{"id":15127,"date":"2021-06-30T09:55:23","date_gmt":"2021-06-30T06:55:23","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15127"},"modified":"2021-06-30T09:55:23","modified_gmt":"2021-06-30T06:55:23","slug":"spatii-culturale-nr-55-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=15127","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 55 (10)"},"content":{"rendered":"

Valeria MANTA T\u0102ICU\u021aU <\/strong>
\n\"\"

Fascina\u021bia formei fixe<\/strong><\/p>\n

S\u0103 scrii haiku \u00een plin postmodernism, c\u00e2nd gustul arti\u0219tilor, dar \u0219i cel al publicului se circumscriu unui univers personal aparent deschis, dar lipsit de noble\u021bea marilor tr\u0103iri, poate \u00eensemna sinucidere curat\u0103. Cui \u00eei mai pas\u0103 de poemele ultrascurte, de numai 17 silabe, \u00een care referirea la un anotimp este mai important\u0103 dec\u00e2t referirea la propria sexualitate sau la propriile inhibi\u021bii morbide? \u0218i totu\u0219i, iat\u0103 cum debuteaz\u0103 volumul: \u201eiazul \u00eenghe\u021bat – \/ tremur\u00e2nd \u00eentr-o copc\u0103\/ un banc de stele\u201d. Concentrat\u0103, starea de nelini\u0219te, nevoia de desprindere din planul terestru pentru a accede la astral par mai conving\u0103toare dec\u00e2t zeci de texte a\u0219a-zis lirice, simple plaje narative, de altfel, confec\u021bionate \u0219i publicate de contemporanii lui Genovel-Florentin Fr\u0103\u021bil\u0103. Nelipsitele trimiteri la anotimpul \u00een care este compus poemul haiku \u2013 prim\u0103var\u0103 (\u201ecalde adieri \u2013 orbul pip\u0103ind atent\/ mugurii pe ram\u201d), var\u0103 (\u201eMarea Galben\u0103 -\/ prin lanul de rapi\u021b\u0103\/ v\u00e2ntul juc\u0103u\u0219\u201d), toamn\u0103 (\u201epoem de toamn\u0103 -\/ o frunz\u0103 \u0219i umbra sa\/ contopindu-se\u201d) sau iarn\u0103 (\u201eninge ca-n pove\u0219ti -\/ vechea caban\u0103 are\/ acoperi\u0219 nou\u201d) reprezint\u0103, de fapt, o ie\u0219ire din roata anotimpurilor, din timpul terestru limitat, \u0219i intrarea \u00eentr-un timp astral. Trecerea de planul teluric la cel cosmic nu presupune doar trimiterile la timp, ci \u0219i la spa\u021biu, \u00een orice haiku fiind prezent\u0103, \u00een imaginarul poetic, at\u00e2t coordonata, c\u00e2t \u0219i abscisa. Dac\u0103 livada, pontonul, valul etc. sunt situate pe orizontal\u0103, \u00eentotdeauna \u00een poem vor ap\u0103rea zborul, treptele, privirea spre \u00eenalt: \u201eponton p\u0103r\u0103sit -\/ doar v\u00e2ntul mai m\u0103tur\u0103\/ vechile trepte\u201d sau \u201evechiul \u0219evalet -\/ amurgul \u00eent\u00e2rziat\/ picteaz\u0103 norii\u201d.
