{"id":14173,"date":"2021-03-29T09:12:56","date_gmt":"2021-03-29T06:12:56","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=14173"},"modified":"2021-03-29T09:12:56","modified_gmt":"2021-03-29T06:12:56","slug":"spatii-culturale-nr-59-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=14173","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 59 (1)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Petrache PLOPEANU<\/strong><br \/>\n<a href=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/plopeanu1.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/plopeanu1-208x300.jpg\" alt=\"\" width=\"208\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-10672 lazyload\" data-srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/plopeanu1-208x300.jpg 208w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/plopeanu1.jpg 218w\" data-sizes=\"(max-width: 208px) 100vw, 208px\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 208px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 208\/300;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/plopeanu1-208x300.jpg\" alt=\"\" width=\"208\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-10672\" srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/plopeanu1-208x300.jpg 208w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/09\/plopeanu1.jpg 218w\" sizes=\"(max-width: 208px) 100vw, 208px\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p>          <strong> Punga\u0219ul pr\u0103pastiei<\/strong><\/p>\n<p><em>Motto: \u201eCu nenum\u0103rate precau\u021bii, dau t\u00e2rcoale ad\u00e2ncurilor, le fur din be\u021bie \u0219i o iau la s\u0103n\u0103toasa, ca un punga\u0219 al pr\u0103pastiei\u201d.<br \/>\n(E. Cioran, Silogismele am\u0103r\u0103ciunii).<\/em><\/p>\n<p>Orice analiz\u0103, a oric\u0103rui \u201esilogism\u201d din cartea lui Emil Cioran, Silogismele am\u0103r\u0103ciunii , se cere, ab initio, conceput\u0103 din perspectiva \u201eam\u0103r\u0103ciunii\u201d. Bine\u00een\u021beles, o am\u0103r\u0103ciune pus\u0103 ca o concluzie la enun\u021buri considerate premise, care, \u00eempreun\u0103 cu ea (concluzia), determin\u0103 sensul \u0219i forma logic\u0103 a exprim\u0103rii: silogism. Indiferent de semnifica\u021bii, am\u0103r\u0103ciunea trebuie s\u0103 reprezinte finalul. Sau poate fi \u0219i altfel? \u00centrebarea a ap\u0103rut instinctiv, dar posibilitatea de a o valida sau invalida nu are cum s\u0103 apar\u0103 brusc, f\u0103r\u0103 un demers necesar \u0219i suficient. Iar orice demers analitic asupra unui aforism sau a unui text de acest gen, cu o \u00eentindere parcimonioas\u0103, dar cu semnifica\u021bii poate infinite, nu poate fi acceptat dec\u00e2t atunci c\u00e2nd eviden\u021ba \u00eendeamn\u0103 la aceasta, \u00een primul r\u00e2nd; iar \u00een al doilea, un astfel de demers nu se poate desf\u0103\u0219ura dec\u00e2t \u00eentr-o libertate total\u0103 a spiritului, care se imagineaz\u0103 st\u0103p\u00e2n pe materia exprim\u0103rii: pe cuvinte, pe \u00eembin\u0103ri de cuvinte, pe sensuri \u0219i semnifica\u021bii, distrug\u00e2nd \u0219i cre\u00e2nd cu aceea\u0219i frenezie logici interne, auto-polemici, contraziceri \u0219i accept\u0103ri.<br \/>\n\u201eSilogismul\u201d este cel ales ca motto pentru acest eseu. \u00cel repet\u0103m \u0219i aici:  \u201eCu nenum\u0103rate precau\u021bii, dau t\u00e2rcoale ad\u00e2ncurilor, le fur din be\u021bie \u0219i o iau la s\u0103n\u0103toasa, ca un punga\u0219 al pr\u0103pastiei\u201d. Ne vom opri la \u00eenceput la o punere \u00een logic\u0103 a \u201epremiselor\u201d:<br \/>\n\u2022\tCu nenum\u0103rate precau\u021bii, dau t\u00e2rcoale ad\u00e2ncurilor;<br \/>\n\u2022\tle fur din be\u021bie \u0219i o iau la s\u0103n\u0103toasa;<br \/>\n\uf0fc\tca un punga\u0219 al pr\u0103pastiei.<br \/>\nsau, \u00eentr-o form\u0103 \u0219i mai abstractizat-logic\u0103:<br \/>\n\u2022\tprudent, dau t\u00e2rcoale ad\u00e2ncurilor;<br \/>\n\u2022\tle fur din be\u021bie \u0219i fug;<br \/>\n\uf0fc\tsunt un punga\u0219 al pr\u0103pastiei.<br \/>\nDiferen\u021ba dintre cele dou\u0103 forme este una nu de con\u021binut, ci de grad. \u00cen prima form\u0103, concluzia apare comparat\u0103, ca un, \u00een timp ce \u00een a doua form\u0103 se afirm\u0103 indubitabil caracterul clar, sunt un. Desigur c\u0103 ambele forme sunt generatoare de discu\u021bii fecunde pentru \u00een\u021belegerea semnifica\u021biei zicerii respective. Ne vom opri \u00een continuare la termenii folosi\u021bi de Cioran pentru a crea premisele \u0219i concluzia \u201esilogismului\u201d s\u0103u.