{"id":14262,"date":"2021-04-09T09:52:34","date_gmt":"2021-04-09T06:52:34","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=14262"},"modified":"2021-04-09T09:52:34","modified_gmt":"2021-04-09T06:52:34","slug":"spatii-culturale-nr-59-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=14262","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 59 (12)"},"content":{"rendered":"

Maria M\u00c2NZAL\u0102 <\/strong><\/p>\n

LA POMUL VIE\u0162II \u00ceNDOIALA E OU<\/strong><\/p>\n

\u00cen volumul de poezii Pelerin \u00een \u0162ara zborului, ap\u0103rut la Editura Betta, Bucure\u015fti, 2017, Marian Dumitru, ve\u015fnic r\u0103t\u0103citor prin absurdul existen\u0163ei, se revel\u0103 la nivel \u00eenalt, cultiv\u00e2nd o poezie energic\u0103, frust\u0103, vizionar\u0103. Cu un vers bine \u015flefuit, p\u0103trunde \u00een miezul marilor semnifica\u0163ii, oferind profunzime g\u00e2ndurilor cristalizate \u00een admirabile aforisme. \u00cen sala \u00een care pere\u0163ii sunt str\u0103jui\u0163i de luminile juc\u0103u\u015fe ale poe\u0163ilor \u015fi prozatorilor vremii, la Casa Corpului Didactic din Bucure\u015fti, \u00eentr-o zi aurit\u0103 de toamn\u0103, 28 septembrie 2017, orele paisprezece, la cenaclul Destine, am primit din partea autorului, \u00eenf\u0103\u015fat \u00eentr-o bl\u00e2nd\u0103 lumin\u0103 azurie, volumul cu autograf. Titlul m-a ajutat s\u0103 \u00een\u0163eleg repede c\u0103 poetul \u00eeng\u00e2ndurat de g\u0103sirea cuv\u00e2ntului, a adunat \u00een pia\u0163a mare a literelor toate lumile posibile \u015fi imposibile, aici am sim\u0163it furtuna cuv\u00e2ntului \u00een poem, aici am sim\u0163it deschiderea \u00eent\u00e2rziat\u0103 a vietii, am v\u0103zut cu ochii mei zorii nebuniei Poetului, aici am \u00een\u0163eles c\u0103 furtuna din mirare \u00ee\u0163i d\u0103 dreptul la m\u0103re\u0163ie.
\nNimic mai firesc, \u00een gama uimirii, \u00een constela\u0163ia cuvintelor poetul se simte \u00een largul s\u0103u, limba se dezleag\u0103, fraza curge, iar cuvintele vin cu u\u015furin\u0163\u0103 din prea plinul \u00eensu\u015fi al sim\u0163irii sale. Mult\u0103 \u00eendoial\u0103 \u015fi o mare doz\u0103 de nelini\u015fti, nelini\u015fti care vin \u00een cascad\u0103 \u015fi dau versului amplitudine \u015fi vigoare. Marian Dumitru se relev\u0103 din plin, la nivel \u00eenalt, cu un respect neclintit fa\u0163\u0103 de adev\u0103r. Exigen\u0163a poetic\u0103, modernitatea, viziunea \u015fi stilul, toate strunite de debordanta-i imagina\u0163ie sunt aripile poeziei care se constituie ca un sens al vie\u0163ii: ,,soart\u0103, cer favoarea\/ s\u0103 m\u0103 calci \u00een picioare,\/ \u00eempreun\u0103 cu cirezile migratoare\/ ale cuvintelor nebune dup\u0103 tine\/. Furia m\u0103rilor de lacrimi\/ s\u0103 m\u0103 loveasc\u0103 \u015fi ea \u015fi s\u0103 m\u0103 \u00eenece\/ ca pe un primitiv\/ ce a atins cu bagheta inimii\/ coama de aur a spaimei domin\u00e2nd\/ cu o \u015foapt\u0103 de frunz\u0103.
\nPoetul \u201eChiar din amvonul \u00eendoielii\u201d reu\u015fe\u015fte s\u0103 \u00eembl\u00e2nzeasc\u0103 \u00een \u201eocnele pl\u0103cerii de a visa\u201d p\u0103catul nesupus. Episoade grele, dureri sf\u00e2\u015fietoare \u00een Curriculum vitae, selectiv: \u201eeu chiuiam la sc\u0103ldat, ne\u015ftiind \/ nimic despre negura colorat\u0103 de l\u00e2ng\u0103 mine\u201d, c\u00e2nd \u201ecu s\u0103lb\u0103ticie unul de pe alt continent \/ \u00eenmuindu-i oasele \u015fi voin\u0163a\/pentru a ni se fura p\u0103m\u00e2ntul \u015fi vitele\u201d … ,,mi-a zdrobit zeul, invincibilul tat\u0103, capul de afi\u015f al copil\u0103riei mele… Ceahl\u0103ul z\u0103cea paralizat \u00een patul pe care l-a ur\u00e2t\u201d. \u201eF\u0103r\u0103 tat\u0103, acas\u0103, zeul gem\u00e2nd la spital\u201d poetul g\u0103se\u015fte alinare \u201eca o m\u00e2ng\u00e2iere pe cre\u015ftet\u201d \u00een aerul \u00een care vibra \u00eenalt, \u00eentrebarea \u201eUnde era Dumnezeu, atunci?\u201d
\nDin laboratorul crea\u0163iei sale poetul las\u0103 s\u0103 se vad\u0103 cum se na\u015fte sonetul \u201ecare este c\u00e2nd ireal, c\u00e2nd tand\u0103ra-nt\u00e2mpl\u0103rii: eram \u00een mijlocul versului f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit, c\u0103utam o rim\u0103 \u015fchioap\u0103 s\u0103-i pun tob\u0103\u201d, c\u00e2nd \u201ede sub vi\u0163a nobil\u0103 a unui cuv\u00e2nt, plin de litere \u00een p\u00e2rg, a s\u0103rit iepurele: avea paisprezece vie\u0163i \u015fi urechile puse titlu\u201d, Minune.
