{"id":14909,"date":"2021-06-12T16:42:12","date_gmt":"2021-06-12T13:42:12","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=14909"},"modified":"2021-06-12T16:55:26","modified_gmt":"2021-06-12T13:55:26","slug":"literadura-nr-20-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=14909","title":{"rendered":"Literadura nr. 20 (6)"},"content":{"rendered":"

Florentina Loredana DALIAN<\/strong>
\n\"\"

Scrisori netrimise 5<\/strong><\/p>\n

C\u00e2teva r\u0103spunsuri, probabil, n-am s\u0103 le aflu
\nniciodat\u0103. N-am s\u0103 \u015ftiu de ce, bun\u0103oar\u0103, fericirea
\nse pl\u0103te\u015fte cu lacrimi. Mai de bun gust ar fi fost
\ns\u0103 o po\u0163i cump\u0103ra cu bani, a\u015fa cum \u00ee\u0163i cumperi
\nbatistele sau… locul de veci. N-am s\u0103 \u015ftiu nici de
\nce, uneori, e at\u00e2t de greu s\u0103 facem alegeri. De ce,
\nuneori, oricum am alege, o umbr\u0103 insinuant\u0103 ne
\n\u00eenso\u0163e\u015fte de-a lungul drumului. De ce am prefera
\nca poate al\u0163ii s\u0103 aleag\u0103 pentru noi. De ce c\u0103r\u0103rile
\npe care umbl\u0103m ni se par mai pu\u0163in interesante
\ndec\u00e2t cele pe care n-am c\u0103lcat niciodat\u0103 sau pe
\ncare doar le-am atins, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am dat de
\nindicatorul \u201eStrict interzis\u201d.
\nDup\u0103 ce dep\u0103\u015fisem emo\u0163ia re\u00eent\u00e2lnirii cu
\nMihnea, m-a apucat panica. O panic\u0103 pe care nu
\nmi-o puteam exterioriza, fiind nevoit\u0103 s\u0103 o \u00een\u0103bu\u015f
\n\u00een mine. Eram prizonier\u0103. Dar nu prizonier\u0103 \u00eentr-o
\n\u0163ar\u0103, \u00eentr-o cas\u0103, ci prizoniera h\u0103\u0163i\u015fului
\npropriului suflet. Nu mai \u015ftiam. Nu mai \u015ftiam
\ndac\u0103 procedasem bine. Eram fericit\u0103. Prezen\u0163a lui
\nMihnea \u00een via\u0163a mea era cel mai minunat lucru
\ncare mi se putea \u00eent\u00e2mpla. Atunci de ce
\nsufeream? De ce sim\u0163eam nevoia s\u0103 pl\u00e2ng \u015fi
\nchiar o f\u0103ceam uneori? Sufletul rebel nu asculta
\nnumai mesajul fericirii, nu voise s\u0103 \u015ftearg\u0103, s\u0103
\nuite nici pe cel al durerii pres\u0103rate \u00een urm\u0103.
\nCrezusem c\u0103 desp\u0103r\u0163irea de Sabin Ladaru va fi
\nfost simpl\u0103, formal\u0103, ca un fapt ce oricum ar fi
\nurmat \u015fi trebuia s\u0103 se \u00eent\u00e2mple. N-a fost s\u0103 fie.
\nLadaru era decanul Facult\u0103\u0163ii la care predam. Un
\nom de care oricine se putea lesne \u00eendr\u0103gosti. Din
\npunctul de vedere al femeii, avea un singur defect,
\nce-i drept major \u2013 era \u00eensurat. Tr\u0103isem cu el
\np\u0103catul \u015fi durerea de a m\u0103 fi \u00eendr\u0103gostit de cine nu
\ntrebuie. Dac\u0103 m-a\u015f fi \u00eendr\u0103gostit numai eu! P\u00e2n\u0103
\nla urm\u0103 mi-ar fi trecut. Dar c\u00e2nd via\u0163a \u00ee\u015fi propune
\ns\u0103 te fac\u0103 minge de baseball, nu-\u015fi pierde vremea
\ncu jum\u0103t\u0103\u0163i de m\u0103sur\u0103. Ori tot, ori nimic!
