{"id":13819,"date":"2021-03-02T13:43:23","date_gmt":"2021-03-02T10:43:23","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13819"},"modified":"2021-03-02T13:43:23","modified_gmt":"2021-03-02T10:43:23","slug":"spatii-culturale-nr-61-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13819","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 61 (2)"},"content":{"rendered":"

Aniversare 110<\/strong><\/p>\n

Emil NICULESCU<\/strong><\/p>\n

Mircea Grigorescu, un arhitect de pres\u0103 r\u00e2mnicean<\/strong><\/p>\n

\u00cen \u201eIstoria presei\u201d, scris\u0103 \u00een exil, Pamfil \u0218eicaru \u00eei acord\u0103 o bil\u0103 alb\u0103 \u0219i unui gazetar din R\u00e2mnicu S\u0103rat, Mircea Grigorescu; \u00een 1934, ziarul \u201eDiminea\u0163a\u201d trimisese \u00een Germania un t\u00e2n\u0103r reporter de reale \u00eensu\u015firi, Mircea Grigorescu, spre a face o anchet\u0103. Seria de reportaje, bine scrise, asupra Germaniei hitleriste, a produs un mare efect asupra cititorilor Dimine\u0163ii. Gr. Gafencu a angajat la \u201eTimpul\u201d pe t\u00e2n\u0103rul reporter, f\u0103c\u00e2ndu-l redactor \u015fef (Istoria presei, Editura \u201eParalela 45\u201d, 2007, p. 313).
\nS-a n\u0103scut la 26 noiembrie 1908, \u00een familia unui negustor, Ion R. Grigorescu, \u00een ale c\u0103rui case a fost \u201eg\u0103zduit\u201d, pe timpul ocupa\u021biei germane, Palatul Administrativ (adic\u0103 Prefectura \u0219i Tribunalul).
\nUcenicia \u00een gazet\u0103rie o \u00eencepe la 17 ani, la \u201eRevista literar\u0103 a Colegiului Sf. Sava\u201d.
\n\t O eviden\u021b\u0103 a C\u0103minului cultural or\u0103\u0219enesc \u201eConstantin Br\u00e2ncoveanu\u201d R\u00e2mnicu S\u0103rat \u2013Tabel cu \u201eFiii ora\u0219ului\u201d- insera printre ace\u0219tia pe: Victor Sl\u0103vescu, ministru, generalul Nicolae Ciuperc\u0103, Petre Antonescu, arhitect, Octavian Mo\u0219escu, primarul ora\u0219ului Balcic, Mircea Grigorescu, redactor la cotidianul \u201eTimpul\u201d, Gheorghe (George n.m.) Baiculescu, Academia Rom\u00e2n\u0103 Bucure\u0219ti, Alexandru Baiculescu, sublocotenent \u00een Regimentul 89 (sic!) infanterie Buz\u0103u (poet, c\u0103zut \u00een Campania din Est, 1942, n.m) etc. (Valeriu Nicolescu, Un col\u021b de \u021bar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 Jude\u021bul Slam-R\u00e2mnic, Vol.5, Buz\u0103u, Editura \u201eEditgraph\u201d, 2013, p. 135-137).
\nAbsolvent al Facult\u0103\u021bii de Drept din Bucure\u0219ti, ziarist \u201ede st\u00e2nga\u201d, membru, din 1936, \u00een Sindicatul Ziari\u0219tilor, lucreaz\u0103 la publica\u021biile democratice: Adev\u0103rul, Contemporanul, Criterion (? n.m.), Cuv\u00e2ntul liber, Diminea\u021ba, Excelsior, Facla, Jurnalul de diminea\u021b\u0103, Gazeta literar\u0103, Lumea, Rampa, Rom\u00e2nia literar\u0103, St\u00e2nga.
\nEste adev\u0103rat, dar \u201est\u00e2ngismul\u201d s\u0103u era cel clasic, democratic, dup\u0103 cum rememoreaz\u0103 Petre Pandrea: \u00een 1932, c\u00e2nd am scos \u201eSt\u00e2nga\u201d (linia general\u0103 a vremii) cu un grup de prieteni \u021b\u0103r\u0103ni\u0219ti tineri \u0219i din alte partide, care a cunoscut un imens succces, ajung\u00e2nd la un tiraj de 80000 de exemplare. Eu cu P. Boteanu-\u021au\u021bea am scos mai mult de jum\u0103tate din revist\u0103, findc\u0103 ne-au fugit colaboratorii, amenin\u021ba\u021bi cu arestarea de tersitele polifermic Armand C\u0103linescu (Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah, Editura \u201eAlbatros\u201d, 2001, p. 337).
\n\u00cen aceast\u0103 calitate, ba chiar de arbitru impar\u021bial aminte\u0219te, \u00een 1952, un coleg de breasl\u0103, Pericle Martinescu, atunci c\u00e2nd pomene\u0219te de grupul de comuni\u0219ti \u201enotorii\u201d: Radu Popescu, Alexandru Sahia, Ghi\u021b\u0103 Ionescu \u0219i Alfons Adania, trei dintre ei studen\u021bi, care se afi\u0219aser\u0103 prin aceea c\u0103 numele lor figura \u00een fruntea diferitelor reviste comuniste pe care le scoteau prin 1934-1935. Bine\u00een\u021beles, revistele \u00een chestiune durau pu\u021bin, \u0219i de obicei la al treilea sau al patrulea num\u0103r erau suprimate (\u201eVeac nou\u201d \u0219i \u201eBluze albastre\u201d n. aut.). Aceasta nu l-a motivat pe t\u00e2n\u0103rul gazetar s\u0103 \u201etran\u0219eze\u201d c\u00e2t se poate de sportiv o chestiune de deontologie profesional\u0103: Ce s-a ales din faimosul grup? Mai \u00eent\u00e2i a c\u0103zut Adania. El a fost \u201edesfiin\u021bat\u201d de Mircea Grigorescu, unul din mentorii lor de pe atunci, care, \u00eentr-un articol din \u201eAdev\u0103rul\u201d, l-a pus pe dou\u0103 coloane, demasc\u00e2ndu-l ca pe un plagiator ordinar (Pericle Martinescu, 7 ani c\u00e2t 70. Pagini de jurnal (1948-1954), Editura \u201eVitruviu\u201d, 1997, p. 352).
