{"id":14535,"date":"2021-05-06T13:30:34","date_gmt":"2021-05-06T10:30:34","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=14535"},"modified":"2021-05-06T13:30:34","modified_gmt":"2021-05-06T10:30:34","slug":"spatii-culturale-nr-58-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=14535","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 58 (11)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Cristina \u0218TEFAN <\/strong><\/p>\n<p><em>O lum\u00e2nare pe malul Prutului &#8211; VICTOR EN\u0102\u0218OAE<\/em> (roman \u00een lucru dup\u0103 manuscris)<\/p>\n<p>O poveste de dragoste dramatic\u0103 din anii &#8217;50, imediat dup\u0103 \u00eencheierea r\u0103zboiului. \u00cen Bac\u0103u, instalarea comunismului a produs, ca \u00een \u00eentreaga \u021bar\u0103, tragedii familiale, desp\u0103r\u021biri, pierderi. Doi tineri cu suflete curate se \u00eendr\u0103gostesc \u00een timpul liceului, f\u0103r\u0103 a intui vremurile ce vor veni \u0219i desp\u0103r\u021birea ireparabil\u0103 dictat\u0103 de sistemul bol\u0219evic, c\u00e2nd trup din trupul \u021b\u0103rii s-a rupt, cu consecin\u021be de neimaginat: crime, torturi, prizonierat  uciga\u0219&#8230; cei care au sc\u0103pat cu via\u021b\u0103 au r\u0103mas marca\u021bi psihic \u0219i suflete\u0219te pentru totdeauna&#8230;  Un jurnalist al acelor vremuri, nu prea convins de noua or\u00e2nduire, un spirit justi\u021biar, v\u0103zut adesea ca rebel, nareaz\u0103 acest roman, el \u00eensu\u0219i personaj principal. Dac\u0103 Mi\u0219u Certean, poate chiar ziaristul Victor En\u0103\u0219oae,  a fost direct implicat sau nu \u00een aceast\u0103 cutremur\u0103toare poveste, va r\u0103m\u00e2ne la latitudinea cititorului s\u0103 discearn\u0103. Cert este c\u0103 romanul uluie\u0219te, captiveaz\u0103,  dezv\u0103luie lumea politic\u0103 \u0219i social\u0103 din acei ani, f\u0103r\u0103 rabat de la realitate, f\u0103r\u0103 partizanat.  Este anul aniversar al Marii Uniri de la 1918 \u0219i acest roman reflect\u0103 marea \u00eenfr\u00e2ngere din sufletul neamului prin pierderea Basarabiei.<br \/>\nRomanul cu un titlu omagial \u201eO lum\u00e2nare pe malul Prutului\u201d a avut \u00een manuscris \u0219i o alt\u0103 propunere a autorului: \u201eObsesia \u00eentunericului\u201d. Acest titlu este, pe parcursul \u00eentregului roman, oximoronic demonstrat prin permanen\u021ba culorii picturale a naturii, a comuniunii dintre personaje \u0219i natur\u0103, a obiceiurilor rurale \u0219i urbane din zona Bac\u0103ului, redate cromatic, cu lirism \u0219i sensibilitate. Despre impresionismul din literatur\u0103 s-a scris pu\u021bin, ici-colo c\u00e2te un referat cuprinz\u00e2ndu-i pe Flaubert, pe Turgheniev, pe Rainer Maria Rilke. La rom\u00e2ni, simbolismul ar fi fost glisat pe impresionismul pictural. Romanul de fa\u021b\u0103 este unul postimpresionist prin caracteristicile sale de structurare, descrierile momentane ale naturii, iscate prin\/ pe impresia personajelor, coloritul specific dar, mai ales, mirajul exercitat asupra cititorului prin emo\u021bie \u0219i sinceritatea expunerii. Descrierea anotimpurilor, a r\u00e2urilor, a p\u0103durilor din \u00eemprejurimi, sinestezii, imagini \u00een 3D, fac parcurgerea romanului filmic\u0103 \u0219i captivant\u0103, cu at\u00e2t mai mult pentru un cititor b\u0103c\u0103uan, iubitor de meleaguri natale. Prin ochii lui Victor En\u0103\u0219oae, re\u021binem frumuse\u021bi ale jude\u021bului nostru nev\u0103zute \u00een via\u021ba cotidian\u0103, opacizate de rutin\u0103. Tablourile, alteori, sunt onirice, ivite din impresii, sentimente sau chiar din \u00eent\u00e2mpl\u0103rile personajelor, narate de autor. Tablourile sunt terapia obsesiei \u00eentunericului:<br \/>\n\u201ePloaia a \u00eenceput s\u0103 bat\u0103 iar daireaua \u00een burlanul de tabl\u0103 \u0219i l-a adormit pe Mi\u0219u c\u00e2t ai zice pe\u0219te.