<br \/>\nPrima premis\u0103: \u201eCu nenum\u0103rate precau\u021bii, dau t\u00e2rcoale ad\u00e2ncurilor\u201d sau \u201eprudent, dau t\u00e2rcoale ad\u00e2ncurilor\u201d.<br \/>\n\u00centreaga ac\u021biune, pe care deocamdat\u0103 o vom l\u0103sa deoparte pentru mai t\u00e2rziu,  se petrece cu \u201eprecau\u021bie\u201d. Termenul poate fi \u00een\u021beles \u0219i folosit cu sensul de pruden\u021b\u0103, dar \u0219i team\u0103, o anumit\u0103 rezerv\u0103, o doz\u0103 de jen\u0103, de ru\u0219ine. Presupune, \u00een acela\u0219i timp, \u0219i o anumit\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103, pentru c\u0103 orice precau\u021bie presupune existen\u021ba unei capacit\u0103\u021bi de a crea un scenariu \u0219i o regie \u00eentr-un anumit decor \u00een care se va desf\u0103\u0219ura ac\u021biunea proiectat\u0103. Precau\u021bia \u00eenseamn\u0103 premeditare, nu \u00eenseamn\u0103 spontaneitate, chiar aceast\u0103 premeditare determin\u00e2nd sentimentul de precau\u021bie. A premedita \u00eenseamn\u0103 a \u0219ti ce urmeaz\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2mple, \u00eenseamn\u0103 anticiparea gestului, \u00eenseamn\u0103 crearea mental\u0103 a unor consecin\u021be benefice sau rele pentru cel care se d\u0103 pe sine drept actor, drept f\u0103ptuitor. Ceea ce este nedorit creeaz\u0103 teama, ceea ce poate fi cunoscut \u0219i de al\u021bii, creeaz\u0103 jena, rezerva, adic\u0103 re\u021binerea, ru\u0219inea pentru \u00eenf\u0103ptuirea unui lucru oprit, nu de lege, ci de legile morale, de obi\u0219nuin\u021be, de tradi\u021bii \u0219i obiceiuri.<br \/>\nPurcederea la \u00eenf\u0103ptuire, punerea omului \u00een fapt\u0103, a ceea ce a premeditat, nu se realizeaz\u0103 cu hot\u0103r\u00e2re, cu fermitate, ci cu multe renun\u021b\u0103ri \u0219i relu\u0103ri ale dorin\u021bei, ale proiectului. Dovada este ceea ce se g\u0103se\u0219te a\u0219ezat \u00eenaintea \u201eprecau\u021biilor\u201d, care sunt \u201enenum\u0103rate\u201d \u0219i care apar\u021bin, a\u0219a cum ne dovede\u0219te acel \u201ecu\u201d, actorului, celui ce dore\u0219te s\u0103-\u0219i duc\u0103 la \u00eendeplinire dorin\u021ba. \u201eCu nenum\u0103rate precau\u021bii\u201d nu exprim\u0103 simplu doar pluralitatea acestor precau\u021bii, care de altfel sunt, a\u0219a cum am \u0219i remarcat, diferite, acoperind un c\u00e2mp semantic divers, ci o pluralitate de tr\u0103iri \u0219i o pluralitate de intensit\u0103\u021bi, de la cea mai ne\u00eensemnat\u0103, care poate fi u\u0219or marginalizat\u0103, p\u00e2n\u0103 la cea mai intens\u0103, care creeaz\u0103 fierbin\u021beala trecerii la ac\u021biune, punerea \u00een fapt, cum am subliniat deja. Doar \u201ecu nenum\u0103rate\u201d precau\u021bii \u0219i poate dup\u0103 ce se atinge o anumit\u0103 mas\u0103 critic\u0103 a acestora, calea de \u00eentoarcere se \u0219terge la fel ca un drum trasat \u00een de\u0219ert, iar acel cineva devine cu adev\u0103rat actor. Direc\u021bia este doar \u00eenainte, spre ceea ce trebuie f\u0103cut. Doar \u00eenf\u0103ptuirea redeseneaz\u0103 posibilitatea sc\u0103p\u0103rii, dar pre\u021bul este atingerea scopului.<br \/>\nDin aceea\u0219i categorie a \u201eprecau\u021biilor\u201d face parte, dar de data aceasta la nivelul gestului, un prim pas spre \u00eenf\u0103ptuire, pe care omul \u00eel exprim\u0103 sub forma: \u201edau t\u00e2rcoale\u201d. A da t\u00e2rcoale \u00eenseamn\u0103 a se apropia de ceva, a se furi\u0219a spre ceva, de cineva. Presupune apropierea, dar \u0219i \u00eendep\u0103rtarea dictat\u0103 de aceea\u0219i precau\u021bie, sau de anumite forme ale precau\u021biei: fric\u0103 de a nu fi surprins \u0219i a p\u0103\u021bi ceva de la acel ceva\/ cineva din spa\u021biul \u201et\u00e2rcoalelor\u201d, jena de a nu fi catalogat \u00eenainte de vreme \u00eentr-un anumit fel, f\u0103r\u0103 a face ceva care s\u0103 merite caracterizarea, ru\u0219inea care i-ar putea dovedi \u00eenc\u0103lcarea normelor stabilite de ceva\/ cineva, dar \u0219i pe acelea care alc\u0103tuiesc fundalul interior al actorului care \u00eel sus\u021bine \u00een ceea ce face. Ru\u0219inea de a fi dovedit ca incapabil s\u0103 fac\u0103 ceea ce trebuie s\u0103 fac\u0103, \u00een fa\u021ba con\u0219tiin\u021bei sale, \u00een fa\u021ba celorlal\u021bi. Perioada \u201et\u00e2rcoalelor\u201d \u00eenc\u0103 mai permite retragerea. Anumite \u201eprecau\u021bii\u201d care \u021bin de supravie\u021buire, fizic\u0103, psihic\u0103, social\u0103, se pot dovedi mai puternice