{"id":14067,"date":"2021-03-20T21:34:10","date_gmt":"2021-03-20T18:34:10","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=14067"},"modified":"2021-03-20T21:34:10","modified_gmt":"2021-03-20T18:34:10","slug":"literadura-nr-2-3-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=14067","title":{"rendered":"Literadura nr. 2 (3)"},"content":{"rendered":"

Florentina Loredana DALIAN<\/strong>
\n(Slobozia)
\n\"\"

LIDIA<\/strong><\/p>\n

Doar praful r\u0103m\u0103sese la fel. Drumul era
\ntot a\u0219a de pr\u0103fos ca \u00een vremea
\ncopil\u0103riei, c\u00e2nd \u00ee\u0219i \u00eenfunda t\u0103lpile
\np\u00e2n\u0103 la glezne, bucur\u00e2ndu-se de atingerea
\nmoale \u0219i catifelat\u0103. Era una dintre senza\u021biile
\ncopil\u0103riei care n-o p\u0103r\u0103sise niciodat\u0103, dar pe
\ncare n-o mai \u00eencercase de atunci. Parc\u0103 fusese
\n\u00een alt\u0103 via\u021b\u0103, acum mai multe vie\u021bi. Memoria
\nafectiv\u0103 e cel mai bun prieten al omului.
\nPrieten, du\u0219man, cine \u0219tie? Fusese de-ajuns ca
\nma\u0219ina s\u0103 intre-n c\u00e2mpie, \u0219i toate amintirile
\nd\u0103duser\u0103 n\u0103val\u0103. Richard conducea concentrat,
\nparc\u0103 un pic iritat, \u00eencerc\u00e2nd, totu\u0219i, ca
\norice englez, s\u0103 nu-\u0219i lase nimic la vedere din
\nst\u0103rile prin care trecea. Era bun b\u0103rbatul
\nacesta al ei, \u00eei pl\u0103cea educa\u021bia lui, puterea de
\nacceptare chiar \u0219i a celor pe care nu i le putea
\n\u00een\u021belege… \u0219i totu\u0219i, c\u00e2t ar fi vrut ca el s\u0103
\n\u00een\u021beleag\u0103! S\u0103 nu mai simt\u0103 h\u0103ul acela c\u0103scat
\n\u00eentre ei, de parc\u0103 i-ar fi separat \u00eentreg
\nuniversul. Nu era vorba de incompatibilitate.
\nCi de incapacitate. Incapacitatea cuiva tr\u0103it \u00een
\npuf, \u00eentr-o lume civilizat\u0103, superioar\u0103, de a
\npricepe realit\u0103\u021bi ale existen\u021bei altora, pe care
\nmintea nu le poate cuprinde. \u00cei povestise, dar
\nacum era altceva. Acum \u00eel adusese s\u0103 vad\u0103.
\nSpera cumva ca el s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103, s\u0103 \u0219i-l apropie.
\nS\u0103 poat\u0103 \u00een\u021belege de unde vin spaimele,
\nangoasele, sfielile celebrei mezzo-soprane
\nLiddy Robinson, cea mult aplaudat\u0103 \u0219i
\nadulat\u0103, atunci c\u00e2nd ea redevine cea de care na
\nputut sc\u0103pa: Lida Mariei \u0219i-a lui Culai. S\u0103
\npriceap\u0103 \u0219i Richard o dat\u0103 pentru totdeauna c\u0103
\ncea care, acum, \u00ee\u0219i duce existen\u021ba prin case de
\nlux ale marilor capitale europene nu plecase
\nniciodat\u0103 din coliba de lut \u00een care se n\u0103scuse
\n\u0219i copil\u0103rise.
\nErau mul\u021bi acas\u0103 \u0219i via\u021ba grea. Cea
\nmai mare din cei nou\u0103 copii, locuia \u00eempreun\u0103