<br \/>\n&#8230;Se vede pe o plaj\u0103 \u00eentins\u0103, descul\u021b, pe nisipul fierbinte, f\u0103c\u00e2nd slalom printre uria\u0219ele carapace ale broa\u0219telor \u021bestoase, ie\u0219ite la soare. Umbl\u0103 printre ele ca printre poloagele de f\u00e2n, \u00een copil\u0103rie. Arunc\u0103 ochii roat\u0103. Ap\u0103. Ap\u0103. Senin de ap\u0103. F\u0103r\u0103 valuri. O uria\u0219\u0103, nesf\u00e2r\u0219it\u0103 oglind\u0103 albastr\u0103. D\u0103 bine cu insula de nisip auriu, ro\u0219u-auriu. Nu. N-a v\u0103zut, p\u00e2n\u0103 acuma, ap\u0103 \u00eencremenit\u0103 ca asta. Dac\u0103 ai vrea s\u0103 \u00eentri \u00eentr-\u00eensa, parc\u0103 nici nu te-ar primi. Se opre\u0219te locului, l\u00e2ng\u0103 dou\u0103 poloage de sidef.\u201d<br \/>\nLimbajul savuros folosit este specific, tradi\u021bional zonei Bac\u0103u, de prin anii 40-60. L-am auzit \u00een copil\u0103rie, unele expresii \u0219i locu\u021biuni verbale \u00eenc\u0103 se folosesc de genera\u021biile acelor ani, dar multe arhaisme \u0219i regionalisme s-au pierdut. Era un limbaj moldovenesc, bl\u00e2nd, dulce, dar, prin proverbialitate, plin de \u00eenv\u0103\u021b\u0103turi \u0219i sfaturi \u00een\u021belepte. Limbajul de atunci reflect\u0103 caracterul oamenilor, educa\u021bia lor str\u0103mo\u0219easc\u0103, moralitatea, de aceea romanul  \u201eO lum\u00e2nare pe malul Prutului\u201d r\u0103m\u00e2ne un document istoric, de fapte, lingvistic \u0219i poate deveni subiect de literatur\u0103 comparat\u0103 oric\u0103rui filolog, oric\u0103rui istoric literar. Reg\u0103sesc perfect expresii, locu\u021biuni verbale, pe care le foloseau p\u0103rin\u021bii mei, bunicii. Azi pierdute din limbajul zonei Bac\u0103u: Tiva!- a pleca inopinat, ca din pu\u0219c\u0103, poloage de f\u00e2n &#8211; pale de f\u00e2n, postat\u0103; \u201eC\u00e2nd a primit scrisoarea a s\u0103rit de pe fix? A primit scrisoarea \u0219i tiva! Ce Mi\u0219u? Ce Jenic\u0103? Tiva! Face el o prostie, face. E nebun\u201d; \u201ef\u0103c\u00e2nd slalom printre uria\u0219ele carapace ale broa\u0219telor \u021bestoase, ie\u0219ite la soare. Umbl\u0103 printre ele ca printre poloagele de f\u00e2n, \u00een copil\u0103rie\u201d.<\/p>\n<p><em><strong>Fragment de roman, spre exemplificare: <\/strong><\/em><\/p>\n<p>                   <strong>O lum\u00e2nare pe malul Prutului<\/strong><\/p>\n<p>\u201eDar timpul trece, trece repede. \u0218i, iat\u0103, iar vin semne de prim\u0103var\u0103. Coastele dealurilor sunt ca ni\u0219te vaci b\u0103l\u021bate. Colo z\u0103pad\u0103, colo, nu. O s\u0103 mai ning\u0103, o s\u0103 mai ning\u0103, dar puterea iernii s-a dus. Dac\u0103 au ap\u0103rut b\u0103bu\u021bele \u00een pia\u021b\u0103, cu buche\u021bele de ghiocei, gata. Ca m\u00e2ine apar viorelele, topora\u0219ii. Prin lunci va \u00eenflori cornul. El e primul. Cornul. Cop\u0103cel at\u00e2t de modest \u0219i, totu\u0219i, \u00eei treze\u0219te lui Mi\u0219u amintiri, de parc\u0103 s-ar face cor\u0103bii sau viori din lemnul lui. Nu, nu se fac viori. Se fac cele mai bune cozi de bici. C\u00e2nd aveam acas\u0103 cal \u0219i c\u0103ru\u021b\u0103 &#8211; \u00eentoarce Mi\u0219u timpul \u00eenapoi &#8211; \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 m\u0103 joc; una, dou\u0103 cu biciul. Plesneam tot ce \u00eent\u00e2lneam \u00een cale. Mai ales \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 retez frunze de brusture dintr-o lovitur\u0103 iute. Dar mereu se rupea coada biciului, c\u0103 era de r\u0103chit\u0103. P\u00e2n\u0103 mi-a zis mo\u0219 Tudose ce s\u0103 fac. M\u0103i Mi\u0219ule, dac\u0103 tot ai obiceiul \u0103sta \u2013 zice \u2013 obiceiul de-a te juca cu biciul, semn c\u0103 cine \u0219tie ce mare cavalerist o s\u0103 ajungi, apoi caut\u0103 s\u0103 faci coad\u0103 la bici din lemn de corn. R\u0103chita-i m\u0103m\u0103lig\u0103. Cornu-i cri\u021b\u0103.   