{"id":14922,"date":"2021-06-13T12:06:26","date_gmt":"2021-06-13T09:06:26","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=14922"},"modified":"2021-06-13T12:06:26","modified_gmt":"2021-06-13T09:06:26","slug":"literadura-nr-20-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=14922","title":{"rendered":"Literadura nr. 20 (7)"},"content":{"rendered":"

Oana GOIA<\/strong>
\n\"\"

Locuiesc \u00eentr-un apartament mic. Uneori m\u0103
\n\u00eentreb, ca mama, cum e at\u00e2ta haos \u00eentr-o cutie
\nde chibrit. Aici ard. Ard ca un vreasc.
\nR\u0103bufnesc ca sufletul unei locomotive ce se
\nridic\u0103 de pe \u0219ine \u0219i fuge acas\u0103 \u00een c\u0103ma\u0219\u0103. Aici,
\n\u00een spa\u021biul acesta \u00eengust, am tr\u0103it ca un maidanez
\nhoin\u0103rind pe str\u0103zile nim\u0103nui. Doar c\u00e2nd se l\u0103sa
\nnoaptea, fugeam \u00een pat \u0219i m\u0103 f\u0103ceam c\u0103 dorm,
\ns\u0103 vin\u0103 mama s\u0103-mi fac\u0103 semnul crucii pe
\n\u00eencheietura m\u00e2inii ie\u0219it\u0103 de sub plapuma tras\u0103
\np\u00e2n\u0103 \u00een cap. Sau poate mama doar \u00eemi stingea
\nlumina, iar el era cel care m\u0103 \u00eensemna.
\nC\u0103 aici, \u00een apartamentul ce s-a mic\u0219orat, locuim
\ntrei persoane. Mama mea, eu \u0219i, \u00een chirie, e o
\nrespira\u021bie \u00een plus. Dumnezeu. \u00cen fapt, nici nu
\n\u0219tiu cine-i chiria\u0219ul, locuie\u0219te la noi de c\u00e2nd m\u0103
\n\u0219tiu. Uneori nu-l aud, nu-l v\u0103d, nu-l simt, de
\nparc\u0103 pleac\u0103 pe undeva. \u0218i r\u0103m\u00e2n doar cu
\nmama \u0219i \u00eencep nu m\u0103 mai simt speriat\u0103. Am
\nfost un copil ce n-am fugit niciodat\u0103 de acas\u0103,
\nca Dumnezeu. Mi-a fost fric\u0103 s\u0103 nu-L iubeasc\u0103
\nmama mai mult pe chiria\u0219 dec\u00e2t pe mine. De
\nc\u00e2nd mi s-a prins lumina-n ochi, \u0219tiu c\u0103 nu-s
\nf\u0103cut\u0103 din convingeri, c\u00e2t din frici. \u0218i p\u00e2n\u0103 la
\nurm\u0103, n-a\u0219 fi putut p\u0103r\u0103si ora\u0219ul apartamentului
\nmic tot pentru mama, cea care \u00eemi \u00eenmoaie \u0219i
\nacum pielea ce-mi str\u00e2nge c\u00e2te un zbor
\nnes\u0103buit. Niciodat\u0103 n-am \u00eenc\u0103put \u00een pielea mea,
\nceva s-a foit \u00een mine \u0219i mi-a adus netihna-n
\npiept, iar \u00een urechi – acea respira\u021bie \u00een plus. De
\nasta, c\u00e2nd eram mic\u0103, pl\u00e2ngeam mult \u0219i mama
\n\u00eemi d\u0103dea biscui\u021bi cu dulcea\u021b\u0103 s\u0103-mi alunge
\nnelini\u0219tea. Cum era s\u0103 plec de acas\u0103 cu at\u00e2ta
\n\u00eengrijor\u0103ri \u00een pere\u021bi \u0219i f\u0103r\u0103 biscu\u021bii \u00eenmuia\u021bi \u00een
\ndosul obrajilor?
\nA\u0219 fi plecat \u00een orice ora\u0219, dac\u0103 mama ar fi venit
\n\u0219i ea, \u021bin\u00e2ndu-m\u0103 str\u00e2ns, ca atunci c\u00e2nd
\npl\u00e2ngeam nop\u021bi \u0219i zile c\u0103 \u00eemi ie\u0219eau din\u021bii s\u0103
\n\u00eenv\u0103\u021b s\u0103 mu\u0219c. Dar n-am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 mu\u0219c nici
\nm\u0103car din biscui\u021bi, dulcea\u021ba mereu \u00eei \u00eenmoaie.
\nDoar \u00eei \u021bineam pe cerul gurii \u0219i mi se f\u0103cea
\nbl\u00e2nde\u021be \u00een drumul crucii din mine. Dar \u0219i a\u0219a,
\ndac\u0103 am fugi \u00een alt acas\u0103 cu biscui\u021bi cu tot, a\u0219
\npl\u00e2nge din suflet. Ar trebui s\u0103 las at\u00e2tea lucruri
\ns\u0103-mi r\u0103m\u00e2n\u0103 din ce \u00een ce mai mici, p\u00e2n\u0103 la