dec\u00e2t altele, tr\u0103g\u00e2ndu-l din \u00eemprejurimile \u021bintei. Spa\u021biul \u201et\u00e2rcoalelor\u201d este unul intermediar, nefiind periculos, dar nici lipsit de pericole, este unul de retragere, odat\u0103 ce scopul a fost atins \u0219i este necesar\u0103 \u00eendep\u0103rtarea, dar \u0219i unul de preg\u0103tire a \u00eenaint\u0103rii, dac\u0103 intensitatea dorin\u021bei devine atotcuprinz\u0103toare. Iar \u021binta are \u0219i ea un spa\u021biu \u00een care exist\u0103: \u201ead\u00e2ncul\u201d. A\u0219adar, \u201et\u00e2rcoalele\u201d se dau \u00een jurul \u201ead\u00e2ncului\u201d. Imaginea fizic\u0103 este aceea a unei gropi, al c\u0103rui fund s\u0103 fie suficient de \u00eendep\u0103rtat de suprafa\u021b\u0103 pentru a fi numit\u0103 \u201ead\u00e2nc\u201d. \u201eAd\u00e2ncul\u201d corespunde poate cu \u201eabis\u201d, iar aceast\u0103 accep\u021bie ne este confirmat\u0103 de folosirea pluralului, \u201ead\u00e2ncuri\u201d. T\u00e2rcoalele se dau nu \u00een jurul unui ad\u00e2nc simplu, ci \u00een jurul, \u00een preajma ad\u00e2ncurilor, pe care le vedem reproduse la infinit, laturii lor fizice    ad\u0103ug\u00e2ndu-se \u0219i alte \u201enenum\u0103rate\u201d trimiteri de naturi diferite \u0219i diverse, inclusiv acelea care scot \u201ead\u00e2ncul\u201d din sfera lumii palpabile, concrete, naturale \u0219i o duc \u00een alte sfere de neatins, iluzorii, nenaturale (extra\/ supra). Din acest moment se formeaz\u0103 un prim lic\u0103r de \u00een\u021belegere: scena pe care se poate \u00eenf\u0103ptui dorin\u021ba poate fi \u0219i una de natur\u0103 infernal\u0103, probabil nu divin\u0103, date fiind caracteristicile topologice ale spa\u021biului, care plaseaz\u0103 Infernul jos, iar Paradisul sus. \u00cen acest context se relev\u0103 o prim\u0103 semnifica\u021bie a celor analizate p\u00e2n\u0103 aici: fiin\u021ba care se apropie de o lume extramundan\u0103. Deocamdat\u0103 nu \u0219tim care poate fi.<br \/>\nA doua premis\u0103: \u201ele fur din be\u021bie \u0219i o iau la s\u0103n\u0103toasa\u201d sau \u201ele fur din be\u021bie \u0219i fug\u201d.<br \/>\nA fura \u00eenseamn\u0103 a lua ceva de la cineva f\u0103r\u0103 ca acela s\u0103 \u0219tie \u0219i s\u0103 fie de acord, a\u0219adar f\u0103r\u0103 voia lui. Cel care fur\u0103 este un ho\u021b, iar actul s\u0103u premeditat determin\u0103, anticipat, sentimentul de fric\u0103, deoarece se teme de consecin\u021be \u0219i anume c\u0103 va fi prins \u0219i pedepsit; la fel face s\u0103 apar\u0103 sentimentul de jen\u0103, deoarece este con\u0219tient de faptul c\u0103 face ceva ce este sub ochiul colectiv; de ru\u0219ine c\u0103 \u00eencalc\u0103 regulile morale tradi\u021bionale. Ho\u021bia este reprobabil\u0103 atunci c\u00e2nd sunt furate lucruri, fiin\u021be concrete, sau idei ce se pot concretiza \u00een lucruri \u0219i fiin\u021be. Dar nu pot fi furate sentimente, atitudini, comportamente, fantome, spirite, divinit\u0103\u021bi, demoni, st\u0103ri. Be\u021bia este o stare de euforie provocat\u0103 de alcooluri, de diferite alte substan\u021be \u00eenghi\u021bite, a\u0219adar materiale, dar poate fi provocat\u0103 \u0219i de sentimente: bucuria puternic\u0103, furia exagerat\u0103. S\u0103 nu confund\u0103m be\u021bia cu st\u0103rile de confuzie mintal\u0103 produse de boli, de oboseal\u0103 excesiv\u0103, de triste\u021be mare. Be\u021bia are drept caracteristic\u0103 veselia, bucuria artificial\u0103, indus\u0103. \u201eA fura din be\u021bie\u201d! \u00cen ce situa\u021bie be\u021bia ar putea c\u0103p\u0103ta consisten\u021b\u0103 \u0219i s-ar putea fura din ea? Desigur nu \u00eentr-o lume specific uman\u0103, supus\u0103 unor legi fizice specifice, ci \u00eentr-o lume\/ lumi care are\/ au alte condi\u021bii de existen\u021b\u0103, adic\u0103 extra\/ supra-naturale, adic\u0103 lumi extra\/ supra-mundane, ca \u00een cazul la care ne-am referit, Infernul \u0219i Paradisul. Care ar fi semnifica\u021bia celei de-a doua p\u0103r\u021bi a celei de-a doua premise: \u201eo iau la s\u0103n\u0103toasa\u201d. \u201eA o lua la s\u0103n\u0103toasa\u201d \u00eenseamn\u0103 a fugi dintr-un loc unde s-a petrecut ceva care poate crea consecin\u021be rele pentru cineva, \u00een cea mai mare grab\u0103: \u201eFuga e ru\u0219inoas\u0103, dar e s\u0103n\u0103toas\u0103\u201d, se afirm\u0103, iar \u00een cazul acesta coresponden\u021ba dintre ru\u0219ine \u0219i s\u0103n\u0103tate, puse pe seama fugii, este exemplar\u0103, se d\u0103 drept exemplu deoarece condi\u021biile \u00een care se desf\u0103\u0219oar\u0103 totul impune acest fapt. