{"id":14808,"date":"2021-06-04T12:47:21","date_gmt":"2021-06-04T09:47:21","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=14808"},"modified":"2021-06-04T12:47:21","modified_gmt":"2021-06-04T09:47:21","slug":"spatii-culturale-nr-56-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=14808","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 56 (12)"},"content":{"rendered":"

Nina Elena PLOPEANU <\/strong>
\n\"\"

Tudor Cicu: \u201eFata cu smochine\u201d <\/strong>
\n\"\"

Roman memorialistic, ap\u0103rut la Editura Editgraph \u00een 2016, \u201eFata cu smochine\u201d aduce \u00een prim plan o poveste tulbur\u0103toare de iubire petrecut\u0103 la malul m\u0103rii, \u00een ora\u0219ul Constan\u021ba, unde, la \u00eenceputul anilor optzeci, personajul central, un t\u00e2n\u0103r de dou\u0103zeci de ani, aflat \u00een ultimul an de liceu, cunoa\u0219te prima dragoste. Cartea este un tribut \u00eenchinat primei iubiri, acea iubire magic\u0103, platonic\u0103, pe care omul n-o poate uita niciodat\u0103, mai ales dac\u0103 aceasta a stat sub semnul ne\u00eemplinirii. Ac\u021biunea se desf\u0103\u0219oar\u0103 pe dou\u0103 planuri: cel al amintirilor lui Vlad, al re\u00eentoarcerii sale \u00een trecut \u0219i jurnalul Adrianei, o evadare a personajului feminin principal dintr-un prezent al triste\u021bii, \u00eentr-o lume \u00een care iubirea mamei, a bunicii, a unchiului Borza, a prietenei Mona \u0219i, mai ales, iubirea lui Vlad o ajut\u0103 s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 durerea provocat\u0103 de moartea mamei, de lipsa tat\u0103lui, de e\u0219ecul unei c\u0103snicii premature sf\u00e2r\u0219ite prin moartea suspect\u0103 a so\u021bului. Accentul cade, a\u0219a cum era de a\u0219teptat, pe via\u021ba privat\u0103 a personajelor, ale c\u0103ror destine se \u00eentrep\u0103trund \u00eentr-o \u021bes\u0103tur\u0103 f\u0103r\u0103 noduri \u0219i trec f\u0103r\u0103 probleme prea mari peste \u00eencerc\u0103rile vie\u021bii. O adev\u0103rat\u0103 comedie uman\u0103 \u00een care crimele, violurile, infidelitatea, alcoolismul \u0219i alte tare ale socialului devin atribute ale normalit\u0103\u021bii. Totul pare subsumat formulei \u201ea\u0219a e via\u021ba\u201d \u0219i ori\u0219icine \u00ee\u0219i poate face dreptate singur, poate hot\u0103r\u00ee cine s\u0103 moar\u0103 \u0219i cine s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u021bin\u0103 cont de normele eticii \u0219i ale convie\u021buirii sociale. Lumea romanului este format\u0103 din oameni simpli, existen\u021be m\u0103runte care se pierd \u00een cotidianul obi\u0219nuit. Personajul central, Vl\u0103du\u021b, era un t\u00e2n\u0103r de dou\u0103zeci de ani. B\u0103iat simplu, venit de la \u021bar\u0103, preocupat de \u0219coal\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, nu reu\u0219ise p\u00e2n\u0103 \u00een anul cinci de liceu s\u0103-\u0219i fac\u0103 o prieten\u0103. F\u0103r\u0103 voia lui, devine martorul unor adev\u0103rate drame care \u00eei condimenteaz\u0103 via\u021ba de elev de liceu \u00een ultimul an. Locuia \u00een gazd\u0103 la nea Nelu, un \u0219ofer de curs\u0103 lung\u0103, care, o perioad\u0103, tr\u0103ise \u00een concubinaj cu doamna Lucia, o femeie la aproape patruzeci de ani. \u00cen urma unei b\u0103t\u0103i crunte, deoarece a fost prins\u0103 c\u0103-l \u00een\u0219ela pe nea Nelu, aceasta a p\u0103r\u0103sit definitiv apartamentul \u00een care locuiau. Silit de \u00eemprejur\u0103ri, Vl\u0103du\u021b face pe intermediarul \u00eentre cei doi \u0219i \u00eencearc\u0103 s-o readuc\u0103 pe doamna Lucia \u00een c\u0103minul conjugal. Cu astfel de g\u00e2nduri mergea Vl\u0103du\u021b \u00eentr-o zi de prim\u0103var\u0103 spre casa \u00een care locuia mama Luciei, unde aceasta se refugiase. Cu acest prilej a v\u0103zut-o prima dat\u0103 pe Adriana, fata din port, care vindea smochine. Din jurnalul acesteia, cititorul afl\u0103 c\u0103 p\u00e2n\u0103 la treisprezece ani fusese crescut\u0103 de bunica din partea tat\u0103lui, deoarece mama sa, o femeie c\u0103reia \u00eei pl\u0103cea s\u0103 picteze \u0219i de la care \u00eei r\u0103m\u0103seser\u0103 mai multe tablouri, murise \u00een condi\u021bii nel\u0103murite. De fapt, tat\u0103l Adrianei era cel care, aflat sub influen\u021ba alcoolului, \u00eencurcase sticla de sirop cu cea de vitriol. \u00cen loc s\u0103-\u0219i recunoasc\u0103 vina, criminalul f\u0103r\u0103 voie, ajutat de fratele s\u0103u mai mare, s-a \u00eembarcat marinar \u0219i a disp\u0103rut o perioad\u0103, timp \u00een care Adriana s-a bucurat de dragostea \u0219i grija bunicii, \u00een ochii c\u0103reia reg\u0103sea dragostea mamei, \u0219i a unchiului Borza care i-a \u021binut loc de tat\u0103. Dup\u0103 doi ani, tat\u0103l s-a \u00eentors \u0219i a luat-o pe Adriana \u00een vechea locuin\u021b\u0103, unde o perioad\u0103 a stat \u0219i Victori\u021ba care, ca mai toate mamele vitrege, nu-i acorda niciun fel de aten\u021bie fetei. Dup\u0103 o ceart\u0103 violent\u0103, cei doi s-au desp\u0103r\u021bit. Tat\u0103l s-a reapucat de b\u0103utur\u0103 \u0219i, \u00eentr-un moment de r\u0103t\u0103cire, \u0219i-a violat propria fiic\u0103 care, dup\u0103 tristul eveniment, a \u00eencercat s\u0103 se sinucid\u0103. Via\u021ba a \u00eenceput s\u0103-i devin\u0103 un co\u0219mar \u0219i la propriu \u0219i la figurat, stare din care avea s\u0103 ias\u0103 cu sprijinul unchiului Borza, al credin\u021bei \u00een Dumnezeu \u0219i al dorin\u021bei de a \u00een\u021belege lumea \u00een care tr\u0103ie\u0219te prin apelul la \u00een\u021belepciunea biblic\u0103. De altfel, jurnalul Adrianei abund\u0103 \u00een citate biblice pe care \u00eencearc\u0103 s\u0103 le interpreteze \u00een propria viziune. \u00cent\u00e2lnirea cu Vlad o determin\u0103 s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 starea de resemnare \u0219i s\u0103 p\u0103\u0219easc\u0103 \u00eentr-o lume a speran\u021bei \u0219i a iubirii. Dup\u0103 o perioad\u0103 \u00een care cei doi nu s-au v\u0103zut, dar nu s-au uitat, Vlad \u0219i Adriana s-au re\u00eent\u00e2lnit \u00eentr-un moment de euforie pentru t\u00e2n\u0103rul licean, c\u0103ruia tocmai \u00eei fusese publicat\u0103 o povestioar\u0103 \u00een revista local\u0103. \u00cencrederea \u00een sine \u00eel determin\u0103 pe t\u00e2n\u0103r s\u0103-i cear\u0103 Adrianei s-o viziteze acas\u0103. Dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, Vlad are prilejul s\u0103-i cunoasc\u0103 tat\u0103l \u0219i, prin intermediul galeriei de tablouri din locuin\u021b\u0103, \u0219i mama. Naratorul auctorial g\u0103se\u0219te ocazia de a strecura \u00een roman elemente fantastice, ajut\u00e2ndu-l pe Vlad s\u0103 afle evenimente secrete, nepl\u0103cute din biografia Adrianei. Cu toate acestea, idila dintre cei doi nu s-a \u00eencheiat \u0219i p\u0103rea s\u0103 duc\u0103 spre o c\u0103s\u0103torie, dac\u0103 un accident neprev\u0103zut nu ar fi \u00eempiedicat evolu\u021bia romanului spre happy-end.
\n\u201eFata cu smochine\u201d, de Tudor Cicu, roman \u00een care predomin\u0103 elemente legate de realitatea subiectiv\u0103 a autorului, ne demonstreaz\u0103 c\u0103 iubirea, c\u00e2nd nu este o mare iubire, e\u0219ueaz\u0103, moare, iar oamenii \u00ee\u0219i v\u0103d de drumul lor, consol\u00e2ndu-se cu acceptarea destinului \u0219i a faptului c\u0103 \u201en-a fost s\u0103 fie\u201d.<\/p>\n


\nDiana Dobri\u021ba B\u00ceLEA <\/strong>
\n\"\"