\nuitare, \u00een urma mea. \u0218i cel mai greu mi-ar fi cu
\nmoalele inimii care-i ca o debara ce ascunde
\nchibriturile cu care mama \u00eemi f\u0103cea lumin\u0103 prin
\nunghere. \u0218i ce m-a\u0219 face \u0219i cu scheletele fricilor
\nmele dosite \u00een aceast\u0103 anex\u0103? Iar pe pre\u0219, mi-a\u0219
\nl\u0103sa p\u00e2rjolul din t\u0103lpi \u0219i toate fugile ce credeam
\nc\u0103 se vor prinde de mine \u00eentr-o zi, ca dragostea
\naia de b\u0103rbat ce-mi va locui \u00een clavicul\u0103.
\nDac\u0103 a\u0219 fugi de acas\u0103, vreodat\u0103, a\u0219 face-o p\u00e2n\u0103
\n\u00een gr\u0103dina Ghetsimani. Mi-a\u0219 s\u0103ruta memoriile
\n\u0219i m-a\u0219 l\u0103sa moale-n \u021b\u0103r\u00e2n\u0103. A\u0219a cum am s\u0103 fac
\nla final de drum, unde voi ajunge \u00een coate \u0219i-n
\ngenunchi. \u0218i poate c\u0103, p\u00e2n\u0103 acolo, am s\u0103 uit \u0219i
\nde respira\u021bia-n plus ce-mi locuie\u0219te la cel mai
\n\u00eenalt etaj, \u00een timpan, ca un Dumnezeu. De asta,
\nuneori, nu-l plac pe chiria\u0219. Nu-mi aud haosul
\nde El, \u00eei bat \u00een \u021beav\u0103 s\u0103 dea sonorul rugilor mai
\n\u00eencet. Alteori, nu aud respira\u021bia \u00een plus \u00een
\nlini\u0219tea nop\u021bii \u0219i m\u0103 alarmez. Dau fuga la u\u0219a
\nLui, scot h\u00e2rtia igienic\u0103 pe care am mototolit-o
\n\u00een gaura cheii, \u0219i-L p\u00e2ndesc. De\u0219i l-a\u0219 da afar\u0103
\ndin apartament pentru c\u0103 e inuman s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti cu
\nEl, deseori \u00eemi fac griji pentru s\u0103rman. Nu-l aud
\n\u00een chilia lui, \u0219i simt cum t\u0103cerea respira\u021biei se
\npreface-n pumni ce-mi bat inima. Ca frica. Nici
\nnu respir la gaura cheii, ca atunci c\u00e2nd o a\u0219tept
\npe mama. Mi-e team\u0103 cel mai tare pentru ea, s\u0103
\nnu pl\u00e2ng\u0103 c\u0103-l pierdem pe Dumnezeu. De\u0219i nu
\nam spus niciodat\u0103, c\u00e2nd aud pumnii aceia la
\nc\u0103m\u0103ru\u021bele inimii, simt \u0219i vinov\u0103\u021bia \u00een s\u00e2n. Ca
\nde at\u00e2tea ori c\u00e2nd m-am l\u0103sat de nebunia pentru
\nCer. Mai tare de asta sunt \u00eengrijorat\u0103. A tr\u0103i f\u0103r\u0103
\nEl, ca un duh \u00eens\u0103r\u0103cit, poate \u00eenseamn\u0103 c\u0103 a\u0219
\navea mai mult somn, dar ce m\u0103 fac cu mama?
\nNu mi-ar repro\u0219a c\u0103 l-am alungat pe chiria\u0219, dar
\n\u0219tiu c\u0103 ar pl\u00e2nge \u00eenc\u00e2t lacrimile ei mi-ar sp\u0103la
\nvinov\u0103\u021bia treptelor p\u00e2n\u0103-n rai. Mama mea, de
\nc\u00e2nd ne \u0219tim, nu pl\u00e2nge niciodat\u0103 de
\nadev\u0103ratelea, dec\u00e2t atunci c\u00e2nd \u00eemi pune \u00eenapoi
\naripa dislocat\u0103 din um\u0103r. \u0218i pl\u00e2nge pe interior \u0219i
\nse aud \u00een ea rugi ca venite de dincolo de u\u0219a
\nchiria\u0219ului habotnic. Pielea ei, \u00een apartamentul
\nnostru mic, s-a \u00eencre\u021bit, ca atunci c\u00e2nd \u021bi se
\n\u00eenmoaie pielea pe degetele ce le-ai \u021binut mult \u00een
\nap\u0103. Dar mamei i s-a \u00eencre\u021bit de la pl\u00e2ns \u0219i de la
\nat\u00e2tea aripi repuse-n locul sf\u00e2nt. Ea seam\u0103n\u0103 cu
\nploaia de toamn\u0103 str\u00e2ns\u0103 \u00een ea. Doar c\u0103 ei nu-i
\ncad frunze, ci \u00eei cresc ani albi \u00een loc de p\u0103r. \u0218i
\nnu miroase a v\u00e2ntul ce duce departe via\u021ba de
\nvar\u0103, ci a a\u0219teptare. Dac\u0103 mama mea, \u00een ziua