\n \u00cen Sonetul \u015fi puterea lui, \u00een dialogul cu propria-i lucrare, poetul m\u0103rturise\u015fte: \u201e\u015fi dup\u0103 ce din astre ar fi muls\/ s\u0103 pun\u0103-n vers orbite-n loc de rim\u0103, l-am \u00eenv\u0103\u0163at be\u0163ia de cocor\/ c\u00e2nd eram t\u00e2n\u0103r, b\u0103utor de stele\/ fierte-n cazanu-nchipuirii mele\u201d, l\u0103s\u00e2nd discret \u015fi foarte subtil s\u0103 se vad\u0103, \u00een constela\u0163ia sufletului s\u0103u, marea-i sensibilitate: \u201edar n-am l\u0103sat poemului un zbor s\u0103 cad\u0103-n h\u0103u,\/ precum un meteor,\/ ci l-am pitit iubitei sub m\u0103rgele\u201d.
\n Asist\u0103m \u00een Balada lop\u0103tarului la fenomene \u015focante \u201eV\u0103zduhul se \u015fi rupse ca un cearceaf sf\u00e2\u015fiat\/ un tunet de tun, un fulger de fosfor topi\/ p\u0103l\u0103ria lunii aprilie\/ iar norii aprin\u015fi de chibritul Sf\u00e2ntului Ilie,\/ v\u0103rsar\u0103, fantastic, ninsoarea-satrap:\/ cr\u0103pau cupele de gutui,\/ urlau florile de cire\u015f \u015fi mai toate femeile c\u0103rora, frica le intrase \u00een s\u00e2n, ca \u015farpele de cas\u0103,\/ iar p\u0103s\u0103rile cur\u0163ii zburau infernal… \u015fi, pentru a duce la extremis tensiunea creat\u0103, poetul cu un fin sim\u0163 al umorului, \u015fopte\u015fte: \u201eaprilie abia se mai \u0163inea de s\u00e2rma de rufe…\u201d \u015fi, cu un ritm domolit \u00eencheie \u201elop\u0103tarul \u00eemp\u0103turi iarna sub bra\u0163 \u015fi porni spre alt\u0103 poveste\u201d.
\nAflat fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu Moartea, pe o anume felie a vie\u0163ii, la o partid\u0103 de \u015fah, mijlocit\u0103 de v\u0103rul s\u0103u Bul\u0103, poetul pune inima \u201epe cuv\u00e2nt \u015fi \u00eel mut\/ pe versul liber, col\u0163 cu m\u00e2nerul negru al coasei\u201d, Moartea trosne\u015fte din toate \u00eencheieturile, \u00eentinde imprudent\u0103 coasa ,,… Moartea ia cuv\u00e2ntul,\/ \u015fi e mat.\u201d
\n\u00cen Setea maestrului, Don Cezar poreclit ,,detectivul C.I. umbl\u0103 cu un topor \u00een traist\u0103\u201d …, ,,umbl\u0103 cu fereal\u0103 dup\u0103 lupii alfa din p\u0103durile cu ochii fl\u0103m\u00e2nzi ai literelor\u201d. De ce alfa? Poetul, cu o intui\u0163ie debordant\u0103, ne poate r\u0103spunde asemenea unui paranormal racordat la sursele cunoa\u0219terii extrasenzoriale: creierul oric\u0103rei fiin\u0163e emite, nu \u00een plin\u0103 zi, nu \u00een miezul nop\u0163ii ci, doar spre diminea\u0163\u0103, \u201ela cr\u0103patul de ziu\u0103\u201d, unde alfa care au aceea\u015fi lungime de und\u0103 cu transportorul ce duce la memoria colectiv\u0103 care \u00eei r\u0103spunde: \u201eCe fac dac\u0103 dau de Dracu? C\u0103ci toporul acesta nu e topor,\/ e poezie, a disper\u0103rii\u201d.
\nPoetul se trateaz\u0103 de melancolia cotidian\u0103 prin ironia mu\u015fc\u0103toare a versului: \u201ebanalul \u0163ip\u0103 ca pesc\u0103ru\u015ful,\/ el sf\u00e2\u015fie nebunia poetului\/ \u015fi se g\u0103te\u015fte cu ea\u201d \u201epentru c\u0103 eu nu sunt banal,\/ sunt foarte banal, sunt cr\u0103patul de ziu\u0103\u201d Sf\u00e2nta ezitare.
\n\u00cen lupta cu timpul \u00een poemul Dilema poetul aflat \u201epe marginea unui urlet de Salvare\u201d spune: ,,…\/Criza de timp e mare\u201d. \u201eCuvintele \u00ee\u015fi ascund bulg\u0103rele de soare\/ \u00een pr\u0103pastia dintre clipe\u201d \u201ea\u015f putea s\u0103 pictez b\u0103taia inimii\/ sor\u0103 geam\u0103n\u0103 cu pr\u0103pastia dintre clipe, pentru c\u0103 \u201er\u0103sturnarea timpului spre izvoarele sale\u201d… ,,e un lux s\u0103 te arunci \u00een focul sacru\/ pentru visele temerare, ar fi un masacru\u201d. Avantajul \u00een aceast\u0103 lupt\u0103 este \u201ep\u00e2nza corabiei pe catargul definit sonet. C\u00e2nd corabia \u00eencepe s\u0103 ia ap\u0103, dau peste bord balastul: sacii cu ur\u0103, pierderea de timp, dorin\u0163ele de\u015farte de m\u0103rire \u015fi altele. Nu p\u0103strez nici la\u015fele gemete ale suferin\u0163ei, chem cerul \u00een ajutor, e gratis.\u201d
\n Antitez\u0103: \u201eacestui dicteu, am s\u0103-i fac portretul, \u00een miniatur\u0103, dar n-am carton p\u00e2n\u0103 la stele, iar p\u00e2nza de p\u0103ianjen, nu e de g\u0103sit\/ dec\u00e2t \u00een tomberoane\u201d
\n \u201eSoarta r\u0103zboiului cu versifica\u0163ia\/ p\u00e2rjolitoare de frumos\/ o decid cuvintele\/ \u00eenc\u0103 din zorii nebuniei\/ poetului\/ c\u00e2nd el se crap\u0103 de ziu\u0103\u201d cuvinte care \u00eei ofer\u0103 poetului \u00een Clipa de beatitudine un moment regal \u201eG\u0103sirea cuv\u00e2ntului\/ c\u0103utat, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftii, unde,\/ este un moment regal pentru poet: clipa nu are dimensiuni p\u0103m\u00e2ntene, dar nu dureaz\u0103 mai mult\/ ca via\u0163a taurului \u00een aren\u0103,\/ nici c\u00e2t st\u0103 cioara \u00een par\/ \u015fi vinul \u00een pahar\u201d.