O carte plin\u0103 de \u00eenv\u0103\u0163\u0103minte<\/strong><\/p>\n

Dac\u0103 o carte pentru copii poart\u0103 un titlu incitant \u015fi este bogat\u0103 \u00een ilustra\u0163ii atr\u0103g\u0103toare, care s\u0103 duc\u0103 la miezul poeziei sau al povestirii, aceasta are toate \u015fansele s\u0103 trezeasc\u0103 interesul celor mici. Dac\u0103 mai beneficiaz\u0103 \u015fi de har scriitoricesc, cum este cazul c\u0103r\u0163ii de povestiri \u201eDe ce s-au sup\u0103rat p\u0103pu\u015file?\u201d(Editura Didactic\u0103 \u015fi Pedagogic\u0103, R.A, Bucure\u015fti, 2016) de Elena Bol\u00e2nu, educatoare cu patruzeci de ani vechime \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt \u015fi absolvent\u0103 a Facult\u0103\u0163ii de Psihologie \u015fi \u015etiin\u0163e ale Educa\u0163iei, mam\u0103 a doi copii, atunci succesul este sigur.
\nPe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 autoarea \u015ftie s\u0103 comunice cu copiii \u201epre limba lor\u201d, vorba cronicarului, dat\u0103 fiind profesia sa, mai are \u015fi avantajul de a cunoa\u015fte cam \u00een ce propor\u0163ie, \u00een imagina\u0163ia copilului, realitatea devine poveste \u015fi invers. Are, astfel, posibilitatea s\u0103 opereze cu o gam\u0103 apreciabil\u0103 de simboluri, de situa\u0163ii, de personaje reprezentative pentru ca mesajul, moralizator de fiecare dat\u0103, s\u0103 ajung\u0103 cu toat\u0103 acurate\u0163ea la micii receptori. De altfel, pe coperta a IV-a, Elena Bol\u00e2nu se adreseaz\u0103 deopotriv\u0103 p\u0103rin\u0163ilor \u015fi copiilor, justific\u00e2ndu-\u015fi, totodat\u0103, demersul literar altruist: \u201eDragi p\u0103rin\u0163i, insufla\u0163i copiilor dragoste pentru poveste \u015fi ve\u0163i avea copii mai buni. Dragi copii, iubi\u0163i pove\u015ftile \u015fi ve\u0163i deveni EROI!\u201d
\n\u00cempodobite cu ilustra\u0163ii realizate de Elena Dr\u0103gulelei-Dumitru \u015fi girate de scriitoarea Crina Decusar\u0103 Boc\u015fan printr-o alocu\u0163iune la \u00eenceputul c\u0103r\u0163ii, Povestiri[le] pentru prichindei \u00eencep s\u0103 se dezv\u0103luie cu povestea Oanei \u015fi a p\u0103pu\u015filor sale. Aceasta are o structur\u0103 predominant dialogic\u0103, a\u015fa cum o au majoritatea, pentru ca alternan\u0163a de voci s\u0103 men\u0163in\u0103 sau s\u0103 creasc\u0103 interesul \u015fi tensiunea. De asemenea, scenele sunt bine regizate, elementele de decor fiind redate printr-o scriere simpl\u0103, punctual\u0103. Nu lipsesc descrierea mimicii, a gesturilor, astfel c\u0103 personajele pot fi v\u0103zute u\u015for cu ochii min\u0163ii. Pentru ca replicile s\u0103 fie mai audibile, mai atr\u0103g\u0103toare, autoarea (care a scris \u015fi volumele de poezii pentru copii \u201eLumea magic\u0103 a copil\u0103riei\u201d \u015fi \u201ePastel de culoare\u201d) recurge adesea la rima \u00eemperecheat\u0103. Cititorul interpret are, \u00een acest fel, posibilitatea de a declama cu intona\u0163ia corespunz\u0103toare, ca \u00eentr-o veritabil\u0103 pies\u0103 de teatru.
\nCartea cuprinde nou\u0103sprezece povestiri. Din prima, De ce s-au sup\u0103rat p\u0103pu\u015file?, copilul \u00een\u0163elege c\u0103, a\u015fa cum exist\u0103 o lume a oamenilor, cu sentimente, emo\u0163ii, rigori etc., tot a\u015fa exist\u0103 \u015fi o lume a juc\u0103riilor, care nu trebuie folosit\u0103 cu r\u0103utate \u015fi f\u0103r\u0103 niciun pic de respect. P\u0103pu\u015file Oanei, dezmembrate, aruncate prin col\u0163urile camerei, dezbr\u0103cate sau cu p\u0103rul plin de \u201ec\u00e2l\u0163i\u201d, sup\u0103rate \u015fi revoltate, hot\u0103r\u0103sc s\u0103 se ascund\u0103 \u00een c\u0103mar\u0103. Nemaig\u0103sindu-le, feti\u0163a, l\u0103murit\u0103 de mama sa c\u0103, probabil, p\u0103pu\u015file \u201es-au sup\u0103rat \u015fi au plecat\u201d, \u00een\u0163elege c\u0103 le-a gre\u015fit. C\u00e2nd le g\u0103se\u015fte, ajutat\u0103 de mama sa fiind, le cere scuze \u015fi le promite c\u0103, dup\u0103 ce vor fi reparate, se va juca frumos cu ele. A doua povestire, P\u0103\u0163ania aparatelor de joac\u0103, duce tot la copiii care stric\u0103 \u00een loc s\u0103 se bucure, cum s-ar fi cuvenit \u00een cazul acela, de leag\u0103n, de balansoar, de tobogan. Autoarea nu uit\u0103 s\u0103 adauge, la final, c\u0103 \u201eace\u015fti b\u0103ie\u0163i vor fi pedepsi\u0163i\u201d. \u00cenv\u0103\u0163\u0103tura este aceea c\u0103, \u00een lipsa scuzelor, vina atrage dup\u0103 sine pedeapsa. Povestirea Furnicu\u0163a-Fugu\u0163a, \u00een care personajele alegorice sunt un greiere \u015fi o furnic\u0103 \u2013 cititorul mai mare \u00ee\u015fi aminte\u015fte de fabula Greierele \u015fi furnica a lui Jean de la Fontaine \u2013 conduce de fapt la omul lene\u015f \u015fi la omul harnic. Autoarea nu-l las\u0103 pe greiere s\u0103 moar\u0103 de foame la final, ci \u00een mod ingenios apeleaz\u0103 la inteligen\u0163a, la sentimentele \u015fi la emo\u0163iile copiilor, cer\u00e2ndu-le s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o solu\u0163ie pentru salvarea g\u00e2zei: \u201e[Greierele] nu se pricepea… poate \u015ftii tu ceva… s\u0103 fie \u00een grija ta\u201d. Prichindeii sunt \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i s\u0103 iubeasc\u0103 animalele \u015fi s\u0103 le respecte habitatul (Prietenii la nevoie se cunosc, Flutura\u015ful cu aripi de nea \u015fi albinu\u0163a h\u0103rnicu\u0163a), s\u0103 fie buni, c\u0103ci cu bun\u0103tate vor fi r\u0103spl\u0103ti\u0163i (Pe\u015fti\u015forul de aur). Li se explic\u0103, pl\u0103cut \u015fi pe \u00een\u0163elesul lor, circuitul complex al apei \u00een natur\u0103 (Pic \u015fi Pica \u2013 Prieteni cu M\u0103riuca, Strop de rou\u0103) \u015fi c\u00e2t de important\u0103 este aceasta pentru via\u0163a \u00eentregii planete. Li se sugereaz\u0103 copiilor, printr-o parabol\u0103, c\u0103 nu trebuie s\u0103 se erijeze \u00een ceea ce nu sunt, cum au \u00eencercat (\u015fi n-au reu\u015fit) \u201ecoco\u015ful, g\u0103ina, c\u0103\u0163elul \u015fi pisica\u201d. Se insist\u0103 asupra cunoa\u015fterii, \u00eensu\u015firii \u015fi folosirii \u201ecuvinte[lor] magice\u201d care \u0163in de conduit\u0103: a mul\u0163umi, a cere scuze etc. O lec\u0163ie foarte important\u0103 o constituie p\u0103\u0163ania feti\u0163ei din Iulia \u015fi semaforul. Aceasta, \u201ecam r\u0103sf\u0103\u0163at\u0103 pentru c\u0103 era singur\u0103 la p\u0103rin\u0163i, chiar \u015fi la bunici\u201d, crez\u00e2ndu-se \u201ede\u015fteapt\u0103 \u015fi frumu\u015fic\u0103, prieten\u0103 cu semaforul\u201d, de\u015fi cuno\u015ftea regulile de circula\u0163ie, \u00eentr-o zi hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103-i fac\u0103 cu ochiul culorii ro\u015fii \u015fi s\u0103 traverseze strada f\u0103r\u0103 s\u0103 mai a\u015ftepte verdele. \u201eA urmat un vacarm de scr\u00e2\u015fnete, de fluiere ale agen\u0163ilor de circula\u0163ie, strig\u0103te ale pietonilor […]. Iulia, pe un pat de spital […]. C\u00e2t a suferit, \u015ftim to\u0163i, dar a c\u00e2\u015ftigat o mare lec\u0163ie de via\u0163\u0103… din p\u0103cate! Cu semnele de circula\u0163ie nu-i de glumit\u201d \u2013 scrie Elena Bol\u00e2nu pentru micul cititor\/ ascult\u0103tor. \u00centruc\u00e2t afec\u0163iunea vine de la sine, din interior, nu poate fi \u00eenv\u0103\u0163at\u0103 sau impus\u0103 din exterior. Meritul autoarei este acela de a \u015fti s\u0103 deschid\u0103 ni\u015fte por\u0163i ale firii umane, via intelect \u015fi sensibilitate, pentru ca micii actori sociali s\u0103 descopere \u015fi s\u0103 cultive ceea ce au mai frumos \u015fi mai bun \u00eenl\u0103untrul lor. A\u015fa procedeaz\u0103 \u015fi \u00een cazul povestirii Pisicu\u0163ul Gabrielei, cel torturat de c\u00e2\u0163iva copii r\u0103i \u2013 sau care n-au fost ajuta\u0163i s\u0103 fie buni! \u2013 \u015fi adoptat apoi de afectuoasa familie a feti\u0163ei, \u00een cazul Codi\u0163e[lor] bucluca\u015fe, \u00een care sora mai mic\u0103, Lia, \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 gre\u015fe\u015fte chinuindu-\u015fi sora pe care, \u00een fond, nu trebuia dec\u00e2t s-o iubeasc\u0103, ori precum \u00een cazul povestirii despre Luky, c\u0103\u0163elu\u015ful abia sc\u0103pat din m\u00e2na hingherilor pentru c\u0103 cei doi copii n-au avut grij\u0103 de el. \u00cent\u00e2mpl\u0103rile care vorbesc despre regulile de igien\u0103 (Maia), de circula\u0163ie (La s\u0103niu\u015f) sau de bun\u0103 purtare conduc c\u0103tre lec\u0163ii de via\u0163\u0103 pe care autoarea le prezint\u0103 copiilor spre \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103.
\n\u201eDe ce s-au sup\u0103rat p\u0103pu\u015file?\u201d este o carte nu doar frumoas\u0103, ci \u015fi util\u0103, din parcurgerea c\u0103reia copiii r\u0103m\u00e2n cu pl\u0103cerea lecturii, cu multe \u00eenv\u0103\u0163\u0103minte, cu dorin\u0163a de a se substitui personajelor memorabile care, gra\u0163ie evenimentelor prin care trec, devin mai bune sau\/ \u015fi mai \u00eencrez\u0103toare \u00een ele \u00eensele \u015fi, ceea ce este cel mai important, cu certitudinea c\u0103 iubirea (fa\u0163\u0103 de familie, fa\u0163\u0103 de prieteni, fa\u0163\u0103 de toate \u201enecuv\u00e2nt\u0103toarele\u201d) nu va sup\u0103ra niciodat\u0103 pe nimeni, ci, dimpotriv\u0103, va face ca lumea noastr\u0103 s\u0103 fie mai frumoas\u0103.<\/p>\n