\n\u00eentrist\u0103rii pe p\u0103m\u00e2nt, s-ar muta cu chiria\u0219ul \u00eentr-un
\napartament mic \u00een Cer, a\u0219 r\u0103m\u00e2ne fata ce se
\nuit\u0103 la toate ferestrele s\u0103-\u0219i z\u0103reasc\u0103 mama, \u0219i-n
\nloc de pl\u00e2ns, \u00een mine s-ar \u00eencuiba separarea c\u0103
\nundeva, la o fereastr\u0103 de apartament mic, m\u0103
\na\u0219teapt\u0103 \u0219i pe mine cineva.
\nUneori stau \u0219i m\u0103 uit la toate lucrurile din
\nlocuin\u021ba noastr\u0103. \u0218i-mi v\u0103d copil\u0103ria cu ochii de
\natunci, dar acum, parc\u0103 totul mi s-a str\u00e2ns ca un
\npui ce se \u00eentoarce-n oul mamei lui. A\u0219a mic\u0103 e.
\nDe asta eu nu m\u0103n\u00e2nc ou\u0103le de Pa\u0219ti, e ca \u0219i
\ncum mi-a\u0219 s\u0103ruta memoriile \u00een Gr\u0103dina
\nGhetsimani.
\nPere\u021bii ace\u0219ti abia m\u0103 mai \u00eencap, au \u00eenceput s\u0103
\nia forma mea sau parc\u0103 m-am \u00eembr\u0103cat \u00een ei ca
\n\u00eentr-o c\u0103ma\u0219\u0103. Dac\u0103 \u00eentr-o zi, pere\u021bii \u0103\u0219tia dac\u0103
\n\u0219i-ar lua pielea de pe ei, n-ai mai g\u0103si umbr\u0103 de
\nbetoane. \u0218i dac\u0103 s-ar t\u0103ia ca-n vene, n-ai mai
\ng\u0103si urm\u0103 de o\u021bel. Apartamentul \u0103sta, \u00een care
\nlocuiesc de dinainte de a m\u0103 \u0219ti pe nume, chiar
\ns-a micit. \u00cel m\u0103sor din carne-n vene, p\u00e2n\u0103-n os
\n\u0219i m\u0103 tem. Miroase a b\u0103tr\u00e2ne\u021be, trage spre
\n\u021b\u0103r\u00e2n\u0103. C\u00e2ndva, trebuia s\u0103 m\u0103 urc \u00een picioare pe
\npat, s\u0103 sar c\u00e2t pot de sus \u0219i tot nu atingeam
\ncerul lui cu v\u00e2rfurile degetelor. Acum, casa asta
\n\u00een care locuim cu respira\u021bia \u00een plus, parc\u0103-i
\nscoas\u0103 din \u021b\u00e2\u021b\u00e2ni \u0219i \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00eentr-o c\u0103ma\u0219\u0103 – ca
\nmine. Mi-e team\u0103, eu voi r\u0103m\u00e2ne aici p\u00e2n\u0103 la
\nfinal, \u00een urma celor ce pleac\u0103 \u00een Sus p\u00e2n\u0103 la
\nTemplul Sf\u00e2nt Ceresc. F\u0103r\u0103 mama, f\u0103r\u0103 acas\u0103,
\np\u00e2n\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 acest Dumnezeu cu care mi-e
\ninsuportabil de greu s\u0103 tr\u0103iesc, nu \u0219tiu cum a\u0219
\nsupravie\u021bui. Voi r\u0103m\u00e2ne cu c\u0103ma\u0219a lor ce-a
\n\u00eemb\u0103tr\u00e2nit \u0219i ea, \u0219i o s\u0103 o \u00eembrac s\u0103 nu m\u0103 mai
\nsimt singur\u0103, nea\u0219teptat\u0103 \u0219i speriat\u0103. \u0218i poate,
\nde frig pe lume, mi se va str\u00e2nge toat\u0103-n oase \u0219i
\n\u00een vene. \u0218i a\u0219 mirosi ca mama, a firul de iarb\u0103
\nce se \u00eendoaie p\u00e2n\u0103 la mine s\u0103 m\u0103 \u021bin\u0103 \u00een bra\u021be
\nc\u00e2nd pl\u00e2ng c\u0103 mu\u0219c\u0103tura mea vrea s\u0103 o ia
\n\u00eenaintea bl\u00e2nde\u021bii din moalele oc\u0103r\u00e2t. Un moale
\nce mi se va muta din chirie \u00een sufletul meu
\nh\u0103ituit de frici. Un moale ce mi se va face din
\nchilie un templu reconstruit \u00een trei zile ca-n
\nIerusalim. Doar c\u0103-n noul acas\u0103, nu a\u0219 mai
\nvinde bob cu p\u0103cat, ci a\u0219 sta ca mama, \u00een
\nfereastr\u0103, rug\u00e2ndu-m\u0103 \u0219i a\u0219tept\u00e2nd-o pe Ana
\nmea nen\u0103scut\u0103 s\u0103 se \u00eentoarc\u0103. Nici ea n-ar fi o
\nfugit\u0103 de acas\u0103.
\n\u0218i c\u0103ma\u0219a asta, ce seam\u0103n\u0103 a apartamentul \u00een