\n Umorul, acest boem f\u0103r\u0103 servici \u201ea\u015fa, plin de conota\u0163ii delicate, c\u0103utate\/ \u015fi, \u00een tain\u0103, degustate, cu z\u00e2mbire, ne facem bine, \u00eentinerim\u201d. \u201eDup\u0103 ce, Bul\u0103 mi-a trecut prin cap:\/ toate \u0163ig\u0103rile mele\/ au murit de r\u00e2s\u201d .
\n Multe poeme sunt caracterizate prin \u00eendr\u0103zneala interoga\u0163iei, prin profunzimea g\u00e2ndurilor cristalizate \u00een adev\u0103rate aforisme: \u201edrumul b\u0103t\u0103torit\/ e cel mai bun, dac\u0103 nu te t\u00e2lh\u0103re\u015fte; pe acolo au trecut \u201epoate pa\u015fii brontozaurului\/ sau ai vi\u0163elului de aur\/ ori clipele unui veac de singur\u0103tate\/ … dar \u015fi galaxia de nebunie\/ gonind s\u0103 nasc\u0103 viu poetul\/ mirare a ploii de stele\u201d, Galaxia de nebunie.
\n \u00cen poemul Orizont geografic, \u00een gama uimirii, cu un fin dozaj, poetul ajunge la apogeu, mereu \u00een \u201egoana maratonist\u0103\u201d pentru a stabili \u201econtinentele cuv\u00e2ntului,\/ m\u0103rile furtunoase de sub scoar\u0163a lui geografic\u0103\u201d poetul ros de regrete spune \u201eam ajuns la cuv\u00e2nt t\u00e2rziu\/ o ve\u015fnicie mai t\u00e2rziu\/ cu toate \u00eenc\u0103l\u0163\u0103rile rupte pe cer\u201d, apoi ascult\u0103 de t\u0103cere: ,,t\u0103cerea,\/ aceast\u0103 fosil\u0103 a iubirii\/ plin\u0103 de continentele osificate ale cuv\u00e2ntului\/ aceast\u0103 t\u0103cere, nem\u0103surat\u0103, necartografiat\u0103\/ ne\u00eenregistrat\u0103\u201d \u015fi uluit se cutremur\u0103: ,,ce cataclisme uria\u015fe au zguduit\/ scoar\u0163a cuv\u00e2ntului, \u00eenc\u00e2t este at\u00e2t de fierbinte, acum,\/ \u015fi nelini\u015ftit chiar \u015fi \u00een dictionare? Se scurge printre cuvinte, prin \u201e\u0163es\u0103tura secret\u0103 ca gena\u201d ca un firicel de ap\u0103, d\u0103t\u0103tor de via\u0163\u0103, pitorescul folcloric. \u201eHai, taie lemne pe mine!… poate am fost \u015fi r\u0103u dar nu ca tine \u015farpe de dud\u0103u\u201d. De aici, din aceste constela\u0163ii cu nem\u0103rginiri, poetul trimite g\u00e2nduri-poeme, g\u00e2nduri-realit\u0103\u0163i, iar pentru a afla rostul acestor g\u00e2nduri le \u00eenve\u015fm\u00e2nt\u0103 cu sonurile sensurilor ascunse.
\nPoetul \u015ftie s\u0103-\u015fi exalte imaginatia la maximum de parc\u0103 ar vrea s\u0103 spun\u0103: iubesc culoarele, curbele, limitele, zidurile de care, pentru o clip\u0103, m\u0103 las \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat, \u00een care m\u0103 scufund. Chiar dac\u0103 pentru o clip\u0103 zidul m\u0103 pietrific\u0103, oprindu-mi calea, nu vreau s\u0103 pier \u201epedepsit c\u0103 am c\u00e2ntat, ne\u00eeng\u0103duit, \u00een corul spaimelor din suflet\u201d este de ajuns s\u0103-mi doresc s\u0103-l str\u0103pung, \u015fi s\u0103 trec prin el, ca \u201eatunci c\u00e2nd Cel f\u0103r\u0103 de moarte, vine cu dou\u0103 ceruri \u00een pahare \u015fi ciocnim f\u0103r\u0103 fric\u0103 cele dou\u0103 ceruri foarte tari\u201d. Privirea eului liric str\u0103punge zidul \u015fi ia \u00een st\u0103p\u00e2nire \u201ccomorile de lumin\u0103\u201d. Sub for\u021ba ochiului interior se creeaz\u0103 extinc\u0163iunea, extazul, \u201eEi, a\u015fa euforie, mai rar! \u015ei \u00eenviora\u0163i, spargem paharele de zidul dintre noi\u201d.
\nAsemenea lui Epimerides, care, cu destule veacuri \u00een barb\u0103, ,,s\u0103v\u00e2r\u015findu-se de via\u0163\u0103, \u00een anii t\u00e2rzii, a fost g\u0103sit, dup\u0103 somnul din pe\u015ftera lui Zeus, cu pielea \u00eempestri\u0163at\u0103 de litere\u201d \u015fi poetul dup\u0103 ce se scald\u0103 \u201c\u00een culoarea cuv\u00e2ntului l\u0103sat cu pensula r\u0103t\u0103citoare printre capcanele Luminii \u015fi-n r\u00e2uri de stele\u201d las\u0103 via\u0163a din trup s\u0103 fug\u0103. \u201cNumai dac\u0103 se va r\u0103t\u0103ci de ve\u015fnicie, g\u0103si-va cuibul f\u0103g\u0103duit la pomul vie\u0163ii\u201d.
\nLeg\u0103m\u00e2ntul poetului cu Constela\u0163ia cuvintelor, leg\u0103m\u00e2ntul poetului cu sine \u00eensu\u015fi este poate modul lui de a se rosti: \u201enu po\u0163i s\u0103 ocole\u015fti lacrima, nu po\u0163i s\u0103 o evi\u0163i, e lucrare divin\u0103\u201d.
\nIat\u0103, drag\u0103 cititorule o \u00eent\u00e2lnire deplin\u0103, o comunicare exemplar\u0103 \u00eentre poet \u015fi cuvinte, \u00eentre poem \u015fi inim\u0103, \u00eentre clipa prezent\u0103 \u015fi univers. E clipa ta norocoas\u0103, urmeaz\u0103-l pe poet, care, \u00eengenunchiat \u00een vraja unui g\u00e2nd, chiar dac\u0103 \u201enu a atins extazul din psaltire\u201d, m\u0103rturise\u015fte: ,,chiar focul soarelui de-i c\u00e2t un taur, eu, m\u00e2na-n foc mi-o ard, am jur\u0103m\u00e2nt.\u201d<\/p>\n