\nTudor CICU <\/strong>
\n\"\"

Lumea satului \u00een labirintul memoriei<\/strong><\/p>\n

\u201eSe zvonise (prin sat) c\u0103 scriu poezii.\/ \u2026Sau se uit\u0103 la mine\/ Ca boii lu’ G\u00e2ndacea\u201d, spune Ion Laz\u0103r da Coza \u00een cartea sa \u201eLa Ghizunie\u201d, tip\u0103rit\u0103 la Adjud: Armonii culturale, 2016. Dar despre oamenii satului natal, Ion Laz\u0103r da Coza nu-\u0219i propune a scrie doar niscaiva cronici, aduc\u00e2ndu-le ca omagiu doar \u201eo sam\u0103 de cuvinte\u201d, ci ceva mult mai \u00eendr\u0103zne\u021b \u0219i care s\u0103 d\u0103inuie \u00een literatur\u0103 ca s\u0103tenii din Bulze\u0219tii poetului ivit \u201esingur printre poe\u021bi\u201d. Poetul vr\u00e2ncean \u00eei \u00eentoarce g\u00e2ndul \u0219i \u00ee\u0219i informeaz\u0103 cititorul c\u0103 o s\u0103 scrie \u0219i el \u201eLa Lilieci-i mei\u201d, aduc\u00e2ndu-le un omagiu. Un prim omagiu i-l aduce poetul din Coza lui N\u0103l\u0103ic\u0103 Dois\u0103: \u201eDa, m\u0103’, \u0103la care,\/ Dac\u0103 se-aghesmuie\u0219te\/ Peste m\u0103sur\u0103\/ O vede pe\/ Fecioara Maria,-n alb\u201d, cum zicea \u0219i Marin Sorescu, \u00een Minunea, c\u0103 lui Lungu \u201ei s-a ar\u0103tat Dumnezeu azi-noapte\u201d. Acest N\u0103l\u0103ic\u0103 nu se mul\u021bume\u0219te numai s\u0103 relateze \u201eminunea\u201d, dar \u201ecum \u0219i unde o vede\u2026\/ \u2026Se pune \u00een genunchi\/ A m\u0103tanie\/ \u0218i-adoarme-a\u0219a\/ Cu fruntea-n \u021b\u0103r\u00e2n\u0103\/ \u0218i cu turul pantalonilor\/ \u00cen v\u00e2nt.\/ Se treze\u0219te m\u00e2ntuit! Zice el\u201d (M\u00e2ntuitul). \u00cen labirintul memoriei, limbajul vorbit\/ dep\u0103nat (\u00een aceste c\u00e2nturi poematice) mi-a sugerat de la \u00eenceput ceva asem\u0103n\u0103tor c\u00e2ntului \u00eeng\u00e2nat de un b\u0103tr\u00e2n \u015fi gusla lui, despre oastea lui Igor, una dintre marile legende ale lumii.
\nDilema aceasta \u00eemi d\u0103 prilejul s\u0103 vi-l aduc acum, \u00een fa\u021b\u0103, pe unul zis Mo\u021b\u0103il\u0103 din poemul poetului din Vrancea \u0219i care \u201eera omu’ de cas\u0103 a’ lu’ D\u0103nvac\u0103\u201d (sugestive, nu? aceste denumiri ale personajelor!). Acest Mo\u021b\u0103il\u0103, c\u00e2nd ai lui \u201ese duceau la ora\u0219 s\u0103 se-nnoiasc\u0103 de s\u0103rb\u0103tori\u201d \u0219i \u00eei l\u0103sau vorb\u0103 c\u0103 \u201epe la unu\u2026 unu \u0219i ceva\/ dai m\u00e2ncare lui Od\u0103g\u0103d\u0103u\u201d (porcului), c\u0103uta repejor unde chitiser\u0103 \u0103ia cheia de la dormitor \u201e\u0219i nici n-a clipit bine\/ c\u0103 era-n fa\u021ba televizorului\/ la muzic\u0103 popular\u0103\u201d, iar c\u00e2nd \u00eencepea s\u0103-i c\u00e2nte M\u0103rine la nunta ta, ori Fetele lu’ tata, uita de toate alea. \u0218i c\u00e2nd \u00ee\u0219i aducea aminte de g\u0103leata cu l\u0103turi de pe foc\u2026 smucea \u201es\u0103racu’ g\u0103leata \u0219i prin curtea geroas\u0103\/ c\u0103tre cote\u021b\/ l\u0103sa v\u0103l\u0103tuci de aburi\/ mai ceva ca o locomotiv\u0103 de moc\u0103ni\u021b\u0103 n\u0103uc\u0103\u201d. Dar vezi dumneata, cititorule?! Od\u0103g\u0103d\u0103u, fl\u0103m\u00e2ndul, dup\u0103 ce se \u00eenfipse \u00een l\u0103tur\u0103 ca un calic norocos \u201ea\u0219a scoase din v\u00e2rful pl\u0103m\u00e2nilor\/ un gui\u021bat scurt\/ r\u0103sun\u0103tor\/ \u0219i alerga cu r\u00e2tul \u00een z\u0103pad\u0103\u201d, c\u0103 nu-i r\u0103m\u00e2nea bietului Mo\u021b\u0103il\u0103 dec\u00e2t s\u0103-l bruftuluiasc\u0103, nedumerit: \u201e-Nu-\u021bi pla\u021be bo\u021ban?!… M\u0103n\u00e2nc\u0103 om\u0103t, dra\u021be!\u201d (Od\u0103g\u0103d\u0103u). \u201eC\u00e2nd te-o boteza gura lumii\/ intri \u00een istorie \u0219i gata\u201d, scrie \u00eentr-un poem din cartea sa \u201eLa Ghizunie\u201d, Ion Laz\u0103r da Coza. Orice judecat\u0103 este cumplit\u0103. Dar c\u00e2nd ai intrat \u00een gura lumii, vorba aia, nici dracul nu te mai scoate! \u00cen Judecata, Bujulic\u0103 b\u0103tr\u00e2nu’ credea c\u0103 dac\u0103 pui jalba sub ochii judec\u0103torului, \u201e\u0103sta o cite\u0219te\/ \u0219i-\u021bi d\u0103 dreptate\u201d. Numai c\u0103 judec\u0103torul \u00eel pusese pe el s\u0103-i citeasc\u0103 jalba f\u0103r\u0103 team\u0103 \u201edac\u0103-i zicea taic\u0103 ori mo\u0219ule\/ mocane sau boule parc\u0103-i mai venea cumva\/ da nu v\u0103d bine dom’le judec\u0103tor\u2026\u201d. Numai c\u0103 Bujulic\u0103 pierduse procesul \u201ede\u0219i dreptate ar fi avut\u201d \u0219i \u00eentors acas\u0103, la baba lui, oft\u0103: \u201e-Degeaba ai carte, b\u0103bu\u021b\u0103,\/ dac\u0103 \u021bi-ai l\u0103sat ochelarii acas\u0103\u2026\u201d Trist, am spune noi, nu-i a\u0219a. Dar, citind p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t cartea lui Ion Laz\u0103r da Coza, ajungi s\u0103 te \u00eentrebi dac\u0103 ai dat de figura luminoas\u0103 a \u021b\u0103ranului ajuns la mahala, care \u00eencearc\u0103 s\u0103 ridice mahalaua la nivelul satului curat de odinioar\u0103, pe vremea c\u00e2nd \u201efl\u0103c\u0103ul cu armat\u0103 era mai a\u0219ezat\u201d, nu ca \u201ef\u0103t\u0103l\u0103ii de azi\u201d cu burta p\u00e2n\u0103 la genunchi. De parc\u0103 s-ar fi uitat de c\u0103tre to\u021bi cum jucam \u0219otronul la \u021bar\u0103, cu astfel de ziceri: \u201eTan\u021ba man\u021ba\/ \u0218ade pe t\u0103n\u021boi b\u0103n\u021boi\u2026\u201d etc. Cum seam\u0103n\u0103, mai toate, ca-n povestea lui Cotin Gusc\u0103 \u201eun om m\u0103run\u021bel \u0219i aprig\u201e din poemul Tandre\u021be, of! Trezit cu z\u0103pada p\u00e2n\u0103 la clan\u021ba u\u0219ii, gospodarul \u201en\u0103du\u0219ind sub bund\u0103\/ cu lopata a \u021b\u00e2rc\u0103it\/ p\u00e2rtie spre oi\/ spre cai\/ la produ\u0219c\u0103\u201d \u0219i cum hodinea oleac\u0103, nevasta scoase capul mieros dup\u0103 u\u0219\u0103 poruncind s\u0103 fac\u0103 p\u00e2rtie \u0219i-n gr\u0103din\u0103 (adic\u0103telea spre latrin\u0103), numai ce-l auzim pe Cotin Gusc\u0103: \u201eDaa, frumuuoaaaso!… Te-i c\u00e2ca \u0219i n-ai p\u00e2rte!?\u201d