\ncare locuim to\u021bi trei, se va \u00eemp\u0103ienjeni pe mine
\nca-n morm\u00e2nt \u0219i-mi va \u021bine memoriile \u00een obrajii
\np\u00e2rjoli\u021bi de paloare unei vie\u021bi f\u0103r\u0103 mama \u0219i f\u0103r\u0103
\nDumnezeu. \u0218i atunci nu va mai conta, nu va
\nmai spune nimeni c\u0103-s un copil crescut doar de
\nmama \u0219i voi tr\u0103i pe str\u0103zi, unde niciodat\u0103 nu
\ne\u0219ti singur, toate fricile au c\u00e2te un c\u00e2ine
\ncredincios ce car\u0103 dup\u0103 el o cutie de chibrituri
\ns\u0103 ne facem lumin\u0103 \u0219i cald. Cred c\u0103 a\u0219a a\u0219
\nsupravie\u021bui cumva f\u0103r\u0103 mama. Chiar \u0219i f\u0103r\u0103
\nDumnezeu ce r\u0103sufl\u0103 uneori a\u0219a tare de-mi pare
\nc\u0103 se aude \u00een catedral\u0103 vocea oamenilor ce se
\nroag\u0103 \u00een g\u0103ri.
\nUneori, \u00een apartamentul acesta unde locuiesc,
\nr\u0103m\u00e2n singur\u0103. \u00cenc\u0103 am apuc\u0103turile din
\ncopil\u0103rie. Mama \u00eenchide u\u0219a, eu \u00eemi arunc
\nprivirea pe cadranul de ceas \u0219i \u00eencep \u2013 num\u0103r pas
\ncu pas ca pe rozariu. Pa\u0219ii mamei sunt
\n\u00eentotdeauna doar pa\u0219i de \u00eentoarcere, numere
\n\u00eentregi. Iar dac\u0103 se face s\u0103 \u00eent\u00e2rzie, de pe
\ncadranul de ceas m\u0103 desprind \u0219i fug la gaura
\ncheii \u0219i a\u0219tept. Eu nu-s ca mama ce m\u0103 a\u0219teapt\u0103-n
\ngeam. Casa noastr\u0103 are u\u0219\u0103 doar de venit \u0219i
\ntrag cu urechea la toat\u0103 lini\u0219tea sc\u0103rii. \u00cenc\u0103-s un
\ncopil, de\u0219i am crescut de nu mai \u00eencap \u00een pielea
\ncasei, cred \u00een chei \u00een broasc\u0103. E singurul
\nmoment \u00een care obrajii mei poart\u0103 eternitatea \u00een
\nei: mama. \u0218i m\u0103 \u00eenfl\u0103c\u0103rez la gaura cheii c\u00e2nd
\naud pa\u0219ii ei sub\u021bia\u021bi cum se \u00eentorc. \u0218i \u00eemi vine s\u0103
\no str\u00e2ng la piept de s\u0103 mi se fac\u0103 semnul crucii
\npe inim\u0103, s\u0103 nu-mi mai lipseasc\u0103 deloc p\u00e2n\u0103
\najung \u00een gr\u0103dina Ghetsimani.
\n\u00centr-o zi, am adormit \u00eengrijorat\u0103 la g\u00e2ndul c\u0103 na\u0219
\nputea supravie\u021bui \u00eentr-o alt\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u021bie f\u0103r\u0103
\nmama \u0219i f\u0103r\u0103 enervantul acesta, Dumnezeu. \u0218i
\nam visat c\u0103 umblam pe str\u0103zi \u00eembujorat\u0103 \u0219i-n
\nc\u0103ma\u0219a lor de noapte. Nu mai eram copil, nu
\nm\u0103 mai sim\u021beam singur\u0103 la mama, eram femeie
\n\u0219i \u00eencepeam s\u0103 seam\u0103n cu ea. \u00cen loc de p\u0103r \u00eemi
\ncre\u0219tea un alb frumos \u00eemp\u0103cat, iar \u00een inim\u0103 numi
\nmai bubuia Dumnezeu cu pumnii, ci aveam
\no b\u0103taie molatic\u0103 de bl\u00e2nde\u021be, ca de mam\u0103.
\nSim\u021beam o fericire nefinit\u0103, se f\u0103cea c\u0103 o am pe
\nAna. \u0218i-n straiele astea lume\u0219ti cu fericiri din
\nalt\u0103 via\u021b\u0103, p\u0103\u0219eam cu \u00eenserare-n ochi p\u00e2n\u0103 am
\najuns la o cale ferat\u0103. Nu-mi era str\u0103in locul,
\nparc\u0103 \u0219i pere\u021bii apartamentului mic sunau a\u0219a,
\nuneori, ca o locomotiv\u0103 ce r\u0103bufne\u0219te \u00eentre
\nsta\u021bii c\u0103 \u00eei sunt grei pleca\u021bii pe care-i ia
\nDumnezeu. Nici locomotivele nu pl\u00e2ng, ca
\nmama. \u0218i seam\u0103n\u0103 \u0219i cu Dumnezeu, c\u00e2nd respir\u0103
\nde parc\u0103 ar r\u0103bufni \u0219i ar da cu p\u0103catul de pere\u021bi.