\nMarin MOSCU<\/strong><\/p>\n

Uit\u0103m s\u0103 p\u0103\u0219im\u2026<\/strong><\/p>\n

Am pus inima nop\u021bii \u00een palme,
\nAm conectat-o prin dou\u0103 raze stelare
\nViselor aburind de iubire,
\nTu mi-ai r\u0103spuns c\u0103 e\u0219ti la mare.<\/p>\n

Dorul a pogor\u00e2t de pe muntele vr\u0103jit
\nCu privirea albastr\u0103 ca cerul,
\n\u00cen valurile m\u0103rii te-am z\u0103rit
\nIzgonind din inim\u0103 misterul.<\/p>\n

Umbrele topite sorteaz\u0103 nisip
\nClepsidrei p\u0103trunse de timp,
\nNoi, g\u00e2tui\u021bi de aburii iubirii,
\nUit\u0103m s\u0103 p\u0103\u0219im \u00een alt anotimp.<\/p>\n


\nIonel BOTA<\/strong><\/p>\n

Glos\u0103 a tuturor semnifica\u021biilor, dragoste…
\nLirica Irinei Lucia Mihalca sau despre un ritual germinativ al Poesiei<\/strong><\/p>\n

Privit\u0103 acum, \u00een perspectiva acestor ani care-au trecut p\u00e2n\u0103 la noi, lirica Irinei Lucia Mihalca anun\u021ba \u00eenc\u0103 de la apari\u021biile \u00een volume colective, \u00een presa literar\u0103, ori cu ecoul unor lauri binemerita\u021bi la concursuri literare, o poet\u0103 matur\u0103, un autor care se mi\u0219c\u0103 foarte original, aproape f\u0103r\u0103 trac \u0219i cu dezinvoltura unui consacrat al genului, \u00eentre programe \u0219i stiluri, teme \u0219i modalit\u0103\u021bi lirice, grup\u0103ri \u0219i direc\u021bii.
\n \u201eCerul din inima mea\u201d (Timi\u0219oara, Editura Eurostampa, 2017, 150 p., cu o copert\u0103 realizat\u0103 de Laura Lucia Mihalca, fiica autoarei), volum ap\u0103rut prin proiectul \u201cPoezia – oglind\u0103 a sufletului\u201d (concurs de volume de poezie), \u00een cadrul Programului Pro Cultura\/ Dude\u0219tii Noi, 2017 este \u0219i el scris cu con\u0219tiin\u021ba unei s\u0103rb\u0103tori a cuv\u00e2ntului, cu un rafinament voluptuos \u0219i o voin\u021b\u0103 irevocabil\u0103 de a exprima o not\u0103 novatoare a discursului.
\nEul liric opereaz\u0103, cu o mobilitate surprinz\u0103toare, muta\u021bii \u00een consisten\u021ba fluen\u021bei afective a emo\u021biilor, senza\u021biilor, sentimentului, marc\u00e2nd o alchimie a temperamentului care augmenteaz\u0103 arden\u021bele autenticit\u0103\u021bii \u0219i o particularizeaz\u0103 pe autoare \u00eentre colegii de promo\u021bie.
\nFiindc\u0103, mai ales, nici chiar aceast\u0103 explozie de simplitate evoc\u00e2nd, dincolo de elanuri ale sim\u021burilor, un cult al iubirii ca ingenuitate primordial\u0103, nealterat\u0103 \u00een dualitate, a fiin\u021bei omului (\u201eDou\u0103 aripi stinghere la intrare\/ \u00eencearc\u0103 s\u0103 se-ating\u0103,\/ s\u0103 simt\u0103 aerul primului \u0219i ultimului zbor,\/ clipa tr\u0103it\u0103 \u00een nimbul eternit\u0103\u021bii.\u201d), nu scade din valoarea unei poezii care, \u00een simfonia acestei febrilit\u0103\u021bi afective, isc\u0103 un spectacol aproape cromatic (poeta noastr\u0103 este \u0219i un pictor \u0219i un grafician deja remarcat de con\u0219tiin\u021ba critic\u0103), un imagism m\u0103rturisind o perfect\u0103 surprindere ludic\u0103 a temelor modernit\u0103\u021bii.
\n Ca mentalitate liric\u0103, eviden\u021biind sensuri optimiste aceluia\u0219i ve\u0219m\u00e2nt liric\/ liricizat de puritate, vulnerat\u0103 de d\u0103ruiri senzuale, de candori obstin\u00e2nd \u00eentre lut \u0219i sideral, p\u0103m\u00e2nt \u0219i cer, himer\u0103 a ve\u0219niciei, poezia Irinei Lucia Mihalca reconverte\u0219te din metafora luminii, a inluminurii \u0219i a \u00eenlumin\u0103rii, un vizionarism de-retorizat care aduce cu o c\u0103utare a adolescen\u021bei eterne. Iar dac\u0103 am fi mai aten\u0163i la atmosfera acestei poezii, am putea depista un destin al ei, mobilitatea artistic\u0103 a autoarei dezv\u0103luind o structur\u0103 poetic\u0103 unitar\u0103, f\u0103r\u0103 mari abateri de la confruntarea permanent\u0103 cu sinele propriu, cu germina\u0163ia peisajului interior (\u201eUit\u0103-te \u00een jur,\/ coboar\u0103 \u00een tine \u015fi prive\u015fte, \/\u00een lumina strivit\u0103 sub gean\u0103,\/ din\u0103untru \u00een afar\u0103, tot ce-am parcurs,\/ \u00een cercul fiec\u0103rei clipe,\/ pic\u0103tura de rou\u0103 dintre cer \u015fi p\u0103m\u00e2nt,\/ via\u0163a noastr\u0103 a\u015fa cum a fost,\/ singura noastr\u0103 via\u0163\u0103.\u201d), angelic-paradisiac\u0103.
\nO stare de confesiune \u00eenfiorat\u0103, panoramarea gra\u0163iei, fiindc\u0103 asta \u00eenseamn\u0103 reconvertirea sensibilit\u0103\u0163ii, traseaz\u0103 o fizionomie decantat\u0103 \u00een experien\u0163\u0103 a rezisten\u0163ei la orice mod\u0103 a zilei, la orice ispitiri pretins resurec\u021bionale \u00een discursul liric contemporan. \u0218i transform\u0103 \u00eentreg ceremonialul poemelor Irinei Lucia Mihalca \u00eentr-un imn (cuv\u00e2nt-lumin\u0103) al fericirii universale: \u201ePe drumul spre lumin\u0103 mergi, mergi mereu,\/ \u00eenaintezi, chiar dac\u0103, uneori,\/ e\u0219ti nevoit s\u0103 te mai \u00eentorci, dar mergi,\/ continui s\u0103 mergi prin emana\u021biile umbrelor,\/ prin raza de lumin\u0103 izvor\u00e2t\u0103 din En sof,\/ prin triada celorlalte nou\u0103 raze,\/ dincolo de metafora g\u00e2ndului,\/dincolo de cerul cuv\u00e2ntului,\/ dincolo de pun\u021bile literelor,\/ dincolo de orice m\u0103sur\u0103 a omului,\/ \u00een ad\u00e2nc, tot mai ad\u00eenc,\/ departe, tot mai departe,\/ treci de v\u0103mile at\u00e2tor lumi,\/ cu erorile, sl\u0103biciunile,\/ durerile \u0219i primejdiile lor,\/ treci prin fiecare cer\/ izvor\u00e2t unul dintr-altul,\/ treci de v\u00e2rtejul norilor\/ \u00een spirala crea\u021biei,\/ \u00eenaintezi prin visul din vis\/ din focul nepieritor al adev\u0103rului,\/ \u00een ad\u00e2nc, tot mai ad\u00e2nc,\/ departe, tot mai departe,\/ dincolo de trecut,\/ dincolo de prezent,\/ spre Eternitate,\/ spre a te cufunda, din nou,\/ \u00een via\u021ba izvorului Luminii.\/\/ -La \u00eenceput a fost\/ doar cuv\u00e2ntul Lumin\u0103!\u201d (Cuv\u00e2ntul Luminii, p. 116).
\n Nu avem un simbolism criptic, aici, dar o solemnizare patetic\u0103, un \u021bip\u0103t l\u0103untric sf\u00e2\u0219ie universul marilor tr\u0103iri, deplinul singur\u0103t\u0103\u021bii (ne na\u0219tem singuri, murim singuri) fiind \u00eenlocuit de fo\u0219netul irealei lumini. Adesea, fantezia viziunii e temperat\u0103 de imagismul profund al ideii \u0219i spore\u0219te misterul, exileaz\u0103 sufletul liric \u00een structura aproape elegiac\u0103 a unui eu control\u00e2nd cerebral p\u00e2n\u0103 \u0219i voluptatea deta\u0219\u0103rii de senzualul obsesiei incendiare.