\n\u201eA\u0219a-i tot rom\u00e2nul nostru,\/ P\u00e2n’ n-o face un pic\/ De zg\u00e2nc\u0103 moare.\u201d Poetul vr\u00e2ncean (pentru a p\u0103stra cele \u201escrise\u201d din b\u0103tr\u00e2ni) se adreseaz\u0103 aici celor tineri, celor c\u0103rora Cioran le spunea c\u0103 sunt o art\u0103 a \u00een\u0163elepciunii \u015fi a harului. Pentru cititorul t\u00e2n\u0103r de ast\u0103zi, nu exist\u0103 o alt\u0103 cale descris\u0103 \u00een dob\u00e2ndirea unui r\u0103spuns, dec\u00e2t acesta al realit\u0103\u021bii celor tr\u0103ite \u00een lumea satului. Clepcea (din St\u00e2lp, nu alta), alt personaj din cartea mai sus amintit\u0103 (\u201enu-i a\u0219a c\u0103 explica\u021bia-i fain\u0103 ca faino\u0219agu’ \u00een pateu?); \u201ela dou’-\u0219-opt de ani\u201d fusese dat pe m\u00e2na \u201ebabelor c\u0103runte\u201d care-l \u0219i \u00eensuraser\u0103 cu una \u201ede astea gata l\u0103rgite\u201d din satul vecin. Iar t\u00e2n\u0103ra nevast\u0103, mai cu \u201eun hi-hi-hi mai un he-he-he\u201d avea s\u0103-l \u00eembrobodeasc\u0103 pe veci, pe f\u0103t\u0103l\u0103ul \u0219i ve\u0219nic \u201e\u00eensur\u0103\u021belu\u201d (de c\u0103tre babele satului) Clepcea. Parc\u0103 i se potrivesc spusele lui Creang\u0103 despre unul, Luca Mo\u0219neagu, c\u0103ruia porcii \u00eei sp\u0103rseser\u0103 gardul \u0219i se \u00eenn\u0103diser\u0103 \u00een gr\u0103dina lui, la p\u0103pu\u0219oi.
\nPoate unde se r\u0103sp\u00e2nde\u0219te foarte repede, ca nic\u0103ieri la sat, inocenta eroare \u0219i otr\u0103vita calomnie care sub ac\u021biunea minu\u021bios brodat\u0103 a prostiei se transform\u0103 \u00een minciun\u0103 cu o fantastic\u0103 repeziciune. Porecla \u00ee\u0219i are \u0219i ea s\u00e2mburele de adev\u0103r tot \u00een acest h\u0103\u021bi\u0219 al erorii, calomniei \u0219i prostiei unora. Umorul, ironia, anecdotica \u0219i morala textelor din \u201eLa Ghizunie\u201d \u00ee\u0219i trage seva \u0219i dulcea\u021ba din readucerea, \u00een prim plan, a poreclelor celor prin\u0219i \u00een cronicele acestor nara\u021biuni poematice. Bocetul lui Mo\u021b\u0103il\u0103 din poemul \u201eAdev\u0103rul\u201d lui Ion Laz\u0103r da Coza \u00ee\u0219i are, \u00een nebuneasca rev\u0103rsare verbal\u0103, unele \u201ecuget\u0103ri\u201d extrase \u0219i din specula\u021biile unor astfel de tr\u0103iri \u00eenc\u0103tu\u0219ate \u00een minciun\u0103. Dar s\u0103 red\u0103m acest neao\u0219 bocet: \u201edi \u021bi-\u021b pro\u021b \u021b\u0103-l bo\u021be\u021bc at\u00e2ta m\u0103’\/ \u00eemi r\u0103m\u00e2ne averea d\u021bumati\/ \u00eemi r\u0103m\u00e2ni\/ \u021b’ numa’ cocoa\u021ba mea \u021btie\/ c\u00e2t\u0103 b\u0103t\u0103i-o m\u00e2ncat\/ di la tetea Ion\u2026\/ iote cum bo\u021be\u021bc pro\u021bii \u2013\/ \u021bor-mea-i cu cra\u021bii \u00een m\u0103r\u0103\u021bini\/ proa\u021ba mea-i cu cra\u021bii la deal\/ \u021b cu capu’ divali\/ di i \u021b v\u0103d toate \u021bele\/ Iftini ‘\u021b d\u0103 cu furca-n cap\u2026\/ pro\u021bi-pro\u021bi- frati\u2026\u201d Satele rom\u00e2ne\u0219ti sunt doldora de astfel de experien\u021be umane. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103, luat individual, omul nu-\u0219i are \u0219i drama lui. Poemul \u201ePrivata\u201d ni-l scoate \u00een fa\u021b\u0103 pe Gujab\u0103: \u201eGujab\u0103 era singuru’\/ Din sat\/ Care-\u0219i auzea inima b\u0103t\u00e2nd\/ … De aceea\/ \u021ainea pe l\u00e2ng\u0103 el, mereu,\/ C\u00e2inele\/ S\u0103 nu ias\u0103 vreun nebun,\/ Din vreo tuf\u0103, s\u0103-i fac\u0103 <<Bau!>>\/ \u0218i s\u0103-l trimit\u0103 pe lumea ailalt\u0103, pe neg\u00e2ndite.\u201d Diavolul \u00eens\u0103 nu cedeaz\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi define\u015fte \u00een unii oameni lucrarea sa. Vrea s\u0103-i arate lui Dumnezeu c\u0103 omul nu-i croit dup\u0103 chipul \u015fi asem\u0103narea sa, a\u015fa cum a dispus. De unde s\u0103 \u0219tie Gujab\u0103, c\u0103 tocmai de la acest c\u00e2ine care \u201e\u021b\u00e2\u0219ni prin r\u0103sufl\u0103toare,\/ Cu blana lui rece \u0219i ud\u0103,\/ \u00cencurc\u00e2ndu-se prin br\u0103cinar…\u201d avea s\u0103-\u0219i aud\u0103 pentru ultima oar\u0103 inima f\u0103c\u00e2nd \u201eZb\u00e2c!\u201d? Era noaptea, la privata din fundul gr\u0103dinii, c\u00e2nd aflat \u201epe vine\u201d se chinuia s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 numele domnitorului care-a impus latrina \u00een fiecare gospod\u0103rie.
\nC\u0103 \u0219i la \u021bar\u0103, printre babe \u0219i muieri de tot felul, se practic\u0103 magia vr\u0103jitoriei, nu ne \u00eendoim. Interesant (dac\u0103 e ceva interesant \u00een astfel de practici) este cum sunt f\u0103cute \u0219i pentru ce sunt f\u0103cute. \u00cen poemul \u201eSolidaritate\u201d poetul din Vrancea descrie o astfel de scen\u0103 uluitoare. Iat-o: \u201ef\u0103ceau muierile noastre p\u0103pu\u0219i-b\u0103rba\u021bi\/ cu-n cap\u0103t de \u0219foar\u0103-ntre picioare\/ o puneau pe Homidoaia s\u0103 le desc\u00e2nte\/ \u0219i s\u0103 \u00eennoade \u0219foara\/ b\u0103rba\u021bii li se \u00eentorceau acas\u0103\/ buza\u021bi \u0219i negri\/ de sup\u0103rare c\u0103 amanta nerezolvat\u0103 r\u0103m\u00e2nea…\u201d. Ironia \u0219i umorul, am crede, doar din astfel de nevrednice \u00eent\u00e2mpl\u0103ri poate r\u0103s\u0103ri, dar iat\u0103-l venind \u0219i dinspre cele vrednice, din casa Domnului. Adormise popa \u00een timpul slujbei \u0219i ca s\u0103-l scoat\u0103 din \u00eencurc\u0103tur\u0103 dasc\u0103lul se trezi, \u00een plin\u0103 adunare, c\u00e2nt\u00e2nd \u00eendemnul de a-l lua \u00een spinare ca s\u0103-l duc\u0103 \u00een stran\u0103. C\u0103 \u201epopa era r\u0103gu\u0219it\/ \u0218i pa\u0219nic bond\u0103rea\/ Prin altar\/ Ca un sf\u00e2nt r\u0103t\u0103cit\/ Stan Jop\u00e2r\u021b\u0103\/ Mai c\u0103 mi-l fur\u0103 evlavia\/ Ori de-a-mpicioarelea somnul mi-l dobor\u00e2se\/ …\/ Tata-nt\u00e2i\/ La explozia de r\u00e2s\/ Mi s-a-ncruntat\/ Dar c\u00e2nd a-nceput ca un scopit\/ \u021a\u0103rcovnicul s\u0103 c\u00e2nte\/ C\u0103 nici ‘mnealui bine se vede treaba nu s-a putut\/ \u00cenfr\u00e2na\/ A explodat ca un ou\/ Pus la copt \u00een \u0219perl\u0103\u201d (Hramul).