\nRela\u0163ia dintre noi, dac\u0103 ar fi s\u0103 judec\u0103m dup\u0103
\nfapte, mai mult nu fusese, dec\u00e2t fusese. C\u00e2teva
\n\u00eent\u00e2lniri scurte, pe fug\u0103, cu ochii pe ceas, ce mai
\nvia\u0163\u0103! \u00cens\u0103 leg\u0103turile, acelea invizibile, care se
\n\u0163es dincolo de noi, de voin\u0163a noastr\u0103, fuseser\u0103
\nmult mai puternice. Aveam s\u0103 cap\u0103t aceast\u0103
\ncertitudine abia \u00een momentul rupturii, care nu
\nvoia s\u0103 rup\u0103 nimic, ba \u00eenc\u0103, c-un soi de
\n\u00eend\u0103r\u0103tnicie, parc\u0103 mai tare suda. Cu acea
\ndisperare a iremediabilului.
\nI-o spusesem repede, \u00eentr-o pauz\u0103, dintr-o
\nrespira\u0163ie, privindu-l \u00een ochi, gr\u0103bit\u0103 s\u0103 termin,
\ns\u0103 pot ajunge la punctul final \u00een care s\u0103-mi spun
\n\u201egata, am sc\u0103pat!\u201d. De parc\u0103 se scap\u0103 at\u00e2t de
\nu\u015for! Am fost at\u00e2t de st\u00e2ngace \u00eenc\u00e2t n-am f\u0103cut
\nnicio introducere, n-am umblat cu fine\u0163uri, cu
\nmenajamente, nu m-am g\u00e2ndit la efectul de
\nm\u0103ciuc\u0103 \u00een moalele capului pe care vorbele
\nmele l-ar fi avut asupra sa. Nimic. Brutal, scurt
\n\u015fi la obiect: \u201e\u015etii, trebuie s\u0103-\u0163i spun ceva, vreau
\ns\u0103 afli de la mine. Ia loc! Nu, nu mai t\u00e2rziu…
\nacum! M-am \u00eendr\u0103gostit. Am \u00eent\u00e2lnit un b\u0103rbat
\nminunat, am \u00eenceput o rela\u0163ie frumoas\u0103,
\ndeocamdat\u0103 de la distan\u0163\u0103, dar \u00een cur\u00e2nd m\u0103 voi
\nduce la el. Vreau s\u0103 intru frumos \u015fi curat \u00een
\ntemplul dragostei…\u201d \u015ei-am mai continuat a\u015fa,
\nde-a valma, p\u00e2n\u0103 ce m-am oprit cu \u201eam vrut s\u0103
\n\u015ftii\u201d. Hm… ca \u015fi cum \u201e\u015ftiutul\u201d ar fi suprema
\naspira\u0163ie a omenirii. Nu tu \u201eiart\u0103-m\u0103\u201d, nu \u201e\u00eemi
\npare r\u0103u\u201d sau ceva de genul acesta. A, da! Mi se
\npare c\u0103 i-am mul\u0163umit pentru frumuse\u0163ea
\nclipelor, acelea, pu\u0163ine, pe care mi le d\u0103ruise \u015fi
\npentru limpezimea lacrimilor ale c\u0103ror izvor
\nfusese. Lacrimile te apropie ceva mai mult de
\nm\u00e2ntuire.
\nL-am sim\u0163it f\u0103c\u00e2ndu-se mic, retras \u00een sine, parc\u0103
\nne\u00een\u0163eleg\u00e2nd mesajul. A gr\u0103it, totu\u015fi, cu voce
\nsc\u0103zut\u0103: \u201eDa, e firesc, era normal. Cred c\u0103, \u00eentr-un
\nfel, am fost tot timpul con\u015ftient c\u0103 asta avea
\ns\u0103 se \u00eent\u00e2mple. La c\u00e2t e\u015fti de minunat\u0103, nu se
\nputea s\u0103 fi observat numai eu…\u201d. Mi-a mai urat
\napoi s\u0103 fiu fericit\u0103, s\u0103 am parte de tot binele pe
\ncare \u201ecu siguran\u0163\u0103, \u00eel meri\u0163i\u201d.