N-are moarte. Cum s\u0103 faci? \u00ce\u021bi spun eu cum s\u0103 faci. Te duci, colo, \u00een lunc\u0103, la vremea dezghe\u021bului. Te duci de mai multe ori, p\u00e2n\u0103 vezi ni\u0219te cop\u0103cei, ni\u0219te tufani \u00eenflori\u021bi \u0219i f\u0103r\u0103 frunze. Cu flori galbene, a\u0219ezate a\u0219a, ca ni\u0219te umbrelu\u021be. Ei, dup\u0103 asta s\u0103 \u0219tii c\u0103 \u0103la-i corn. Pui \u0219i tu un semn, ceva, p\u00e2n\u0103 nu-i cade floarea. Legi o cordic\u0103 ro\u0219ie, de-o pild\u0103. Sau te str\u0103dui s\u0103 \u021bii minte. C\u0103, pe urm\u0103, dac\u0103-i cade floarea, nu mai \u0219tii care-i. De-acolo, \u00ee\u021bi iei de coad\u0103 de bici. Dar nu-i bine s\u0103 tai c\u00e2nd e-n floare. Nu-i bine. E prea fraged. Mai a\u0219tep\u021bi. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd nu-i r\u0103u s\u0103 mai treci pe acolo. Ca s\u0103 nu ui\u021bi. \u0218i tocmai \u00een var\u0103 tai vergile bune de coad\u0103 de bici. \u00ce\u021bi faci trei, patru corzi. Le jupoi de coaj\u0103. Vergile. Neap\u0103rat. Numai a\u0219a se face cri\u021b\u0103. \u0218i ai grij\u0103 s\u0103-i tai nodurile ras cu varga, \u00eenc\u0103 din verde. Dar nu toate. Spre v\u00e2rf, la partea sub\u021bire, dou\u0103 noduri s\u0103 le la\u0219i a\u0219a, de dou\u0103 santime, \u00een dou\u0103 p\u0103r\u021bi, \u00eentre care se leag\u0103 biciul. Asta ca s\u0103 nu-\u021bi fug\u0103 iu\u0219ca. A\u0219a cozi de bici nu reu\u0219e\u0219ti tu s\u0103 rupi nici p\u00e2n\u0103 pleci la armat\u0103&#8230; amintiri. \u00cemi place cornul. Curajos la \u00eenflorire, a\u021bos, elastic. Modest pe dinafar\u0103, dar cu personalitate&#8230; ascuns\u0103. oare-i bine a\u0219a? s\u0103-\u021bi ascunzi personalitatea? \u00cen vremurile astea, poate c\u0103 da. Numai s\u0103 ai ce ascunde&#8230; Un as \u00een m\u00e2nec\u0103, bun la orice confruntare.\u201d<\/p>\n<p>Personajele principale, un ziarist  al anilor &#8217;50, un sondor \u0219i un miner, lua\u021bi de valul aprig al industrializ\u0103rii \u0219i propagandei agresive a \u00eenceputului comunismului rom\u00e2nesc, \u00ee\u0219i concentreaz\u0103 eforturile \u00een repararea\/ reg\u0103sirea unei iubiri imposibile, dar care, dup\u0103 ani de suferin\u021be inimaginabile, nu s-a stins. Din medii culturale diferite, din ora\u0219e ale jude\u021bului Bac\u0103u, diferite \u0219i ele, cei trei tineri dezvolt\u0103 o rela\u021bie frumoas\u0103 de prietenie. Acest tip de rela\u021bionare \u00eentre oameni este la fel de specific\u0103 epocii ca \u0219i limbajul de comunicare folosit. Scrisorile, vorbitul rar la telefon, \u00eent\u00e2lnirile amicale din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, modul acela respectuos de a-\u021bi trata prietenul venit \u00een vizit\u0103, ospitalitatea, adresarea pedant\u0103, grija de a nu vorbi \u00een plus sau de a nu gafa, dar, \u00een acela\u0219i timp, statornicia \u0219i ajutorul \u00een prietenie sunt c\u00e2teva repere ale comunic\u0103rii \u0219i rela\u021bion\u0103rii \u00eentre oameni dup\u0103 r\u0103zboi. Era o epoc\u0103 a bunului sim\u021b, a prieteniei \u0219i ajutorului dintre oameni dup\u0103 o perioad\u0103 cu mari pierderi omene\u0219ti \u0219i suflete\u0219ti la cei r\u0103ma\u0219i \u00een via\u021b\u0103. Acel mod omenos de rela\u021bionare s-a pierdut definitiv, acum, la 70 de ani de la r\u0103zboi; dialogurile din roman pot ap\u0103rea false, for\u021bate, pentru cititorii tineri, forma\u021bi cu literatura agresiv\u0103 de azi, cu limbajul colocvial \u00eenspre licen\u021biozitate&#8230; dar istoric vorbind, acest limbaj \u0219i acest sentiment al prieteniei dezinteresate, curate, le r\u0103m\u00e2n cunoscute multor genera\u021bii: l-au folosit, l-au transmis \u0219i, iat\u0103, Victor En\u0103\u0219oae l-a contemplat literar \u0219i artistic. <\/p>\n<p>,,-\tN-am \u00een\u021beles nimic. De unde vii tu, de fapt? Cum adic\u0103 ai venit ,,\u00een \u021bar\u0103\u201d? Da&#8217; unde ai fost?<br \/>\n&#8211;\tPrizonier la ru\u0219i, Jenic\u0103. Prizonier. Un fel de prizonier, de fapt.<br \/>\n&#8211;\tCe prizonier, m\u0103? Ce prizonier? C\u0103, la r\u0103zboi  n-ai fost. La sf\u00e2r\u0219itul r\u0103zboiului nici eu nici tu nu aveam dou\u0103zeci de ani. Ce prizonier?<br \/>\n&#8211;\tTu \u0219tii c-am fugit de acas\u0103. \u0218tii?