\nDilema demiurgului cel r\u0103u instalat \u00een om, r\u0103m\u00e2ne, indiferent de c\u00e2ntecul de biruin\u0163\u0103 ridicat din inima Omului Care Scrie. Dar p\u00e2n\u0103 atunci, el \u0163ine mor\u0163i\u015f s\u0103 ne fie contemporan, scormonind prin gropile cu gunoaie \u015fi haznale de tot felul, doar-doar va g\u0103si un locu\u015for pentru a-\u015fi arunca s\u0103m\u00e2n\u0163a r\u0103ului din el. E cam ceea ce i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 lui \u201eNea \u0218alag\u0103u\u201d care, neoficial, racordase la re\u021beaua public\u0103 un bec de neon printr-un droser \u0219i se f\u0103lea pe toat\u0103 uli\u021ba cu bravura lui. Asta p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u201e…un neom i-a zis odat\u0103\/ Aprinde dracului lum\u00e2narea aia\/ De s-a c\u0103tr\u0103nit omu’\u201d. \u0218i ca s\u0103-i cad\u0103 la suflet fala (cu v\u00e2rf \u0219i \u00eendesat), un oarecare Ziziric \u00eei va arunca de la \u00een\u0103l\u021bime droserul, ca \u0103sta, Nea \u0218alag\u0103u, s\u0103-l prind\u0103 \u00een p\u0103l\u0103rie. Iar droserul \u201eca baioneta prin fri\u021b la M\u0103r\u0103\u0219e\u0219ti\/ Str\u0103punser\u0103 p\u0103l\u0103ria…\u201d de-i f\u0103cu plachie \u0219ase falange de la un picior. Dar dac\u0103 nebunul ar fi \u021binut p\u0103l\u0103ria deasupra capului, cum avusese ini\u021bial de g\u00e2nd? Nu-\u0219i b\u0103ga coada \u00eensu\u0219i Michidu\u021b\u0103? De aceea nu pot dec\u00e2t s\u0103 descop\u0103r o singur\u0103 leg\u0103tur\u0103 cauzal\u0103 \u00eentre bine \u0219i r\u0103u: ac\u021biunea minu\u021bios brodat\u0103 a prostiei. Ca \u00een povestea lui Creang\u0103, humule\u0219teanul.
\nS\u0103 scrii c\u00e2te un poem despre cei din satul t\u0103u, \u00een vremurile astea, c\u00e2nd via\u021ba omului trece ca o umbr\u0103, e ca \u0219i cum te-ai \u00eentoarce acas\u0103 ca \u00eentr-un c\u00e2ntec al amintirilor. Poate nu mi-a\u0219 fi amintit toate acestea, dar una dintre cronicile lirice din cartea autorului vr\u00e2ncean (Bilan\u021b se cheam\u0103 poemul) aduce, pe undeva, cu acel c\u00e2ntec al amintirilor, de factur\u0103 sadovenian\u0103. Lupt\u0103torul viteaz, mo\u0219 Mag\u00e2l\u0103, pe care mul\u021bi \u00eel l\u0103udar\u0103 pentru faptele lui \u0219i-l uitar\u0103 a doua zi: \u201eTrei ani de r\u0103zboi \u0219i patru\/ De siberie f\u0103cuse dar ca acum\/ \u00cen brumarul drumului\/ Nu le duse dorul\u201d. Pentru c\u0103 fata ca mare (\u201ede-ar fi la noapte vreunul\/ Dintre ei ochii s\u0103-nchid\u0103\u201d), n-ar \u0219ti din str\u0103ini, de unde s-o anun\u021be. \u0218i ca ea, ceilal\u021bi mai mici, cu to\u021bii, pleca\u021bi prin lume, uit\u00e2nd s\u0103 mai vin\u0103 pe-acas\u0103. Scena zugr\u0103vit\u0103 de autorul vr\u00e2ncean e de-un tragism aparte. S\u0103 ni-l imagin\u0103m pe mo\u0219 Mag\u00e2l\u0103, \u00eentr-o c\u0103scioar\u0103, al\u0103turi de baba lui, \u00een vreme ce se jeluiesc \u00eentre patru pere\u021bi (unul-altuia!), c\u0103 du\u0219i fiind copiii lor prin lume, se vede treaba c\u0103 i-au uitat. De ei nu-\u0219i mai aduc aminte: \u201ePe t\u00e2rna\u021bul \u00eengust\/ L\u00e2ng\u0103 b\u0103bu\u021b\u0103 st\u00e2nd\/ Umbr\u0103-n umbr\u0103\/ Mo\u0219 Mag\u00e2l\u0103 recapitula\/ A c\u00e2ta oar\u0103:\/- Una-n lumea mare\/ unu-n Groapa lu’ Soare\/ altu’-ntre chioare\u2026 Ce-am\/crescut noi, bab\u0103?\u201d \u0218tia \u0219i baba lui c\u0103 nu po\u021bi lovi cerul, dac\u0103 te superi, tam-nisam, pe el. Dar c\u00e2nd \u00ee\u021bi nume\u0219ti \u201edraci\u201d copiii, o spui cu str\u00e2ngere de inim\u0103.
\nCeea ce te atrage la Ion Laz\u0103r da Coza e amestecul dintre umor \u0219i ironia satirizat\u0103 prin redarea unui limbaj adecvat locului (c\u00e2nd e cazul). \u0218i apoi cum s\u0103 nu schi\u021bezi un z\u00e2mbet c\u00e2nd realizezi diferen\u021ba dintre a privi lumea prin gaura cheii \u0219i a ie\u0219i afar\u0103, sub cerul liber! Tot ceea ce ne este amintit \u00een poemul Oglinjoara, \u00ee\u021bi arat\u0103 c\u0103 acest spectacol al lumii este at\u00e2t de \u00een\u0219el\u0103tor: \u201e\u00cenc\u0103 mai credea\/ c\u0103 Bo\u021bica lui i-a f\u0103cut\/ Cu oala\u201d (adic\u0103 farmece!). El, un b\u0103rbat ar\u0103tos, iar despre ea: \u201eNoapte fiind sau \u00een beci de te aflai cu ea\/ \u00cei sim\u021beai ur\u00e2\u021benia nu altceva pe lume\u201d. So\u021bul acesteia pare a fi \u00een pielea broa\u0219tei \u00eenv\u0103\u021bate, ce nu a ie\u0219it \u00eenc\u0103 din balt\u0103 \u0219i e convins\u0103 c\u0103 a cunoscut lumea. S-o fi crezut vreun Ric\u0103 fante de Obor, c\u0103 \u0219i la c\u00eercium\u0103 se l\u0103uda \u201eca prostu’ dup\u0103 vatr\u0103\/ cu toate avute \u0219i neavute\u201d. P\u00e2n\u0103 \u00eentr-o zi: \u201eDar m\u00e2ndria local\u0103 cuv\u00e2ntul\/ \u0219i-a spus\/ C-o lespede c\u00e2t o\/ Potcoav\u0103 de murg \u00eei b\u0103g\u0103 nasu’-nl\u0103untru turi\u021bei\u201d, de trebui ca Bo\u021bica s\u0103-i aduc\u0103 oglinjoara \u0219i s\u0103-i arate ea, iradiind: \u201ecine-i mai frumos, p\u0103una\u0219ule!\u201d
\n\u00cen \u00eentregul ei, cartea de poeme \u201eLa Ghizunie\u201d seam\u0103n\u0103 cu un cuib de r\u00e2ndunici \u00een care autorul \u00eei \u00eentoarce acas\u0103, mereu, pe ai s\u0103i. Cu at\u00e2t mai mult, \u00een chiar poemul intitulat \u201eLa Ghizunie\u201d, depinde din ce parte a gardului prive\u0219ti lucrurile ca s\u0103 dai de miezul lor. Ion a’ Chetrei (parc\u0103 pornit pe urmele humule\u0219teanului) uitase de caprele sale \u201eDrela Nela \u0219i Coca\/ Mai era \u0219i Ni\u021ba\u201d p\u0103sc\u00e2nd nestingherite prin alea coclauri. Se \u00eenserase c\u00e2nd trebuia s\u0103 le aduc\u0103 \u00een ograd\u0103 \u201ela muls\u201d. \u00cencepu s\u0103 le caute de zor \u201ePrin Cheia lui D\u0103n\u0103i: \u021b\u00e2i-g\u00ee-\u021b\u00ee\/ A urcat \u00een Podeac: \u021b\u00e2i-g\u00ee-\u021b\u00ee\/ S-a dus la Muchie: \u021b\u00e2i-g\u00ee-\u021b\u00ee\/ Pe la Ghizunie\u2026\u201d (Locu’ \u0103sta avea un fior a’ lui- n.a.). \u0218i acolo, \u00eencepu s\u0103-\u0219i strige caprele: \u201e\u021b\u00e2i-g\u00ee-\u021b\u00ee\/ Se-ncumeta el\/ Schea!