\nGenovel-Florentin Fr\u0103\u021bil\u0103 respect\u0103 tematica milenar\u0103 a poemelor haiku, aleg\u00e2nd mineralul, vegetalul, adic\u0103 tot ceea ce este peren \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, \u00een mod paradoxal, efemer, poate pentru c\u0103, \u00een mentalitatea de tip asiatic, orice sf\u00e2r\u0219it marcheaz\u0103 o trecere spre o alt\u0103 via\u021b\u0103, moartea fiind lipsit\u0103 de dramatismul cu care o \u00eenve\u0219m\u00e2nteaz\u0103 cre\u0219tinismul occidental. Vie\u021bile succesive ale plantelor, moartea \u0219i re\u00eenvierea sunt teme favorite, care pot fi extrapolate \u0219i la nivel uman: \u201et\u0103lpile ude -\/ prin p\u00e2nza de p\u0103ianjen\/ fo\u0219netul ierbii\u201d sau \u201etemplu-n ruin\u0103 -\/ pe locul altarului\/ lum\u00e2n\u0103rele\u201d.
\nOrice haiku prezent \u00een volum con\u021bine imagini gra\u021bioase, elaborate, toate av\u00e2nd concentra\u021bia parfumului p\u0103strat \u00een flacoane mici: \u201ecuburi de ghea\u021b\u0103 -\/ soarele topindu-se\/ \u00een vinul rose\u201d sau \u201enoapte de tain\u0103 -\/ prin aripi de fluture\/ lumina lunii\u201d \u0219i exemplele ar putea continua. Al\u0103turi de elemente care sugereaz\u0103 nemi\u0219carea, stabilitatea, apar elemente-simbol ale fragilit\u0103\u021bii, ale mi\u0219c\u0103rii vaporoase spre \u00eenalt: \u201e\u201edescul\u021bi prin iarb\u0103 -\/ puful p\u0103p\u0103diilor\/ prins \u00eentr-un s\u0103rut\u201d. \u00cen acest haiku care aminte\u0219te de un titlu de film, trimiterea la dans, la plutire, la zbor, dar \u0219i emo\u021bia \u00eencorporat\u0103 \u00een doar c\u00e2teva versuri sunt suficiente pentru a crea atmosfera de vis cu ochii deschi\u0219i, tipic\u0103 dragostei din toate timpurile.
\nNenum\u0103ratele premii pe care nu numai Genovel-Florentin Fr\u0103\u021bil\u0103, ci \u0219i mul\u021bi al\u021bi poe\u021bi rom\u00e2ni le-au ob\u021binut la festivalurile interna\u021bionale de haiku explic\u0103 doar par\u021bial talentul celor care scriu \u0219i receptivitatea juriilor la acest tip de poezie cu form\u0103 fix\u0103; popularitatea de care se bucur\u0103 aceast\u0103 specie liric\u0103 se datoreaz\u0103, probabil, mai pu\u021bin respectului fa\u021b\u0103 de regulile prozodice \u0219i mai mult faptului c\u0103, spre deosebire de poe\u021bii din veacurile trecute, cei de ast\u0103zi \u00eencearc\u0103 s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 limitele \u0219i s\u0103 dea fr\u00e2u liber imagina\u021biei. \u00cembog\u0103\u021birea tematic\u0103, modalit\u0103\u021bile noi de trecere de la micro la macrounivers, sugerarea unor st\u0103ri de spirit profunde, toate aceste \u0219i \u00eenc\u0103 multe altele par a fi vinovate \u0219i de popularitatea poemelor haiku, \u0219i de obsesia pentru ele a unor poe\u021bi capabili s\u0103 scrie \u0219i altfel, \u0219i altceva.
\nGenovel-Florentin Fr\u0103\u021bil\u0103 spune mult \u00een cuvinte pu\u021bine, forma concis\u0103 a poemelor potrivindu-i-se cel mai bine: \u201earipi pereche -\/ limita de zbor e\/ nem\u0103rginirea\u201d. El \u00eembin\u0103 abstractul cu elementul concret, sentimentul cu deta\u0219area de sentiment, privirea \u00een\u0103untru cu privirea spre cer \u0219i reu\u0219e\u0219te s\u0103-\u0219i conving\u0103 \u0219i s\u0103-\u0219i \u00eenc\u00e2nte cititorul: \u201evreme de sear\u0103 -\/ peste albul penelor\/ culoarea m\u0103rii\u201d.<\/p>\n