<br \/>\n&#8211;\t\u0218tiu. Zicea \u021ba\u021ba Catrina c-ai fugit cu o&#8230; iubi\u021bic\u0103. O basarabeanc\u0103. A\u0219a-i.<br \/>\n&#8211;\tA\u0219a-i. Am fugit cu ea. Cu basarabeanca. M\u0103, eram mort dup\u0103 ea. Era frumoas\u0103. Ni\u0219te ochi\u2026 \u0219i a\u0219a-i c\u0103dea p\u0103rul pe spate. \u0218i de\u0219teapt\u0103. Avea carte mai mult\u0103 ca mine. \u0218i ruse\u0219te. \u0218tia \u0219i ruse\u0219te. Mama, \u0219tii cum e mama. Ea voia o nor\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 cas\u0103. Cu p\u0103m\u00e2ntul, cu animalele, cu buc\u0103t\u0103ria. Asta, Lili, nu avea s\u0103 se lase de fabric\u0103 pentru p\u0103m\u00e2nt. Intrase la textile, la Izvoranu. Treab\u0103 de femeie \u0219i leaf\u0103 buni\u0219oar\u0103. Eram de-o seam\u0103. Dar \u0219tii cum \u00eei. B\u0103iatul la dou\u0103zeci, f\u0103r\u0103 armata f\u0103cut\u0103, nu-i de \u00eensurat. Iar fata, la dou\u0103zeci, \u00eencepe s\u0103 se treac\u0103. De asta zicea mama c\u0103-i mai mare ca mine. C\u0103 nu-i pl\u0103cea, de aia zicea. N-o vedea potrivit\u0103. \u0218i spunea minciuni ca s\u0103-i dea dreptate satul.<br \/>\n&#8211;\tA\u0219a am auzit \u0219i eu dup\u0103 ce-ai plecat. C\u0103 era mai mare. C\u0103 te juca pe degete&#8230;<br \/>\n&#8211;\tP\u0103i, m\u0103 juca. C\u0103 \u021bineam la ea. Recunosc. Dac\u0103 n-o vedeam o zi, eram turbat.  Dac\u0103 m-ar fi tras \u00een iad, \u00een iad m-a\u0219 fi dus. Ca s\u0103 n-o pierd. Z\u0103u!<br \/>\n&#8211;\tDa&#8217; ce? Te g\u00e2ndeai c-o pierzi? Ea nu te iubea?<br \/>\n&#8211;\tBa da! M\u0103 iubea. Alta era povestea. Ea voia s\u0103 \u0219tie ce e cu familia ei. C\u0103 ea, nu \u021bi-am spus, venise singur\u0103. P\u0103rin\u021bii ei r\u0103m\u0103seser\u0103 la Chi\u0219in\u0103u. Atunci \u00een 1940, vara, atunci c\u00e2nd ne-au luat ru\u0219ii Basarabia. F\u0103r\u0103 r\u0103zboi. F\u0103r\u0103 lupte, c\u0103 regele nu s-a opus. I-a l\u0103sat s-o ia. \u0218tie toat\u0103 lumea. \u0218i-au luat-o. C\u0103-mi \u0219i povestea Lili. Fata. Au venit ru\u0219ii \u0219i s-au f\u0103cut st\u0103p\u00e2ni. \u0218i le-au spus la rom\u00e2ni: cine vrea s\u0103 plece \u00een Rom\u00e2nia, s\u0103 plece \u00eentr-o zi dou\u0103. Pe urm\u0103 \u00eenchid grani\u021ba. Mul\u021bi au l\u0103sat \u0219i cas\u0103 \u0219i mas\u0103 \u0219i s-au n\u0103pustit spre grani\u021b\u0103, noua grani\u021b\u0103 \u0219i fosta grani\u021b\u0103, cum ar veni. Pe Prut.<br \/>\nArmata rom\u00e2n\u0103 se retr\u0103gea \u00een ordine. Popula\u021bia se retr\u0103gea cu fric\u0103. \u00cen panic\u0103. Civilii nu mai aveau loc \u00een trenuri. C\u0103ru\u021bele mergeau alandala. Unele \u00eencet, buc\u0219ite de povar\u0103. Altele, \u00een galopul cailor, iar oamenii din ele \u2013 numai cu ce era pe ei. Cei mai mul\u021bi pe jos. Cu ceva \u00een spate, pe jos. Mii \u0219i mii de oameni. \u0218i ea, Lili, printre ei. Ai ei n-au vrut s\u0103 plece din Chi\u0219in\u0103u. Ea a plecat. Cu voia lor. C\u0103 i-au zis \u2013 cum \u00eemi povestea ea \u2013 du-te fato, du-te. Noi nu mai suntem tineri, nu mai avem c\u0103utare. R\u0103m\u00e2nem. Ce-o fi o fi. Tu du-te! Rom\u00e2nu-i om bun, du-te! E\u0219ti t\u00e2n\u0103r\u0103. \u00cenve\u021bi, munce\u0219ti, tr\u0103ie\u0219ti. Te m\u0103ri\u021bi repede, ca s\u0103 aib\u0103 cineva grija ta. A\u0219a i-au zis ai ei \u2013 cum povestea ea. S-au pupat, au pl\u00e2ns, \u0219i ea cu greu a ajuns \u00een Rom\u00e2nia. Rom\u00e2nia ciuntit\u0103, bearc\u0103, str\u00e2ns\u0103 numai p\u00e2n\u0103 la Prut.<br \/>\n&#8211;\tDe una singur\u0103, a\u0219a?<br \/>\n&#8211;\tDa, Jenic\u0103. Nu-\u021bi mai zic prin c\u00e2te a trecut. Nu numai ea. To\u021bi. To\u021bi refugia\u021bii au \u00eendurat chinurile iadului: fric\u0103, foame, sete, oboseal\u0103. Tot pe grab\u0103, pe grab\u0103, s\u0103 nu se \u00eenchid\u0103 grani\u021ba. M\u00e2na\u021bi de fric\u0103, mai r\u0103u ca de biciul lui Attila. C\u0103 Basarabia, gata, nu mai era Rom\u00e2nia, cum fusese de la unire. Nu. Era, crucea mamei lor, altceva. C\u0103 nici Rusie, nici Rom\u00e2nie nu era.