\u201d – i se r\u0103spundea ca ecou. Schimba comanda, ecoul \u0219i el \u00ee\u0219i zb\u00e2rlea musta\u021ba, tot o joac\u0103. Joac\u0103-joac\u0103, da’ de speriat copiii, nu alta: \u201ede nu l-ar fi oprit mo\u0219 Pricochie\u201d care-i spuse c\u0103, ceva mai devreme, a\u021binuse el caprele \u201ec\u0103 s-ar fi dus \u00een Grochi\u021be \u00een\/ cos\u00e2rea oamenilor\u201d. Asta \u00eel mai lini\u0219ti pe micul erou, mai ales vorba din b\u0103tr\u00e2ni spus\u0103 cu t\u00e2lc: \u201ese spune c\u0103 \u0103luia\/ c\u0103ruia ghizuina nu-i \u00eentoarce\/ vorba a\u0219a cum a gr\u0103it-o\/ \u00eei om \u00eensemnat\u201d. Vorb\u0103 sf\u0103toas\u0103 tare! Dar cum s\u0103-\u021bi mearg\u0103 \u0219i la inim\u0103? Ca lui Ghi\u0219tin\u0103 (Manciparea), care \u201edin \u021barcu’ oilor\/ L-a z\u0103rit venind \u00eenz\u0103pezit\/ \u00cen vacan\u021b\u0103 pe fiu-su\u201d. Din scrisorile ce le trimisese \u00een ultima vreme, \u00ee\u0219i d\u0103du seama Ghi\u0219tin\u0103 c\u0103 \u201eb\u0103ietul i se schimbase mult\u201d: \u201eDa’-i ie\u0219i \u00een cale\/ Nu tu s\u0103rut m\u00e2na\/ S\u0103 se aplece s-o s\u0103rute\/ Vorb\u0103-n ciorb\u0103\/ Bun g\u0103sit papa\u2026\u201d \u0219i \u201e\u2026Nu am chef s\u0103 m\u0103\/ Deplasez cu tene\/ La st\u00e2na Veche la depozitul de fanel\/ S\u0103 v\u0103 t\u0103lm\u0103cesc p\u00e2n\u0103 nu uit\/ Nu am chef s\u0103 vin cu matale\/ La st\u00e2na Veche dup\u0103 f\u00e2n pentru\/ \u00cempu\u021bitele astea de oi (traducere aproximativ\u0103\/ desigur)\u201d. At\u00e2t \u00eei trebui lui Ghi\u0219tin\u0103: cum st\u0103tea \u00een \u021barcul oilor \u201e\u00een lopat\u0103 sprijinindu-se\u201d, i se n\u0103z\u0103ri (dup\u0103 discu\u021bia cu fandositul \u0219i \u201eemancipatul\u201d de fiu-su, pe berbecul care se oprise din m\u00e2ncat \u0219i se uita la el, \u00eentreb\u0103tor, de! O a\u0219a groz\u0103vie de fecior nici de nasul lui, c\u00e2t era de berbec, nu era. \u0218i tot a\u0219a cum soarele \u00eencinge opinca, \u00eencinge \u0219i opinca piciorul; degeaba cerul se ascunde \u00eend\u0103r\u0103tul s\u0103ge\u021bilor lui Ghi\u0219tin\u0103, ca la Rovine! \u201eCe este mai oiule\/ Nu place fanelul?\u201d, se o\u021b\u0103r\u00ee odat\u0103, cu toat\u0103 ura sa, asupra berbecului, Ghi\u0219tin\u0103, c\u0103 animalul \u201ede trei ori s-a rotit ca o galaxie \u00een loc\/ \u0218i a colapsat pe-o parte\/ Cu s\u00e2nge-n nas\/ Nu a prins cu\u021bit\u201d. Deh: istoria \u00ee\u0219i \u00eengroap\u0103 eroii, nu \u0219i adev\u0103rurile! Pentru c\u0103, mai departe, nu exist\u0103 dec\u00e2t de\u015fert\u0103ciunea de\u015fert\u0103ciunilor ce i se arat\u0103 \u0219i lui Silic\u0103 a’ lu’ Popricu (vezi: Picapul). C\u0103 el \u00eendr\u0103gostit lulea, de Petrana\/
\nPetrya lu’ Tetica era. \u0102steia, dup\u0103 ce m\u0103-sa, Tetica, d\u0103duse un t\u0103ura\u0219 tainat pe-un picap, nu-i mai ajungeai cu pr\u0103jina la nas. C\u0103 de, dac\u0103 nu-\u021bi urla difuzorul \u00een fereastr\u0103, s\u0103 te \u0219tie lumea, nu existai. Se cam fudulise de c\u00e2nd cu picapul, Petrana. Dar \u0219i el, Silic\u0103, odat\u0103 liberat \u201efudul\/ Purta valiza ca pe-un cozonac rumenit\/ Cu ochii pe drum n\u0103z\u0103rind-o\/ Pe-a sa Petrana \u00een orice umbr\u0103 da’-i fu calea\/ De Iorgu\u021ba lu’ Calup t\u0103iat\u0103\u201d. \u0218i trece fl\u0103c\u0103ul pe la Petrana s\u0103 se intereseze de chestiune\u2026 Acolo: \u201eS\u0103-\u021bi sar\u0103\/ \u0218ase destoinice surori \u00een cap\/ Nu-i de colo \u0219i nici m\u0103car\/ Nu \u00een\u021belegea cu ce a gre\u0219it (urla \u0219i picapul)\u201d. Iar cronicarul acestor r\u00e2nduri nu poate spune dec\u00e2t c\u0103 iubirea care nu se exprim\u0103 na\u0219te mon\u0219tri interiori. Poemele\/ conici sunt tr\u0103iri ale satului prin care poetul vr\u00e2ncean \u00ee\u0219i poart\u0103 cititorul ca \u00eentr-un labirint al memoriei \u0219i-i va dr\u0103mui din g\u00e2ndurile sale, dac\u0103 nu cumva prin cele ascunse \u00een cuv\u00e2ntul\/ g\u00e2nd, a cutezat a g\u00e2ndi s\u0103 mearg\u0103 \u015fi mai departe? Cum s-ar zice, a cutezat s\u0103 ias\u0103 c\u0103tre Fiin\u0163\u0103 \u015fi s\u0103-i p\u0103trund\u0103 \u00een intimitate? P\u0103i, parc\u0103 e mai clar Mo\u021b\u0103il\u0103 (vezi: C\u0103r\u0103u\u0219ie) c\u00e2nd \u00eei zice lui Ga\u0219pir a’ lu’ Mom\u00e2r\u021b\u0103: \u201eGata!\/ C\u00e2nd v\u0103zuse tronul c\u0103ru\u021bei cu p\u0103pu\u0219oi\/ Pe jum\u0103tate plin\u201d. Ca apoi, \u00eentrebat: \u201eMai pun?\u201d, s\u0103 nu stea pe g\u00e2nduri \u0219i s\u0103 spun\u0103 f\u0103r\u0103 nicio re\u021binere \u201ePuni-puni!\u201d. P\u0103\u021bania acestora avea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 ca-n anecdota cu c\u0103l\u0103re\u021bul care abia dup\u0103 ce se risipe\u0219te colbul drumului, poate s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 mai are calul sub el. Dar ce te faci c\u00e2nd \u00ee\u021bi pic\u0103 arm\u0103sarul sub tine? Ridici din umeri ca Mo\u021b\u0103il\u0103: \u201eLa primul hop\/ Ca o mumie egiptean\u0103\/…\/ C\u0103ru\u021ba se dezmembr\u0103 \u00een cele patru\/ Puncte cardinale\/ Inocent\/ Mo\u021b\u0103il\u0103 ridic\u0103 din umeri:\/ Io am \u021bpu\u021b puni-puni da’ tu di \u021be-ai pu\u021b?\u201d Chiar a\u0219a!
\nLectur\u00e2nd cartea de poeme \u201eLa Ghizunie\u201d a lui Ion Laz\u0103r da Coza, mi-am adus aminte c\u0103 num\u0103rul pildelor,
\nal fabulelor, al metaforelor de care e capabil\u0103 via\u0163a s\u0103 ni le ofere, e ne\u00eenchipuit de limitat pe l\u00e2ng\u0103 aceste nenum\u0103rate inven\u0163ii livre\u015fti care, aten\u0163ie! – pot \u00eensemna pentru to\u0163i calea pe care ne-o ar\u0103tau c\u0103r\u021bile ce ne vorbeau despre faptele Apostolilor. Cum vie\u021bile oamenilor nu seam\u0103n\u0103 cu vie\u021bile sfin\u021bilor, spunem \u0219i noi: poate a\u0219a s-a scris, acolo, printre oamenii satului din \u201eLa Ghizunie\u201d, istoria.
\n\u015ei aici, cititorule, trebuie s\u0103 c\u0103dem am\u00e2ndoi asupra unui aspect al discu\u0163iei noastre: e via\u0163a celor din lumea satului un obiect de contempla\u0163ie filosofic\u0103 sau unul de investiga\u0163ie \u015ftiin\u0163ific\u0103? V-am lansat, deja, \u00eentrebarea pe care \u0219i autorul vr\u00e2ncean \u0219i-a pus-o, \u00een veacul acesta care nu percepe de obicei alt\u0103 izb\u00e2nd\u0103.<\/p>\n