\nDirector \u0219i redactor \u0219ef la ziarul \u201eTimpul\u201d, va edita \u201eAlmanahul ziarului Timpul\u201d (1940) \u0219i acolo \u00eel va afla, \u00een prima sa slujb\u0103 bucure\u0219tean\u0103, fostul elev buzoian la Liceul \u201eHasdeu\u201d, Ion Caraion; o recenzie a acestuia la romanul \u201eLina\u201d al lui Arghezi, \u00eel lifteaz\u0103, printr-o convorbire telefonic\u0103 a \u201edirectorului interim\u201d de la \u201eTimpul\u201d (patronat de Grigore Gafencu), Mircea Grigorescu, cu maestrul de la M\u0103r\u021bi\u0219or, din condi\u021bia de colaborator la dignitatea de redactor; I-a mers a\u0219a de tare articolul t\u0103u despre el, c\u0103 m-a \u00eentrebat dac\u0103 e\u0219ti cel mai t\u00e2n\u0103r redactor literar al nostru. Or, ce era s\u0103-i spun, c\u00e2nd Arghezi te \u00eentreab\u0103 a\u0219a ceva? (…) De unde e\u0219ti ?
\n– Din Buz\u0103u.
\n– A! \u0219i buzoian… Bine c\u0103 ne-am adunat. Cunoa\u0219te-i pe Mac (George Macovescu), Radu Arge\u0219, Rudich \u0219i ceilal\u021bi…. Sadea oltean, bine\u00een\u021beles, n-am ce zice.
\nA\u0219a am aflat c\u0103 \u0219i Mircea Grigorescu era din Buz\u0103u. Iar \u00een afar\u0103 de el, cei numi\u021bi. Plus al\u021bii (Ion Caraion, Jurnal II. Literatur\u0103 \u0219i contraliteratur\u0103, Editura \u201eAlbatros\u201d, 1998, p. 30). \u00centre cei pomeni\u021bi, un destin mai exotic l-a avut M(ayer) Rudich, Marcu Moise (=Mircea Radu) poet, scriitor, ziarist (m. 2002). \u00centre anii 1951-1955, este \u00eentemni\u021bat, din motive politice, iar dup\u0103 eliberare, \u00een 1959, emigreaz\u0103 \u00een Israel, unde lucreaz\u0103 la ziare de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 \u0219i devine laureat al Premiului \u201eSion\u201d (Viorel Fr\u00eencu, Istoria jurnalismului din jude\u021bul Buz\u0103u. Enciclopedie cronologic\u0103 (1839-2014), Buz\u0103u, Editura \u201eTeocora\u201d, 2014, p. 96).
\n Dup\u0103 intrarea Rom\u00e2niei \u00een cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial, a fost cooptat \u0219i \u00een Ministerul Propagandei (\u0219efi: Alexandru Radian, Grigore Gafencu (cavaler al Ordinului \u201eMihai Viteazul\u201d \u00een campania 1916-1918 \u0219i personalitate important\u0103 a exilului rom\u00e2nesc, dup\u0103 ocuparea \u021b\u0103rii de sovietici), C. C. Giurescu, Nichifor Crainic, Mihai Antonescu, Alexandru Marcu). Propaganda pentru Basarabia \u0219i Bucovina cu ziare la Chi\u0219in\u0103u \u0219i Cern\u0103u\u021bi, mai apoi \u201eTransnistria\u201d la Tiraspol (deta\u0219a\u021bi la gazete: Eugen Jebeleanu, Drago\u0219 Vr\u00e2nceanu, Cicerone Teodorescu, \u0219i de la Marele Cartier General: P\u0103storel Teodoreanu, Tudor Mu\u0219atescu.
\nPersonalul Direc\u021biei Presei era format din func\u021bionari de carier\u0103, scriitori, dar foarte pu\u021bini ziari\u0219ti. Printre ei amintim pe Eugen Jebeleanu, Cicerone Theodorescu, Radu Boureanu, Pericle Martinescu, Vlaicu B\u00e2rna. Alexandru Baciu, secretar de redac\u021bie la Direc\u021bia Presei \u00eentre 1942-1944, consemna c\u0103 personalul era unul variat, \u201e\u00een general se aciuiau aici to\u021bi cei care voiau s\u0103 scape de n\u0103pasta frontului\u201d. Biroul P\u0103cii 2 Pres\u0103 \u0219i Propagand\u0103 condus de Alexandru Marcu, \u00eentre membrii c\u0103ruia figurau \u0219i Lucian Blaga, Romulus Dianu, Mircea Grigorescu, Ilie R\u0103dulescu \u0219i Pamfil \u0218eicaru. (Mioara Anton, Propagand\u0103 \u0219i r\u0103zboi. Campania din Est 1941-1944, Editura \u201eTritonic\u201d, 2007, p. 68; 71-72; 77; 106).<\/p>\n

Consiliul de Patronaj<\/strong><\/p>\n

Mircea Grigorescu \u00eel trimite, \u00een 31 august 1943, pe Alexandru Baciu pentru a fi martor \u0219i eventual reporter, la una dintre ini\u021biativele Consiliului de Patronaj, condus de so\u021bia Mare\u0219alului, legat\u0103 cumva de pres\u0103: Era ultima lor \u201eoper\u0103 de caritate\u201d, care trebuia s\u0103 ridice \u201e\u0219tacheta estetic\u0103\u201d de difuzare a cotidianelor din capitala \u021b\u0103rii.
\nAsta se \u00eent\u00e2mpla tocmai c\u00e2nd ziarele se str\u0103duiau din greu s\u0103 apar\u0103 zilnic \u0219i mai c\u0103 ar fi refuzat s\u0103 fie tip\u0103rite, c\u0103ci frontul de r\u0103s\u0103rit se apropia rapid de meleagurile noaste.