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 furtul de be\u021bie presupune \u00een mod inevitabil fuga, indiferent de ru\u0219inea aferent\u0103. Furt f\u0103r\u0103 fug\u0103 nu poate fi. Iar acum \u00een\u021belegem exprimarea din cea dint\u00e2i premis\u0103, unde precau\u021biile sunt necesare, deoarece se anticipa ceea ce avea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple, furtul de be\u021bie. Am spus anterior c\u0103 be\u021bia sub form\u0103 consistent\u0103 ar putea exista \u00eentr-un spa\u021biu dominat de alte reguli, Infernul sau Paradisul. Am v\u0103zut, de asemenea, c\u0103 ad\u00e2ncul \u00eenseamn\u0103 ad\u00e2ncurile, concrete sau transfigurate \u00een opusul concrete\u021bii. Am spus c\u0103 topologia, care impune direc\u021bia \u201ejos\u201d, ne duce cu g\u00e2ndul la Infern, dar exist\u0103 aici o condi\u021bie care neag\u0103 aceast\u0103 direc\u021bie de interpretare: be\u021bia care este o stare de euforie, de bucurie, chiar artificial\u0103 fiind ea produs\u0103. Ori, poate exista aceast\u0103 stare \u00eentr-o lume infernal\u0103 unde se presupune, dup\u0103 cuvintele P\u0103rin\u021bilor Bisericii, c\u0103 acolo sunt doar chin, cazn\u0103, lacrimi, durere, isp\u0103\u0219ire? Sau ea exist\u0103 \u00een lumea opus\u0103 Infernului, Paradisul?! \u0218i atunci, ad\u00e2ncurile nu sunt \u00een jos, ci \u00een sus, iar omul d\u0103 t\u00e2rcoale marginilor acesteia \u0219i fur\u0103 din ceea ce coboar\u0103 potrivit legii gravita\u021biei (sic!), fur\u0103 din bucuria divin\u0103 \u0219i pentru c\u0103 \u0219tie c\u0103 nu-i este lui dat\u0103, \u201eo ia la s\u0103n\u0103toasa\u201d. Nimic nu ne spune c\u0103 omul acesta coboar\u0103 (\u00een ad\u00e2ncurile Iadului) nici c\u0103 ar urca \u00een \u00eenaltul Cerurilor, ci doar c\u0103 fur\u0103 din be\u021bie \u0219i apoi fuge. El, ajuns acolo unde \u00eent\u00e2lnirea lumilor extramundane \u00eel fere\u0219te de contactul cu r\u0103ul (nec\u0103z\u00e2nd \u00een groapa \u00een jos) \u0219i \u00eei aduce fr\u00e2nturi din bucuria divin\u0103 (p\u0103str\u00e2ndu-se la gura gropii de sus). Fuga este s\u0103n\u0103toas\u0103, deoarece binele are obiceiul s\u0103 se retrag\u0103 spre izvoare, p\u0103r\u0103sindu-l pe omul ne\u00eenv\u0103\u021bat cu el, binele trebuie uneori re\u021binut cu for\u021ba al\u0103turi de sufletul omului pustiit, care nu \u0219tie cum s\u0103-l \u021bin\u0103 aproape, la fel cum un m\u00e2nz nedomesticit fuge \u00een pustie. Doar prin fug\u0103, probabil \u0219i ea un fel de \u201et\u00e2rcoale\u201d inverse, pentru c\u0103 re\u00eent\u00e2lnirea lumii nu este u\u0219oar\u0103, omul \u021bine aceast\u0103 \u201ebe\u021bie\u201d a bucuriei, a iubirii, a binelui l\u00e2ng\u0103 el.<br \/>\nIar concluzia vine de la sine: \u201eca un punga\u0219 al pr\u0103pastiei\u201d sau \u201esunt un punga\u0219 al pr\u0103pastiei\u201d.<br \/>\nPunga\u0219ul este ho\u021bul, iar termenul de \u201epunga\u0219\u201d vine de la punga pe care ho\u021bii de alt\u0103dat\u0103 o cereau drume\u021bilor. \u201ePunga\u201d pe care Omul-\u201dHo\u021b\u201d o cere \u201eDrume\u021bului\u201d care trece din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd prin p\u0103durea fiin\u021bei lui, este bucuria pe care am putea-o \u00eempr\u0103\u0219tia \u00een jurul nostru, iubirea pe care am putea-o nutri, binele cu care am putea s\u0103 ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219im mai des. A fi \u201epunga\u0219 al pr\u0103pastiei\u201d \u00eenseamn\u0103 a fi capabil s\u0103 vezi \u0219i triste\u021bea \u0219i bucuria, \u0219i r\u0103ul \u0219i binele, \u0219i Infernul \u0219i Paradisul s\u0103 le \u00een\u021belegi pe cele dint\u00e2i \u0219i s\u0103 furi din celelalte, tezauriz\u00e2ndu-le \u00eempreun\u0103 cu Tine \u00een p\u0103m\u00e2ntul clipei de pe urm\u0103. Am\u0103r\u0103ciunea vine din con\u0219tientizarea faptului c\u0103 sunt at\u00e2t de pu\u021bini \u201epunga\u0219i\u201d \u00een lumea aceasta!