\nIubirea, ideal, pare a fi, aici, un sediment, un vestigiu metaforic, rodul, efectul hipnotic al aglutin\u0103rilor \u201esufletului\u201d incomparabilei gra\u021bii. Exuberan\u0163a temperamentului e, tot aici, atitudine, nu construc\u0163ie, iar alegoricul dezvolt\u0103 inclusiv jocuri ale tragicului \u00eentr-o original\u0103 retoric\u0103 a nostalgiei (\u201e\u00centotdeauna Ea \u021bi-a p\u0103rut un copil r\u0103t\u0103cit.\/ Iluziile dor pentru c\u0103 nu sunt eterne,\/ altfel de ce s-ar teme?\/ Poate se tem s\u0103 se-ntrupeze \u00een alt vis,\/ de aceea g\u00e2ndurile se divid…\u201d), sub genericul sentimentalismului-viziune, f\u0103r\u0103 exaltarea erotic\u0103 din lirica altor confra\u021bi.
\n Poemul de dragoste (extract din mitul dragostei supreme, desigur) al Irinei Lucia Mihalca, pare o rug\u0103 continu\u0103, un crez solarian \u00een vreme ce versurile caut\u0103 puterea noii rodiri. Dragostea e o form\u0103 de extaz mistic, de clocot vital \u00eentr-o configurare paradisiac\u0103. Doar c\u0103 eul auctorial exerseaz\u0103 \u00een \u0219oapt\u0103 \u201eademenirea\u201d cuvintelor, sentimentelor, discursului fiin\u021bei.
\n Claritatea multora dintre poeme este imbatabil\u0103, iar idealitatea liricii Irinei Lucia Mihalca devine un crez inconfundabil, perifraz\u0103 a sensibilit\u0103\u0163ii. \u00cen replic\u0103 a diafaniz\u0103rii imaginarului, explorarea fiin\u0163ei umane \u00een profunzimea spiritului \u00eendepline\u0219te etapele unui ritual de venerare. Frenetic\u0103 magie, \u00eennobilare a spiritului prin cuv\u00e2nt: \u201eDe sco\u021bi ni\u0219te tablouri postate at\u00e2ta timp,\/ sim\u021bi c\u0103 peretele devine vl\u0103guit, inert?\/ Ne reg\u0103sim pe-ntinderea aceluia\u0219i c\u00e2mp.\/ \u00cen nisipul clepsidrei, \u00een\u021belegem, oare,\/ clipa \u00een\u0219irat\u0103 mult prea repede,\/ c\u0103 prim\u0103vara-i doar o zi,\/ c\u0103 florile nu mai \u00eenfloresc,\/ c\u0103 p\u0103s\u0103rile nu mai c\u00e2nt\u0103, c\u0103 oamenii\/ nu mai z\u00e2mbesc \u0219i soarele nu mai r\u0103sare?\/\/ (…) Priviri, atingeri, \u0219oapte, lungi umbre,\/ o m\u00e2n\u0103 \u00eentins\u0103, vis, dorin\u021b\u0103,\/ parfumul memoriei, conturul formei,\/ senza\u021bia prezen\u021bei, un z\u00e2mbet\/ \u0219i-o lumin\u0103, balsam de g\u00e2nduri,\/ imagini rev\u0103zute cadru de cadru,\/ o disperare \u0219i convingerea\/ c\u0103 nu se va-ntoarce niciodat\u0103.\u201d (S\u0103 treci, s\u0103 sim\u021bi \u0219i s\u0103 accep\u021bi, p. 65).
\n Misterul erotic insinueaz\u0103 \u00eentoarcerea \u00een etern, pare blazonul de via\u0163\u0103, masc\u00e2nd o \u00eentreag\u0103 odisee a fiin\u021bei \u00eentre traumele memoriei pasive \u015fi descenden\u0163ele terapiilor de-purificatoare.
\n Pasional\u0103 prin voca\u021bie, poezia Irinei Lucia Mihalca percepe \u0219i intermediaz\u0103 nelini\u0219ti metafizice \u0219i elanuri ale nesf\u00e2r\u0219itelor reverii, supravie\u021buirea tonic\u0103 prin inefabil, prin cuv\u00e2nt \u0219i prin marile eliber\u0103ri ale eului \u00een metafor\u0103.
\n Iat\u0103 de ce \u00eenc\u0103 un spectacol ideal, nu cel senzual-ludic, ar fi \u00een poezia Irinei Lucia Mihalca suflul mareic al unei sonorit\u0103\u0163i distilate \u00eentr-un fel de migra\u0163iune a emo\u0163iilor, ancorare a r\u0103zvr\u0103tirilor cerebrale \u00een stilul letrist-elegiac al ciudatei demantel\u0103ri a memoriei p\u00e2n\u0103 r\u0103m\u00e2ne numai dragostea, iubirea, sentimentul ingenuu, al temei (mitului) femeii fatale.
\n Seduc\u0163iile poemelor ating un tragism al st\u0103rilor poetice, mim\u00e2nd, tautologic, depravarea senzorial\u0103 a fiin\u021bei (\u201ePrin nodul de lacrimi curg sim\u021birile noastre,\/ continu\u0103m s\u0103 mergem \u00een umbra\/ penumbrei contopite\/ din promisiunea fiec\u0103rui vis.\u201d), cu un tonus al transmisiunilor emo\u0163ionale care are declicul \u00een \u015fuvoiul afectiv al jubila\u021biilor juvenile \u00eenso\u021bind aceast\u0103 deja discutat\u0103 voluptate metaforic\u0103. Uneori, \u201e\u00eencifrarea\u201d sensului, urmat\u0103 de grafierea cu majuscul\u0103, au \u0219i ele caden\u021be de ritual, poart\u0103 \u0219i ele aur\u0103 de ingenuitate.
\nGlosa tuturor semnifica\u021biilor este, \u00eens\u0103, dragostea.
\nTriumful realit\u0103\u021bii senzoriale \u021bine de voin\u021ba op\u021biunilor definitive, aspectul particularizeaz\u0103, o dat\u0103 \u00een plus, acest univers liric. Comunicarea cu natura pur\u0103, \u00eens\u0103, grefeaz\u0103 \u00eengem\u0103n\u0103ri ale fascina\u021biei atitudinilor cu hieratismul experien\u021belor \u0219i al st\u0103rii de entuziasm continuu: \u201eTotul respir\u0103, totul vibreaz\u0103!\/ Respira\u021bia de unde vine, iubitule?\/ -Respira\u021bia \u00eenseamn\u0103 via\u021b\u0103,\/ dac\u0103 exist\u0103, exist\u0103 \u0219i via\u021b\u0103!\/\/ – Unde e\u0219ti? Aici, cu tine, a ta!\/ – P\u00e2n\u0103 \u00een zori mor! M\u0103 sim\u021bi?\/ – Anormal de bine, un cuib de fluturi e\u0219ti,\/ am p\u0103\u0219it, am trecut bariera,\/ sunt dincolo de vis!\/\/ – Cu respira\u021bia te-ating, ne topim,\/ o pl\u0103cere unic\u0103, dur\u0103, greu de suportat,\/ cu m\u00e2ng\u00e2ieri divine ne bucur\u0103m sufletele.\/ O \u00eencle\u0219tare, f\u0103r\u0103 arsuri,\/ f\u0103r\u0103 nimic, am electrizat clipa!\/\/ – A\u0219a m-am trezit, p\u0103trun\u0219i, contopi\u021bi\/ – o lini\u0219te \u0219i-o nebun\u0103 pl\u0103cere -,\/ nicio mi\u0219care, transfer de lumin\u0103!\/ Zidit\u0103 \u00een tine! Prin c\u00e2ntecul sufletului\/ m\u0103 readuci aici cu pl\u0103cerea de-acolo sim\u021bit\u0103.\/ Un strop de privire, un strop de extaz!\/\/ -Amestec de doi, nu te-ai desprins de mine.\/ \u00cen contopirea noastr\u0103 ne s\u0103rutam, privindu-ne,\/ \u0219i-n\u021belegeam durerea pl\u0103cerii.\u201d (Atingerea sufletului, p. 72)
\n Elanurile inocen\u021bei se mi\u0219c\u0103, labile, \u00een zona s\u0103rb\u0103torilor sentimentului, proiec\u021bia st\u0103rilor lirice \u00eenso\u021be\u0219te plonjarea (tot panoramare sentimental\u0103) \u00een eonul unei clarit\u0103\u021bi neoparnasiene. Un intimism caligrafiat, regener\u00e2nd c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd, prin virtu\u021bi de vraj\u0103, \u00eenchin\u0103 spiritului apolinic topica mental\u0103 a beatitudinii luminii.
\nFiin\u021ba, la r\u00e2ndu-i, revars\u0103 lumin\u0103, \u201etemperatura cuvintelor\u201d explic\u00e2nd \u0219i etapele unui spectacol incandescent. Imagistic\u0103 augment\u00e2nd euforiile fiin\u021bei care scrie, poemul de dragoste al Irinei Lucia Mihalca nu mai trebuie fardat cu artificiul calpului.
\n Un lucru e cert: trebuie urgent abordate f\u0103r\u0103 ezit\u0103ri \u0219i cucerite \u00een\u021belesurile poeziei pe care o scrie Irina Lucia Mihalca. Volumul ,,Cerul din inima mea\u201d asigur\u0103, deja, entuziasmul nostru de-acum; toate argumentele sunt \u00een favoarea opiniei c\u0103 ne afl\u0103m \u00een cazul unui autor matur, \u00eenzestrat cu mult talent, autentic ca un profesionist al condeiului \u00een strategiile exprim\u0103rii lirice.<\/p>\n