*Genovel-Florentin Fr\u0103\u021bil\u0103<\/strong>, \u201e\u0218irul lui Fibonacci\u201d<\/em>, Rafet, 2016<\/p>\n


\nOctavian MIHALCEA<\/strong>
\n\"\"

AMINTIREA ARIPILOR<\/strong>
\n\"\"

Cel mai recent volum de versuri al lui Dan C\u0103lin, Vise \u00een suflet de clopot, atrage aten\u021bia printr-un evident elan moralist conjugat cu propensiuni filosofice, fiind urm\u0103rit\u0103 revelarea de noi \u0219i noi orizonturi. Intervin (re)puneri \u00een discu\u021bie ale unor teme deja asumate la nivel colectiv, cu accentu\u0103ri metaforice care au o func\u021bie deosebit\u0103, de multe ori aproape iconoclast\u0103. Tu\u0219ele poetice se preteaz\u0103 la variate interpret\u0103ri. C\u00e2teodat\u0103, regimul oniric activeaz\u0103 primordialitatea apei: \u201eVise crestate-n oameni \u00eenal\u021b\u0103 marea pe corabie. Spre festinul de suflete!” Rememorarea copil\u0103riei va fascina mereu, pe fondul \u00eencerc\u0103rii de autoedificare, problematic demers ce presupune descinderi labirintice. V\u00e2rsta \u00eenceputului se dovede\u0219te, la un nivel, nepieritoare. Umbra posed\u0103 \u0219i aici o func\u021bie aparte. Soarta intr\u0103, cumva inevitabil, \u00een zodia enigmei. O posibil\u0103 maxim\u0103 existen\u021bialist\u0103, ilustr\u00e2nd aruncarea \u00een lume: \u201eNemuritor, ca orice copil, \u00ee\u021bi \u00eencerci norocul tr\u0103ind.” Ca o coresponden\u021b\u0103 mai mult sau mai pu\u021bin iluzorie, dac\u0103 Mircea Dinescu invoca Proprietarul de poduri, aici \u00eent\u00e2lnim \u201ecolec\u021bionarul de poduri rupte.” Dan C\u0103lin opereaz\u0103 cu paradoxuri, pe fondul unei ideatici ce propune imagini puternice. Sunt detectabile importante accentu\u0103ri cromatice. \u00centotdeauna, versurile c\u0103r\u021bii, \u00een fond poeme \u00eentr-un vers, beneficiaz\u0103 de ocult\u0103ri asumate auctorial, mistere ce ne sunt propuse spre decriptare. Particularizant, aceast\u0103 voluptate hibernal\u0103: \u201eC\u00e2nd ninge \u00ee\u021bi po\u021bi \u00eenchipui orice, chiar \u0219i c\u0103 tr\u0103ie\u0219ti.” \u201eTrandafiri alba\u0219tri p\u0103ta\u021bi de s\u00e2nge” ilustreaz\u0103 accentuata latur\u0103 estetizant\u0103, consubstan\u021bial\u0103 poeziei lui Dan C\u0103lin. Solitudinea va fi mereu rodnic\u0103 la acest nivel artistic. A\u0219tept\u0103m diluvii ale visului, abia descoperite apropieri selenare. Statura clopotelor devine tutelar\u0103, \u00een diverse circumstan\u021be sintetiz\u00e2nd umbra cu lumina. Ne situ\u0103m \u201el\u00e2ng\u0103 groapa sufletelor aruncate-n mare”, mereu cu g\u00e2ndul la o ideatic\u0103 maximalizant\u0103. Pe alocuri intervin accentuate macul\u0103ri, parc\u0103 pentru a sublinia efectele \u00eencr\u00e2ncenate ale versurilor din Vise \u00een suflet de clopot. Fr\u00e2nturile de precepte filosofice confer\u0103 o special\u0103 anvergur\u0103: \u201eCurajul ro\u0219ului de a se mistui pentru a transcende este o religie p\u0103g\u00e2n\u0103. Nimic \u00eent\u00e2mpl\u0103tor.” Fluidele interioare sunt de multe ori \u00een c\u0103utarea miraculosului. Uniunea poemului cu clipa determin\u0103 necru\u021b\u0103toare iriz\u0103ri cu fior terminal. Omniprezen\u021ba s\u00e2ngelui ia valori abisale, pe l\u00e2ng\u0103 \u201epietre rotunde, pietre p\u0103trate, cercuri \u00eenchise.” Poetul este animat de ideea transgres\u0103rii limitelor pres\u0103rate \u00een calea idealului. Atipic, dragostea fiin\u021beaz\u0103 \u00een preajma unor \u201eoglinzi diforme pe piele.” Incompatibilitatea va guverna intr\u0103ri ferecate. Lirismul se \u00eenscrie, aici, \u00een siaj thanatic: \u201eCe-ai zice dac\u0103 am umple camera \u00een care plute\u0219ti cu jum\u0103t\u0103\u021bi de amintiri pe felii de p\u00e2ine? Tu dormi, nu \u0219tii c\u0103 e\u0219ti moart\u0103.” Nu a fost s\u0103 fie…, putem spune \u00eentr-o lini\u0219te totu\u0219i suspect\u0103. Estetismul vibreaz\u0103 \u00een sensul marilor a\u0219tept\u0103ri salvatoare: \u201e\u00cen gr\u0103dina cailor s\u0103lbatici rotunje\u0219ti roman\u021bele cu marea br\u0103zdat\u0103 de aspira\u021bii.” Dincolo de orice am\u0103nunt, fascina\u021bia totalit\u0103\u021bii. Amintirea aripilor va persista \u00eentotdeauna, odat\u0103 cu evanescentele semne ale divinit\u0103\u021bii. S\u0103 eviden\u021biem urm\u0103torul vers, rezon\u00e2nd expresionist, chiar nietzschean: \u201eIncontestabil, ca un peisaj de iarn\u0103, marea se vars\u0103-n tine.” Totu\u0219i, este fascinant\u0103 complexitatea \u00eencerc\u0103rilor vie\u021bii. La numite intervale, starea poetic\u0103 populeaz\u0103 arealuri fondatoare, \u00een vederea unor radicale evalu\u0103ri: \u201eCheza\u0219 al credin\u021bei \u00een oameni, martor al contopirii, reinventezi marea.” Se preconizeaz\u0103 mari eliber\u0103ri ce ar trebui s\u0103 con\u021bin\u0103 r\u0103spunsurile. Comuniunea cu ceilal\u021bi are un rol special la nivelul fundamentelor c\u0103r\u021bii. \u201eImagina\u021bia colectiv\u0103” influen\u021beaz\u0103 dorin\u021bele. Prezenta concluzie ad\u00e2nce\u0219te paradoxurile: \u201eR\u0103m\u00e2n doar g\u00e2ndurile, r\u0103m\u00e2n doar frunzele; ceea ce r\u0103m\u00e2ne nu exist\u0103.” Viziunile lui Dan C\u0103lin sunt inscriptibile unei arhitecturi eterogene av\u00e2nd \u00een proximitate abisul \u0219i nemurirea, via\u021ba aproape ratat\u0103 \u0219i \u00een\u021belepciunea. <\/p>\n


\nTudor CICU <\/strong>
\n\"\"