\ncu bunicul, \u00een coliba din aceea\u0219i curte cu a
\nlor, doar o idee mai r\u0103s\u0103rit\u0103. Tata-mare, a\u0219a-i
\nzicea. \u00centr-o zi, sc\u0103pat de sub control, o
\npusese s\u0103-i aduc\u0103 vin de la beci. \u0218i turnase, \u0219i
\nturnase, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd… i s-a n\u0103z\u0103rit c\u0103 el
\nmoare. Se f\u0103cuse noapte \u0219i z\u0103pada se vedea
\nviscolind prin ochiul mic de geam, f\u0103r\u0103
\nperdea.
\n– Lido, ad\u0103, tat\u0103-mare, o lum\u00e2nare, c\u0103 io
\nmor!
\nCopil de vreo opt ani, se vedea picotind
\ndeasupra lum\u00e2n\u0103rii aprinse, rupt\u0103 de somn,
\ncu singura dorin\u021b\u0103 s\u0103 poat\u0103 dormi, acolo, jos,
\nla gura sobei, unde era mai cald.
\n– S-a stins, tat\u0103-mare, m-a ars la degete. Ce
\nfac?
\n– Aprinde tat\u0103, alta, c\u0103 io sigur mor.
\nMai aprinsese vreo dou\u0103, le privise cum se
\ntopesc, ascult\u00e2nd simfonia iernii, detect\u00e2nd
\nsunete pe care al\u021bii nu le-ar fi perceput la fel.
\nSomnul venea \u00een valuri, ca \u0219i z\u0103pada, gata s-o
\nr\u0103pun\u0103.
\n– Hai, bre, tat\u0103-mare, nu mai mori odat\u0103?!
\n– Stai, fata tatii, hai c\u0103 nu mai e mult, bu\u0219i-o-ar
\nboala de moarte! C\u0103 de nimic nu-i bun\u0103,
\nnici s\u0103 vie c\u00e2nd o a\u0219tep\u021bi!
\nO mai a\u0219teptase mult \u0219i bine, vreo al\u021bi treizeci
\nde ani. Murise b\u0103tr\u00e2n \u0219i drept, f\u0103r\u0103 s\u0103 sufere
\nde nicio boal\u0103, \u00eempiedic\u00e2ndu-se de repezit ce
\nera.
\n\u00cei povestise lui Richard, el schi\u021base un
\nz\u00e2mbet de complezen\u021b\u0103, dar se vedea clar c\u0103
\nnu ajunsese la substrat. Nu conta! \u00cei spusese
\nmai demult: \u201eLiddy, I love you anyway,
\nwhoever you are!\u201d (1) Ce mama m\u0103-sii nu-mi
\najunge?! Omul \u0103sta m\u0103 iube\u0219te, mi-a pus
\nlumea la picioare, m-a ajutat s\u0103 ajung
\ncelebr\u0103. Iar eu a\u0219tept s\u0103 simt\u0103 ca mine
\nmirosul de lut ars al vaselor din care
\nm\u00e2ncam, s\u0103 perceap\u0103 atingerea colbului pe
\npicioare. Sheet! vorba americanului.
\nSatul p\u0103rea acum mult mai mic,
\nsem\u0103na cu o machet\u0103 de juc\u0103rie. C\u00e2nd vii din
\nmarile aglomer\u0103ri urbane, totul pare o glum\u0103.
\n\u0218i dimensiunea caselor, a cur\u021bilor, \u0219i
\nlejeritatea str\u0103zilor, pe care g\u00e2\u0219tele stau
\nnestingherite, nefiind obi\u0219nuite cu vehicule
\nmotorizate care s\u0103 le tulbure lip\u0103iala, dar \u0219i
\nlimpezimea cerului. Gata s\u0103 nu mai
\nrecunoasc\u0103 poarta, n\u0103p\u0103dit\u0103 de buruieni.
\nStrigase cam brusc: \u201eStooop, Richard,
\nstooop!\u201d. Fr\u00e2nase, neie\u0219indu-\u0219i din calmul lui
\nenglezesc, totu\u0219i uimit, parc\u0103 ne\u00een\u021beleg\u00e2nd de
\nce a trebuit s\u0103 opreasc\u0103. \u00cei spusese c\u0103 au