\n\u201eCeremonia\u201d avea loc \u00een Pia\u021ba Victoriei \u0219i \u0219eful Statului \u00ee\u0219i face apari\u021bia, la ora 12 fix, cu punctualitate militar\u0103, \u00eenconjurat de c\u00e2rdul feminin, care ar\u0103ta m\u00e2ndru de fapta sa. (…) Mare\u0219alul cercet\u0103 cu aten\u021bie noile uniforme ale fiec\u0103rui \u021big\u0103nu\u0219 sau b\u0103tr\u00e2nel, unuia \u00eendrept\u00e2ndu-i tunica ori \u0219epculu\u021ba, altuia \u00eencheindu-i c\u00e2te un nasture. \u00cen nici un caz nu ar\u0103ta vreun semn de mul\u021bumire, spre ciuda \u00eenso\u021bitoarelor care-l \u00eenconjurau g\u00eengurind st\u0103ruitor. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, dup\u0103 ce d\u0103 un ocol destul de sumar patrulaterului str\u00e2mb de \u201edifuzori\u201d \u00een haine noi, se opri brusc \u0219i ordon\u0103 cu voce tun\u0103toare: \u201eScoate-\u021bi-v\u0103 bocancii!\u201d Schimb de priviri uluite \u00een preajma lui. Cu chiu cu vai, \u00eencet, cu greutate, jalnicii posesori ai noilor uniforme prinser\u0103 s\u0103 se descal\u021be. Stupoare general\u0103! Ba unii \u00ee\u0219i dezv\u0103luiau ni\u0219te obiele \u00eempu\u021bite, ba al\u021bii ciorapii zdrean\u021b\u0103, ba ceilal\u021bi doar pielea picioarelor de o cras\u0103 murd\u0103rie. \u0218i pretutindeni se r\u0103sp\u00eendi un miros pestilen\u021bial. M\u0103rimile Consiliului de Patronaj \u00eencremeniser\u0103, mai s\u0103 le\u0219ine. Mare\u0219alul le privi furios \u0219i f\u0103cu st\u00eenga \u00eemprejur, gr\u0103bindu-se spre biroul s\u0103u, f\u0103r\u0103 m\u0103car s\u0103 le mai salute, darmite s\u0103 le mul\u021bumeasc\u0103. Poli\u021bi\u0219tii de paz\u0103 ne \u00eendep\u0103rtar\u0103 grabnic pe noi, cei c\u00ee\u021biva gazetari, \u0219i pe pu\u021binii gur\u0103-casc\u0103 ce se adunaser\u0103 acolo. \u201eFestivitatea\u201d se terminase! (Alexandru Baciu, Din amintirile unui secretar de redac\u021bie. Pagini de jurnal 1943-1978, Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 1997, p. 20-21).
\nGeneralul Radu Rosetti, \u00een jurnalul s\u0103u, nota, la 10 martie 1943: Lumea se pl\u00e2nge de mult de abuzurile femeil\u00eecului din jurul doamnei Antonescu. Elise Br\u0103tianu (fost\u0103 Marghiloman n.m.) mi-a spus azi c\u0103, lipsind doamnei Antonescu servitori buni, d-na Leonte s-a dus \u00een diferite case unde \u0219tia c\u0103 sunt servitori buni \u0219i teroriz\u00eendu-i i-a f\u0103cut s\u0103-\u0219i p\u0103r\u0103seasc\u0103 st\u0103p\u00eenii spre a servi pe d-na Antonescu. A\u0219a a f\u0103cut de pild\u0103 cu buc\u0103tarul ministrului Spaniei \u0219i cu un ma\u00eetre d’hotel al altcuiva. Nu \u0219tie Elise cum s\u0103 vesteasc\u0103 pe Antonescu de acest abuz ce-i face r\u0103u.
\n\tRevine, \u00een chestiunea patronajului, la 7 mai 1943, not\u00e2nd reac\u021bia precaut\u0103 a conduc\u0103torului statului, astfel cum i-a transmis-o Victor Sl\u0103vescu: spune c\u0103 s-a cerut lui Antonescu prin generalul Racovi\u021b\u0103, comandantul trupelor din Bucure\u0219ti, ca s\u0103 \u00eeng\u0103duie defilarea, la 10 mai, a zece camionete sanitare ale Crucii Ro\u0219ii, ceea ce ar fi v\u0103dit recuno\u0219tin\u021ba armatei fa\u021b\u0103 de Crucea Ro\u0219ie \u0219i ar fi fost o r\u0103splat\u0103 mai mult dec\u00e2t meritat\u0103 pentru doamnele care au lucrat cu at\u00eet devotament.
\n\tAntonescu a f\u0103cut mare gre\u0219eal\u0103 de a refuza sub pretext c\u0103 alte societ\u0103\u021bi (Consiliul de patronaj) nu s\u00eent organizate pentru a defila (Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, Editura \u201eAdev\u0103rul\u201d, 1993, p. 210; 241-242).