\nCe simplu mi-ar fi fost dac\u0103 m\u0103 \u00eenjura,
\ndac\u0103 m-ar fi lovit! M-a\u015f fi bucurat c\u0103 se termin\u0103,
\na\u015f fi r\u0103suflat u\u015furat\u0103. Dar a\u015fa? M\u0103 iubise! Sabin
\nm\u0103 iubea, de\u015fi nu mi-o spusese niciodat\u0103. De
\nteam\u0103 \u2013 cum avea s\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103 mai t\u00e2rziu \u2013
\ns\u0103 nu m\u0103 lege mai tare de el, con\u015ftient c\u0103 trebuia
\ns\u0103-mi urmez drumul. Pu\u0163inii b\u0103rba\u0163i din via\u0163a
\nmea, chiar dac\u0103 zg\u00e2rci\u0163i la vorbe, fiecare \u00een felul
\ns\u0103u, \u00eemi oferiser\u0103 at\u00e2ta iubire, \u00eenc\u00e2t abia o
\nputeam duce. Eu p\u0103r\u0103sisem de fiecare dat\u0103,
\nhot\u0103r\u00e2t, f\u0103r\u0103 a privi \u00een urm\u0103, \u00eens\u0103 l\u0103s\u00e2nd, \u00een
\nfiecare dintre ei, o parte din mine, pe care n-aveam
\ncum s-o mai cap\u0103t \u00eenapoi. Lui Sabin,
\nsim\u0163isem c\u0103 i-am l\u0103sat cea mai mare parte \u015fi,
\npoate, cea mai de pre\u0163. Aveam totu\u015fi resurse,
\npr\u0103v\u0103lisem peste Mihnea o avalan\u015f\u0103 de iubire.
\nDup\u0103 anun\u0163ul meu, Sabin a plecat,
\nt\u00e2r\u00e2ndu-\u015fi povara pa\u015filor peste covorul a\u0219ternut
\ndin sufletul s\u0103u. Glumisem odat\u0103 cu el:
\n\u201eAten\u0163ie, cad suflete! Grij\u0103 mare pe unde
\nc\u0103lc\u0103m…\u201d.
\nC\u00e2nd \u00eel mai \u00eent\u00e2lneam, era re\u0163inut,
\nprotocolar, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a reu\u015fi s\u0103 ascund\u0103 un
\nghimpe st\u00e2njenitor. O singur\u0103 dat\u0103 l-am prins
\n\u00eentre patru ochi \u015fi am profitat de ocazie s\u0103-mi
\nexprim nemul\u0163umirea:
\nCredeam… c\u0103 putem r\u0103m\u00e2ne m\u0103car prieteni.
\nA\u015fa cum e\u015fti cu celelalte \u2013 cu Marga, cu Ioana…
\nA r\u0103spuns cu ochii \u00een gol:
\n– Sigur c\u0103 da. Trebuie doar… s\u0103 mai treac\u0103 timp.
\nNu \u015ftiu c\u00e2t. At\u00e2t c\u00e2t va fi nevoie ca s\u0103 se umple
\ngolul care s-a creat aici, un mare gol…, \u00eemi arat\u0103
\nspre inim\u0103. Pentru a putea fi prieteni, eu trebuie
\ns\u0103 redevin acel Ladaru care am fost \u00eenainte.
\n\u00cen\u0163elegi?
\n\u00cen\u0163elegeam. Dar mai \u00een\u0163elegeam \u015fi c\u0103
\nacel Ladaru de dinainte nu va mai exista. Iubirea
\ne ca o transformare chimic\u0103 ireversibil\u0103. \u00centr-o
\nastfel de reac\u0163ie, dou\u0103 substan\u0163e se contopesc,
\nrezult\u00e2nd o a treia. Reac\u0163ia de disociere, \u00een sens
\ninvers, nu mai poate avea loc. De aceea, cei care
\nau fost atin\u015fi de iubire, chiar dac\u0103 o pierd sau nu
\no mai vor, n-au alt\u0103 \u015fans\u0103 dec\u00e2t s\u0103-\u015fi continue
\ndrumul cu noua \u201ecompozi\u0163ie\u201d, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd vor
\n\u00eent\u00e2lni o alt\u0103 iubire, c\u00e2nd va avea loc o alt\u0103
\ntransformare…
\nNu regretam desp\u0103r\u0163irea de Sabin,
\ntrebuia s-o fac, nu le puteam avea pe am\u00e2ndou\u0103
\ndeodat\u0103, voiam s\u0103 m\u0103 ofer \u00eentreag\u0103 lui Mihnea
\n\u015fi a\u015fa se \u015fi cuvenea. Fa\u0163\u0103 de mine, fa\u0163\u0103 de el \u015fi
\nde Sabin. N-aveam nevoie de compromis, de
\nascunzi\u015furi \u2013 prea-i plin\u0103 lumea de ele. Ce-i
\ndrept, nici de o suferin\u0163\u0103 \u00een plus n-a\u015f fi avut
\nnevoie. Nici de sentimentul de vinov\u0103\u0163ie pe
\ncare-l aveam, mai cu seam\u0103 fa\u0163\u0103 de Mihnea,
\nsentiment care a st\u00e2rnit panica aceea teribil\u0103 \u2013
\ns\u0103-i spun? s\u0103 nu-i spun? Ce-o s\u0103 cread\u0103? Avea
\nvreun sens? P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, fusese. Se terminase.