\najuns, privindu-l atent. Doar l\u00e2ng\u0103 t\u00e2mpla
\ndreapt\u0103 o ven\u0103 se zb\u0103tea cam tare, \u00een rest era
\nacela\u0219i Richard din totdeauna, cu z\u00e2mbetul lui
\npermanent care nu \u0219tiai ce ascunde.
\nCump\u0103na f\u00e2nt\u00e2nii se str\u00e2mbase,
\ng\u0103leata nu mai era, iarba crescuse p\u00e2n\u0103
\ndeasupra tubului superior. \u0218tia c\u0103 acolo era
\nf\u00e2nt\u00e2na, punctul ei de sprijin din anii petrecu\u021bi
\nacas\u0103, locul din care \u00eel vedea trec\u00e2nd pe cel
\ncare-i \u00eensenina zilele \u0219i-i schimbase destinul.
\nAmintirile n\u0103v\u0103liser\u0103, precum buruienile din
\njurul f\u00e2nt\u00e2nii. \u00cei spusese c\u0103 vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103
\nacolo, cu tinere\u021bea ei. \u00cel convinsese, dup\u0103
\n\u00eendelungi proteste, s\u0103 plece la un hotel \u00een
\nora\u0219ul apropiat, s-o lase acolo, c\u0103 nu i se va
\n\u00eent\u00e2mpla nimic r\u0103u. Nici de data aceea nu
\n\u00een\u021belesese, dar acceptase, \u00een virtutea aceleia\u0219i
\n\u00eeng\u0103duin\u021be cu care o trata mereu.
\nPrivea ma\u0219ina cum se dep\u0103rteaz\u0103
\nst\u00e2rnind valuri de praf. Vreo dou\u0103 babe
\nie\u0219iser\u0103, curioase, la por\u021bi. Din curtea de-al\u0103turi,
\nap\u0103ru, ca \u0219i alte d\u0103\u021bi, Emilian. Tot
\ntimpul se \u00eentrebase dac\u0103 mai st\u0103 acolo. \u00cel
\ng\u0103sise, statornic, ca \u0219i f\u00e2nt\u00e2na, reper de care
\ns\u0103 te ag\u0103\u021bi \u00een momente de restri\u0219te. Nu era
\nconcert la care, \u00eenainte s\u0103 intre \u00een scen\u0103, s\u0103
\nnu-i evoce scurt amintirea, s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103
\nceea ce-i spunea adeseori: \u201ePo\u021bi, Lidia, tu e\u0219ti
\nf\u0103cut\u0103 pentru muzic\u0103! De fapt, nu, muzica s-a
\ninventat anume pentru tine.\u201d Emilian fusese
\ncel care-i deschisese ochii asupra muzicii, \u00eei
\npredase primele no\u021biuni; tot el o dusese la
\n\u00eenscriere, la liceu. De-atunci \u00eencolo, destinul
\n\u0219i-a f\u0103cut datoria. Era fiul preotului din sat,
\nmai mare dec\u00e2t ea; tot absolvent de teologie,
\nn-ajunsese preot, spre marea triste\u021be a
\np\u0103rintelui s\u0103u, pentru c\u0103 nu se \u00eensurase.
\nR\u0103m\u0103sese profesor de muzic\u0103 \u00een sat. Poate c\u0103
\nmenirea lui asta fusese: s\u0103-i dea ei av\u00e2ntul, s\u0103i
\nschimbe via\u021ba. \u00cenainte ca Emilian s\u0103-i ia
\ndestinul \u00een m\u00e2ini, cea mai \u00eenalt\u0103 aspira\u021bie a ei
\nfusese s-ajung\u0103 croitoreas\u0103. Acum, afl\u00e2nd ce
\nare de g\u00e2nd, o convinsese s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 la el
\npeste noapte, argument\u00e2nd c\u0103 \u00een casa lor nu se
\nputea locui, ceea ce chiar era adev\u0103rat. O