\nIrina Lucia MIHALCA<\/strong><\/p>\n

Aroma nou\u0103 de cafea…<\/strong><\/p>\n

Aroma nou\u0103 de cafea,
\n\u00een diminea\u0163a asta,
\nmi-a purtat chihlimbarul visului
\nspre soare, azur \u015fi mare.<\/p>\n

Prin c\u00e2ntec,
\ncontopindu-se cu cerul,
\nchem\u0103ri ad\u00e2nci ne picur\u0103, \u00een suflet,
\nuitate doruri,
\n\u2013 \u015foapte re\u00eenviate
\nde respira\u0163ia suav\u0103 a valurilor.<\/p>\n

O bucurie f\u0103r\u0103 seam\u0103n m\u0103 \u00eenv\u0103luie \u2013
\nun tainic parfum purtat de val dinspre mare.
\nE c\u00e2ntecul t\u0103u de dragoste.<\/p>\n

Unde, oare, s\u0103 fii?<\/p>\n


\nGheorghe ONCIOIU<\/strong>
\n\"\"

L\u0103tratul la Lun\u0103<\/strong><\/p>\n

Fiu al satului, Culai al lu\u2019 Porcoi plecase, de foarte t\u00e2n\u0103r, \u00eentr-unul din jude\u0163ele vecine, s\u0103-\u015fi caute de munc\u0103. Peste c\u00e2\u0163iva ani, s-a \u00eenscris la \u015fcoala de subofi\u0163eri de mili\u0163ie, la a c\u0103rei absolvire a fost repartizat ca ajutor de \u015fef de post \u00eentr-una dintre comunele jude\u0163ului respectiv. Iar dup\u0103 ie\u015firea la pensie a \u015fefului, Culai i-a luat acestuia locul.
\nRevolu\u0163ia l-a g\u0103sit \u00eens\u0103 ca lucr\u0103tor la unul dintre serviciile Inspectoratului Poli\u0163iei al aceluia\u015fi jude\u0163, unde primise un c\u00e2ine-lup cu care lua parte la diverse cercet\u0103ri.
\nDe c\u00e2\u0163iva ani, s-a pensionat \u015fi s-a \u00eentors pe meleagurile natale. Iar ca s\u0103 aib\u0103 o preocupare, dar \u015fi ca s\u0103 mai c\u00e2\u015ftige un ban, a lansat, \u00een sat, zvonul c\u0103 \u015fi-a deschis o \u015fcoal\u0103 de dresat c\u00e2ini, autointitul\u00e2ndu-se instructor principal.
\nPe N\u0103st\u0103sic\u0103, cel care s-a dus s\u0103 se intereseze \u015fi i l-a descris pe Picu, Culai \u00eel considera aproape ca pe un p\u0103rinte. Fusese oficiantul sanitar al satului mul\u0163i ani. \u00cei f\u0103cuse controalele epidemiologice \u015fi-l vaccinase c\u00e2nd era copil mic \u015fi apoi elev \u00een \u015fcoala elementar\u0103; \u00eei f\u0103cuse injec\u0163ii c\u00e2nd fusese bolnav; de aceea, dar \u015fi din perspectiva unui client nou, Culai nu l-a putut refuza; \u015fi nici n-a putut s\u0103 se ab\u0163in\u0103 s\u0103 nu-i dezv\u0103luie metoda lui.
\n\u00cen procesul de instruire, el folosea terapia de \u00eenfometare, o metod\u0103 verificat\u0103 \u015fi care, dup\u0103 p\u0103rerea lui, d\u0103dea rezultate excelente. Cu ea instruise o groaz\u0103 de c\u00e2ini.
\nTotul a \u00eenceput de pe vremea c\u00e2nd \u00eenc\u0103 era \u00een serviciu.
\nO cuno\u015ftin\u0163\u0103 i-a dat, pentru a i-o dresa, o c\u0103\u0163ea care, de\u015fi ajunsese la maturitate, nu l\u0103tra.
\nIar de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd ie\u015fea cu ea, seara, la plimbare \u2013 ca s\u0103 se relaxeze dup\u0103 stresul acumulat ziua, de-a lungul \u015fedin\u0163elor de instruire \u2013, Culai a observat ceva curios: c\u0103\u0163eaua privea insistent cerul. Fie c\u0103 se oprea locului, fie c\u0103 mergea tot timpul, ochii ei erau a\u0163inti\u0163i spre bolt\u0103.
\nOdat\u0103, \u00eentr-o astfel de plimbare, s-a \u00eent\u00e2mplat un lucru, pe c\u00e2t de hazliu, pe at\u00e2t de periculos, prin urm\u0103rile pe care le-ar fi putut avea. Era s\u0103 cad\u0103 \u00eentr-o gur\u0103 de canal neacoperit\u0103.
\n–\tB\u0103nuiesc c\u0103 o aveai legat\u0103 cu o zgard\u0103 \u015fi ai \u0163inut-o s\u0103 nu alunece \u00een\u0103untru, a fost de p\u0103rerea N\u0103st\u0103sic\u0103.
\n–\tNu, nu, a intervenit repede Culai. Eu era s\u0103 cad, nu ea. Priveam \u015fi eu cerul, ca s\u0103 m\u0103 dumiresc ce vede ea acolo de se uit\u0103 lung tot timpul.
\nLa \u00eenceput, al lu\u2019 Porcoi nu \u015fi-a dat seama. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a observat c\u0103 povestea asta nu se petrecea dec\u00e2t \u00een nop\u0163ile cu Lun\u0103. \u015ei atunci a \u00een\u0163eles.
\nPe N\u0103st\u0103sic\u0103, l-a fulgerat atunci un g\u00e2nd:
\n–\tEee, o fi fost vro romantic\u0103. Ba poate c-o fi vrut s\u0103-i reci\u0163i \u015fi vro poezie, a mai remarcat el.
\n–\tDa\u2019 de unde, l-a contrazis Culai. A\u015fa am crezut \u015fi eu la \u00eenceput. Da\u2019 pe urm\u0103 m-am convins. Era o fomist\u0103. Uit\u00e2ndu-se la Lun\u0103, \u00eei curgeau firicele de saliv\u0103 din gur\u0103.
\nEvenimentul \u0103sta a avut darul s\u0103-l inspire pe Culai. A privat-o de m\u00e2ncare, dar a continuat s-o scoat\u0103 seara la plimbare. \u00cent\u00e2i numai \u00een serile f\u0103r\u0103 Lun\u0103. \u015ei c\u00e2nd \u015fi-a dat ea seama c-a devenit o privat\u0103, a-nceput s\u0103 sl\u0103beasc\u0103.