<br \/>\n&#8211;\tPe urm\u0103 s-a pornit r\u0103zboiul, nu? S-a eliberat Basarabia.<br \/>\n&#8211;\tNu, Jenic\u0103. \u00cenc\u0103 nu se st\u00e2rnise r\u0103zboiul. C\u0103, \u0219tii, a fost un an de pace. Dintr-o var\u0103 \u00een cealalt\u0103 var\u0103. Tocmai \u00een anul acela, \u00een prim\u0103vara lui 1941, ne-am cunoscut. Cu Lili. Eu, b\u0103iat de pr\u0103v\u0103lie \u0219i elev de liceu \u00een particular, teleleu prin t\u00e2rg, prin parc, pe unde se mai \u00eent\u00e2mpla o  distrac\u021bie, o fanfar\u0103, ceva. Ea era elev\u0103 chiar la liceu. St\u0103tea la internat. De la o serbare la iarb\u0103 verde, \u00eentr-o duminic\u0103 din mai. Cam a\u0219a ceva. De acolo a pornit totul. La cei \u0219aisprezece ani ai no\u0219tri, nu e de mirare. Ne-am \u00eendr\u0103gostit. Din prima. Auzi? Din prima!<br \/>\nPe urm\u0103, cum zici tu, s-a st\u00e2rnit r\u0103zboiul. \u00cen scurt. La o lun\u0103 \u0219i ceva. Apoi ne-am tot v\u0103zut \u00een anii r\u0103zboiului. \u0218i-am crescut. Ea a \u00eenceput s\u0103 lucreze la fabric\u0103, a\u0219a cum spuneam, iar eu am avansat de la servitor de curte, la v\u00e2nz\u0103tor la pr\u0103v\u0103lie. Patronul m-a avansat. C\u0103 eram la patron. Nu-mi pl\u0103cea agricultura, s\u0103 m\u0103 tai. Nu-mi pl\u0103cea. \u0218i a\u0219a, parc\u0103 dintr-o dat\u0103, ne-am trezit c\u0103 nu mai eram copii. Ea, c\u0103 e timpul s\u0103 se m\u0103rite; eu, c\u0103, musai, m\u0103 \u00eensor cu ea. B\u0103tr\u00e2nii ei n-o c\u0103inau c\u0103-i singur\u0103 aicea. Nici n-o chemau \u00eenapoi la Chi\u0219in\u0103u. C\u0103, acuma, Basarabia era din nou a noastr\u0103. Ar fi putut s-o cheme. Dar nu. Ce era \u00een capul lor, nu \u0219tiu. \u00cent\u00e2i i-au trimis o vorb\u0103 prin cineva, dup\u0103 ce ea le scrisese unde e \u0219i cum. Asta, ca s\u0103 \u00een\u021belegi bine, era dup\u0103 ce Antonescu eliberase Basarabia. O voiau pe ea aranjat\u0103, m\u0103ritat\u0103 \u0219i, pe urm\u0103 s\u0103 vin\u0103 \u0219i ei de tot. Acolo nu li se p\u0103rea sigur. A\u0219a ziceau: aici nimic nu e sigur.  \u00ce\u0219i scriau. Lili nu-mi prea spunea ce scriu ai ei. Doar a\u0219a, c\u00e2te ceva. Eu m\u0103 miram c\u0103 nu se duce m\u0103car s\u0103-i vad\u0103. C\u0103 acuma, cum-necum, era lini\u0219te \u00een Moldova ei. Adic\u0103 \u00een Basarabia. Era lini\u0219te. R\u0103zboiul, frontul, vreau s\u0103 zic, se dusese departe. Spre Bug, \u00eencolo. Ea \u00eemi tot spunea c\u0103 se teme s\u0103 nu piard\u0103 serviciul. Dup\u0103 o vreme, cei de la Chi\u0219in\u0103u \u00eencepuser\u0103 s\u0103 se team\u0103 c\u0103 iar vin ru\u0219ii. \u00cei scriau ei, a\u0219a, pe departe. C\u0103 mi-a zis \u00eentr-o zi: uite ce scrie tata aici. \u0218i am citit: \u201estai acolo, c\u0103 stai bine. Ce te faci dac\u0103 ei vin iar\u0103\u0219i \u00eenapoi.\u201d Ai \u00een\u021beles? \u2013 zice. Nu prea \u2013 zic. Care ei? Cine s\u0103 vin\u0103 iar\u0103\u0219i? Zic. Ru\u0219ii! \u2013 zice. La ei se refer\u0103. A\u0219a cred \u2013 zice. Nu? \u0219i se uit\u0103 la mine ca la o barc\u0103 de salvare. Se g\u00e2ndea cu groaz\u0103 c\u0103 rom\u00e2nii de acolo, care s-au bucurat de eliberarea Basarabiei \u0219i au primit cu flori armata rom\u00e2n\u0103, puteau s\u0103 fie m\u0103cel\u0103ri\u021bi din r\u0103zbunare. C\u0103 avea \u0219i cine s\u0103-i p\u00e2rasc\u0103. Dup\u0103 cum spunea ea, erau \u0219i multe familii de ru\u0219i \u00een cartierul lor. Dar, ce zic eu, \u00een tot Chi\u0219in\u0103ul. Cu c\u00e2t cre\u0219tea frica \u00een ea, cu at\u00e2ta \u00eemi povestea mai mult despre ce-i acolo \u0219i se \u00eenl\u0103n\u021buia mai str\u00e2ns de mine.<br \/>\n&#8211;\tAvea dreptate, Ioane.