Labirintul poeziei<\/strong><\/p>\n

\u201eLabirintul\u201d c\u0103ut\u0103rilor lui \u0218tefan Teodor Cabel, cel care \u00eei \u201e\u00eemp\u0103iaz\u0103 cuvintele \u0219i le pune\/ La geamul iluziei\u201d salvatoare, ca \u00een basmul rom\u00e2nesc, este iubirea. Poemul exorcizare, care deschide volumul din care am citat aceste versuri, con\u0163ine \u015fi cheia descifr\u0103rii acestei lumi labirintice cu fapte ne\u00een\u0163elese \u015fi susceptibile \u00een interpret\u0103ri. \u0218i mai departe afl\u0103m c\u0103 e \u201egrea calea, \u00eenfometat\u0103 de ad\u00e2ncuri vindec\u0103toare\u201d. Dar cuvintele, aceste fire desprinse cu migal\u0103, dintr-un ghem al Ariadnei, sunt ca pe\u0219tii \u201e\u00een acvariul ochiului fl\u0103m\u00e2nd de c\u0103r\u0103ri\u201d de \u00eei \u00eemping, tot mai departe de malul spre care v\u00e2sle\u0219te, cum spune \u00een motto-ul c\u0103r\u021bii, imaginile, pentru a integra rostirea poemului \u00een mister.
\n Cu migal\u0103 de orfevru, poetul \u00ee\u015fi converte\u015fte tot mai limpezit, un firesc existen\u0163ialist al tr\u0103irii, \u00eentr-o matc\u0103 proprie a devenirii prin rostuire. Poemele de dragoste, sunt acaparate de propria-i amintire \u015fi las\u0103 (\u00eentredeschise) posibile terapeutici simultaneizatoare care cosmicizeaz\u0103 senza\u0163iile fizice directe. Dar ceea ce \u00eel define\u0219te pe \u0218tefan Teodor Cabel \u00een cea de-a treia sa carte de poezie intitulat\u0103 \u201eLabirintul\u201d (Ed. Brumar, 2017) este amprenta inedit\u0103 a unui poet de construc\u021bie, lucr\u00e2nd misterios cu cuvintele. Impresia celui care \u00eei va citi noua sa carte e c\u0103 \u00eencepe poemul ca \u0219i cum ar preg\u0103ti instrumentele pentru a intra \u00een tainele unei simfonii mozartiene \u0219i \u00eel p\u0103r\u0103se\u0219te \u00een aceea\u0219i t\u0103cere cu care venise: \u201eai construit, \u00een t\u0103cere,\/ Din ochii t\u0103i p\u00e2n\u0103 \u00een ochii mei\/ Un pod,\/ Ca Apollodor din Damasc\u201d (aniversare).
\n V\u00e2slind alteori spre poezia confesiv\u0103, a fragmentarismului \u00een redarea tr\u0103irilor secven\u0163iale, a ipostazelor reflexive de comunicare, a m\u00e2nuirii \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, poetul schematizeaz\u0103 parabola reevalu\u00e2nd limbajul poetic spre tr\u0103iri mitice: \u201eNici nu \u0219tia c\u0103 v\u00e2neaz\u0103, \u00eentre\/ Coperte cartonate, morile de v\u00e2nt,\/ Alerga pe c\u00e2mpia paginii,\/ Ritmul verde, iarba, din visul s\u0103u t\u00e2nt\u201d (dulcineea).
\n Demersul liric din acest volum de poezie e unul de remonetizare a discursului liric, prin pendularea continu\u0103 \u00eentre uimirile cotidiene \u015fi c\u0103ut\u0103rile civice, cu scopul de a g\u0103si noi uimiri: \u201ePoezia a ie\u0219it \u00een strad\u0103.\/ Cu rochia vaporoas\u0103, de zefir,\/ Trecea de la un om la altul \u00een ochi ad\u00e2nci;\/ Fura z\u00e2mbete, vise,\/ S\u0103 le ascund\u0103 \u00een ani nea\u0219eza\u021bi\/ \u00een calendar\u201d (\u00eent\u00e2lnire nea\u0219teptat\u0103). Teo Cabel oscileaz\u0103 de pe un prag al rostirii unui g\u00e2nd, pe un altul \u00eentors (pragmatic-intuitiv) la izvoarele Emo\u0163iei \u015fi Frumuse\u0163ii netrucate.
\nDup\u0103 aria de ac\u0163iune a poemelor distingem dou\u0103 tendin\u021be ale poeziei sale de suflet: prima se valorific\u0103 mai mult prin lirismul imagina\u0163iei simbolistice uz\u00e2nd \u015fi de metafor\u0103, a doua se fixeaz\u0103 pe text sau pe scriitura epic\u0103. Din acest labirint poetic, cititorul va g\u0103si \u0219i drumul spre ie\u0219irea dintr-un labirint asem\u0103n\u0103tor cu cel descris de eroul lui Dickens din Marile speran\u0163e, cel \u201epierdut \u00een labirintul m\u0103re\u0163iei. Va r\u0103zbi poetul \u0219i acest labirint? \u201eCa o \u021biganc\u0103,\/ Zorn\u0103indu-\u0219i br\u0103\u021b\u0103rile,\/ Cu ochii pe geam…\u201d (cum spune \u00eentr-un poem), suntem \u0219i noi. <\/p>\n