\nValeria MANTA T\u0102ICU\u021aU<\/strong>
\n\"\"

Satul din amintire<\/strong>
\n\"\"

Fevronia Spirescu, \u00een cuvintele a\u0219ternute pe ultima copert\u0103 a volumului \u201eR\u0103d\u0103cinile\u201d (Funda\u021bia Cultural\u0103 Antares, 2017), d\u0103 de \u00een\u021beles c\u0103 \u00eentotdeauna trecem prin copil\u0103rie al\u0103turi de oameni despre care nu \u0219tim c\u00e2t\u0103 importan\u021b\u0103 vor c\u0103p\u0103ta mai t\u00e2rziu \u00een casa sufletului construit\u0103 \u0219i cu ajutorul lor; devenit cronotop, satul copil\u0103riei este populat cu acei formatori ne\u0219tiu\u021bi, cu nume mai mult sau mai pu\u021bin ciudate: Costic\u0103 Hoa, Maranda lu \u0218pi\u021bu, Matilda, Maria, Ioana, Beteg\u0103ri\u021ba, M\u0103rg\u0103rinta lui Betegaru, Miai al lui Gurlui, Costic\u0103 Ghervas\u0103 \u0219i sumedenie de alte figuri scoase \u00een relief ori \u00eenfundate \u00een canavaua pe care st\u0103 brodat\u0103 imaginea unui sat venit de departe, din memoria afectiv\u0103.
\nProzopoemele incluse \u00een volum se remarc\u0103 prin umor \u0219i oralitate, sunt vii \u0219i nu caut\u0103 \u201eefectele speciale\u201d care s\u0103 duc\u0103 cu g\u00e2ndul la o elaborat\u0103\/ premeditat\u0103 regie. Cartea spune o poveste alc\u0103tuit\u0103 din secven\u021be de via\u021b\u0103 aduse \u00een prezentul lecturii, dar \u0219i al scrierii. Poeta este deopotriv\u0103 personaj, martor \u0219i narator al scenelor pe care le plaseaz\u0103 \u00eentr-un prezent continuu: o nunt\u0103 aranjat\u0103 (\u201e\u0218i s-a dus Maria dup\u0103 el,\/ Mai mult au dus-o.\/ Pl\u00e2ngea Maria \u0219i dru\u0219tele chiuiau.\/ A\u0219a trebuie.\/ S\u0103 pl\u00e2ng\u0103 mireasa.\/ A pl\u00e2ns \u0219i nu s-a mai oprit\u201d \u2013 \u201eomul de pe cutia cu crem\u0103\u201d), un priveghi (\u201eMare boierie la tine-aici, cuscr\u0103 Anic\u0103,\/ tare bine-i, dormi ca mortu singur \u00een pat,\/ pot s\u0103-ntind \u0219i unghiile de la picioare,\/ M\u0103 chitesc eu c\u0103 nu-i r\u0103u deloc s\u0103 fii mort.\/ Stai a\u0219a cu nasu-n sus a fudulie\/ cu m\u00e2nurile la subra\u021b ca duminica la poart\u0103,\/ da pe n\u0103s\u0103lie\u201d \u2013 \u201e\u0218i zici c\u0103 nu vrei cu sfoara\u2026\u201d), munc\u0103, certuri, be\u021bii, scandaluri, \u00eencornor\u0103ri de so\u021b, depravare s\u0103teasc\u0103, dar \u0219i scene \u00eenduio\u0219\u0103toare din universul copiilor, pe scurt, o micromonografie a unui sat cu bunele \u0219i cu relele lui. Important\u0103 nu este totu\u0219i povestea recompus\u0103 din fragmente, ci ceea ce se ascunde \u00een culisele ei, respectiv nevoia de a recupera un spa\u021biu, un timp \u0219i un sentiment aparent pierdute.
\nVia\u021ba din mediul rural nu este nici roz-bonbon, cum au \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at-o idili\u0219tii\/ p\u0103\u0219uni\u0219tii, nici de un realism feroce, ca \u00een romanele impuse de canonul literar. Fevronia Spirescu \u00ee\u0219i plaseaz\u0103 satul recompus din memorie undeva \u00eentre imaginea oferit\u0103 de Marin Sorescu (v. \u201eLa lilieci\u201d) \u0219i cea persiflat\u0103 de Top\u00e2rceanu dup\u0103 celebra poezie a lui Dep\u0103r\u0103\u021beanu: un cronotop tragicomic, \u00een care toat\u0103 lumea (vie sau moart\u0103) se afl\u0103 \u00eentr-un dialog continuu, din \u00eentret\u0103ierea replicilor lu\u00e2nd contur mici nara\u021biuni despre tot ceea ce se poate \u00eent\u00e2mpla \u00eentr-un sat zi de zi \u0219i an de an, din zorii zilei p\u00e2n\u0103 noaptea t\u00e2rziu.
\nUn nucleu narativ se intituleaz\u0103 \u201eUrsu\u201d \u0219i emo\u021bioneaz\u0103 prin simplitate \u0219i tragism: un c\u0103\u021bel c\u0103ruia nici nu i-au dat ochii este crescut de Ilie \u0219i de \u021ba\u021ba Anica p\u00e2n\u0103-\u0219i schimb\u0103 porecla din Sc\u00e2ncitu \u00een Ursu \u0219i este ucis din gre\u0219eal\u0103 de st\u0103p\u00e2na lui, la nervi, cu foarfecele de tuns oile; vina cade pe ni\u0219te ciobani, dar suferin\u021ba este real\u0103: \u201eA pl\u00e2ns Ilie, a pl\u00e2ns \u0219i \u021ba\u021ba Anica,\/ fiecare \u00een legea lui.\/ Ursu n-a avut \u00eenlocuitor.\/ A murit \u021ba\u021ba Anica,\/ N-a luat cu ea minciuna, da nici Ilie n-a aflat.\/ S-a spovedit cu durere nepoatelor,\/ n-a plecat cu ea\u2026\/ dincolo.\/ Nu se cade\u201d ( \u201eUrsu\u201d).
\n\u00centr-o alt\u0103 secven\u021b\u0103, intitulat\u0103 \u201eDup\u0103 cas\u0103 la \u021augui\u201d, obiceiurile str\u0103vechi de mutilare a trupului \u0219i sufletului de copil prin m\u0103riti\u0219uri silite sunt rememorate f\u0103r\u0103 patim\u0103 \u0219i m\u00e2nie, cu un lirism care tr\u0103deaz\u0103 percep\u021bia delicat-feminin\u0103 a naratorului-martor: Agl\u0103i\u021ba este descoperit\u0103 juc\u00e2ndu-se cu p\u0103pu\u0219ile, dup\u0103 ce fuge de la propria nunt\u0103: \u201e\u00cen c\u0103ru\u021ba plin\u0103 cu velin\u021be \u0219i perne se sufocau\/ \u00eentr-un bari\u0219 \u00eenflorat\/ dou\u0103 p\u0103pu\u0219i de porumb cu p\u0103r de m\u0103tase,\/ g\u0103tite frumos\/ cu rochi\u021be de h\u00e2rtie creponat\u0103.\/ Dou\u0103 luni a dormit Agl\u0103i\u021ba cu soacr\u0103-sa \u0219i cu\/ p\u0103pu\u0219ile\/ Nu prea \u0219tia ce-i cu ea.\/ C\u00e2nd a aflat, a fugit acas\u0103\/ Dup\u0103 trei zile a trebuit s\u0103 se-ntoarc\u0103\/ f\u0103r\u0103 p\u0103pu\u0219i,\/ la Vasile, adic\u0103 la casa ei cea mare,\/ N-a avut \u00eencotro.\/ avea cin\u0219pe ani \u0219i era\/ m\u0103ritat\u0103\u201d.
\nPrin povestea satului s\u0103u, Fevronia Spirescu recupereaz\u0103 obiceiuri, tradi\u021bii, mituri, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u0219i oameni care au fost, dar care nu merit\u0103 arunca\u021bi definitiv \u00een uitare, oric\u00e2t de modest\u0103 le-a fost condi\u021bia, oric\u00e2t de banal \u0219i lipsit de str\u0103lucire \u2013 traiul. C\u0103ci, spune poeta pe ultima copert\u0103 a volumului: \u201e\u00cenchin aceste cuvinte firului de iarb\u0103 (\u2026) dar mai ales oamenilor, oamenilor care, chiar f\u0103r\u0103 voia lor, mi-au modelat mintea \u0219i sufletul\u201d.<\/p>\n

*Fevronia Spirescu<\/strong>: \u201eR\u0103d\u0103cinile\u201d<\/em>, Ed. Funda\u021bia Cultural\u0103 Antares, 2017<\/p>\n


\nSilvia Ioana SOFINETI <\/strong>
\n\"\"