\nv\u0103zuse numai: o paragin\u0103 de colo p\u00e2n\u0103 colo.
\nEmo\u021bia revederii fusese mai mare
\ndec\u00e2t toat\u0103 emo\u021bia adunat\u0103 de prin concerte.
\nEra ceva unic \u0219i indescriptibil. Se iubiser\u0103
\nc\u00e2ndva. Cu iubirea aceea platonic\u0103, ne\u0219tirbit\u0103
\nde nimic, un sentiment care cre\u0219te \u0219i tot
\ncre\u0219te, \u00een loc s\u0103 scad\u0103 cu trecerea timpului.
\nAcum constatau c\u0103 t\u0103v\u0103lugul anilor trecu\u021bi
\npeste ei nu schimbase nimic. Dimpotriv\u0103!
\nConversau banal, dar ochii \u0219i inimile vorbeau
\nalt\u0103 limb\u0103.
\n– Te-am urm\u0103rit \u00een concerte, m-am bucurat de
\nsuccesele tale, s\u0103 v\u0103d cum ai crescut cu
\nfiecare an.
\nNu zicea nimic de contribu\u021bia lui, asta o trecea
\ncu discre\u021bie sub t\u0103cere.
\n– N-a\u0219 fi fost nimic, dac\u0103 nu erai tu. \u0218tii
\ndoar…
\n– Las\u0103 asta. Eu am fost doar unealta prin care
\ns-a lucrat.
\n– Mai \u0219tii c\u00e2nd m\u0103 \u00eenv\u0103\u021bai cheia sol?
\n– Iar tu nu pricepeai de ce nu seam\u0103n\u0103 cu-o
\ncheie!
\n– Emilian, nu \u021bi-am mul\u021bumit niciodat\u0103…
\n– Cu pl\u0103cere!
\n– Dar s\u0103 \u0219tii…
\n\u00cei f\u0103cu semn s\u0103 tac\u0103, propun\u00e2nd mai bine s\u0103
\nc\u00e2nte, ea voce, acompaniat\u0103 de el la pian.
\nPianul era singurul lui tovar\u0103\u0219 \u00een serile lungi
\nde triste\u021be. \u00ce\u0219i petrecuser\u0103 noaptea c\u00e2nt\u00e2nd \u0219i
\nrememor\u00e2nd amintiri. \u00cen rest, c\u00e2teva str\u00e2ngeri
\nde m\u00e2n\u0103 \u0219i \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri timide.
\n– Mi-am g\u0103sit sufletul acas\u0103! \u00cen sf\u00e2r\u0219it!
\n– P\u00e2n\u0103 acum unde-a fost?
\n– Pe diverse scene. Ce-ai spune dac\u0103 a\u0219
\nr\u0103m\u00e2ne aici? Pentru totdeauna!
\n– Ce-a\u0219 spune? Eu ce-a\u0219 spune? Cuno\u0219ti
\nr\u0103spunsul, Lidia, dar asta nu depinde de mine.
\nA doua zi, pe la ora pr\u00e2nzului, se
\n\u00eenf\u0103\u021bi\u0219ase Richard, c\u0103ruia \u00eei explicase prin
\ntelefon unde o g\u0103se\u0219te. \u00cei povestise despre
\nEmilian, atunci, la \u00eenceputurile c\u0103sniciei lor.
\nConcluzia fusese: \u201eOK\u201d. F\u0103cuse prezent\u0103rile.
\nVena de la t\u00e2mpla dreapt\u0103 a lui Richard
\nprinsese iar aripi. At\u00e2t. \u00cen rest, acela\u0219i z\u00e2mbet
\ncondescendent. F\u0103r\u0103 nicio preg\u0103tire, \u00eel
\n\u00een\u0219tiin\u021base c\u0103 vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cu Emilian.
\nR\u0103spunsul a venit sec, \u00eens\u0103 destul de repede,
\nca \u0219i cum s-ar fi a\u0219teptat la asta:
\n– You can’t, Liddy, you just can’t! I’m waiting
\nin the car. (2)
\nAt\u00e2t zisese \u0219i plecase la ma\u0219in\u0103.
\nLidia privea, sf\u00e2\u0219iat\u0103, spre cele dou\u0103