\nPoezia ca un colier de rou\u0103<\/strong><\/p>\n

Cu volumul \u201eColierul de rou\u0103\u201d ap\u0103rut la Ed. Editgraph, 2017, Mihai M. Macovei, poet mereu surprinz\u0103tor (\u201em-aud murind f\u0103r\u0103 poveste\u201d), ne dezv\u0103luie un poet nu at\u00e2t al ideii, c\u00e2t al fastuosului scormonitor \u00een cuvinte. Cu \u201eiure\u0219ul expresiilor \u00een care suntem atra\u0219i\u201d (dup\u0103 Mihaela Roxana Boboc \u00een prefa\u021ba la carte), poetul buzoian biruie \u00eenc\u0103 o dat\u0103 timpul care se dilat\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00eencremene\u015fte s\u0103 reintre \u00een spa\u0163iul c\u00e2\u015ftigat dup\u0103 fulminantul debut avut cu \u201eDup\u0103 ochiul trecerii\u201d, \u00een 1989. Starea ludic\u0103 (\u201edorm \u00eentr-un somn de ran\u0103\u201d), \u00een care Mihai M. Macovei g\u00e2nde\u015fte \u015fi-\u015fi rostuie\u015fte poemul, face parte din starea \u00een care se petrec acele evenimente ale percep\u0163iei ideii ridicate pe templul cuvintelor. Acest \u0219trengar zgomotos \u0219i timid \u00een plato\u0219a sa este un poet al profunzimilor despicate de apele cuv\u00e2ntului \u015fi at\u00e2t de des b\u0103tute de v\u00e2slele poe\u0163ilor care au generat un \u00eentreg evantai de frumuse\u0163i. Cl\u0103dit\u0103 \u00een buchete de c\u00e2te \u0219ase poeme ce urmeaz\u0103 unui num\u0103r de nou\u0103 scrisori, textele sunt alese ca pentru a destr\u0103ma idei \u00een\u015furubate \u00een fiin\u0163a misteriosului univers \u0219i a recompune imaginea unui \u00eentreg vizionar: \u201eBucuriile nu-mi fac niciun bine;\/ mai ales c\u00e2nd vin at\u00e2t de rar. \u0218i c\u00e2nd vin,\/ m\u0103 fericesc p\u00e2n\u0103 dincolo de lacrim\u0103\u201d (\u00cenveninat, \u00eenveninat). Dup\u0103 acest poet, nefericirea n-ar locui \u00een universul cuvintelor, ci \u00een adev\u0103rurile pe care ni le dezv\u0103luie: \u201e\u0219i tot a\u0219a fl\u0103m\u00e2nzi ca lupii\u2026 seara\/ vom murmura vom murmura\/ \u0219i vom tr\u0103i o ve\u0219nicie iubindu-ne\/ singur\u0103tatea-n doi\u201d. \u00cen fa\u0163a lucrurilor terestre, un intermezzo l\u0103untric \u00eei permite s\u0103 \u00eenainteze cu u\u015furin\u0163\u0103 c\u0103tre \u00een\u0163elegeri astrale v\u00e2nate \u00een textura jocului poetic, ex: \u201ecu z\u0103pada de cerb sub frunte\u201d; \u201ete voi mu\u0219ca de sufletul-noapte\u201d; \u201e\u021bipetele singur\u0103t\u0103\u021bii dans\u00e2nd pe sufletele p\u0103rin\u021bilor\u201d; \u201esomnul de pe miri\u0219tea amintirilor\u201d; \u201ete-am hr\u0103nit cu frunze verzi\/ din dudul aurit de ger\u201d etc. Metafora poemului \u00eenchide o triste\u0163e iremediabil\u0103 a v\u00e2rstei, salvat\u0103 cu trecerea timpului \u00een iubirea \u015fi revenirea la dragostea dint\u00e2i: \u201eNu m\u0103 iubi\u201d; \u201eDor de dor\u201d; \u201e\u021ai-am scris \u00een octombrie\u201d; \u201e\u00centoarce-te\u201d.
\n\tDe unde \u015fi p\u00e2n\u0103 unde, rostul omului e s\u0103 preia suferin\u0163a unui univers \u00eentreg? C\u00e2nd azi, toate pier \u015fi se tot duc, mor cei pe care i-am iubit, mor \u015fi stelele de nu mai cad \u00een m\u0103ri, ca-n alte d\u0103\u0163i, \u015fi nici m\u0103rile nu se mai reped spre stele, \u201enumai adolescen\u021bii comprim\u0103 timpul \u00eentr-o dulce r\u0103m\u00e2nere. Numai ei \u0219tiu c\u0103 pierdere are culoarea diamantului…\/ Pot trece codrii de aram\u0103\u201d, gl\u0103suie\u0219te poetul Mihai M. Macovei. \u015ei fiindc\u0103 suntem la final de poveste, nici poe\u0163ii nu mai se t\u00e2nguiesc \u00een versuri sub cerul devenit ca o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 de lacrimi \u00een m\u00e2inile unui Dumnezu, care ne-ar pl\u0103cea s\u0103 se roage pentru poe\u0163i \u015fi ve\u015fnicia c\u0103r\u0163ilor lor: \u201eGerul singur\u0103t\u0103\u021bii m\u0103 strive\u0219te sub t\u0103lpi.\/ Iar n-am unde s\u0103-mi ascund \u021bip\u0103tul\u201d (sau) \u201emai pu\u021bin \u0219tii povestea nu e nou\u0103\/ \u00eentoarcerea nu-i dec\u00e2t o ve\u0219nic\u0103 plecare\u201d (Nu m\u0103 iubi).
\n Cele nou\u0103 scrisori au bl\u00e2nde\u021bea graiului moldovean a\u0219ternut peste versul lui scris cu \u201etocul cu peni\u021ba de aur\u201d. Dintre ele \u201e\u2026Na!\u201d; \u201e\u00centoarce-te la plopi\u201d, par \u00eenchipuitele scrisori, netrimise, ale unui poet Luceaf\u0103r c\u0103tre preafrumoasa muritoare de pe P\u0103m\u00e2nt. Alteori rostirea sa e \u00eenduio\u0219\u0103toare ca un pulsar trezit din adormire: \u201eA venit timpul s\u0103 te \u00eembrac \u00eentr-o c\u0103ma\u0219\u0103 alb\u0103\u201d de mireas\u0103, a poeziei. \u00cen concluzie: poezia lui are \u201eceva-mai-mult\u201d din magia copiilor teribili care au asaltat poezia cu armele inspira\u021biei. <\/p>\n


\nMihaela MERAVEI <\/strong>
\n\"\"

Art\u0103, creativitate, poezie, \u00eentr-un cuv\u00e2nt,
\nDaniela Toma<\/strong>
\n\"\"