\nVenisem f\u0103r\u0103 lan\u0163uri, f\u0103r\u0103 paranteze ne\u00eenchise la
\n\u00eent\u00e2lnirea cu el. Dar oare… nu mai f\u0103cea \u00eenc\u0103
\nparte din mine? \u015ei dac\u0103 da, cum trebuia
\ngestionat\u0103 situa\u0163ia? De cine trebuia s\u0103 fug? De
\nSabin, de Mihnea, de mine? Unde s\u0103 fugi, unde
\ns\u0103 te-ascunzi de tine \u00eensu\u0163i? Cu ce lac\u0103te s\u0103 te
\nfereci \u00eempotriva ta? Ce gardieni s\u0103 a\u015fezi de paz\u0103
\nla por\u0163ile sufletului? M\u0103 b\u00e2ntuiau fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri. \u015ei
\nNae plecase. Altfel, poate nu mi-ar fi trebuit
\nmult s\u0103 m\u0103 urc \u00een ma\u015fin\u0103 \u015fi s\u0103-i strig: \u201eD\u0103-i
\nbice, birjar! \u00cenapoi \u00een \u0163ar\u0103!\u201d Uit\u00e2nd c\u0103 nicio \u0163ar\u0103,
\nniciun ocean nu te poate feri de propria
\ncon\u015ftiin\u0163\u0103, de propriul p\u0103cat ori… de poverile pe
\ncare le por\u0163i, sub form\u0103 de cruce, \u00een suflet. Cum,
\nmai ales, nu te poate feri de \u00een\u015fel\u0103toarea dantel\u0103
\na iubirii.
\n\"\"

Dana BANU<\/strong><\/p>\n

\"\"

Li\u0219ca (I)<\/strong>
\ndin romanul \u00een lucru ,,Ultimii ani\u201d<\/em><\/p>\n

Printre tejghelele scoase \u00een strad\u0103, doldora cu
\ncoloniale \u0219i delicatese, baticuri \u0219i stambe,
\nportocale, smochine, vedre cu vinuri \u0219i putini cu
\nicre negre, fripturi date prin cimbru \u0219i mujdei
\n\u00eentinse pe funduri de lemn \u0219i iepuri tra\u0219i de piele
\nat\u00e2rna\u021bi la vedere.
\nPrintre oameni care ie\u0219eau din via\u021b\u0103 purta\u021bi \u00een
\ndricuri cu 24 de cai \u00eenh\u0103ma\u021bi ce \u00eei duceau spre
\nmorm\u00e2nt, copii-sacagii care \u00ee\u0219i rupeau oasele
\nc\u0103r\u00e2nd g\u0103le\u021bi cu ap\u0103 din Dun\u0103re pentru cei care
\nnu apucaser\u0103 \u00eenc\u0103 s\u0103 \u00ee\u0219i trag\u0103 ap\u0103 \u00een cas\u0103, la
\nrobinet. Printre t\u00e2rfe sulemenite \u0219i cert\u0103re\u021be,
\nnebuni, salepgii, simigii, zdrahoni cu cu\u021bitul la
\nciorap sau la cizm\u0103, aprinz\u00e2ndu-\u0219i \u021big\u0103rile cu
\nh\u00e2rtii de 100 de lei \u0219i g\u00e2ndind c\u0103 anii lor nu se
\nvor termina vreodat\u0103.
\nPe Calea Regal\u0103 a Br\u0103ilei \u00eenceputului de secol
\nXX printre to\u021bi \u0219i toate trecea Li\u0219ca \u00een docarul ei
\naurit, c\u0103ptu\u0219it cu satin violet.