\nlumi. Una, cu tot ce-\u0219i poate dori un om
\nnormal \u00eentr-o via\u021b\u0103, material, \u00een profesie, \u00een
\nc\u0103snicie, pe culmile succesului, cu sclipirea,
\ncu bog\u0103\u021bia ei, cu promisiunile de mai bine,
\nal\u0103turi de faimosul \u0219i r\u00e2vnitul dirijor Richard
\nRobinson. Cealalt\u0103, o lume a simplit\u0103\u021bii, a
\nanonimatului, a traiului la limita decen\u021bei,
\n\u00eempreun\u0103 cu un profesor de muzic\u0103 de la \u021bar\u0103,
\n\u00eentr-un sat \u00een care \u00eenc\u0103 n-ajunsese asfaltul. Dar
\no lume a bog\u0103\u021biei interioare, a dragostei
\ndepline \u0219i a unei adev\u0103rate \u00een\u021belegeri. Cu
\nEmilian, \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd se \u0219tiau, se \u00een\u021belegeau
\ndin priviri, aproape telepatic. Lui Richard era
\nnevoie s\u0103-i explice de zeci de ori, pentru ca, la
\nfinal, s\u0103 nu fie niciodat\u0103 convins\u0103 c\u0103 el a
\nsim\u021bit exact ceea ce voia s\u0103-i spun\u0103. Se
\npr\u0103bu\u0219ise pe pat, pl\u00e2ng\u00e2nd mocnit. Richard
\na\u0219tepta \u00een ma\u0219in\u0103; la cum \u00eel \u0219tia, era \u00een stare s\u0103
\na\u0219tepte o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 protesteze;
\nEmilian t\u0103cea, nu schi\u021ba niciun gest, nu avea
\nnicio reac\u021bie. \u0218i-ar fi dorit ca el s\u0103 fie hot\u0103r\u00e2t,
\ns-o roage s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 sau chiar s\u0103-i ordone.
\n\u00cens\u0103 \u0219tia c\u0103 n-o va face. Ar fi fost peste firea \u0219i
\npeste educa\u021bia lui.
\n– Ce spui? \u00eel \u00eentrebase.
\nS\u0103ltase din umeri. Richard, m\u0103car, avusese
\nceva de zis. Se ridic\u0103, sim\u021bindu-\u0219i picioarele
\nca de plumb, \u00eel s\u0103rut\u0103 pe gur\u0103, apoi \u00eei lu\u0103
\nm\u00e2inile \u0219i le s\u0103rut\u0103, umpl\u00e2ndu-le de lacrimi.
\nEl \u00eei m\u00e2ng\u00e2ie p\u0103rul cu un gest ca o adiere.
\n– Ai ales bine, Lidia, s\u0103 nu-\u021bi par\u0103 r\u0103u!
\n\u00cen ma\u0219in\u0103, pl\u00e2nsese pe um\u0103rul lui Richard
\np\u00e2n\u0103 ce sim\u021bise c\u0103 d\u0103 afar\u0103 tot amarul. Apoi, \u00eei
\nf\u0103cu semn s\u0103 plece.
\n– Are you sure? (3), o \u00eentreb\u0103 \u00eenainte de a
\ndemara.
\nD\u0103duse afirmativ din cap, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai arunce
\nnicio privire \u00eenapoi. I se p\u0103ru numai c\u0103 z\u0103re\u0219te
\n\u00een oglinda retrovizoare cump\u0103na f\u00e2nt\u00e2nii
\nparc\u0103 \u00eendoindu-se mai mult. \u0218i iarba
\naplec\u00e2ndu-se \u00eentr-o parte \u0219i-n alta, fo\u0219netul ei
\npun\u00e2ndu-i aceea\u0219i enervant\u0103 \u00eentrebare: E\u0219ti
\nsigur\u0103?
\nR\u0103spunse inutil, pentru sine: Nu, nu sunt
\nsigur\u0103. Parc\u0103 po\u021bi fi vreodat\u0103 sigur?<\/p>\n