\nA\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2nd oamenii cad \u00een ispite
\n\u0219i apoi \u00eei doare pielea sufletului. Chiria\u0219ul acesta
\nne bezmetice\u0219te prin g\u0103ri \u0219i pere\u021bi. Cred c\u0103 de
\nasta am visat c\u0103 eram l\u00e2ng\u0103 o cale ferat\u0103. Dar
\n\u0219tiu c\u0103 \u00een somn eram mam\u0103 de An\u0103 fericit\u0103, nu
\nmai sim\u021beam nici o \u00eengrijorare \u0219i m-am pus pe
\ncalea ferat\u0103. Nu, nu voiam s\u0103 fug de acas\u0103,
\nsim\u021beam c\u0103 pe \u0219ina aceea de locomotiv\u0103 se
\nscurteaz\u0103 distan\u021ba dintre mine \u0219i mama, \u0219i
\nDumnezeu, ce parc\u0103 s-au mutat prin chirie-n
\nCer. M\u0103 p\u00e2rjoleam s\u0103 m\u0103 a\u0219tepte \u0219i pe mine
\ncineva \u00een geam. Mi-era dor de mama. A\u0219a m-am
\n\u00eentins pe jos, cu capul plin de memorii \u0219i rugi \u0219i
\ncu picioarele pe cealalt\u0103 \u0219in\u0103, p\u00e2n\u0103 la glezne.
\nAm \u00eenchis ochii \u0219i am sim\u021bit cum, la picioare,
\nrespira\u021bia aia \u00een plus, din apartamentul copil\u0103riei,
\n\u00eemi sufla aer cald, cald \u0219i \u00eemi st\u00e2mp\u0103ra dorul de
\ncealalt\u0103 lume, iar la cap, mama m\u0103 str\u00e2ngea ca
\natunci c\u00e2nd pl\u00e2ngeam c\u0103-mi cresc din\u021bii. Doar c\u0103
\neu, ajuns\u0103 femeie, nu eram \u00eendeletnicit\u0103 cu
\nmu\u0219catul, \u00een capul meu erau p\u00e2nze, p\u00e2nze \u021besute
\npentru Ana. \u0218i mama mea m\u0103 str\u00e2ngea \u0219i \u00eemi
\nrespira \u00een timpan de parc\u0103-mi spunea: s\u0103 nu
\nobose\u0219ti, s\u0103 scrii toate p\u00e2nzele, s\u0103 \u021be\u0219i p\u00e2n\u0103 la\u0219i
\n\u00een urma ta un drum pentru Ana, s\u0103 \u0219tie calea
\np\u00e2n\u0103-n Catedrala din Rai.
\nAm deschis ochii ca fugit\u0103 fericit\u0103 din vis \u0219i
\nprin corpul meu trecea un tren plin de via\u021b\u0103. Mam
\nridicat de pe \u0219ine \u0219i am fugit spre
\napartamentul \u00een care, aveam impresia, c\u0103 Ana
\nm\u0103 a\u0219teapt\u0103 la privirile-n jur, dorul se ostoi \u00een
\nmine \u0219i m\u0103 cuprinse c\u0103ma\u0219a de dragoste. \u00cemi
\naminteam c\u00e2t sunt de \u00eendr\u0103gostit\u0103 de b\u0103rbatul
\nce m\u0103 \u00eenv\u0103\u021base s\u0103 supravie\u021buiesc f\u0103r\u0103 mama, m\u0103
\n\u00eenv\u0103\u021base ce s\u0103 fac pe p\u0103m\u00e2nt. Eram femeie \u00een
\ntoat\u0103 firea, cu \u00eengerii feciorelnici bezmetici\u021bi.
\n\u00cemi f\u0103ceau roata \u021biganului dintr-un atriu \u00eentr-altul.
\nA\u0219a cum tu, iubite, te-ai rostogolit din
\nmuntele venus p\u00e2n\u0103-n ad\u00e2ncu-mi s\u0103-mi aprinzi
\nlumina din chibrit ca Ana s\u0103 vin\u0103 pe lume \u00eentr-o
\namiaz\u0103 de duminic\u0103. Eram femeie \u00een toat\u0103 firea,
\nla glezne \u00eemi st\u0103teau pa\u0219ii de \u00eentoarcere \u00een
\napartamentul \u00een care locuiam trei, \u0219i-n cap
\naveam doar lumea Anei pe care i-o \u021beseam din
\nm\u00e2inile mele ce n-au \u0219tiut niciodat\u0103 s\u0103 zideasc\u0103
\nnimic. Iar gura, gura mea avea mereu o
\nrespira\u021bie \u00een plus pe care am tras-o \u00een mine pe
\ngaura cheii. N-a\u0219 fi \u0219tiut altfel tr\u0103i pe p\u0103m\u00e2nt.
\n\u0218i-n piept, mi se \u00eemp\u0103ienjenea o dragoste ce se
\n\u00eentindea p\u00e2n\u0103-n um\u0103r, acolo unde, \u00een clavicul\u0103,
\nlocuia un b\u0103rbat.<\/p>\n