<\/p>\n<p><strong><br \/>\nFapte culturale <\/strong><\/p>\n<p><strong>Tase D\u0103n\u0103il\u0103<\/strong><\/p>\n<p><strong>Aforismul a pus Tecuciul pe harta lumii<\/strong><\/p>\n<p>NAJI NAAMAN \u00een<br \/>\nTECUCI<br \/>\nG\u00c2NDURI DESENATE<br \/>\nPENS\u00c9ES DESSIN\u00c9ES<br \/>\nDRAWN THOUGHTS<br \/>\nPENSIERI DESIGNATI<br \/>\n\u054a\u0531\u054f\u053f\u0535\u0550\u0531\u0536\u0531\u0550\u0534\u0548\u0552\u0531\u053e \u0533\u0531\u0542\u0531\u0553\u0531\u0550\u0546\u0535\u0550<br \/>\n\u062e\u0627\u0637\u0650\u0631\u064e\u0629\u064c \u0648\u0631\u064a\u0634\u064e\u0629<br \/>\n\u0646\u0627\u062c\u064a \u0646\u0639\u0645\u0627\u0646 \u0641\u064a \u062a\u0650\u0643\u064f\u062a\u0652\u0634\u0652<br \/>\nFCG<br \/>\nDup\u0103 prima edi\u0163ie a Festivalului Interna\u0163ional al Aforismului, pentru rom\u00e2nii de pretutindeni (5-7 oct. 2017), organizat cu sprijinul Funda\u0163iei Pelin, s-au scris numeroase articole \u00een presa cultural\u0103 din \u0163ar\u0103, dar \u015fi din: Liban, Fran\u0163a, Italia, SUA, Rep. Moldova etc.<br \/>\nDar adev\u0103rata revela\u0163ie au constituit-o elevii. La \u00eent\u00e2lnirile cu scriitorii \u015fi \u00eendruma\u0163i de profesori,  ei au selectat aforisme, le-au comentat \u015fi au f\u0103cut, dup\u0103 ele, inspirate desene. Impresionat de acest ultim aspect, acad. Naji Naaman, din Liban, pre\u015fedintele de onoare al manifest\u0103rii, a promis c\u0103 va tip\u0103ri o carte, dac\u0103 se vor aduna suficiente crea\u0163ii de-ale elevilor. Coordona\u0163i de prof. V.Ghica, pre\u015fedintele festivalului, profesorii \u015fi elevii s-au apucat serios de treab\u0103. Dup\u0103 selec\u0163ia de rigoare, a ap\u0103rut, deocamdat\u0103 \u00een form\u0103 digital\u0103, c\u0103rticica \u201eG\u00e2nduri desenate.\u201d Aforismele create de elevi sunt prezentate \u00een \u015fase limbi (rom\u00e2n\u0103, italian\u0103, francez\u0103, englez\u0103, arab\u0103 \u015fi armean\u0103), iar desenele au \u00eembr\u0103cat diverse culori.<br \/>\nFerici\u0163ii elevi \u015fi profesori sunt de la \u015fcolile: Elena Doamna, D.A. Sturdza, Iorgu Iordan, \u015ec.1 Umbr\u0103re\u015fti \u015fi Colegiile Na\u0163ionale: Spiru Haret, C.Hoga\u015f, C.N. de  Agricultur\u0103 \u015fi Economie. Alte c\u00e2teva lucr\u0103ri apar\u0163in unor seniori.<br \/>\nVolumul a ap\u0103rut pe suport de h\u00e2rtie, la Beirut, \u00een trei mii de exemplare \u015fi va fi difuzat \u00een multe locuri ale planetei. Con\u0163inutul c\u0103r\u0163ii este prezentat pe Facebook de Naji Naaman \u00een \u015fapte filmule\u0163e.<\/p>\n<p><strong><br \/>\n\u201eMemoria anilor nemuritori\u201d<\/strong><br \/>\n<a href=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/1-4-e1616998298106.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-1\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/1-4-300x200.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"200\" class=\"alignnone size-medium wp-image-14174 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 300px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 300\/200;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/1-4-300x200.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"200\" class=\"alignnone size-medium wp-image-14174\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p>Joi, 12 iulie 2018, \u00een sala de festivit\u0103\u021bi a Prim\u0103riei R\u00e2mnicu S\u0103rat, a avut loc lansarea c\u0103r\u021bii \u201eMemoria anilor nemuritori\u201d, de Traian Gh. Cristea. Poet, prozator, fost profesor de limba \u0219i literatura rom\u00e2n\u0103, autorul adun\u0103 \u00een peste 500 de pagini (vol. I) evoc\u0103ri ale fo\u0219tilor s\u0103i dasc\u0103li disp\u0103ru\u021bi, portrete lirice ale unor r\u00e2mniceni pe care i-a cunoscut \u0219i care i-au marcat traseul existen\u021bial, plus figuri pitore\u0219ti ale R\u00e2mnicului de acum \u0219i de alt\u0103dat\u0103. O lectur\u0103 interesant\u0103, de pe urma c\u0103reia c\u00e2\u0219tigul este mai mult de natur\u0103 sentimental\u0103, at\u00e2ta vreme c\u00e2t cartea pare o istorie subiectiv\u0103 a unui col\u021b de lume. Publicul prezent a apreciat cum se cuvine darul f\u0103cut urbei de unul dintre cet\u0103\u021benii s\u0103i de onoare, toate lu\u0103rile de cuv\u00e2nt remarc\u00e2ndu-se prin emo\u021bie \u0219i lirism.<br \/>\n<a href=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/2-3-e1616998317416.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-2\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/2-3-300x200.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"200\" class=\"alignnone size-medium wp-image-14175 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 300px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 300\/200;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/2-3-300x200.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"200\" class=\"alignnone size-medium wp-image-14175\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong><br \/>\nChristian CR\u0102CIUN<\/strong><br \/>\n<a href=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/craciun-ch-e1616998334811.