1) (EN) Te iubesc oricum, oricine-ai fi
\n2) (EN) Nu po\u021bi, Liddy, pur \u0219i simplu nu po\u021bi.
\nA\u0219tept \u00een ma\u0219in\u0103.
\n3) (EN) E\u0219ti sigur\u0103?<\/p>\n


\nEvenimente culturale desf\u0103\u0219urate la
\nCentrul Cultural \u201eAlexandru
\nMarghiloman\u201d<\/strong><\/p>\n

– 17 august – spectacol al fanfarei Garnizoanei
\nFoc\u0219ani cu ocazia momentului aniversar
\n\u201eCentenarul Armatei a 2-a.
\n– 26 august – Lansare trilogia \u201eFantasia\u201d Ramona
\nNicolae Danciu
\n– 16.09 – lansare Cartea de munc\u0103-Marin Ifrim
\n– 20.09 – Simpozion George Co\u0219buc
\n– 21.09 – Lansare revista Literadura \u0219i volumul de
\ncronici de la evenimente literare Trepte – Teo
\nCabel
\n– 22.09 – Lansare volum de versuri Prin\u021bul Captiv-
\nDumitru Ion Dinc\u0103
\n– 27.09 – Arta traducerii \u00een lumea cuvintelor-
\nPaula Romanescu
\n-30.09 – Lansare carte pentru copii Din lumea
\npove\u0219tilor – Dr. Valeriu Bistriceanu
\n– 6.10 – \u201eVis de toamn\u0103\u201d- C\u00e2ntec \u0219i poezie
\ndedicate toamnei
\n– 6-10 – Lansare carte \u2013Educa\u021bia prin jocuri \u0219i
\npove\u0219ti – Danion Vasile
\n– 20.10- lansare \u2013Rom\u00e2nia v\u0103zut\u0103 dintr-un col\u021b
\nde B\u0103r\u0103gan- Mihai Vintil\u0103 \u2013 publicistic\u0103 – \u0219i
\nVersuri \u00eemp\u0103unate – P\u0103un Condru\u021b
\n-27.10 – Armonii de toamn\u0103 \u2013 muzic\u0103- a II-a edi\u021bie<\/p>\n


\nMaria ROT\u0102RESCU (Buz\u0103u)<\/strong>
\n\"\"