\nP\u0103rul negru peste care era petrecut\u0103 o b\u0103sm\u0103lu\u021b\u0103
\nruginie. Spr\u00e2ncenele codate \u0219i ochii sclipind
\naventurii precum felinarele de pe chei.
\nLi\u0219ca \u00een\u021belegea prea bine de ce femeile locului
\nerau de neuitat. Nu pentru frumuse\u021be ci pentru
\nc\u0103 iubeau mult \u0219i aprig. De asemenea, aveau
\nb\u0103rba\u021bi pe m\u0103sur\u0103. Seduc\u021bia le era \u00eens\u0103\u0219i
\nvoluptatea iar pl\u0103cerile, f\u0103r\u0103 fr\u00e2u.
\nLi\u0219ca, trandafirul negru al Br\u0103ilei.
\nFlorile ro\u0219ii ale salc\u00e2milor din Vii\u0219oara, de la
\nmarginea Br\u0103ilei, o cuno\u0219teau pe de rost.
\nCrescuse s\u0103lbatic\u0103 printre ele. P\u0103rea un m\u00e2nz cu
\nstea alb\u0103 \u00een frunte c\u00e2nd, prim\u0103vara, alerga \u00een
\n\u00eent\u00e2mpinarea norilor, \u00eenvelit\u0103 \u00een parfumul lor.
\nIarna sidefie o g\u0103sea mereu gata s\u0103 \u021bin piept
\ncriv\u0103\u021bului. R\u00e2z\u00e2nd, privindu-l \u00een ochi \u0219i el topindu-se
\nprecum un b\u0103rbat slav \u00eendr\u0103gostit \u0219i p\u0103tima\u0219.
\nSupun\u00e2ndu-se \u00een fa\u021ba saniei tras\u0103 de cai a Li\u0219c\u0103i,
\ncare t\u0103ia p\u0103durea de salc\u00e2mi fix \u00een dou\u0103 \u0219i
\n\u00eembl\u00e2nzea v\u00e2ntul.
\nPe vremea aceea era \u00eenc\u0103 un mic trandafir ro\u0219u
\ns\u0103lbatic ag\u0103\u021bat de garduri \u00een a\u0219teptarea tat\u0103lui ei,
\nc\u0103pitanul Cyril, plecat mereu pe ape, h\u0103t
\ndeparte, prin lumi pe care \u0219tia c\u0103 le va descoperi
\n\u0219i ea \u00eentr-o zi.
\nMaic\u0103-sa, mic\u0103, rece \u0219i fran\u021buzoaic\u0103, adus\u0103 de
\ntaic\u0103-su de la Marsilia \u0219i niciodat\u0103 obi\u0219nuit\u0103 cu
\noamenii locului, o \u00eenv\u0103\u021base tot ce \u0219tia \u0219i ce
\ng\u00e2ndea despre lume. Cum c\u0103 Br\u0103ila seam\u0103n\u0103 cu
\nMarsilia de exemplu. Are str\u0103zi radiale, \u00een
\nform\u0103 de soare cu toate razele ajung\u00e2nd la
\nDun\u0103re. Indiferent pe unde mergi, ajungi \u00eentr-un
\nsf\u00e2r\u0219it la Dun\u0103re.
\nApoi maic\u0103-sa a luat drumul ciulinilor. A plecat
\n\u00eentr-o zi \u0219i dus\u0103 a fost. S-o fi \u00eentors \u00een Marsilia
\nei, g\u00e2ndi Li\u0219ca, iar dintr-un trandafir mic \u0219i
\nag\u0103\u021b\u0103tor deveni unul de gr\u0103din\u0103, pu\u021bin mai
\n\u00eenchis la culoare.
\nLa 13 ani, singur\u0103 \u00eentr-un ora\u0219 ca Br\u0103ila, \u00eentr-un
\nsecol aflat \u00een anii lui de \u00eenceput. Se sim\u021bea
\nliber\u0103, etern\u0103 \u0219i invincibil\u0103.
\nS\u0103lb\u0103ticia ei se bucura de singur\u0103tate \u0219i \u00ee\u0219i v\u0103zu
\nde cale f\u0103r\u0103 s\u0103 stea pe g\u00e2nduri.