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-3\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/craciun-ch-225x300.jpg\" alt=\"\" width=\"225\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-14176 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 225px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 225\/300;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/craciun-ch-225x300.jpg\" alt=\"\" width=\"225\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-14176\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p>              <strong>ARHECHIPUL<\/strong><\/p>\n<p>Moto: C\u0103ci am vrut s\u0103 \u0219tiu nu numai cine e El, ci s\u0103 aflu, privindu-L, cine sunt eu.<br \/>\n\tSunt un admirator al eseisticii lui George Banu. Nu numai al operei remarcabile a teatrologului, ci al scrisului s\u0103u ca atare. Fluent \u0219i elegant, \u00eenc\u0103rcat de melancolii tot mai severe \u0219i penetrant. Surprinz\u0103tor prin teme. Am scris despre c\u00e2teva dintre c\u0103r\u021bile sale ap\u0103rute \u00een ultimii ani. Acum ne propune o c\u0103l\u0103torie cultural\u0103 \u0219i sufleteasc\u0103 prin interiorul casei sale, \u0219i anume prin colec\u021bia sa de chipuri ale lui Iisus .  Titlul poate p\u0103rea pu\u021bin prezum\u021bios, dar nu este deloc vorba de vreun sentiment al posesiei, al straniei fericiri de colec\u021bionar, dac\u0103 lu\u0103m seama la subtitlul care nu apare dec\u00e2t pe pagina de gard\u0103: \u201esau coexisten\u021ba cu arta sacr\u0103\u201d. \u00centrebarea ridicat\u0103 este dac\u0103 sacralitatea \u201eobiectului\u201d \u021bine \u0219i de locul sacru \u00een care el trebuie plasat. Demonstra\u021bia implicit\u0103 este c\u0103 nu. Vedem aici c\u0103 miza eseului nu este doar o descriere, oric\u00e2t de abil\u0103, ci o punere \u00een discu\u021bie a raportului dintre sacru \u0219i profan, dintre estetic \u0219i religios, dintre religie \u0219i credin\u021b\u0103. Ochiul autorului este prin excelen\u021b\u0103 al unui estet. \u0218i mai ales este ochi. Vreau s\u0103 spun c\u0103 George Banu ne \u00eenva\u021b\u0103 \u2013 aici intervine experien\u021ba formidabil\u0103 a teatrologului, spectator al, probabil, mii de spectacole \u2013 s\u0103 privim. Hermeneutica imaginilor este o \u00eenc\u00e2ntare a spiritului. \u201e\u00cemi e casa \u00eempestri\u021bat\u0103 de Iisu\u0219i. Unde m\u0103 \u00eentorc dau cu ochii de ei, ag\u0103\u021ba\u021bi de pere\u021bi, nemi\u0219ca\u021bi pe mobile disparate, picta\u021bi pe p\u00e2nze r\u0103nite de timpul scurs sau de o conservare defectuoas\u0103. Coabitez cu Iisu\u0219ii\u2026 \u00eemi sunt parteneri t\u0103cu\u021bi, dar \u0219i elocven\u021bi. Oriunde \u0219i oric\u00e2nd, la \u021bar\u0103 sau la Paris, \u00een Normandia sau \u00een Corr\u00e8ze \u2013 ne \u00eenso\u021bim. \u0218i ne reg\u0103sim, mai cu seam\u0103 \u00een  inima nop\u021bii sau la ora insomniilor cronice, c\u00e2nd, prin\u0219i \u00een cuiele casei, ei \u00eemi permit s\u0103-i privesc \u00eendelung. Dar, la r\u00e2ndul lor, ei m\u0103 privesc de undeva, de altundeva, de aproape, de departe\u2026\u201d A\u0219a \u00eencepe cartea.<br \/>\nAproape de fiecare dat\u0103, eseistul ne spune (\u0219i este foarte important, face parte din fiin\u021ba artefactului) povestea achizi\u021bion\u0103rii obiectului, de prin anticariate, magazine de antichit\u0103\u021bi sau talciocuri pitore\u0219ti din toat\u0103 lumea, sau primirii lui \u00een dar. \u00cen felul acesta, textul se \u00eencarc\u0103 cu via\u021b\u0103, nu este hermeneutic\u0103 goal\u0103 (dar \u0219i obiectul estetic se personalizeaz\u0103). Imediat trebuie spus c\u0103 avem de-a face cu o carte \u2013 album, excep\u021bionalele fotografii color ale Mihaelei Marin ne permit s\u0103 privim, la r\u00e2ndu-ne, imaginile, \u00eentr-un dialog fertil \u0219i originator al scripticului cu iconicul. A\u0219 aminti aici c\u0103 cele dou\u0103 (m\u0103car!) calit\u0103\u021bi necesare \u00een\u021belegerii unei imagini: arta de a privi \u0219i r\u0103bdarea dispar accelerat din lumea noastr\u0103, castrat\u0103 de timpul contempla\u021biei, asediat\u0103 de imagini \u00eentr-un ritm care-i interzice tocmai s\u0103 perceap\u0103 imaginea. De aceea, calmul scrisului lui George Banu, precizia decup\u0103rii obiectului estetic din contingent \u0219i desen\u0103rii leg\u0103turilor sale cu mi\u0219c\u0103rile