Anotimpul Adolescen\u0163ei<\/strong><\/p>\n

\u00cen lini\u0219tea neprofanat\u0103 a bulevardului
\npustiu, sunetul unor pa\u0219i alerg\u00e2nd
\n\u00eempr\u0103\u0219tie necuvintele frunzelor pe
\ncaldar\u00e2mul ud. Sunt pa\u0219i tineri, gr\u0103bi\u021bi, pa\u0219i
\nce \u00eenc\u0103 nu au \u00een\u021beles c\u0103 nu exist\u0103 nimic mai de
\npre\u021b dec\u00e2t clipa de acum. T\u00e2n\u0103ra fuge de
\nprezent, iar v\u00e2ntul \u00eei \u00eemplete\u0219te cu degete reci
\np\u0103rul flutur\u00e2nd pe spate. Nu o sperie nimic,
\nnici c\u00e2ntecul ploii, desprins dintr-o f\u00e2\u0219ie uitat\u0103
\nde cer, nici frigul tuturor locurilor goale de pe
\nb\u0103ncile din parc, nici faptul c\u0103 nu \u0219tie \u00eencotro
\nse \u00eendreapt\u0103. Alearg\u0103 spre nic\u0103ieri, de parc\u0103
\nacolo, departe, se ascunde un timp mai bun, o
\nploaie mai cald\u0103, o toamn\u0103 mai t\u00e2n\u0103r\u0103. S-a
\ncertat cu p\u0103rin\u021bii s\u0103i. Din nou. \u00cen ultima
\nvreme, discu\u021biile contradictorii dintre ei se
\nrepet\u0103 des. \u0218i cu toate c\u0103, \u00een final, de cele mai
\nmulte ori, se dovede\u0219te c\u0103 ei au avut dreptate,
\ne imposibil ca, pentru \u00eenceput, s\u0103 nu se simt\u0103
\nne\u00een\u021beleas\u0103. \u0218i-ar dori ca ei s\u0103 fie \u00een locul s\u0103u,
\ns\u0103 treac\u0103 prin st\u0103rile sale suflete\u0219ti, pentru ca,
\nastfel, s\u0103-i poat\u0103 \u00een\u021belege faptele, g\u00e2ndurile,
\ncuvintele. Cum to\u021bi oamenii mari au fost
\nc\u00e2ndva copii, \u00eens\u0103 pu\u021bini \u00ee\u0219i mai aduc aminte,
\np\u0103rin\u021bii ei, prin prisma experien\u021bei de via\u021b\u0103
\nadunat\u0103 de-a lungul anilor, rezolv\u0103 rapid
\naceste taine existen\u021biale ale v\u00e2rstei fiicei lor.
\n\u0218i chiar dac\u0103 totul se sf\u00e2r\u0219e\u0219te cu bine, \u00een
\nc\u0103ldura c\u0103minului, sub aripile ocrotitoare ale
\nfamiliei, e imposibil ca la v\u00e2rsta aceasta s\u0103
\nrezi\u0219ti tenta\u021biei de a-\u021bi impune punctul de
\nvedere, de a te revolta, de a ac\u021biona conform
\npropriului instinct, propriei ra\u021biuni, propriilor
\nsentimente. \u0218i poate c\u0103 nu e, totu\u0219i, at\u00e2t de
\ngre\u0219it s\u0103 gre\u0219e\u0219ti. De multe ori, lucrurile
\ndureroase pe care le-a tr\u0103it, au \u00eenv\u0103\u021bat-o ca, pe
\nviitor, s\u0103 procedeze altfel. E con\u0219tient\u0103 c\u0103, din
\ndragostea ne\u021b\u0103rmurit\u0103 pe care i-o poart\u0103,
\np\u0103rin\u021bii \u00eei interzic anumite lucruri, tocmai
\npentru a o feri de suferin\u021b\u0103. \u00cens\u0103 dac\u0103 nu ar fi
\ntrecut prin acele \u00eent\u00e2mpl\u0103ri mai pu\u021bin senine,
\ncum l-ar fi putut preg\u0103ti pe viitorul adult din
\nea? I se spune adesea c\u0103 ceea ce pare o dram\u0103
\nla v\u00e2rsta ei, va reprezenta mai t\u00e2rziu un joc,
\npe l\u00e2ng\u0103 greut\u0103\u021bile vie\u021bii. Dar cum ar putea s\u0103
\nlase momentele acestea s\u0103-i curg\u0103 printre
\ndegete, doar pentru c\u0103 \u00eenc\u0103 nu au \u00eenceput
\nadev\u0103ratele provoc\u0103ri ale existen\u021bei? Dac\u0103 nu
\n\u0219tii s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti fiecare etap\u0103, fiecare nivel al
\ndevenirii tale ca om, s\u0103rind peste trepte, vei
\najunge s\u0103 te treze\u0219ti \u00eentr-o bun\u0103 zi adult,
\n\u00eenconjurat de o lume haotic\u0103, \u0219i, cu toate c\u0103
\nvei fi independent din multe puncte de vedere,
\nvei r\u0103m\u00e2ne robul fricii de necunoscut, ne\u0219tiind
\nde unde s\u0103 \u00eencepi lupta cu via\u021ba \u0219i, totodat\u0103,
\nneput\u00e2nd s\u0103 te \u00eentorci la v\u00e2rsta adolescen\u021bei,
\npentru a \u00eencepe s\u0103 cite\u0219ti manualul de
\nutilizare. Pe principiul c\u0103 ceea ce nu tr\u0103im la
\ntimp, nu mai tr\u0103im niciodat\u0103, poate c\u0103 uneori
\ne mai bine a\u0219a. S\u0103 treci prin ele, s\u0103
\ncon\u0219tientizezi singur care e calea cea dreapt\u0103,
\ncu riscul de a fi r\u0103nit, \u00eenfr\u00e2nt, dezam\u0103git.
\nPlou\u0103. Iar printre pic\u0103turile de g\u00e2nduri din
\nmintea ei, aproape-adolescenta fugit\u0103 de
\nprezent s-a a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 frigul de pe o banc\u0103
\ndin parc. Obrajii \u00eei sunt uzi. S\u0103 fie lacrimi sau
\npic\u0103turi de ploaie? Nu mai conteaz\u0103. \u00cen
\nsufletul ei \u0219uier\u0103 v\u00e2ntul. E singur\u0103 \u00eentr-un ora\u0219
\namor\u021bit \u0219i gri.
\nSimte o m\u00e2n\u0103 cald\u0103, familiar\u0103, pe um\u0103r. Nu e
\nnevoie de cuvinte, nu e nevoie nici m\u0103car s\u0103
\npriveasc\u0103 \u00een spate ca s\u0103 \u00ee\u0219i recunoasc\u0103 tat\u0103l.
\nAerul \u00ee\u0219i leap\u0103d\u0103 imaginea toamnei dintre ei,
\n\u0219i \u00eentr-o clip\u0103 inimile lor bat \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ate,
\npomp\u00e2nd acela\u0219i s\u00e2nge. Plou\u0103 cu iubire
\np\u0103rinteasc\u0103, cu mil\u0103 \u0219i cu \u00een\u021belegere. \u0218i poate
\nc\u0103, totu\u0219i, uneori, ascultarea de p\u0103rin\u021bi e mai
\nde pre\u021b dec\u00e2t orgoliul propriu…<\/p>\n