\nMarcel Isb\u0103\u0219oiu<\/strong>
\n\"\"

20\/V<\/strong><\/p>\n

Existen\u021ba \u201eLiteradurii\u201d \u00een peisajul revuistic
\nliterar buzoian este meritorie. Aflat\u0103 azi la a
\ndou\u0103zecea apari\u021bie, se prezint\u0103 publicului
\ninteresat cu un bilan\u021b mai mult dec\u00e2t onorant.
\nA fost fondat\u0103 \u00een urm\u0103 cu cinci ani de doi
\ninimo\u0219i condeieri buzoieni: Teo Cabel \u0219i Costel
\nSuditu, caseta redac\u021bional\u0103 a acesteia suferind
\ninerente modific\u0103ri conjuncturale.
\nSumarul – \u00eentotdeauna echilibrat – \u00eempac\u0103
\ngenurile literare majore cu producte literare
\napreciabile – sub semn\u0103turi diverse: de la
\nconsacra\u021bi ai breslei scriitorice\u0219ti, la debutan\u021bi.
\nDe o aten\u021bie deosebit\u0103 se bucur\u0103 tinerii –
\nindiferent de arealul geografic din care provin,
\ndar \u0219i rom\u00e2ni din diaspora ori litera\u021bi str\u0103ini.
\nDemn de subliniat, revista apare \u00een regie proprie
\ndemonstr\u00e2nd ambi\u021bia \u0219i tenacitatea colectivului
\nredac\u021bional \u0219i mai ales a membrilor fondatori.
\nMai mult dec\u00e2t salutar\u0103 este ini\u021biativa de a
\nimpune lumii literare concursul \u201ePremiile revistei
\nLiteradura\u201d aflat anul acesta la acea de-a doua
\nedi\u021bie cu cele dou\u0103 premii ale sale: \u201ePremiul
\nMarin Ifrim\u201d pentru debut \u00een volum publicat
\ndestinat scriitorilor \u00eentre optsprezece \u0219i treizeci de
\nani \u0219i Premiul Ion Caraion\u201d pentru volum
\npublicat destinat scriitorilor peste 30 de ani.
\n\u00cen acest ceas aniversar se cuvine s\u0103 dorim
\ncolectivului redac\u021bional, \u00een\u021belegere, concordie \u0219i
\nlini\u0219te, iar revistei \u201eLiteradura\u201d- Vivat, Crescat,
\nFloreat!<\/p>\n


\nW. H. AUDEN<\/strong>
\n\"\"