\nAtmosfera general\u0103 \u00een \u021bar\u0103 era nepropice unor r\u0103zg\u00e2ieli \u0219i ifose patriotice, mai ales dup\u0103 cecatomba de la Stalingrad; presa chiar \u00een condi\u021biile de sever\u0103 cenzur\u0103 nu pierdea ocazia strecur\u0103rii unor \u201e\u0219op\u00e2rle\u201d, precum cea semnalat\u0103 de autorul volumului \u201ePanopticum\u201d: Iar de cur\u00e2nd, anul acesta, 1942, dup\u0103 ce precum vede\u021bi r\u0103zboiul a umplut spitalele de r\u0103ni\u021bi vizita\u021bi pompos de doamnele de la Consiliul de Patronaj, care se \u0219i fotografiaz\u0103 l\u00e2ng\u0103 ei, cu ei, printre ei, dar \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 se vad\u0103 \u00een prim plan ele, nu resturile de oameni adu\u0219i ne\u00eentregi de pe front, anul acesta iar\u0103\u0219i pe prima pagin\u0103 a \u201eTimpului\u201d, sub un cli\u0219eu pe trei coloane ar\u0103t\u00e2ndu-le generoase printre paturile mutila\u021bilor, generoase \u0219i elegante pe Maria Antonescu, Veturia Goga, Sanda Manuil\u0103 \u0219i altele, sta l\u0103muritor scris, cu litere de tipar, c\u0103 \u201eFemeile rom\u00e2ne dau pild\u0103 osta\u0219ilor no\u0219tri\u201d. Oroare \u00eens\u0103, de ast\u0103 dat\u0103 \u00een al patrulea cuv\u00e2nt al explica\u021biei, l fusese \u00eenlocuit cu z \u0219i ziarul \u2013 pretind colegii mei \u2013 a\u0219a ar fi ie\u0219it, alerg\u00e2ndu-se apoi s\u0103 se confi\u0219te de pe la chio\u0219curi foile nev\u00e2ndute. Ce s\u0103 mai confi\u0219ti? Tirajul se-nfulecase ca p\u00e2inea cald\u0103 (Ion Caraion, Jurnal II. Literatur\u0103 \u0219i contraliteratur\u0103, Editura \u201eAlbatros\u201d, 1998, p. 32).
\n\tLa bursa opiniei publice, ziarul st\u0103tea bine, dac\u0103, la 26 martie 1942, Secretariatul de Stat al Aprovizion\u0103rii prevedea urm\u0103toarele pre\u021buri de v\u00e2nzare: \u201eUniversul\u201d, 60 de pagini s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, 5 lei, \u201eCurentul\u201d, 60 de pagini s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, 5 lei, \u201eTimpul\u201d, 60 de pagini s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, 5 lei, \u201eVia\u021ba\u201d, 60 de pagini s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, 5 lei, \u201eBukerester Tageblatt\u201d, 60 de pagini s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, 5 lei, \u201eArgus\u201d, 28 pagini s\u0103pt\u0103m\u00e2nal. 3 lei (Marian Petcu (coordonator), Contribu\u021bii la istoria economic\u0103 a presei din Rom\u00e2nia, Editura \u201eTritonic\u201d, 2016, p. 400).
\nPruden\u021ba propagandi\u0219tilor era din ce \u00een ce mai vizibil\u0103 pentru finii observatori ai vremii, \u00eentre care memorialistul Gh. Jurgea-Negrile\u0219ti, care pune accentul grav asupra cozeriilor create de situa\u021bia noastr\u0103 pe Frontul de Est. Colonelul Borneanu, de o vast\u0103 cultur\u0103 \u0219i ajutat de un spirit de sintez\u0103 excep\u021bional, de la Statul Major, se \u00eentorcea din Rusia, \u00eempreun\u0103 cu un grup de ofi\u021beri.
\n\t-A fost o misiune prudent\u0103 \u0219i rezervat\u0103 \u2013 explica P\u0103storel, afurisit ca de obicei \u2013 s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 menirea ofi\u021berului de Stat Major e de a sta la Statul Major \u0219i de a nu-\u0219i m\u00e2nji cizmele de la Carabelas (un vestit cizmar de lux bucure\u0219tean n.m.) \u00een cine \u0219tie ce groap\u0103 b\u00e2ntuit\u0103 de gloan\u021be \u0219i ghiulele!
\n\t-Da, cucoane, r\u0103spunse Borneanu, urm\u0103m pilda coresponden\u021bilor militari.
\nEra o aluzie la vizitele pe front ale lui Demostene Botez, ale lui P\u0103storel \u0219i ale lui Mi\u0219u F\u0103rc\u0103\u0219anu (\u0219eful tineretului liberal, emigrat, scriitorul Mihai Vilara n.m.). Dup\u0103 Stalingrad nu s-a mai auzit de ace\u0219ti coresponden\u021bi \u0219i nici de relat\u0103rile lor (Gh. Jurgea-Negrile\u0219ti, Troica amintirilor. Sub patru regi, Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d 2002, p. 299).
\n\t\u201eEcoul\u201d (1943-1944) sugereaz\u0103 cercet\u0103torilor o \u00eencercare de \u201earmisti\u021biu\u201d cu noul viitor politic al Rom\u00e2niei. Nu mai este azi un secret c\u0103 prin ziarul \u201eEcoul\u201d (redactor Mircea Grigorescu) regimul antonescian \u00eencerca, \u00een pragul falimentului s\u0103u, o conciliere politic\u0103 cu lumea numit\u0103 pe atunci \u201ede m\u00e2ine\u201d. Nuan\u021ba politic\u0103 a ziarului, care mergea \u00een progresie geometric\u0103 spre un anumit tip de democra\u021bie, era dublat\u0103 de concesii f\u0103cute esteticii literare \u0219i principiilor ideologice. Astfel, \u00een coloanele \u201eEcoului\u201d \u00een lunile dinainte de 23 august 1944, a fost posibil\u0103 publicarea unor articole critice la adresa poeziei \u0219i, \u00een genere, a literaturii de r\u0103zboi. (…)
\nArticolul lui Ion Caraion din 5 ianuarie 1944 era dedicat poeziei locotenentului Gh. Vasilescu, mort pe front, autor al volumului \u201eExamen\u201d. \u201ePoetul acesta anonim, scrie t\u00e2n\u0103rul gazetar, nu va figura \u00een nici o antologie eroic\u0103. A\u0219a-i \u0219i trebuie. Fiindc\u0103 el n-a potrivit poeme de r\u0103zboi, pe unde se poate \u0219i pe unde nu se poate (…). Dvs. Domnilor poe\u021bi de r\u0103zboi, pentru c\u0103 nu sunte\u021bi \u00een meserie, n-ave\u021bi motiv s\u0103 v\u0103 sup\u0103ra\u021bi\u201d (Emil Manu, Genera\u021bia literar\u0103 a r\u0103zboiului, Editura \u201eCurtea Veche\u201d, 2000, p. 411-412).