\n\u015e-a sl\u0103bit, \u015f-a sl\u0103bit, p\u00e2n\u0103 ce n-a mai r\u0103mas dec\u00e2t caroseria din ea. Devenise str\u0103vezie, transparent\u0103. Aceas-t\u0103 transparen\u0163\u0103, Culai o punea pe seama valorific\u0103rii diferen\u0163ei, a eclectismului \u015fi a multiplicit\u0103\u0163ii posibilit\u0103\u0163ilor de hr\u0103nire, precum \u015fi a deschiderii ei spre un pluralism gastronomic numai de ea \u015ftiut. Iar aici, el era convins c\u0103 sl\u0103birea s-a produs, exclusiv, din cauz\u0103 de dor de Lun\u0103.
\nDe-aia a \u015fi schimbat tactica. S-a apucat s\u0103 ias\u0103 cu ea la plimbare doar \u00een serile cu Lun\u0103. \u015ei a \u00eenceput din prima sear\u0103 cu Lun\u0103 nou\u0103, urm\u0103rind-o.
\nC\u0103\u0163eaua se uita iar cu jind la felioara aia galben\u0103, pe care \u2013 Culai era convins \u2013 ea \u015fi-o imagina a fi una de m\u0103m\u0103lig\u0103. \u015ei-i ap\u0103ruser\u0103 iar firicelele alea de saliv\u0103 \u00een col\u0163urile gurii.
\nAsta, Culai a considerat-o un semn \u00eencurajator \u015fi a plusat supralicit\u00e2nd. De la un timp, a luat cu el un ceaun pe care i-l ar\u0103ta, z\u0103ng\u0103nindu-i toarta. Ea, \u00een\u0163eleg\u00e2nd c-a pus-o de m\u0103m\u0103lig\u0103, se uita \u00een el. \u00cens\u0103 Culai \u00eei atr\u0103gea aten\u0163ia \u015fi-i ar\u0103ta Luna, f\u0103c\u00e2ndu-i semne de la ea c\u0103tre ceaun. De unde javra trebuia s\u0103-n\u0163eleag\u0103, vezi Doamne, c\u0103 adic\u0103 plea\u015fca aia mare de m\u0103m\u0103lig\u0103, de pe cer, acolo trebuia s\u0103 cad\u0103, la ei \u00een tuci. Ca s\u0103 aib\u0103 ea ce m\u00e2nca.
\nE\u2026 Dar, pe lumea asta, nimeni nu-\u0163i d\u0103 ceva pe gratis. \u015ei v\u0103z\u00e2nd-o c\u0103 se uit\u0103 la Lun\u0103 cu \u015fi mai mare jind, iar firicelele de saliv\u0103 deveneau adev\u0103rate viituri, Culai a descoperit cheia succesului. Tot f\u0103c\u00e2nd semne de la Lun\u0103 la ceaun, a \u00eenceput s\u0103 imite l\u0103tratul c\u00e2inelui: hau-hauu! hauu-hauuu!! hauuu-hauuuu!!! \u015ei plimba degetul ar\u0103t\u0103tor de la Lun\u0103 la tuci.
\nDa\u2019 jigodia, nimic.
\nIar \u00een seara c\u00e2nd Luna plin\u0103 mai avea pu\u0163in \u015fi disp\u0103rea de pe cer, Culai a luat ceaunul \u015fi l-a r\u0103sturnat \u00een fa\u0163a ei, ar\u0103t\u00e2ndu-i c\u0103-n el nu se afla nimic. Nici m\u0103car o feliu\u0163\u0103. Ea a receptat rela\u0163ia dintre foamea care o mistuia \u015fi ceaunul care era gol ca pe un binom, ale c\u0103rui elemente componente se aflau \u00eentr-o rela\u0163ie conflictual\u0103, o antinomie dialectic\u0103, pe care nu a \u00een\u0163eles-o la vremea respectiv\u0103. Drept care, cu ultimele puteri, a l\u0103sat urechile pe spate, semn c\u0103 se enervase r\u0103u de tot. Dar n-a atacat. Probabil, zicea Culai, c\u0103 ar fi avut ea niscaiva dubii. \u00cens\u0103 ca s\u0103 evite confuziile \u015fi ambiguit\u0103\u0163ile, \u015fi-a reprimat a\u015fa\u2026 ceva ca un icnet de durere, pe care \u015fi l-a \u00een\u0103bu\u015fit.
\nCulai, atunci, aparent nervos \u015fi el, a dus-o acas\u0103 \u015fi n-a mai luat-o la plimbare p\u00e2n\u0103 la urm\u0103toarea sear\u0103 cu Lun\u0103 nou\u0103, c\u00e2nd, prudent, s-a \u00eenarmat \u015fi cu o felie adev\u0103rat\u0103 de m\u0103m\u0103lig\u0103, exact de forma Lunii noi.
\nSpera ca \u00een aceast\u0103 perioad\u0103, propice sediment\u0103rii \u015fi consolid\u0103rii cuno\u015ftin\u0163elor, lighioana, beneficiind \u015fi de factorul timp, s\u0103 fi descifrat \u015fi leg\u0103tura dintre cele dou\u0103 elemente \u015fi raporturile lor de conectivitate.
\nIar de data asta, miracolul s-a produs. \u00cen\u0163eleg\u00e2nd c\u0103 Luna nu-i tot una cu m\u0103m\u0103liga din m\u00e2na lui Culai \u015fi c\u0103, pe aceasta, el o adusese, special, ca s\u0103 i-o dea ei, s-a \u00eenfuriat de-a binelea, pentru c\u0103 fusese tras\u0103 \u00een piept r\u00e2ndul trecut. \u015ei, privind felia de Lun\u0103 pe cer, ca \u00eentr-o veritabil\u0103 desc\u0103tu\u015fare \u2013 un catarsis binevenit \u2013 a \u00eenceput s\u0103 latre la ea, cu o verv\u0103 demn\u0103 de invidiat. \u015ei at\u00e2t de puternic\u0103 \u00eei era convingerea cu care l\u0103tra, \u00eenc\u00e2t Culai \u2013 care, de bucurie c\u0103 i-a reu\u015fit experimentul, era gata-gata s\u0103 latre iar \u015fi el dimpreun\u0103 cu ea \u2013 abia a oprit-o.<\/p>\n