<br \/>\n&#8211;\tDa, a avut dreptate. N-a trecut mult \u0219i a \u00eenceput s\u0103 se vorbeasc\u0103 \u0219i la noi c\u0103 frontul, \u00een loc s\u0103 se duc\u0103, venea \u00eenapoi. Aproape nu se mai ferea lumea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 nem\u021bii erau b\u0103tu\u021bi, ba colo, ba dincolo. C\u0103, de florile m\u0103rului, nu se retr\u0103geau ei. Acuma \u0219tii \u0219i tu cum \u0219tiu \u0219i eu. Asta era dup\u0103 ce nem\u021bii luaser\u0103 o b\u0103taie la Stalingrad de-a r\u0103mas de poveste.  Eu de la ea aflasem de Stalingrad. \u0218i ne \u00eentrebam unul pe altul: unde o fi Stalingradul \u0103sta? \u0218i nici c\u0103 l-am aflat. C\u0103 nu erau h\u0103r\u021bi. \u0218i nici me\u0219teri mari la c\u0103utat nu eram. Ce era sigur, era sigur: frontul venea \u00eenapoi.<br \/>\n&#8211;\t\u0218i Lili a ta?<br \/>\n&#8211;\tA, da. C\u0103 de ea povesteam. O vedeam tot mai speriat\u0103. Trecea zi de zi pe la o b\u0103tr\u00e2n\u0103 care \u021binea un debit de tutun \u0219i avea ziare proaspete. Se vede c\u0103-i spusese b\u0103tr\u00e2nei cam \u00een ce situa\u021bie se afl\u0103, c\u0103 o l\u0103sa baba pe Lili s\u0103 se uite prin ziare, f\u0103r\u0103 s\u0103 le cumpere. Se uita numai la ce se scria despre front. Apoi \u00eemi spunea: se apropie, se apropie! Cu groaz\u0103, v\u0103z\u00e2nd-o cum se fr\u0103m\u00e2nt\u0103 \u0219i c\u00e2t de nesigur\u0103 se sim\u021bea, de parc\u0103-i fugea p\u0103m\u00e2ntul de sub picioare, i-am zis \u00eentr-o zi: e\u0219ti singur\u0103 aici, de aia \u021bi-e fric\u0103. Iaca \u2013 \u00eei zic \u2013 nu mai a\u0219tept\u0103m p\u00e2n\u0103 ne-om face o cas\u0103. M\u0103rit\u0103-te cu mine, acuma. Acuma! \u00cen doi e altfel. A pl\u00e2ns \u0219i a zis: da, dar nu acuma. Voia \u00eent\u00e2i s\u0103 vad\u0103 ce se alege de p\u0103rin\u021bi. C\u0103 vin, vin ru\u0219ii. \u0102\u0219tia \u2013 zicea \u2013 nu \u0219tiu s\u0103 se opreasc\u0103. Dac\u0103 au luat-o \u00eencoace, apoi vin. Cum beau vodca, a\u0219a sunt \u00een toate. Nu \u0219tiu s-o bea \u00eencet \u0219i s\u0103 se opreasc\u0103 atunci c\u00e2nd trebuie. Nu. Ei dau paharul dintr-o dat\u0103 peste cap. \u0218i  pe-al doilea. \u0218i pe-al treilea. Nu \u0219tiu c\u00e2nd s\u0103 pun\u0103 fr\u00e2n\u0103. A\u0219a sunt.<br \/>\n&#8211;\tA mai trecut o vreme. I-am dat dreptate. Veneau ru\u0219ii. Linia frontului era tot mai aproape. La un moment dat, asta \u0219tii \u0219i tu, eram gata s\u0103 fugim prin p\u0103duri, prin mun\u021bi. S\u0103 nu cumva s\u0103 le st\u0103m \u00een cale ru\u0219ilor. Pe urm\u0103 lumea a zis: ce-o fi, o fi. \u00cen fond ei se r\u0103zboiesc cu nem\u021bii \u0219i cu ce-a mai r\u0103mas din armata rom\u00e2n\u0103, nu cu civilii, cu babele \u0219i cu copiii. \u0218i au r\u0103mas mai to\u021bi pe l\u00e2ng\u0103 cas\u0103. Pu\u021bini s-au refugiat \u00eenspre Bucure\u0219ti, Craiova sau mai \u0219tiu pe unde. Tot pu\u021bini au fost \u0219i cei care \u0219i-au l\u0103sat gospod\u0103riile de prin satele a\u0219ezate la \u0219osea, ca s\u0103 se duc\u0103 prin locuri mai ascunse. Eu, ca \u0219i tine, m-am luat dup\u0103 cei care ziceau: ce mi-s nem\u021bii, ce mi-s ru\u0219ii? Tot un drac. Om tr\u0103i \u0219i n-om muri.<br \/>\n&#8211;\tA\u0219a-i, a\u0219a-i, Ioane. Judecata oamenilor cam asta era.\u201d<\/p>\n<p>\u00cen anul Unirii, 2018, romanul <em>O lum\u00e2nare pe malul Prutului<\/em> al lui Victor En\u0103\u0219oae va fi un dar omagial fra\u021bilor de peste Prut \u0219i literaturii rom\u00e2ne!<\/p>\n<p><strong><br \/>\nDiana VRABIE <\/strong><\/p>\n<p><strong>COR \u00ceN IA\u0218UL CENTENAR<\/strong><\/p>\n<p>O sut\u0103 de voci lirice evoc\u0103 Ia\u0219ul \u00een Anul Centenar 2018. Fiecare cu timbrul \u0219i marca sa, cu instrumentarul \u0219i ingredientele stilistice, cu tematica \u0219i inova\u021biile de limbaj. Sunt, de fapt, conjugate, \u00eentr-o mi\u0219c\u0103toare reveren\u021b\u0103 f\u0103cut\u0103 a\u0219ez\u0103rii care a leg\u0103nat Unirea, \u00een anul de gra\u021bie 1918. F\u0103r\u0103 false patetisme, f\u0103r\u0103 ostenta\u021bii bovarice, f\u0103r\u0103 chingi ideologice: emo\u021bii de \u00eenalt\u0103 puritate apoteotic\u0103. Un dialog \u2013 altfel zis \u2013 \u00eentre trecut \u0219i prezent, pe un intens fundal liric, despre acela\u0219i cochet suprapersonaj, Ia\u0219ul, pe care \u00eel \u0219tim deopotriv\u0103 \u0219i grav, \u015fi ludic, luxuriant ori modest, exuberant sau nostalgic, cum s-a impus de-a lungul vremii. Iat\u0103-l aici, \u00een aceast\u0103 oglind\u0103, pe c\u00e2t de fidel\u0103, pe at\u00e2t de oximoronic\u0103.