cred c\u0103 scrisul meu nu duce lips\u0103 de st\u00e2ng\u0103cii, dar pentru mine a contat adev\u0103rul celor scrise, recompus din amintiri de familie, fotografii, m\u0103rturii, publica\u021bii.<\/p>\n

-C\u00e2teva din c\u0103r\u021bile dumneavoastr\u0103, ca \u0219i ultimul volum de poezie, \u201cPelerin\u201d (2016) sunt fructul unor c\u0103l\u0103torii. Ce rol are \u00een dezvoltarea dumneavoastr\u0103 intelectual\u0103 c\u0103l\u0103toria?<\/em><\/p>\n

– C\u0103rei genera\u021bii literare apar\u021bine\u021bi, cu cine dintre scriitorii rom\u00e2ni ave\u021bi afinit\u0103\u021bi?<\/em>
\n– Poate c\u0103 m\u0103 pute\u021bi ajuta. Nu m\u0103 pot plasa. Am experimentat pu\u021bin din toate de la memorialistic\u0103 la poezie \u0219i proz\u0103 scurt\u0103. Poezia este totu\u0219i predominant\u0103. A\u0219 zice c\u0103 e o poezie a peisajului sufletesc \u0219i fizic \u00een sensul larg al cuv\u00e2ntului. A\u0219 dori s\u0103-l citez pe criticul literar Constantin Cuble\u0219an care \u00eentr-o cronic\u0103 \u00een revista Cetatea Cultural\u0103 (Cluj-Napoca, august 2009, pag. 36), referindu-se la paginile de proz\u0103 din volumul meu \u00cen doi (2009) le consider\u0103 poeme \u00een proz\u0103: \u2026\u201epaginile de proz\u0103 (…) se re\u021bin dintr-o dat\u0103 prin nota de lirism autentic, prin sinceritatea exprim\u0103rii \u0219i mai ales prin infuzia de medita\u021bie nostalgic\u0103 asupra unor st\u0103ri umane esen\u021biale. De fapt, avem de a face cu o literatur\u0103 de cea mai bun\u0103 factur\u0103 pe linia a ceea ce se nume\u0219te poemul \u00een proz\u0103, specie introdus\u0103 \u00een literatura noastr\u0103 pe la finele secolului al nou\u0103sprezecelea (Unul din protagoni\u0219ti fiind Barbu \u0218tef\u0103nescu Delavrancea, urmat de Al. Macedonski \u0219.a, din p\u0103cate azi cultivat foarte pu\u021bin, ca s\u0103 nu spun deloc).\u201d<\/p>\n

– Cum aprecia\u021bi activitatea cultural\u0103 a diverselor asocia\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti din Suedia, cu care dintre ele colabora\u021bi?<\/em>
\n– Nu colaborez cu nici o asocia\u021bie rom\u00e2neasc\u0103. De fapt nu cunosc dec\u00e2t Institutul Cultural Rom\u00e2n \u0219i Clubul seniorilor rom\u00e2ni. Nu cred c\u0103 exist\u0103 vreo asocia\u021bie a scriitorilor rom\u00e2ni din Suedia, cum exist\u0103 de exemplu \u00een Canada.<\/p>\n

– Ce leg\u0103turi mai p\u0103stra\u021bi cu \u021bara de origine?<\/em>
\n– Dup\u0103 moartea p\u0103rin\u021bilor mei mi-a fost greu s\u0103 vin \u00een Rom\u00e2nia care devenise un loc dureros. Au trecut mul\u021bi ani de atunci \u0219i \u00eencetul cu \u00eencetul am rec\u0103p\u0103tat sentimente normale legate de locurile trecutului. Din 2013 \u00eencoace am fost de c\u00e2teva ori \u00een Rom\u00e2nia \u0219i am redescoperit-o \u201ebucat\u0103 cu bucat\u0103\u201d. De abia acum am avut posibilitatea s\u0103 v\u0103d Rom\u00e2nia cu adev\u0103rat, e drept c\u0103 cu ochi de turist. Anul acesta, 2017, am fost \u00een Delta Dun\u0103rii \u0219i Dobrogea \u0219i am revenit cu amintiri de neuitat.<\/p>\n

– Cum vede\u021bi, din Suedia, evolu\u021bia societ\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti actuale?<\/em>
\n– Nu m\u0103 pot pronun\u021ba asupra evolu\u021biei societ\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti actuale. Privit\u0103 de aici, Rom\u00e2nia pare un loc foarte \u00eendep\u0103rtat \u0219i greu de definit. \u0218tirile care se transmit \u00een Suedia despre Rom\u00e2nia sunt s\u0103race. S-ar p\u0103rea c\u0103 \u00een \u00eentreaga Europ\u0103 exist\u0103 o anumit\u0103 re\u021binere a \u021b\u0103rilor vestice fa\u021b\u0103 de \u021b\u0103rile din est, nu neap\u0103rat fa\u021b\u0103 de Rom\u00e2nia, atitudine care sper s\u0103 dispar\u0103 cu timpul. Cred c\u0103 Rom\u00e2nia la r\u00e2ndul ei ar trebui s\u0103 se afirme cu mai mult curaj \u00een toate domeniile, inclusiv s\u0103 arate lumii frumuse\u021bile sale naturale unice.<\/p>\n

– Ce c\u0103r\u021bi preg\u0103ti\u021bi, ce proiecte stau pe masa dvs. de scriitor? <\/em>
\n– Masa mea de scriitor este goal\u0103, deocamdat\u0103. C\u00e2teodat\u0103 m\u0103 \u00eencearc\u0103 g\u00e2ndul c\u0103 ar trebui s\u0103 locuiesc c\u00e2teva luni \u00een Rom\u00e2nia s\u0103 simt cum este ea cu adev\u0103rat. S\u0103 tr\u0103iesc ca orice rom\u00e2n din \u021bar\u0103, implicat \u00een via\u021ba de zi cu zi, \u0219i nu ca unul din afar\u0103. Oare cum a\u0219 scrie atunci?
\nNu sunt str\u0103in\u0103 nici de ideea de a continua s\u0103 scriu poeme \u00een proz\u0103. Inspira\u021bia vine \u00eens\u0103 \u0219i pleac\u0103, \u00ee\u0219i duce via\u021ba ei, c\u00e2teodat\u0103 \u00ee\u021bi este tovar\u0103\u0219\u0103 o bucat\u0103 de drum ….<\/p>\n

Interviu de Ion Cristofo<\/strong>r<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

FAPTE CULTURALE \u201eAlecsandriada\u201d Ini\u021biativa \u2013 l\u0103udabil\u0103 \u0219i \u00eendr\u0103znea\u021b\u0103 \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 \u2013 a unui universitar \u0219i critic literar, Ioan D\u0103nil\u0103,<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15351"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15351"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15351\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15354,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15351\/revisions\/15354"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15351"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15351"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15351"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}