\n\u201eEcoul\u201d este, \u00een \u00eentregime, opera unuia din cei mai mari jurnali\u0219ti pe care i-a avut Rom\u00e2nia, Mircea Grigorescu, despre care George Macovescu scrie \u00een volumul \u201eFarmecul p\u0103m\u00e2ntului\u201d: Mircea Grigorescu a fost un mare gazetar. Odat\u0103, glumind \u00een prezen\u021ba lui, am spus c\u0103 dac\u0103 pe Mircea Grigorescu \u00eel duci \u00eentr-un pustiu, \u00eel urci \u00eentr-un copac, \u00een singurul copac aflat \u00een acel pustiu, \u0219i \u00eei dai o ma\u0219in\u0103 de scris, a doua zi va scoate un ziar. Era un pasionat al profesiei. O avea \u00een s\u00e2nge.<\/p>\n

Zorii \u201evremurilor noi\u201d<\/strong><\/p>\n

Dar \u201etimpul nu a mai avut r\u0103bdare\u201d, se profila un nou regim politic, cu alte exigen\u021be\/comandamente politice. Dup\u0103 excluderea \u201etr\u0103d\u0103torilor\u201d Ion Petrovici, Al. Marcu, I.M. Sadoveanu, Romulus Dianu (\u201eaghiotant al lui \u0218eicaru\u201d), Virgil Carianopol, Ladmis Andreescu \u0219i al\u021bii, \u201eSc\u00e2nteia\u201d din 13 noiembrie 1944 anun\u021b\u0103 numele primilor zece scriitori care vor \u00eenlocui \u201ecu prisosin\u021b\u0103 locul r\u0103mas gol dup\u0103 eliminarea vinova\u021bilor\u201d. Ace\u0219tia erau, conform enumer\u0103rii \u00een ordine alfabetic\u0103: Maria Banu\u0219, Ury Benador, Geo Bogza, George C\u0103linescu, Ion C\u0103lug\u0103ru, Al. Mironescu, M.R. Paraschivescu, Ion Pas, Al. Rosetti, T. Teodorescu-Brani\u0219te (Victor Frunz\u0103, Istoria stalinismului \u00een Rom\u00e2nia, Editura \u201eHumanitas\u201d, 1990, p. 252)
\n \u00cen \u201eOrizont\u201d (nr.11, noiembrie 1944) apare un soi de necrolog, sau cum s-ar fi numit \u00een \u201eRom\u00e2nia Mare\u201d vadimist\u0103 un fel de \u201elist\u0103 a ru\u0219inii\u201d: Mor\u021bi la 23 August 1944: Gr.I. Perie\u021beanu (buzoian, de la Beceni \u0219i francmason n.m.), Mircea Pavelescu, R. Tudoran. I. Vinea, N.I. Herescu (fost pre\u0219edinte al Societ\u0103\u021bii Scriitorilor Rom\u00e2ni, n.m.), Mircea Grigorescu, Nichifor Crainic, (…) D. Iov (fost demnitar \u00een Basarabia), C. Noica, Doina Petreanu (Ani\u0219oara Odeanu) (Marian Popa, Istoria literaturii rom\u00e2ne de azi pe m\u00e2ine, Vol. 1, Funda\u021bia \u201eLuceaf\u0103rul\u201d, 2001, p. 122).
\n\tLa 15 octombrie 1944 se \u00eenfiin\u021beaz\u0103 Sindicatul Ziari\u0219tilor Profesioni\u0219ti compus din: Ion Pas (P.E.D.R.) , pre\u0219edinte; N.D. Cocea \u0219i \u0218erban Voinea (P.S.D.R.) vicepre\u0219edin\u021bi: Miron Constantinescu (P.C.d.R.), secretar general; Alfons Vegel (P.S.D.R.), casier; Tudor Teodorescu-Brani\u0219te (independent), Emil Socor \u0219i Grigore Preoteasa (Uniunea Patrio\u021bilor), Emil Serghie (P.N.\u021a. Maniu), George Macovescu (P.C.d.R.), George Iva\u0219cu, Eugen Jebeleanu \u0219i Octav Livezeanu (Frontul Plugarilor), membri, iar \u00een 17 mai 1945 sunt epura\u021bi 44 de ziari\u0219ti, \u00eentre care \u0219i de la \u201eUniversul\u201d, \u201ePrunca vremii\u201d, \u201eCurentul\u201d, (…) \u201eG\u00e2ndirea\u201d, \u201eTimpul\u201d, \u201eCuv\u00e2ntul\u201d, \u201eVia\u021ba\u201d \u0219i \u201eChemarea Vremii\u201d (p.254); a doua list\u0103 (4 iunie 1945) cuprindea o list\u0103 a ziari\u0219tilor exclu\u0219i definitiv (61, Stelian Popescu, Pamfil \u0218eicaru, Nichifor Crainic, (…) Al. Hodo\u0219, Romulus Dianu, Ilarie Dobridor, Nicolae Davidescu, Ion S\u00e2n-Georgiu etc: suspenda\u021bi pe 5 ani (22), \u00eentre care \u0219i Aurel Drago\u0219, Ion Anestin, Petru Manoliu \u0219i Nicolae Crevedia, suspenda\u021bi pe 4 ani (5 \u00eentre care \u0219i Radu Arge\u0219 \u0219i Neagu R\u0103dulescu, pe 2 ani (9) \u00eencep\u00e2nd cu Mircea Grigorescu \u0219i Ion Vinea, pe 1 an (8) Radu Tudoran, 6 luni, iar Dan B\u0103lteanu, 5.