\nSe mut\u0103 \u00een casa din centru. Pe Strada Regal\u0103,
\ncol\u021b cu Grivi\u021bei, chiar l\u00e2ng\u0103 m\u0103cel\u0103ria ce vindea
\ncarne de c\u0103mil\u0103 \u0219i avea u\u0219ile vopsite \u00een alb.
\nCasa de la marginea ora\u0219ului, din Vii\u0219oara, o
\n\u00eenchise. Lu\u0103 cu ea servitorii \u0219i deveni st\u0103p\u00e2n\u0103.
\nDintr-un trandafir oarecare de gr\u0103din\u0103 deveni
\nunul ro\u0219u, purpuriu, imperial.
\nOra\u0219ul \u00ee\u0219i primi copila \u0219i o crescu f\u0103r\u0103 s\u0103-i
\nascund\u0103 nimic. Platanii cei \u00eenal\u021bi, s\u0103lciile
\nml\u0103dioase, salc\u00e2mii parfuma\u021bi, mugurii negri ai
\nfrasinilor, o primir\u0103 pe Li\u0219ca, trandafirul Br\u0103ilei,
\nca pe una de-a lor. Cre\u0219tea singur\u0103 \u00een mijlocul
\nora\u0219ului f\u0103r\u0103 s\u0103 cear\u0103 prea mult. Oferea \u00eens\u0103
\ntuturor din ce avea.
\nColinda ora\u0219ul f\u0103r\u0103 oprire. Deja negustorii o
\n\u0219tiau, nebunii o vedeau ca pe o prieten\u0103, copiii
\nstr\u0103zii ca pe una de-a lor, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een straie
\nbogate, care \u00eei ajuta.
\n\u00cei pl\u0103cea mai ales la Pia\u021b\u0103 \u0219i \u00een Cet\u0103\u021buie. Casele
\nmari \u0219i solide, cu stucaturi scorojite \u0219i gr\u0103dinile
\nlor care o priveau de dincolo de gardurile din
\nfier formate din suli\u021be vopsite \u00een negru cu capete
\naurii.
\nVegeta\u021bia ora\u0219ului era prima care o acceptase.
\nFlorile din co\u0219urile \u021big\u0103ncilor. Gr\u0103dina, copacii,
\nierburile, p\u00e2n\u0103 \u0219i cele uscate din borcanele
\nb\u0103canilor, toate o adoptaser\u0103 ca pe una de-a lor.
\nDe aceea nu se sim\u021bea niciodat\u0103 singur\u0103.
\nIlia\u0219, servitorul tat\u0103lui ei, era mereu \u00een urma
\nLi\u0219c\u0103i, c\u00e2t s\u0103 nu i se \u00eent\u00e2mple copilei ceva.
\nC\u0103pitanul i-o d\u0103duse \u00een grij\u0103. Niciun bandit nu
\nse putea apropia cu g\u00e2nd necurat. Umbla
\nnoaptea lini\u0219tit\u0103 pe cheiuri. Num\u0103ra vapoarele,
\nstelele, \u00eei f\u0103cea semne lunii cu m\u00e2na.
\nC\u0103pitanul Cyril ajungea acas\u0103 cam de 2 ori pe
\nan. St\u0103tea pu\u021bin \u0219i pleca apoi ca m\u00e2nat de v\u00e2nt.
\nEra un om de ap\u0103. P\u0103m\u00e2ntul \u00eei f\u0103cea r\u0103u.
\nLi\u0219ca avea cufere \u00eentregi cu lucruri mici pe care
\ntat\u0103l ei i le aducea din lungile lui c\u0103l\u0103torii:
\niminei ro\u0219ii cu fir auriu, \u0219aluri vene\u021biene, cutii
\nmuzicale de argint cu balerine \u00eembr\u0103cate parc\u0103
\n\u00een fum, globuri de z\u0103pad\u0103 colorate pe care dac\u0103
\nle scuturai, orice iarn\u0103 devenea o poveste.
\nDin cuferele acelea \u00eemp\u0103r\u021bea tuturor prin
\ncartierele s\u0103race ale Br\u0103ilei.
\nComorofca \u00eei pl\u0103cea cel mai mult \u0219i mai mult.
\nCu\u021bitarii o iubeau. Era sora lor mai mic\u0103.