Conceptul de creativitate este unul multidimensional \u0219i se poate manifesta \u00een multiple domenii. Din punct de vedere etimologic, cuv\u00e2ntul creativitate provine din latinescul \u201ecre\u014d\u201d care \u00eenseamn\u0103 a \u201ea crea, a face\u201d. Cu toate acestea, \u00een limbajul modern cuv\u00e2ntul \u201ecreativitate\u201d a primit accep\u021biunea pe care o cunoa\u0219tem \u0219i \u00een prezent, capacitatea uman\u0103 de a crea, abia dup\u0103 sf\u00e2r\u0219itul perioadei iluministe. Filozofii antici nu au luat niciodat\u0103 \u00een considerare conceptul de creativitate, privind arta ca pe o modalitate de cunoa\u0219tere \u0219i nu ca pe un act creativ. Conform enciclopediei \u201eWikipedia\u201d, conceptul de creativitate poate fi definit din perspectiva unor discipline diferite: psihologie, psihologie social\u0103, \u0219tiin\u021be cognitive, arte, inteligen\u021b\u0103 artificial\u0103, filozofie, economie, management etc. \u0219i deci la multe niveluri distincte: cognitiv, intelectual, social, economic, artistic, literar etc.
\nPentru domeniul artistic, creativitatea este elementul de baz\u0103, cheia oric\u0103rui artist care, pe l\u00e2ng\u0103 imagina\u021bie \u0219i talentul nativ, \u00eel ghideaz\u0103 \u00een des\u0103v\u00e2r\u0219irea unei opere reprezentative. Poezia se num\u0103r\u0103 printre domeniile de elit\u0103 ale artelor, ea reu\u0219ind s\u0103 cuprind\u0103 \u00een c\u00e2teva cuvinte un \u00eentreg univers creator. Poate acesta a fost elementul hot\u0103r\u00e2tor, pentru scriitoarea Daniela Toma, \u00een alegerea numelui propriei edituri, \u201eArt Creativ\u201d, care, nu doar s\u0103-i reprezinte volumele personale, dar s\u0103 editeze un num\u0103r tot mai mare de volume al multor autori printre care \u0219i scriitori reprezentativi ai literaturii rom\u00e2ne\u0219ti actuale. A\u0219adar, ultimul volum de versuri al editorului, Daniela Toma, ap\u0103rut de cur\u00e2nd la editura \u201eArt Creativ\u201d \u0219i intitulat sugestiv: \u201eFragil\u201d, vine s\u0103 dovedeasc\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103, dac\u0103 mai era nevoie, \u00eenalta calitate artistic\u0103 a acestei tinere edituri, profesionalismul \u0219i respectul pentru carte de care d\u0103 dovad\u0103.
\nVolumul se remarc\u0103 \u00eenc\u0103 de la coperta semnat\u0103 de Cristian Ghica, delicat conceput\u0103 \u00een simbioz\u0103 cu titlul c\u0103r\u021bii. H\u00e2rtia de calitate pe care este tip\u0103rit al\u0103turi de lucr\u0103rile arti\u0219tilor Onu Pavelescu, George Mayer, Elnaz Abedi, Ionu\u021b Calot\u0103, lucr\u0103ri care deschid cele \u0219apte capitole, rotunjesc o carte care emo\u021bioneaz\u0103 de la prima fil\u0103. Poeta Daniela Toma reu\u0219e\u0219te cu acest volum s\u0103 ridice \u0219tacheta propriei originalit\u0103\u021bi. Cartea este conceput\u0103 ca o poveste \u00een \u0219apte capitole, poemele, care nu o dat\u0103 devin prozopoeme, neav\u00e2nd titluri \u0219i \u00eengem\u0103n\u00e2ndu-se unul cu cel\u0103lalt. Epicul care transpare \u00een versuri, deloc sup\u0103r\u0103tor, se \u00eemplete\u0219te \u00een mod ideatic cu liricul. Titlurile celor \u0219apte capitole: am un tatuaj permanent pe mine \u00eens\u0103mi, t\u0103cerea mea nu-mi mai este de folos, tenta\u021biile se afl\u0103 toate \u00eentr-o ram\u0103, pref\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 m\u0103 iube\u0219te, \u0219i a zis femeia\u2026, o An\u0103 descul\u021b\u0103 deseneaz\u0103 \u00een aer prima ninsoare, tr\u0103iesc \u00een partea frumoas\u0103 a lumii, am din\u021bi de flori, sunt ele \u00eensele micropoeme, ultimul capitol: m-au \u00eenv\u0103\u021bat cum s\u0103 contez, este o postfa\u021b\u0103 la fel de original\u0103 ca \u00eentregul volum. A\u0219 spune mai degrab\u0103 c\u0103 Daniela Toma nu \u0219i-a dorit o postfa\u021b\u0103 la aceast\u0103 carte reprezentativ\u0103 pentru lirica ei, cu siguran\u021b\u0103, ci mai degrab\u0103 glasul unor prieteni care s\u0103 marcheze finalul c\u0103r\u021bii sale. \u0218i-a dorit acest lucru, mai ales pentru faptul c\u0103 acest volum este, de fapt, un studiu al poetei vizavi de propria fiin\u021b\u0103, dar \u0219i un dialog cu aceasta. De aici \u0219i nevoia de extindere a versului. Poemul \u00een proz\u0103 se recunoa\u0219te simplu dup\u0103 forma sa elaborat\u0103 pe care o vom \u00eent\u00e2lni \u00een versurile din \u201eFragil\u201d. Calitatea deosebit\u0103 a imaginilor, jocurile colorate de sonorit\u0103\u021bi confer\u0103 versurilor Danielei Toma o poeticitate imposibil de negat, chiar dac\u0103 uneori folose\u0219te un limbaj prozaic.