sufletului privitorului, se constituie \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 lec\u021bie a privirii. Punctul de plecare a fost, sigur, tot pasiunea pentru teatru, mai precis pentru marionete, semne ale jocului \u00een care suntem, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrem, actori. De altfel, privirea omului de teatru privilegiaz\u0103 mereu scena, surprinde atitudinile personajelor, plasarea lor \u00een spa\u021biu, raporturile dintre ele, reflect\u0103 la semnifica\u021bia gesturilor mute pe care le presupune reprezentarea plastic\u0103. Nu este vorba de interpret\u0103ri \u00eenc\u0103rcate teologic, nu este o devo\u021biune habotnic\u0103, felul \u00een care sacrul se ipostaziaz\u0103 \u00een estetic este fenomenul tainic interogat de autor. \u201eArta sacr\u0103 e o asemenea art\u0103 de comunicare \u00eentre extreme antinomice \u0219i Iisu\u0219ii mei \u00eei apar\u021bin din plin: \u00abarta ca vehicul\u00bb. Art\u0103 ce refuz\u0103 delectarea gratuit\u0103, ca \u0219i dez\u00eencarnarea mistic\u0103, art\u0103 care se \u00eempline\u0219te gra\u021bie asocierii lor, a frumuse\u021bii \u0219i a spiritului, art\u0103 a contrastelor reunite. Coexisten\u021ba cu Iisus e un exerci\u021biu spiritual \u0219i o surs\u0103 de satisfac\u021bie estetic\u0103. Ambele sunt indispensabile\u201d. Cuv\u00e2ntul cheie este aici exerci\u021biu spiritual. Asta ne propune eseistul prin acest eseu \u00een jurul nevoii de a-\u0219i umple casa cu imagini ale R\u0103stignitului.<br \/>\nAnalitica imaginilor este detaliat\u0103 pe ipostazele \u0219tiute: crucificarea, cobor\u00e2rea de pe cruce, nativitatea, fecioara cu pruncul, Cina cea de tain\u0103 etc. Prilej de a sublinia singur\u0103tatea Personajului, melancolia Lui, valoarea omului. George Banu este un umanist profund, \u00eel intereseaz\u0103 omul Iisus. Nu specula\u021bii g\u0103sim \u00een paginile eseului, ci interoga\u021bii asupra singur\u0103t\u0103\u021bii, suferin\u021bei, tr\u0103d\u0103rii, mor\u021bii, frumuse\u021bii. Arta sacr\u0103 are legile ei proprii, eseistul nu este deloc interesat de teorie, nici m\u0103car iconodul, cu at\u00e2t mai pu\u021bin nu este interesat de aspecte confesionale. Fabuloasa sa cultur\u0103 \u0219i memorie (nu numai) vizual\u0103 monteaz\u0103 obiectele achizi\u021bionate cine \u0219tie c\u00e2nd \u0219i unde (rolul \u00eent\u00e2mpl\u0103rii) \u00eentr-o nara\u021biune coerent\u0103 prin care autorul se poveste\u0219te pe sine, cu angoasele, triste\u021bile, singur\u0103t\u0103\u021bile, insomniile, bucuriile, prieteniile, izb\u00e2nzile sale. Ne afl\u0103m \u00eentr-un \u201eimperiu al semnifica\u021biilor\u201d, \u00een care cutare reprezentare a Crucificatului, dar \u00een care s-a pierdut Crucea sau tensiunea trupului sau felul \u00een care sunt pironite picioarele pe sf\u00e2ntul  Lemn sunt cu toatele provoc\u0103ri la medita\u021bie. Iat\u0103 cum descrie o Nativitate: \u201eO oper\u0103 cu adev\u0103rat sacr\u0103 activeaz\u0103 prezen\u021ba unei valori spirituale \u0219i stimuleaz\u0103 amintirea unei situa\u021bii existen\u021biale. O familie mitic\u0103 \u0219i o familie rustic\u0103, iat\u0103 ce v\u0103d simultan. Din aceast\u0103 uniune \u00eei provine impactul pe care unii, ca mine, \u00eel resimt. Nu sunt singurul\u201d.<br \/>\n\u00cenc\u0103 o \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 discret depozitat\u0103 \u00een a\u0219ternutul cuvintelor este o anume \u00een\u021belegere profund iubitoare a obiectului. Acum \u00een contextul \u201eoperei de art\u0103 \u00een epoca reproductibilit\u0103\u021bii sale tehnice\u201d, dup\u0103 vorba lui Walter Benjamin, unicitatea obiectului nu ne mai spune nimic (tocmai de aceea Nichita St\u0103nescu sparge cubul). Am uitat nu numai s\u0103 privim, ci \u0219i s\u0103 vorbim cu obiectele \u00een identitatea lor (am uitat c\u0103 ele au o identitate, c\u00e2t\u0103 vreme sunt manufacturate). Tocmai acest dialog cu Iisu\u0219ii precari, desp\u0103r\u021bi\u021bi cine \u0219tie c\u00e2nd de Cruce, cu vopselele \u0219terse sau m\u00e2nca\u021bi de carii, cu realizatori \u00een veci anonimi, tocmai acest dialog creeaz\u0103 tensiunea ideatic\u0103 a eseului. Spun dialog, \u0219i nu monolog, pentru c\u0103 evident Chipul (sau ArheChipul c\u0103ci \u201edup\u0103 chipul \u0219i asem\u0103narea\u201d Sa am fost alc\u0103tui\u021bi la \u00eenceputuri) \u00eei r\u0103spunde autorului. \u201eTr\u0103iesc cu ei, printre ei, mai cu seam\u0103 printre crucifica\u021bi care nu-mi z\u00e2mbesc, nici nu m\u0103 privesc! M-am consultat pe mine \u00eensumi \u0219i, mult timp, n-am formulat nici un r\u0103spuns care, doar progresiv, lent, s-a schi\u021bat. \u0218i, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, \u0219optit, mi  l-am murmurat. \u00centrebarea \u00abCine e Iisus?