\nSorin DESPOT (Bucure\u0219ti)<\/strong><\/p>\n

\"\"

m-am trezit dans\u00eend \u00een sufragerie.<\/p>\n

seara se insinuase pe bulevardul obregia,
\nritmurile line ale copacilor sub lampadare
\npuseser\u0103 st\u0103p\u00eenire pe c\u0103lc\u00eeiele mele.<\/p>\n

toba mare a u\u0219ilor de bloc, fusul
\nm\u00eeng\u00eeat de e\u0219arfe al troleibuzelor.<\/p>\n

pentru o clip\u0103 m\u0103rea\u021b\u0103,<\/p>\n

am l\u0103sat bra\u021bele s\u0103-mi alunece,
\nam sc\u0103pat beat-ul pe un picior,
\nschi\u021b\u00eend un semicerc cu cel\u0103lalt.<\/p>\n

jazz hands \u00een dreptul genunchilor.<\/p>\n

am cobor\u00eet dintr-o tem\u0103 cu iz de sinatra,
\nm-am l\u0103sat purtat pe sub candelabre,
\nam zv\u00eerlit \u00een piruete pe v\u00eerfuri<\/p>\n

fantoma ta \u00een rochie de sear\u0103.<\/p>\n

***<\/p>\n

azi<\/strong>
\n
\ne via\u021ba simpl\u0103 care re\u00eencepe dup\u0103 pl\u00eenset.<\/em>
\n(max blecher)<\/p>\n

at\u00eet de virulentele
\nvolute lingvistice<\/p>\n

dezordonatele
\ndeznod\u0103minte
\n\u0219i destina\u021bii<\/p>\n

biletele la control<\/p>\n

pe drumul spre
\nniciodat\u0103 dinspre<\/p>\n

revolta difuz\u0103
\nf\u0103r\u0103 memorie<\/p>\n

bancheta din spate
\na unui autobuz
\nde provincie<\/p>\n

bun\u0103 diminea\u021ba ta
\nse vars\u0103 \u00een bun\u0103 diminea\u021ba mea
\n\u0219i eu, la r\u00eendu-mi, o voi v\u0103rsa
\n\u00een bun\u0103 diminea\u021ba altcuiva;
\nm-asigur eu \u0219i urm\u0103torii, negre\u0219it,
\ns\u0103 fac\u0103 ochi cuv\u00eent\u0103torii, la nesf\u00eer\u0219it.<\/p>\n

***<\/p>\n

csf<\/strong><\/p>\n

cum adic\u0103 ce s\u0103 faci?<\/p>\n

identific\u0103 cea mai apropiat\u0103 fiin\u021b\u0103 uman\u0103,
\nsuflec\u0103-\u021bi m\u00eenecile-n drum spre dumneaei;<\/p>\n

cu mi\u0219c\u0103rile gra\u021bioase-ferme ale unui colibri,
\n\u00eendep\u0103rteaz\u0103 masc\u0103 dup\u0103 masc\u0103 p\u00een\u0103 ajungi
\nla os.<\/p>\n

de la cap\u0103t.<\/p>\n

identific\u0103 cea mai apropiat\u0103 fiin\u021b\u0103 uman\u0103,
\ndanseaz\u0103-\u021bi calea cu pistolul de lipit,
\npalma \u00een jos \u0219i ar\u0103t\u0103torul pe buze;<\/p>\n

fixeaz\u0103 masc\u0103 peste masc\u0103,
\nmeticulos, posomor\u00eet, p\u00een\u0103
\nla luciu.<\/p>\n

de la cap\u0103t.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florentina Loredana DALIAN (Slobozia) LIDIA Doar praful r\u0103m\u0103sese la fel. Drumul era tot a\u0219a de pr\u0103fos ca \u00een vremea copil\u0103riei,<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":13748,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14067"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14067"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14067\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14069,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14067\/revisions\/14069"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13748"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14067"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14067"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14067"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}