(traducere Marian Mihai)<\/em><\/p>\n


\n(n. 21 februarie 1907 – d. 29
\nseptembrie 1973) a fost un
\npoet anglo-american. S-a
\nn\u0103scut \u00een York (UK) \u0219i s-a
\nmutat \u00een Harborne,
\nBirmingham \u00een 1908, apoi \u00een
\nNew York City (S.U.A) \u00een
\n1939.
\nPoet de origine englez\u0103 \u0219i om
\nde litere a ob\u021binut faima
\ntimpuriu, \u00een anii 1930, ca erou
\nal st\u00e2ngii \u00een timpul Marii
\nCrize Economice.
\nMajoritatea versurilor sale din
\naceast\u0103 perioad\u0103 au fost scrise
\n\u00een colaborare cu Christopher
\nIsherwood. \u00cen 1939, Auden sa
\nstabilit \u00een Statele Unite,
\ndevenind cet\u0103\u021bean american.
\nEduca\u021bia sa a urmat modelul
\nstandard pentru copiii din
\nclasa mijlocie a acelor
\nvremuri. La 8 ani a fost trimis
\nla \u0219coala preg\u0103titoare St.
\nEdmund, \u00een Surrey, iar la 13
\nani, la o \u0219coal\u0103 public\u0103, \u00een
\nGresham, Norfolk. Auden \u0219i-a
\ndorit s\u0103 fie inginer minier \u0219i
\nera interesat \u00een primul r\u00e2nd de
\n\u0219tiin\u021b\u0103; mai t\u00e2rziu, s-a
\nspecializat \u00een biologie.
\nLa \u00eenceputul anilor 1930,
\ndespre W.H. Auden s-a spus
\nde c\u0103tre unii dintre cei mai
\nimportan\u021bi poe\u021bi ai vremii, c\u0103
\neste cel mai avangardist poet
\ncare scrie \u00een limba englez\u0103,
\nmotivul fiind c\u0103 poezia sa era
\nmai relevant\u0103 pentru realit\u0103\u021bile
\nsociale \u0219i politice
\ncontemporane dec\u00e2t cea a lui
\nT.S. Eliot \u0219i William Butler
\nYeats.
\nAuden era, ca poet, mult mai
\nimaginativ \u0219i mai variat dec\u00e2t
\nEliot, spun criticii vremii, dar
\n\u0219i mult mai unitar. A
\n\u00eencercat s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103
\nvremurile, s\u0103 diagnosticheze
\nneajunsurile societ\u0103\u021bii \u0219i s\u0103
\nfac\u0103 fa\u021b\u0103 problemelor
\nintelectuale \u0219i morale de
\ninteres public. Dar nevoia de
\na exprima lumea interioar\u0103 a
\nfanteziei \u0219i a visului a fost la
\nfel de evident\u0103, \u0219i prin
\nurmare, poezia sa este uneori
\nconfuz\u0103. Dac\u0103 poeziile, luate
\nindividual, sunt adesea
\nobscure – \u00een special cele
\nanterioare – c\u00e2nd sunt luate
\n\u00eempreun\u0103 dezv\u0103luie un
\ncosmos poetic semnificativ,
\ncu peisaje simbolice,
\npersonaje \u0219i situa\u021bii mitice.
\nMai t\u00e2rziu, Auden a ordonat
\nlumea poeziei sale, facilit\u00e2nd
\nastfel accesul cititorilor; \u0219i-a
\nadunat poeziile, le-a revizuit
\n\u0219i le-a prezentat cronologic \u00een
\ndou\u0103 volume: Collected
\nShorter Poems 1927\u201357
\n(1967) \u0219i Collected Longer
\nPoems (1969).<\/em><\/p>\n

Opri\u021bi toate ceasurile, \u00eenchide\u021bi telefoanele<\/strong>
\n(Blues Funerar)<\/em><\/p>\n

opri\u021bi toate ceasurile, \u00eenchide\u021bi telefoanele,
\nda\u021bi-i c\u00e2inelui un os suculent s\u0103 n-apuce s\u0103 latre,
\nface\u021bi s\u0103 tac\u0103 pianele \u0219i-n sunet \u00een\u0103bu\u0219it de tobe,
\naduce\u021bi afar\u0103 sicriul, l\u0103sa\u021bi jelitorii s\u0103 vin\u0103.<\/p>\n

l\u0103sa\u021bi avioanele \u00een cerc s\u0103 sc\u00e2nceasc\u0103 pe deasupra
\npe cer s\u0103 scrie mesajul El Este Mort,
\npune\u021bi fundi\u021be \u00eendoliate \u00een jurul g\u00e2turilor albe ale porumbeilor publici
\npoli\u021bi\u0219tii din trafic s\u0103 poarte m\u0103nu\u0219i negre de bumbac<\/p>\n

a fost Nordul meu, Sudul meu, Estul \u015fi Vestul meu,
\ns\u0103pt\u0103m\u00e2na mea de lucru, \u0219i odihna mea de Duminica,
\namiaza, miezul nop\u021bii mele, vorba mea, c\u00e2ntecul meu;
\nam crezut c\u0103 dragostea dureaz\u0103 ve\u0219nic: m-am \u00een\u0219elat.<\/p>\n

stelele nu sunt de folos acum: stinge\u021bi-le pe toate;
\n\u00eempacheta\u021bi luna \u0219i dezamorsa\u021bi soarele;
\nv\u0103rsa\u021bi undeva departe oceanul \u0219i m\u0103tura\u021bi bine p\u0103durea;
\npentru c\u0103 de-acum nimic bun nu se mai poate \u00eent\u00e2mpla.<\/p>\n