\u00bb determin\u0103 o alta, personal\u0103 \u0219i radical\u0103, \u00abCine sunt \u00een fa\u021ba Lui?\u00bb. Cu ambele nu \u00eencetez s\u0103 m\u0103 confrunt\u201d. Ca o mandal\u0103, artefactele acestea cre\u0219tine sunt c\u0103i de reculegere (cuv\u00e2nt de absorbit cu \u00eentreaga sa \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 etimologic\u0103) spre sine \u00eensu\u0219i, c\u0103i de cunoa\u0219tere.<br \/>\nE aproape \u00eentrist\u0103tor s\u0103 observ limba \u00een care scrie George Banu, \u00een care simplitatea, profunzimea, sim\u021bul nuan\u021bei infinitezimale, puritatea dau \u00eempreun\u0103 for\u021b\u0103 ideii. De ce \u00eentrist\u0103tor?&#8230; pentru c\u0103 s\u0103r\u0103cia \u0219i \u00eempestri\u021barea limbii noastre curente (\u0219i m\u0103 refer aici la cea \u201ecultural\u0103\u201d) nu au \u00een ele nimic estetic. A, uitasem, Frumosul este el \u00eensu\u0219i un concept incorect politic, la fel ca \u0219i Iisus. Adic\u0103 dou\u0103 lucruri asupra c\u0103rora mediteaz\u0103 eseistul privindu-\u0219i colec\u021bia de statuete \u0219i icoane. O lectur\u0103 absolut fascinant\u0103 a unuia din pu\u021binii autori \u00eenchina\u021bi sfintei Nuan\u021be pe care-i mai avem\u2026<\/p>\n<p><strong><br \/>\n Silvia Ioana SOFINETI<\/strong><\/p>\n<p><strong>vegetal<\/strong><\/p>\n<p>te lup\u021bi s\u0103 vezi ce e frumos \u00een oameni<br \/>\n\u00eenchizi ochii atunci c\u00e2nd r\u00e2d<br \/>\n\u00eei deschizi la suferin\u021ba lor<br \/>\nabsorbi r\u0103ul din ei<br \/>\n\u00eenlocuie\u0219ti cu z\u00e2mbet, cu soare<br \/>\ncu p\u0103s\u0103ri \u0219i cu zbor.<br \/>\ndevii negru, una cu p\u0103m\u00e2ntul<br \/>\nte descompui sub privirea lor nep\u0103s\u0103toare<br \/>\n\u00ee\u021bi ies din suflet r\u0103d\u0103cini \u0219i tulpin\u0103 \u0219i frunze<br \/>\nte \u00eenal\u021bi albastru spre uitare<br \/>\nredevii tu \u0219i o iei de la cap\u0103t<br \/>\nsisif al durerii \u00eencununat de \u00eengeri.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nr\u0103utate<\/strong><\/p>\n<p>te ascunzi sub umbrela de stuf<br \/>\nprive\u0219ti printre gene f\u0103r\u0103 s\u0103 par\u0103 c\u0103 te ui\u021bi<br \/>\nuneori z\u00e2mbe\u0219ti, alteori sim\u021bi cum te mu\u0219c\u0103 ironia<br \/>\nsunt r\u0103u, \u00ee\u021bi spui \u00een sinea ta<br \/>\nnu exist\u0103 perfec\u021biune, \u00ee\u021bi \u0219opte\u0219te alt g\u00e2nd<br \/>\ntu nu e\u0219ti perfect, atunci cum ai putea cere altora<br \/>\nceea ce nu-\u021bi pot da<br \/>\n\u0219i de ce s\u0103-\u021bi dea \u021bie<br \/>\ncine e\u0219ti tu pentru ei<br \/>\ne\u0219ti doar un alt corp pe plaj\u0103<br \/>\nsub o umbrel\u0103 de stuf<br \/>\nde sub care prive\u0219ti cu ochii \u00eenchi\u0219i spre mare.<br \/>\nf\u0103 o poz\u0103, s\u0103-\u021bi aduci aminte \u0219i alt\u0103dat\u0103<br \/>\nde uitarea de sine de acum<br \/>\n\u00eenchide ochii \u0219i las\u0103 oamenii \u00een pace<br \/>\nascult\u0103 valurile, simte nisipul<br \/>\n\u0219i at\u00e2t.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nivire<\/strong><\/p>\n<p>din podul palmei cresc ramuri<br \/>\nse \u00eempletesc \u00een aer<br \/>\nnasc frunze \u0219i idei<br \/>\nascult\u0103 glasul v\u00e2ntului<br \/>\nsepar\u0103 sunetele p\u0103s\u0103rilor<br \/>\nde g\u00e2ndurile oamenilor pe care le<br \/>\ncombin\u0103 cu nem\u0103rginirea<br \/>\nisc\u00e2nd poeme nu mai lungi<br \/>\nde o palm\u0103<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Petrache PLOPEANU Punga\u0219ul pr\u0103pastiei Motto: \u201eCu nenum\u0103rate precau\u021bii, dau t\u00e2rcoale ad\u00e2ncurilor, le fur din be\u021bie \u0219i o iau la s\u0103n\u0103toasa,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14173"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14173"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14173\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14177,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14173\/revisions\/14177"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14173"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14173"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14173"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}