\nHamalii din port \u00eei f\u0103ceau loc s\u0103 treac\u0103 prin
\nmul\u021bime iar ea le \u00eemp\u0103r\u021bea tuturor daruri
\nneobi\u0219nuite pentru ei. O cutie muzical\u0103 \u00een m\u00e2na
\nunui cu\u021bitar \u00eel poate face s\u0103 pl\u00e2ng\u0103.
\nLi\u0219ca f\u0103cu astfel cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu sufletul adev\u0103rat
\nal oamenilor str\u0103zii, al s\u0103racilor, al celor
\ndec\u0103zu\u021bi, ocoli\u021bi \u0219i huli\u021bi. Ea \u00eei iubea. Ei o
\niubeau. \u0218i secolul \u00ee\u0219i vedea de anii lui \u00eenainte.
\nApoi a primit vestea c\u0103 vasul tat\u0103lui ei a fost
\nprins de furtun\u0103 \u0219i tras \u00een ad\u00e2ncuri. Nimeni nu a
\nsc\u0103pat \u00eentreg. Li\u0219ca a devenit trandafirul negru
\nal ora\u0219ului.
\nPrivea sear\u0103 de sear\u0103 Dun\u0103rea \u0219i nu \u00ee\u0219i dorea
\ndec\u00e2t s\u0103 plece \u00een lume departe. S\u0103 afle, s\u0103 vad\u0103,
\ns\u0103 cunoasc\u0103.
\nAvea de acum spre 18 ani. Avea ochi de cad\u00e2n\u0103,
\nsuflet de aventurier \u0219i \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare de golan.
\n\u00centr-una din zile plec\u0103, \u0219i nu se mai \u00eentoarse
\nniciodat\u0103 \u00een ora\u0219ul de pe malul Dun\u0103rii.
\n\u00cen urma ei s-au spus multe dar \u0219i mai multe s-au
\nt\u0103cut. Li\u0219ca intrase ad\u00e2nc \u00een lume. Despre calea
\nei, alt\u0103dat\u0103 sau poate niciodat\u0103.<\/p>\n


\nNina BELDIE<\/strong>
\n\"\"

Ni\u0219te vis\u0103tori… ***<\/strong><\/p>\n

\u2026 \u0219i iubirile obosesc\u2026
\nne vine greu s\u0103 accept\u0103m
\nc\u0103 iubirea poate obosi\u2026
\nprin iubirile noastre ne credem
\npe r\u00e2nd
\na-toate-puternici\u2026
\na-toate-\u0219tiutori\u2026
\na-toate-rostuitori\u2026
\nnicidecum!
\nni\u0219te visuri iscate din vise
\ndin ni\u0219te nop\u021bi insomniatice\u2026
\n\u0219i Noi\u2026
\na-toate-puternici\u2026
\na-toate-\u0219tiutori\u2026
\na-toate-rostuitori\u2026
\ntr\u0103itorii unor visuri din vise\u2026
\nn\u0103zuind spre ninsorile
\nninsori\u2026
\nni\u0219te vis\u0103tori\u2026<\/p>\n


\nPa\u0219aport tr\u0103ire ***<\/strong><\/p>\n

… cu suflet nalb\u0103,
\ntrec neobservat\u0103
\nprintre trandafirii impozan\u021bi
\ndin gr\u0103dini de cuv\u00e2nt…
\n… cu suflet romani\u021b\u0103
\ntrec nev\u0103zut\u0103
\nprintre inflorescen\u021bele maiestuoase
\nale gr\u0103dinilor de cuv\u00e2nt…
\n… m\u0103 strecor printre
\nposesorii de CV-uri cople\u0219itoare
\n\u00eenve\u0219m\u00e2ntat\u0103-n strai furat
\ndintr-un senin
\nde Rai…
\n… \u0219i trec pa\u0219ii mei
\nne\u00eensemna\u021bi
\ndincolo de barierele
\ngr\u0103dinilor de cuv\u00e2nt
\nav\u00e2nd pa\u0219aport
\nvulcan de tr\u0103iri…
\n\u0219i cel neimportant
\nat\u00e2t….<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florentina Loredana DALIAN Scrisori netrimise 5 C\u00e2teva r\u0103spunsuri, probabil, n-am s\u0103 le aflu niciodat\u0103. N-am s\u0103 \u015ftiu de ce, bun\u0103oar\u0103,<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":14844,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14909"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14909"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14909\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14917,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14909\/revisions\/14917"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14844"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14909"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14909"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14909"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}