\nValeria MANTA T\u0102ICU\u021aU<\/strong><\/p>\n

\u00cen a\u0219teptare<\/strong><\/p>\n

nu e r\u0103ceal\u0103, doar o trecere a nop\u021bii prin fereastr\u0103;
\n\u00een\u0103untru se ve\u0219teje\u0219te un cuv\u00e2nt, silit
\ns\u0103 stea \u00eentre c\u0103r\u021bi ca o floare de toamn\u0103 presat\u0103.
\nsingur\u0103tatea e un alt cuv\u00e2nt pentru absen\u021b\u0103,
\nde aceea pere\u021bii chiliei sunt goi, cu bezna lipit\u0103 de ei;
\nlumina e dincolo, ca \u0219i steaua ori \u00eengerul.
\naici e numai un cuv\u00e2nt care se repet\u0103,
\nun cuv\u00e2nt care nu-\u0219i mai g\u0103se\u0219te sensul.
\nunde s\u0103 afli un lan\u021b, o capcan\u0103 pentru
\ncuvintele tr\u0103d\u0103toare, pentru cele care au
\nevadat din noaptea lor \u0219i a ta?
\nm\u00e2na \u00eenghea\u021b\u0103 \u0219i se rupe de trup
\n\u00een cristale f\u0103r\u0103 lucire \u0219i form\u0103;
\nnu mai ai cu ce scrie \u0219i, oricum, n-ai de ce:
\ne de-ajuns s\u0103 te a\u0219ezi la fereastr\u0103
\n\u00een a\u0219teptare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Maria M\u00c2NZAL\u0102 LA POMUL VIE\u0162II \u00ceNDOIALA E OU \u00cen volumul de poezii Pelerin \u00een \u0162ara zborului, ap\u0103rut la Editura Betta,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14262"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14262"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14262\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14263,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14262\/revisions\/14263"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14262"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14262"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14262"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}