\n\t\u00cenc\u0103 din primul capitol, \u201eam un tatuaj permanent cu mine \u00eens\u0103mi\u201d, poeta aprinde lumina, justific\u00e2nd titlul \u00een contextualitatea poemelor, astfel \u00eenc\u00e2t cititorul s\u0103 poat\u0103 p\u0103trunde cu facilitate \u00een ad\u00e2ncul acestei \u201efiin\u021be\u201d eterice, care este poemul \u0219i cu care autoarea, nu o dat\u0103, se confund\u0103: \u201em-am trezit la prima or\u0103 cu talia sub\u021bire\/ (\u2026) \u0219i parc\u0103 eram a\u0219a de c\u00e2nd lumea\u2026\/ (\u2026) ascultam duminica urc\u00e2nd \u00een\u0103untrul meu,\/ tatuaj permanent cu mine \u00eens\u0103mi\/ mi-aducea flori de leac, le topea\/ \u0219i mi le \u00eenghesuia \u00eentre coaste\/ aprinz\u00e2ndu-mi fructele necoapte, m\u0103 priveam om liber\u201d, ( pag 7).
\n\tLumea aceasta \u00een care s-a n\u0103scut poeta \u0219i care se sparge \u00een zeci de buc\u0103\u021bi, care a devenit incert\u0103, \u00een care nici \u201etrupul nu te ascult\u0103 \u0219i mai na\u0219te un bra\u021b verde\u201d, este o lume ustur\u0103toare, unde doar \u201ecei bl\u00e2nzi nu aud m\u00e2r\u00e2itul fr\u00e2nghiilor\u201d. De fapt, aceast\u0103 lume obscur\u0103 a Danielei Toma, a sinelui ei poetic, este o lume a \u201ef\u0103uritorilor de lumi fragile\u201d, unde poezia este ca \u201eo poveste pentru oameni mari s-a vrut aprins\u0103\u201d.
\n\tCitind titlul c\u0103r\u021bii \u201eFragil\u201d, \u00eenainte s\u0103-i fi deschis paginile calde din h\u00e2rtie volumetric\u0103 ce, mie una, \u00eemi dau senza\u021bia de \u00eenv\u0103luire \u0219i m\u00e2ng\u00e2iere, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu de ce \u0219i cum, am asociat imaginea poetei Ana Blandiana, a versurilor din opera domniei sale cu delicate\u021bea acestui volum \u0219i a poeziilor Danielei Toma, \u00een general. Cumva, \u00eens\u0103\u0219i fiin\u021ba poeziei, care este miezul volumului \u201eFragil\u201d, f\u0103cea o conexiune \u00eentre doamna poeziei rom\u00e2ne\u0219ti contemporane, Ana Blandiana \u0219i vl\u0103starul t\u00e2n\u0103r, poeta Daniela Toma, autoarea acestui volum. Tr\u0103irea mea oniric\u0103 a fost perfect justificat\u0103 de \u00een postfa\u021b\u0103, unde scriitoarea Gabriela Ana B\u0103lan, la pagina 125, face referiri despre volum \u0219i autoarea lui. \u201eAm v\u0103zut-o deun\u0103zi \u00eentr-o fotografie document al\u0103turi de Ana Blandiana \u0219i, f\u0103r\u0103 a apela la spirite oculte, ci doar la magia versului, am deslu\u0219it aura poeziei care le \u00eenv\u0103luie laolalt\u0103 : \u201efemei str\u0103ine mi-au purtat rochiile\/ ca pe ni\u0219te tufe de liliac\/ crescute \u00een spatele gr\u0103dinii\u201d.
\nAm \u00eencercat s\u0103 fac o radiografie a tr\u0103s\u0103turilor \u0219i elementelor de baz\u0103 ale poeziilor din \u201eFragil\u201d, s\u0103 le iau pe fiecare \u00een parte \u0219i s\u0103 le supun microscopului sufletului, s\u0103 caut puncte forte, s\u0103 fac o analiz\u0103 a ideilor \u0219i mi-a fost aproape imposibil. Poeziile Danielei Toma din \u201eFragil\u201d reprezint\u0103 un \u00eentreg poem, unde metaforele \u00een cascad\u0103, limbajul liric de calitate, tentele filozofice ale temelor \u0219i ideilor din poezii, personificarea \u0219i multe alte tr\u0103s\u0103turi se reg\u0103sesc pe parcursul tuturor poemelor cititorul av\u00e2nd oportunitatea s\u0103 se bucure de o carte cu poezii de \u00eenalt\u0103 \u021binut\u0103 artistic\u0103. Justificative sunt c\u00e2teva sondaje f\u0103cute \u00een poeziile din aceast\u0103 carte: \u201eharta oaselor noastre s-a deghizat \u00een c\u0103lug\u0103r\u201d (pag 17), \u201e\u00ee\u0219i d\u0103dea cu p\u0103rerea umbra mesei de duminic\u0103\u201d ( pag 19), \u201eg\u00e2tul fragil al p\u0103m\u00e2ntului\u201d (pag 21); \u201eduminica, aproape copil, se \u00eentorcea \u00eentotdeauna fl\u0103m\u00e2nd\u0103\/ diminea\u021ba avea forma unei femei\u201d (pag 23), \u201eeu am