\nC\u00e2ntec de toamn\u0103<\/strong><\/p>\n

acum frunzele cad cu repeziciune,
\nflorile primite de infirmiere nu vor rezista
\ninfirmierele c\u0103tre morminte sunt duse
\n\u0219i c\u0103rucioarele cu copila\u0219i la vale o iau.<\/p>\n

vecini \u0219optitori, \u00een st\u00e2nga \u0219i-n dreapta
\nne smulg adev\u0103ratului deliciu
\n\u0219i m\u00e2inile neast\u00e2mp\u0103rate vor trebui s\u0103 \u00eenghe\u021be
\nsinguratice pe genunchi diferi\u021bi.<\/p>\n

mor\u021bi cu sutele \u00een spate
\nurmeaz\u0103 \u00eendemnul de pe calea noastr\u0103
\ncu rigide bra\u021be ridicate s\u0103 dojeneasc\u0103
\n\u00eentr-o fals\u0103 atitudine ce-ar vrea s\u0103 par\u0103 c\u0103 e dragoste.<\/p>\n

murind de foame prin p\u0103durea f\u0103r\u0103 de frunze,
\ntroli alearg\u0103 \u00eenc\u0103ier\u00e2ndu-se pentru m\u00e2ncare,
\n\u0219i privighetoarea-i toant\u0103,
\n\u0219i \u00eengerul nu va veni.<\/p>\n

rece, imposibil, \u00eenainte
\nridic\u0103 al muntelui frumos cap
\na c\u0103rui alb\u0103 cascad\u0103 ar putea binecuv\u00e2nta
\nc\u0103l\u0103torii \u00een ultima lor istovire.<\/p>\n


\nCapitala<\/strong><\/p>\n

cartier al pl\u0103cerilor unde cei avu\u0163i a\u015fteapt\u0103 mereu
\ncu cheltuiala mare a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 se \u00eent\u00e2mple minuni,
\nrestaurantele slab luminate unde aman\u0163ii se du\u015fm\u0103nesc \u00eentre ei,
\ncafenele unde exila\u0163ii \u015fi-au stabilit un cartier mali\u0163ios;<\/p>\n

cu farmecele \u015fi instrumentarul t\u0103u suprimase\u015fi
\nstricte\u0163ea iernii \u015fi constr\u00e2ngerea prim\u0103verii;
\ndeparte de luminile tale p\u0103rintele jignit \u015fi pus pe r\u0103zbunare,
\naici se ive\u015fte limpede prostia de-a fi cuminte.<\/p>\n

astfel, cu orchestre \u015fi priviri, ne faci cur\u00e2nd
\ns\u0103 credem \u00een nem\u0103rginitele noastre puteri; \u015fi inocentul
\nneb\u0103g\u00e2nd de seam\u0103 cade la un moment dat
\nvictim\u0103 nev\u0103zutelor furii ale inimii sale.<\/p>\n

departe, \u00een str\u0103zi neluminate t\u0103inuie\u015fti tot ce-nfrico\u0219eaz\u0103
\nfabrici \u00een care vie\u0163ile sunt f\u0103cute pentru uz temporar
\nasemenea scaunelor sau gulerelor, camere \u00een care singuraticii sunt
\nciopli\u0163i mig\u0103los, ca pietrele de r\u00e2u \u00een forme \u00eent\u00e2mpl\u0103toare.<\/p>\n

dar tu luminezi cerul – str\u0103lucirea \u0163i se vede departe
\npe ogoarele \u00eentunecate, necuprinse, \u00eenghe\u0163ate
\nunde f\u0103c\u00e2nd aluzii la ceea ce-i interzis, asemenea unui unchi r\u0103ut\u0103cios
\nnoapte de noapte cu degetul chemi copiii fermierului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Oana GOIA Chiria\u0219ul Locuiesc \u00eentr-un apartament mic. Uneori m\u0103 \u00eentreb, ca mama, cum e at\u00e2ta haos \u00eentr-o cutie de chibrit.<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":14844,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14922"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14922"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14922\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14926,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14922\/revisions\/14926"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14844"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14922"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14922"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14922"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}