\n\tPentru \u201ecolabora\u021bioni\u0219tii\u201d judeca\u021bi la Bucure\u0219ti \u201eMartorii acuz\u0103rii au fost ziari\u0219tii \u201epresei din S\u0103rindar\u201d, colaboratori ai ziarelor comuniste \u0219i fo\u0219ti adversari ai celor acuza\u021bi: Eugen Jebeleanu, Victor Iliu, Miron Radu Paraschivescu, Eugen Filotti, Zaharia Stancu, George Macovescu, George Iva\u0219cu \u0219.a. (Mihaela Teodor, Anatomia cenzurii. Comunizarea presei din Rom\u00e2nia 1944-1947, Editura \u201eCetatea de scaun\u201d, 2012, p. 245; 254-255; 278).
\n\tLa 28 februarie 1946, Octav Livezeanu, noul Ministru al Informa\u021biilor, propunea revenirea asupra deciziilor de epurare ale lui: Ion Vinea, Mircea Grigorescu, Horia Roman, Ion Anestin…* dar e publicat\u0103 \u00een Monitorul Oficial abia la 23 septembrie 1947.
\nEpur\u0103rile aveau s\u0103 continue, motiv pentru care, cei care sim\u021beau sabia lui Damocles deasupra capului, luau \u00een calcul o posibil\u0103 \u0219i apropiat\u0103 \u201e\u0219bil\u021buire\u201d, cereau consulta\u021bii juridice unor fo\u0219ti ap\u0103r\u0103tori la bar\u0103 ai comuni\u0219tilor, \u00eentre care, cu totul meritoriu prin achitarea ilegali\u0219tilor, era scriitorul \u0219i publicistul Petre Pandrea: Am primit vizita agreabil\u0103 a poetului Dimitrie Stelaru, autor al Nop\u021bii geniului, poeme de un lirism pur, catifelat, artistic cizelat.
\nA venit la o consulta\u021bie juridic\u0103, Au ap\u0103rut o serie de atacuri contra sa \u00een diverse organe de pres\u0103, inclusiv \u00een \u201eLupta de clas\u0103\u201d. \u00cei e team\u0103 de arestare, fiindc\u0103 a scris o Od\u0103 pentru Mare\u0219alul Antonescu. L-am lini\u0219tit. N-au f\u0103cut la fel Mihail Sadoveanu, Cicerome Theodorescu (secretar de redac\u021bie \u00een sec\u021biunea normativ\u0103 a Serviciului de Propagand\u0103 Politic\u0103 condus\u0103 de Mihai Antonescu, mai apoi traduc\u0103tor din Maiakovski n.m.) \u0219i Eugen Jebeleanu (care scoteau \u201eCuv\u00e2ntul Mare\u0219alului\u201d pentru sate)? N-a fost Mihai Beniuc cenzor al libert\u0103\u021bii presei sub fasci\u0219ti? (Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah, Editura \u201eAlbatros\u201d, 2001, p. 209). Aceasta \u00een timp ce \u201eprin\u021bul reportajului\u201d semnala (\u201eAdev\u0103rul\u201d, 1948) printre taclalele de la pavilionul cu ape minerale din Ci\u0219migiu, una dintre formele vanit\u0103\u021bii, dar \u0219i al respectului fa\u021b\u0103 de pres\u0103: cet\u0103\u021beanul din Boto\u0219ani, cel care, \u00een lips\u0103 de alte titluri scumpe amorului s\u0103u propriu \u2013 decora\u021bii, demnit\u0103\u021bi sociale sau academice \u2013 a pus s\u0103 i se tip\u0103reasc\u0103 cartea sa de vizit\u0103 \u00een felul urm\u0103tor: SOLOMON BLITHROP Abonat la \u201eNeue Freie Presse\u201d( F. Brunea-Fox, Memoria reportajului, Editura \u201eEminescu\u201d, 1985, p. 312-313). Un titlu demn de \u201eAlmanahul Gotha\u201d.
\n\u00cen 16 februarie 1951, are loc Conferin\u021ba pe \u021bar\u0103 a Uniunii Scriitorilor din RPR, la care asist\u0103 \u0219i unul din fo\u0219tii scriitori \u0219i publici\u0219ti, Pericle Martinescu, care se afla printre \u201erefuznicii\u201d proletcultismului; \u201eschimbul de m\u00e2ine\u201d al inginerilor sufletului omenesc, cum \u00eei numea Stalin, era asigurat: \u00cen sala plin\u0103 a fostului Senat se aflau peste 300 de poe\u021bi. Printre ace\u0219tia, ici-colo z\u0103reai c\u00e2te un poet adev\u0103rat, c\u00e2te un scriitor mai vechi. To\u021bi ceilal\u021bi veneau \u00een \u201emas\u0103\u201d, de la \u0218coala de literatur\u0103, de la cenacluri, de la filialele Uniunii. Cu fiecare \u0219edin\u021b\u0103 plenar\u0103, constat\u0103m c\u0103 r\u00e2ndurile celor vechi se r\u0103resc, parc\u0103 ne cufund\u0103m unul c\u00e2te unul \u00een \u201emasa\u201d devoratoare a poe\u021bilor noi \u2013 \u0219i va veni o zi c\u00e2nd cel din urm\u0103 se va trezi singur \u00eentre at\u00e2tea capete necunoscute \u0219i \u00ee\u0219i va spune c\u0103 a gre\u0219it adresa, \u0219i va ie\u0219i din sal\u0103 cu inima sf\u00e2\u0219iat\u0103, \u00eentreb\u00e2ndu-se cu durere: \u201eunde ne s\u00eent vis\u0103torii?\u201d Fiindc\u0103 actualii poe\u021bi orice s\u00eent: agitatori de partid, demagogi, solda\u021bi ai ideologiei comuniste \u2013numai poe\u021bi nu s\u00eent.
\nUnde e\u0219ti tu, Maiakovski, ca s\u0103-\u021bi vezi discipolii?