Lumea \u00een 49 de proze scurte<\/strong><\/p>\n

Din moto-ul c\u0103r\u021bii, luat din Caragiale, afl\u0103m c\u0103 preferin\u021bele scriitorului Dumitru Augustin Doman nu merg spre \u201eg\u00e2ndirea sus\u201d, adic\u0103 \u00een direc\u021bia pasivei contempl\u0103ri a realului, cu selectarea esen\u021belor pure \u0219i deta\u0219ate de mundan, ci spre realitatea pentru care, cu scopul de a o suporta, ai nevoie de \u201et\u0103lpi groase\u201d, \u00eentr-at\u00e2t este de periculoas\u0103 \u0219i d\u0103t\u0103toare de r\u0103ni \u0219i spaime. \u0218i, \u00eentr-adev\u0103r, lumea pe care o schi\u021beaz\u0103 redactorul revistei de pe Arge\u0219 este una banal\u0103, dar chinuitoare, capabil\u0103 s\u0103 te lase perplex c\u00e2nd consta\u021bi, ca cititor, c\u0103 cele mai m\u0103runte gesturi \u0219i \u00eent\u00e2mpl\u0103ri pot ascunde o \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 tragic\u0103. H\u0103h\u0103itul lui Mironic\u0103, pomanagiul de la \u201eCasa Geta\u201d, este concludent: el spune \u201eA murit hoa\u0219ca de mama\u201d, bucur\u00e2ndu-se c\u0103, pentru pomana mortului, nu mai trebuie s\u0103 depun\u0103 efortul zilnic. \u201eAcum nu mai trebuie s\u0103 ajungem \u00een cap\u0103tul cel\u0103lalt al ora\u0219ului. Avem mortul \u00een cas\u0103\u201d, le comunic\u0103 el celorlal\u021bi locatari, to\u021bi \u201efo\u0219ti\u201d: fo\u0219ti intelectuali (Manuela Bocioac\u0103 a fost dat\u0103 afar\u0103 de la universitate), fo\u0219ti ofi\u021beri (Grig Vasiliuc, \u201eav\u00e2nd cincizeci de ani, dar p\u0103r\u00e2nd de 65\u201d), fo\u0219ti angaja\u021bi, oameni de bine sau oameni de nimic, to\u021bi ajun\u0219i, \u00eentr-un final, s\u0103 fie aduna\u021bi de pe strad\u0103 de \u201eDoamna Geta din strada Plopii f\u0103r\u0103 so\u021b\u201d.
\n\u00cen lumea debusolat\u0103 a schi\u021belor lui Dumitru Augustin Doman scriitorii decad, \u00ee\u0219i schimb\u0103 statutul, devin \u201escriitori de osp\u0103t\u0103ri\u021be\u201d, care folosesc markerul \u00een locul stiloului, \u0219i pielea uman\u0103, \u00een locul colii albe de h\u00e2rtie. Pre\u021burile la b\u0103uturi, tarifele pentru partidele de sex \u0219i maximele indecente, bun s\u0103 fie savurate spre sf\u00e2r\u0219itul chefului, c\u00e2nd be\u021bivii de bani gata se preg\u0103tesc s\u0103 plece acas\u0103, sunt singurele \u201eopere literare\u201d; scuza ar fi c\u0103 omul trebuie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u0219i, pentru a reu\u0219i aceast\u0103 performan\u021b\u0103, nu conteaz\u0103 la ce recurge \u0219i c\u00e2te mizerii e capabil s\u0103 \u00eendure. \u00centr-o lume care \u0219i-a pierdut umanitatea \u0219i sensul, \u201eSuferin\u021ba dintre zece \u0219i o sut\u0103 de milioane de euro\u201d este cel mai mare lux, deputatul Timotei Sc\u0103raru \u00eel experimenteaz\u0103 conform versului de manea \u201eMerg pe drum \u0219i vine banii\u201d, \u0219i ea nu duce, cum ar fi normal, pe calea bisericii, la ac\u021biuni filantropice, la c\u0103in\u021b\u0103 \u0219i \u00eendreptarea p\u0103catelor; dimpotriv\u0103, \u00een lumea noastr\u0103 pe dos, determin\u0103 noi strategii, una mai nebuneasc\u0103 dec\u00e2t alta. C\u0103ci zice Timotei c\u0103tre fiul s\u0103u, semianalfabet, dar cu doctorat \u00een rela\u021bii interna\u021bionale: \u201eUite, drag\u0103 (\u2026), \u021bi-am f\u0103cut vreo trei-patru firme \u0219i \u021bi-am pus \u00een ele vreo 30 de milioane de euro. Facem afaceri \u00eempreun\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 cele cu ter\u021bi, adic\u0103 cu statul. \u00cemi dai un tun, nu m\u0103 sup\u0103r. Banii r\u0103m\u00e2n \u00een familie. C\u00e2nd te prind, te jupoi \u0219i eu, c\u0103 tot a\u0219a, banii r\u0103m\u00e2n \u00een familie\u201d. Partea bun\u0103 a strategiilor de jupuire tat\u0103-fiu este c\u0103 nu se renun\u021b\u0103 la tradi\u021bionala \u0219pag\u0103. \u201eP\u0103i, sigur c\u0103 ne d\u0103m \u0219p\u0103gi. Cum dracu` d\u0103m tunuri reciproc dac\u0103 nu ne d\u0103m \u0219i \u0219p\u0103gi reciproc. Ce, suntem s\u0103lbatici din jungl\u0103?\u201d.
\n\u00cen era internetului \u0219i a \u0219tirilor falsificate, a pelerinajelor inutile la moa\u0219te, a horoscoapelor d\u0103t\u0103toare de speran\u021be false \u0219i a supersti\u021biilor de tip medieval, oamenii caut\u0103 m\u00e2ntuire, un dram de noroc \u0219i evenimente prevestitoare de bine colectiv. Se aleg doar cu frustr\u0103ri \u0219i cu amenin\u021b\u0103ri interminabile de dispari\u021bie, ca \u00een schi\u021ba \u201eMielul negru cu \u0219ase picioare\u201d: \u201eIar la Bucure\u0219ti, politicienii dezbat pro, dar mai ales contra. Bursa se pr\u0103bu\u0219e\u0219te, p\u00e2inea \u0219i benzina \u0219i uleiul \u0219i zah\u0103rul cresc \u00een pre\u021b precum cozonacul de Pa\u0219ti \u00een aluat. E limpede, de la mielul negru cu \u0219ase picioare ni se trag toate. Are dreptate baba \u0219tirb\u0103: e semn de sus, vine sf\u00e2r\u0219itul lumii\u201d.
\nC\u00e2nd oamenii ajung s\u0103 se team\u0103 \u0219i de umbra lor \u0219i s\u0103 ia de bune toate prostiile intens mediatizate, e normal s\u0103 apar\u0103 \u0219i a\u0219a-zi\u0219i profe\u021bi, oameni predestina\u021bi s\u0103 \u00eendrepte lucrurile, s\u0103 fie mai cu \u201emo\u021b\u201d, ca Benone Mo\u021b, pre\u0219edintele Partidului Oamenilor Cinsti\u021bi. Dumitru Augustin Doman r\u00e2de cu decen\u021b\u0103, \u00een sinea lui r\u00e2sul fiind, de fapt, r\u00e2su-pl\u00e2nsu nichitast\u0103nescian, dar, ca autor obiectiv, \u00ee\u0219i las\u0103 personajele s\u0103-\u0219i fac\u0103 de cap \u0219i s\u0103-\u0219i dea \u00een petic f\u0103r\u0103 s\u0103 le cenzureze. \u0218eful POC \u00een\u021belege democra\u021bia \u00een aceea\u0219i manier\u0103 mafiot\u0103 \u00een care o \u00een\u021beleg \u0219i \u0219efii celorlalte partide: \u201edemocra\u021bie este atunci c\u00e2nd vaca are dreptul s\u0103-l aleag\u0103 pe cel care o va mulge\u201d. A spus-o Murphy, dar o crede \u0219i Na\u0219ul, adic\u0103 Benone Mo\u021b, cel care \u0219tie s\u0103 dea \u0219p\u0103gi, s\u0103 ruineze \u00eencrederea popula\u021biei \u00een cinste \u0219i adev\u0103r, s\u0103 recurg\u0103 la \u201edreptul seniorului\u201d de a-\u0219i dezvirgina finele proasp\u0103t c\u0103s\u0103torite \u0219i de a le pl\u0103ti din fondurile partidului pentru supunere \u0219i tandre\u021be.
\nToate valorile unei societ\u0103\u021bi \u2013 incluz\u00e2nd institu\u021bii, fundamente morale, principii \u0219i conduite \u2013 sunt spulberate de valul nociv al profitului cu orice pre\u021b, \u00een primul r\u00e2nd, cu pre\u021bul renun\u021b\u0103rii la umanitate. Personajele lui Doman sunt \u201etipuri contemporane\u201d: politicianul corupt, intrigantul, afaceristul veros, prostituata ascuns\u0103 \u00een vile luxoase sub numele de so\u021bie a cine \u0219tie c\u0103rui mare om de stat, mo\u0219tenitorul semianalfabet, scriitorul f\u0103r\u0103 \u0219ira spin\u0103rii, preotul bi\u0219ni\u021bar etc., etc. Plus, cum e \u0219i normal, poe\u021bi, avoca\u021bi \u0219i publici\u0219ti mai pro\u0219ti dec\u00e2t Farfuridi \u0219i mai canalii dec\u00e2t Ca\u021bavencu, adic\u0103 ni\u0219te Agami\u021b\u0103 Dandanache moderni, odio\u0219i, lipsi\u021bi de umorul involuntar al \u201eneicusorului\/ puicusorului\u201d. Dac\u0103 ar fi tr\u0103it, Caragiale probabil c\u0103 ar fi scris o carte la fel de bun\u0103 s\u0103 te sperie cu adev\u0103rurile din ea. C\u0103ci a\u0219a este cartea \u201eZbateri facile, str\u0103danii futile\u201d: una care strig\u0103 \u00een pustiu \u0219i cheam\u0103 cu disperare m\u00e2ntuirea.<\/p>\n

*Dumitru Augustin Doman<\/strong>: \u201eZbateri facile, str\u0103danii futile\u201d<\/em>, Ed. Bibliotheca, T\u00e2rgovi\u0219te, 2017<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nina Elena PLOPEANU Tudor Cicu: \u201eFata cu smochine\u201d Roman memorialistic, ap\u0103rut la Editura Editgraph \u00een 2016, \u201eFata cu smochine\u201d aduce<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14808"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14808"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14808\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14811,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14808\/revisions\/14811"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14808"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14808"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14808"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}