furat miezul rodiilor \u0219i am \u00eendesat lumina \u00een el\u201d (pag 30), \u201em\u0103 ag\u0103\u021b \u00eentr-o fotografie \u0219i potrivesc o alt\u0103 femeie\u201d (pag 42 ), \u201e(\u2026) s\u0103 \u00eenc\u0103lzim aerul,\/ s\u0103-l r\u0103sp\u00e2ndim pe toat\u0103 pielea lui dumnezeu\/ \u0219i peste ochii lui\u201d (pag 45), \u201e\u00een lipsa visurilor o s\u0103 strig timpul\u201d (pag 51), \u201eo amiaz\u0103 \u00eembr\u0103cat\u0103 sumar c\u00e2nd plou\u0103\/ se d\u0103 \u00een leag\u0103n pe spinarea cerului\/ trupurile noastre \u00eempachetate \u00een pungi de cadouri\/ fixeaz\u0103 timpul \u00een propriul gol\u201d (pag 53), \u201estrig\u0103tul t\u0103u e singura \u00eenchisoare\/ \u00een care, cu pu\u021bin noroc\/ ai putea zidi o lumin\u0103 u\u0219oar\u0103\u201d (pag 72), \u201erochia mea mai t\u00e2n\u0103r\u0103 a\u0219teapt\u0103 s\u0103-i desenez vedenii\/ pe m\u00e2neci\/ ca s\u0103 fie mireas\u0103\u201d (pag 76), \u201ec\u00e2nd ea \u00eemi face cu m\u00e2na, timpul iese r\u0103v\u0103\u0219it \u0219i orb pe u\u0219\u0103\u201d (pag 80), \u201ep\u00e2n\u0103 la urm\u0103, indiferent pe unde vei trece,\/ glasul t\u0103u s\u0103 va bea singur dintr-un clopot\u201d (pag 91), \u201efrumuse\u021bea s-a ag\u0103\u021bat \u00een florile toamnei\u201d (pag 98), \u201eAn\u0103, vorbe\u0219te-mi despre lini\u0219tea aceea care nu pl\u00e2nge\u201d (pag 106), \u201eadev\u0103rata diminea\u021b\u0103 poart\u0103 rochie despicat\u0103\/ \u00eentr-o parte\u201d (pag 113), \u201ede ce trebuie s\u0103 fie Ana o femeie\/ c\u00e2nd de fiecare dat\u0103 to\u021bi suntem \u00eenzidi\u021bi\/ \u00een pere\u021bii imaginari ai unui trup pe care nu-l alegem\/ \u0219iruri de ziduri imaginare\/ \u0219i un Manole r\u0103s\u0103rit \u00een fiecare dintre noi\u201d. (pag 116).
\nDaniela Toma, aceast\u0103 \u201epoet\u0103 pe care a ales-o poezia s\u0103 o reprezinte\u201d cum spunea Victor Martin \u00eentr-un articol despre \u201eColec\u021bia Regal\u201d a Editurii Art, a\u0219a cum ne m\u0103rturise\u0219te \u00een ultimul capitol al volumului de versuri \u201eFragil\u201d, tr\u0103ie\u0219te \u00een interiorul sinelui s\u0103u poetic \u00een \u201epartea frumoas\u0103 a lumii\u201d, c\u0103ci altfel nu ar fi putut crea poezie at\u00e2t de curat\u0103 \u0219i sensibil\u0103 . Ea reu\u0219e\u0219te, c\u00e2nd i se \u201e\u00eenverzesc t\u0103lpile\u201d, \u201es\u0103-\u0219i fac\u0103 rochia s\u0103 tac\u0103\u201d \u0219i \u201es\u0103 treac\u0103 prim\u0103vara prin ea\u201d pentru c\u0103 \u201eoriunde se a\u0219eaz\u0103 se \u00eent\u00e2lne\u0219te cu ea \u00eens\u0103\u0219i\u201d, iar \u201e\u00een\u0103untrul ei s-a mutat starea de gra\u021bie\u201d. Aceast\u0103 stare de gra\u021bie o caracterizeaz\u0103 \u00een totalitatea \u0219i prin ea creeaz\u0103 emo\u021bii subtile \u0219i imagini de neuitat pe care cititorul le va descoperi cu real\u0103 pl\u0103cere citind volumul de versuri \u201eFragil\u201d.
\n\u0218i, ca o concluzie general\u0103, poezia a ales-o pe Daniela Toma pentru ca ea s\u0103 devin\u0103 poezie \u0219i \u00eempreun\u0103 s\u0103 fie un exemplu de art\u0103 \u0219i creativitate, iar aceast\u0103 afirma\u021bie o sus\u021bine nu doar ultimul volum de versuri pe care tocmai l-am citit cu emo\u021bie \u0219i bucurie, dar \u0219i tot ceea ce face, scrie, construie\u0219te, s\u0103de\u0219te, creeaz\u0103 cu d\u0103ruire aceast\u0103 poet\u0103, aparent fragil\u0103, dar cu o for\u021b\u0103 liric\u0103 feminin\u0103 de necontestat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Valeria MANTA T\u0102ICU\u021aU Fascina\u021bia formei fixe S\u0103 scrii haiku \u00een plin postmodernism, c\u00e2nd gustul arti\u0219tilor, dar \u0219i cel al publicului<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15127"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15127"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15127\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15131,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15127\/revisions\/15131"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15127"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15127"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15127"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}