\nCentenarul lui Caragiale, 1952, din 9 \u0219i 10 februarie, e onorat cu o participare interna\u021bional\u0103, cu musafiri pe care istoriile literare ale \u021b\u0103rilor de origine este pu\u021bin probabil s\u0103-i fi re\u021binut. Acela\u0219i martor, autor a numeroase traduceri din literatura universal\u0103, noteaz\u0103: Dup\u0103 fiecare vorbitor, sala se ridica \u00een picioare, aplauda \u0219i ova\u021biona, scand\u00e2nd \u201eSlav\u0103 lui Stalin\u201d, \u201eGheorghiu-Dej\u201d, \u201eMao-Tze-Dun\u201d, \u201eGotwald\u201d, \u201eBeirut\u201d, \u201eRakosi\u201d sau \u201eV\u00eelco Cervenkov\u201d \u0219i mereu \u201eSlav\u0103 lui Stalin\u201d \u2013 dup\u0103 cum veneau \u0219i plecau de la tribun\u0103 ilu\u0219trii vorbitori.
\nCu acestea, festivitatea a luat sf\u00e2r\u0219it.
\nA doua zi, duminic\u0103 10 februarie, oaspe\u021bii au participat la schimbarea numelui comunei Haimanale, din Prahova, \u00een acela de \u201eI.L. Caragiale\u201d (Pericle Martinescu, 7 ani c\u00e2t 70. Pagini de jurnal (1948-1954), Editura \u201eVitruviu\u201d, 1997, p. 217; 250).<\/p>\n

\u201eRecuperatorul\u201d G. Iva\u0219cu<\/strong><\/p>\n

\u00cen ce prive\u0219te \u201ehingherirea\u201d lui George Iva\u0219cu de c\u0103tre \u201eai s\u0103i\u201d, f\u0103cea parte din numeroasele capcane ale istoriei, cum releva Lucian Boia. Jocul dublu din anii r\u0103zboiului (chiar dac\u0103 sub pseudonim) nu putea r\u0103m\u00e2ne ignorat. Dup\u0103 1944 ajunsese director \u00een Ministerul Informa\u021biilor (la Direc\u021bia Presei, \u00een 1947-1948). De aici este dat afar\u0103 \u00een 1948 \u0219i numit director al Muzeului \u201eNicolae B\u0103lcescu\u201d. I se fac frumoase caracteriz\u0103ri oficiale: \u201eom f\u0103r\u0103 caracter, perfid de\u0219i totdeauna cu z\u00e2mbetul pe buze \u0219i vorba mieroas\u0103\u201d. \u201eIva\u0219cu e o lichea, afirm\u0103 Grigore Preoteasa. \u00cen consecin\u021b\u0103 \u201eun om periculos\u201d. Arestat \u00een 1950, pentru \u201ecrime contra p\u0103cii\u201d \u00een al Doilea R\u0103zvoi Mondial, este condamnat la 5 ani, fiind achitat \u00een 1954. (…)
\nVechea elit\u0103 intelectual\u0103 se angajase \u00eentr-un proces radical de polarizare. Calea de mijloc devenea tot mai pu\u021bin practicabil\u0103. Cu alte cuvinte (exager\u00e2nd \u00een oarecare m\u0103sur\u0103, dar nu prea mult): ori Academia, ori pu\u0219c\u0103ria (Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectual\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u00eentre 1930 \u0219i 1950, Editura \u201eHumanitas\u201d, 2011, p. 317). Op\u021biunile extreme sunt confirmate, cu cinism, de unul dintre \u201ealinia\u021bi\u201d, Zaharia Stancu, \u00een ni\u0219te m\u0103rturisiri fa\u021b\u0103 de un dogmatic al epocii, Paul Georgescu: Venise la Bucure\u0219ti la 12 ani \u0219i vindea, descul\u021b, ziare. La 2o de ani a \u00eencercat s\u0103 intre portar la Academie. \u201eFiindc\u0103 n-am reu\u0219it s\u0103 fiu primit portar, am devenit academician\u201d (Florin Mugur, V\u00eerstele ra\u021biunii. Convorbiri cu Paul Georgescu, Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 1982, p. 118).
\nCeva am\u0103nunte din \u201ejocul dublu\u201d apar \u00een jurnalul lui Pericle Martinescu, la 7 noiembrie 1950: Dup\u0103 amiaz\u0103, r\u0103scolind prin ni\u0219te dosare vechi, am dat peste o pagin\u0103 din \u201eVremea\u201d de prin 1942), \u00een care era publicat un reportaj despre \u201eTainele Kremlinului\u201d. Printre altele \u0219i urm\u0103torul subtitlu \u201eUn mort care se expune (Lenin, \u00een mausoleu) – Un viu care se ascunde\u201d (Stalin, \u00een Kremlin). (…)
\nPagina era semnat\u0103 de Victor Pancu \u2013 adic\u0103 George Iva\u0219cu, azi, dup\u0103 c\u00e2te se spune, mort. (Nu, era doar \u00eenchis. A f\u0103cut vreo trei ani de pu\u0219c\u0103rie pentru \u201ereeducare\u201d n. aut.) – \u0219i mort tocmai din cauz\u0103 c\u0103 n-ar fi recunoscut paternitatea reportajului despre \u201eTainele Kremlinului\u201d \u0219i a altor dou\u0103 reportaje \u2013 anun\u021bat\u0103 \u00een sus-men\u021bionata pagin\u0103 despre Ceka \u0219i GPU sau \u201eistoria s\u00e2ngeroas\u0103 a celei mai cumplite poli\u021bii secrete\u201d (Pericle Martinescu, Op. cit., p. 178).
\nLa Jilava, \u00een 1951, de\u021binutul Andrei Ciurunga (Robert Cahuleanu, autor, \u00eentre altele, al volumelor de versuri \u201ePoeme de dincoace\u201d \u0219i \u201eC\u00e2ntece de dor \u0219i de r\u0103zboi\u201d, ap\u0103rute \u00eenainte de 23 august 1944) este martor al sosirii lui N. Davidescu, \u00eentr-un costum de-o albea\u021b\u0103 revolt\u0103toare, care contrasta revolt\u0103tor cu bietele noastre zdren\u021be, cel care scrisese \u0219i \u201eCaragiale ultimul ocupant fanariot\u201d. C\u00e2nd l-a z\u0103rit, George Iva\u0219cu s-a f\u0103cut v\u00e2n\u0103t la fa\u021b\u0103:
\n\t-Ce caut\u0103 \u0103sta aici? De ce l-au b\u0103gat peste mine?