<br \/>\nO sut\u0103 de poe\u021bi, ie\u0219eni \u0219i neie\u0219eni, din promo\u021bii \u0219i genera\u021bii diferite (fo\u0219ti junimi\u0219ti, moderni\u0219ti \u0219i postmoderni\u0219ti, soneti\u0219ti, epigrami\u0219ti, rondeli\u0219ti, figuri consacrate \u0219i \u00eencep\u0103tori) \u00ee\u0219i unesc vocile, la or\u0103 festiv\u0103, pentru a \u00een\u0103l\u021ba un imn \u201eora\u0219ului de basme, cu contururi iluzorii\u201d (G. Top\u00eerceanu). Din aceast\u0103 polifonie \u0219i varietate contrapunctic\u0103, sper\u0103m s\u0103 rezulte imaginea unui Ia\u0219i autentic, a\u0219a cum a fost surprins de ie\u0219enii mai vechi (Ioan Ianov, Mihai Codreanu, George Lesnea) \u0219i cei mai noi (Cassian Maria Spiridon, Valeriu Stancu, Radu Andriescu, Mihai Leoveanu), de boto\u0219\u0103nenii Gellu Dorian, Paul Gorban, Vasile Iftime, de bucure\u0219tenii Ion Minulescu, G. Top\u00eerceanu, de basarabenii Nicolae Popa, Leo Butnaru, Irina Nechit    \u0219. a. Arhitectonica muzical\u0103 proiecteaz\u0103 un Ia\u0219i \u201emelancolic \u0219i t\u0103cut\u201d (G. Top\u00eerceanu), \u201e\u00eengr\u0103dit de verzi coline\u201d (Mihai Codreanu), ce se \u00eentinde \u201eca un zeu de albe monumente\u201d (Demostene Botez), \u201eora\u0219 \u00een care Eminescu visa pe uli\u021bi cu salc\u00e2mi\u201d (Eusebiu Camilar). Sentimentalismul interbelic (\u201eRev\u0103d ora\u0219ul pribegiei mele \u2013 Nepre\u021buit motiv de inspirare &#8230;\u201d (Ion Minulescu) este completat de ludicul \u0219i ironia (post)modernist\u0103 (\u201eCa o alveol\u0103 se deschide ora\u015ful\/ trenuri de lumin\u0103 se revars\u0103\/ pe Cele \u015eapte Coline\u201d, Nicolae Turtureanu), \u00eentr-o necesar\u0103 \u201eRetrospectiv\u0103 sentimental\u0103\u201d (Ion Minulescu), c\u00e2nd \u201epostmoderni\u015ftii dorm\u201d, iar \u201ebuciumul tace cu jale\u201d (Daniel Corbu). Cert este c\u0103, \u00een registrul liric, Ia\u0219ul devine mult mai expresiv \u0219i mai complex \u00een cuprinderi aproape antinomice: dinamic \u0219i contemplativ, ursuz \u0219i sociabil, roturier \u0219i distins, comun \u0219i aristocratic, beneficiind de abord\u0103ri inclusiv persiflante, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een Od\u0103 c\u0103tr\u0103 Bahlui de Vasile Alecsandri.<br \/>\nAp\u0103rut\u0103 la ini\u021biativa Editurii Junimea, antologia \u201eO sut\u0103 de voci lirice. Cor \u00een Ia\u0219ul Centenar\u201d se structureaz\u0103 pe criteriul tematic instituit de toposul Ia\u0219ului evocat de trei registre de poe\u021bi, ce \u00eei (re)\u00eennoiesc, fiecare \u00een manier\u0103 proprie, esen\u021ba complex\u0103.  Textele contureaz\u0103, \u00een cele din urm\u0103, imaginea Ia\u0219ului, cu tectonica sa specific\u0103, cu schimb\u0103rile de cod inerente, de la muzeificare p\u00e2n\u0103 la persiflare. Este ref\u0103cut\u0103 \u00eentreaga hart\u0103 geografic\u0103 \u0219i metaforic\u0103 a Ia\u0219ului, de la Bahlui (\u201ePlopii f\u0103r\u0103 so\u021b pe Bahlui\u201d, de Dionisie Vitcu) p\u00e2n\u0103 la lacul Ciric (\u201ePe malul lacului Ciric\u201d, de Liviu Antonesei), de la Moara de Foc (\u201eMoara de foc\u201d de Slavco Alm\u0103jan) p\u00e2n\u0103 la la R\u00e2pa Galben\u0103 (\u201eNunt\u0103 pe R\u00e2pa Galben\u0103\u201d, de Paul Gorban). R\u00e2nd pe r\u00e2nd, Ia\u0219ul este surprins \u00een noapte (\u201eNoapte la Ia\u0219i\u201d, de Daniel Corbu) \u0219i diminea\u021ba (\u201eDimine\u021bi ie\u0219ene\u201d, de Dumitru Vacariu), \u00een ploaie (\u201ePlou\u0103 \u00een Ia\u0219i\u201d, de George B\u0103d\u0103r\u0103u), toamna (\u201eToamn\u0103 la Ia\u0219i\u201d, de Constantin Sturzu) \u0219i iarn\u0103 (\u201eIa\u0219ii \u00een mantie alb\u0103\u201d, de Dionisie Vitcu): momente care grefeaz\u0103 cu for\u0163a lor percep\u0163ia \u015fi constr\u00e2ng subtil perspectiva.<br \/>\nAntologia \u00eencearc\u0103 s\u0103 impun\u0103, cu inevitabile \u201epierderi\u201d (sau, m\u0103 rog, exager\u0103ri), o constela\u021bie tematic\u0103 plan\u00e2nd peste vechea cetate. Ca surs\u0103 de inspira\u021bie, \u00een primul r\u00e2nd (\u015fi poate ca model, de ce nu), de\u015fi nu e deloc lipsit de interes, \u015fi estetic, \u015fi sociologic, spectacolul proiec\u0163iei sale, \u00een pandant cu sensibilitatea perioadelor. Avem deci, odat\u0103 cu perspectiva liric\u0103, \u00eentins\u0103 de la pa\u015fopti\u015fti p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, \u015fi o mic\u0103 istorie a percep\u021biei \u00een func\u0163ie de dominantele cut\u0103rui sau cut\u0103rui moment.<br \/>\nPa\u0219opti\u0219tii, indiferent de modul de abordare (ludic\u0103, parodic\u0103, persiflant\u0103, bonom\u0103, grav\u0103 sau ironic\u0103) evoc\u0103 \u201eora\u0219ul marilor zidiri\u201d cu pasiune inoxidabil\u0103, ridic\u00e2ndu-i c\u00e2nt\u0103ri imnice. Perspectiva mitico-legendar\u0103 va fi continuat\u0103 de junimi\u0219tii romantici care v\u0103d \u00een \u201eb\u0103tr\u00e2nul Ia\u0219i\u201d, un m\u0103re\u021b templu, \u201eal muzelor loca\u0219\u201d, \u201eleag\u0103n de m\u0103rire\u201d (\u201eOd\u0103 la inaugurarea Teatrului Na\u021bional din Ia\u0219i\u201d de Ioan Ianov), peste care trece somptuos \u201eUmbra lui Istrate Dabija-vod\u0103\u201d (Mihai Eminescu).<br \/>\nInterbelicii (Dimitrie Anghel, Demostene Botez, Eusebiu Camilar, Otilia Cazimir, Mihai Codreanu, Ion Minulescu, G. Top\u00eerceanu) cultiv\u0103 o mitologie a Ia\u0219ului patriarhal, contemplativ, simbolic, sentimental, grevat de \u201epovestea vremilor celor senine\u201d, de \u201elini\u0219tea pe \u00eenserat\u201d sau de \u201eumbra de pe dealuri\u201d, c\u00e2nd octombrie c\u00e2nt\u0103 seara \u201edin frunze moarte la Copou\u201d, iar din Galata, \u201eumbre pale se-ntind \u00een jos\u201d.<br \/>\nProtagonistul T\u00e2rgului-amar se contureaz\u0103 heteroclitic din r\u00e2ndurile convergente \u0219i complementare ale moderni\u0219tilor \u0219i postmoderni\u0219tilor. Un ora\u0219 cu tihn\u0103 patriarhal\u0103 \u0219i deschidere spre tensiunile modernit\u0103\u021bii \u0219i (\u00een)semnele postmodernit\u0103\u021bii. Un ora\u0219 al celor \u201econdamna\u021bi s\u0103 duc\u0103 vecia mai la vale\u201d, vis\u00e2nd \u201ecuceriri epocale, pe treptele B\u0103ii Centrale\u201d, cu str\u0103zi ce-alunec\u0103 \u201epe-un suflet de tejghele\u201d, unde \u201estatui dedate reveriei, nasc existen\u021be desuete\u201d \u2026<br \/>\nOricum, Ia\u015ful mitic, ideal, Ia\u015ful \u00een dimensiunea lui fabuloas\u0103 \u015fi, de ce nu, etern\u0103, se adun\u0103 laborios din aceste reflexe ale unor st\u0103ri de spirit pe care le-a provocat de-a lungul vremii. \u00cei \u00eenchin\u0103m, cu emo\u021bie, acest autoportret deopotriv\u0103 exact \u0219i infidel, contras din inimile pe care le-a \u00eenc\u0103lzit sau uimit \u00een d\u0103inuirea sa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cristina \u0218TEFAN O lum\u00e2nare pe malul Prutului &#8211; VICTOR EN\u0102\u0218OAE (roman \u00een lucru dup\u0103 manuscris) O poveste de dragoste dramatic\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14535"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14535"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14535\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14536,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14535\/revisions\/14536"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14535"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14535"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14535"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}