\n\t-Da de ce te sup\u0103r\u0103 prezen\u021ba poetului, domnule Iva\u0219cu?, l-am \u00eentrebat consternat.
\n\t-Cum, nu \u0219tii? Am avut o polemic\u0103 la cu\u021bite, acum c\u00e2\u021biva ani, cu privire la Caragiale. Eu sus\u021bineam democratismul marelui dramaturg, dumnealui dimpotriv\u0103, vorbea de reac\u021bionarismul autorului Scrisorii pierdute. Nu pot s\u0103-l iert pentru asta! (…)
\n\tPeste ani l-am \u00eent\u00e2lnit pe George Iva\u0219cu \u00een redac\u021bia Contemporanului. Pe Nicolae Davidescu nu l-am mai v\u0103zut niciodat\u0103 (Andrei Ciurunga, Memorii optimiste. Evoc\u0103ri \u0219i versuri din \u00eenchisoare, Editura Funda\u021biei Culturale Rom\u00e2ne, 1992). Ca o autocritic\u0103 sever\u0103, Davidescu a murit, \u00een \u00eenchisoare. Autorul precizeaz\u0103 c\u0103 G.I. se afla acolo Pentru activitatea sa publicistic\u0103 \u00een ziarele militare din timpul r\u0103zboiului. Foarte pu\u021bini de\u021binu\u021bi se apropiau de G.I., era considerat comunist, omul regimului, ceilal\u021bi colegi \u00eel evitau…
\nNicolae Manolescu are o versiune u\u0219or diferit\u0103: A fost \u00eenchis dup\u0103 ce fusese unul dintre primii membri al Partidului Comunist Rom\u00e2n […] \u0219i a fost arestat \u0219i acuzat c\u0103 \u00een presa anilor ’30 a semnat \u00een acela\u0219i timp \u0219i \u00een reviste de st\u00e2nga \u0219i de dreapta, dovad\u0103 fiind acela\u0219i nume \u00een aceste dou\u0103 publica\u021bii. Iva\u0219cu a spus: \u201eNu, eu eram cel din presa de st\u00e2nga, pe care o f\u0103ceam, cel\u0103lalt era George Gregorian, poet cunoscut, \u00een momentul acela emigrant \u00een Statele Unite. (…) Iva\u0219cu, \u00een \u00eenchisoare, Gregorian \u00een Statele Unite, evident dovada nu s-a putut face. A fost eliberat dup\u0103 moarea lui Stalin. (Nicolae Manolescu, \u201eTrecutul cre\u0219te-n urma mea, m\u0103-ntunec\u201d, \u00een \u201eRom\u00e2nul Liber\u201d, an 12, nr. 3, martie 1996, p. 15).
\nGabriel Dimisianu, care a lucrat mult\u0103 vreme \u00een redac\u021biile conduse de Iva\u0219cu (\u201eContemporanul\u201d -1955-1971 \u0219i \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d -1971-1988, anul mor\u021bii), arat\u0103 c\u0103 rubricile semnate de Geo Bogza, \u0218erban Cioculescu, Ana Blandiana, cronicile lui Nicolae Manolescu le-a ap\u0103rat cu d\u00e2rzenie \u0219i a reu\u0219it s\u0103 le p\u0103streze \u00een revist\u0103, cu toate nemul\u021bumirile pe care le creau autorit\u0103\u021bilor politice \u0219i \u00een ciuda nenum\u0103ratelor reclama\u021bii \u0219i denun\u021buri. (…) Eu cred c\u0103 oamenii trebuie judeca\u021bi dup\u0103 efectele faptelor lor, \u0219i cum pu\u021bini au f\u0103cut numai bine, doar sfin\u021bii, oamenii obi\u0219nui\u021bi \u00eei vom judeca dup\u0103 ce a precump\u0103nit \u00een ce-au f\u0103cut, binele sau r\u0103ul, dac\u0103 ne referim desigur la profesia, la ac\u021biunea lui de critic \u0219i istoric literar, de publicist \u0219i alc\u0103tuitor de reviste (Gabriel Dimisianu, Amintiri \u0219i portrete literare, Editura \u201eEminescu\u201d, 2004, p. 56-62). <\/p>\n

Final de carier\u0103 fracturat\u0103<\/strong><\/p>\n

Prim\u0103vara de la Praga, cu interven\u021bia sovietic\u0103, din 1968, a creat reac\u021bii \u0219i la Bucure\u0219ti, unde s-ar fi putut \u201eaniversa\u201d zece ani de la retragerea ru\u0219ilor din \u021bar\u0103. \u00centr-o zi dup\u0103-amiaz\u0103 am fost \u00eembarca\u021bi \u00een ni\u0219te autobuze \u0219i du\u0219i la Stadionul Tineretului, pentru a face pu\u021bin\u0103 instruc\u021bie. \u201e\u0218ef\u201d era Petru Popescu, viitor scriitor \u0219i emigrant, fiul lui Radu Popescu, unul dintre comuni\u0219tii \u201eexhibi\u021bioni\u0219ti\u201d pomeni\u021bi. Criticul Valeriu Cristea continu\u0103, ad\u0103ug\u00e2nd decriptarea spontan\u0103 a situa\u021biei: Cazoni, scriitorii, se \u0219tie, n-au prea fost niciodat\u0103. Un coleg de la tehnoredac\u021bie, minunatul domn Mircea Popescu (care nu se mai afl\u0103 de mult printre cei vii) ne-a spus \u00een acele zile \u00eeng\u00e2ndurate: \u201eNu suntem bine a\u0219eza\u021bi \u00een pagin\u0103\u201d. Aluzie la situa\u021bia noastr\u0103 geopolitic\u0103 \u0219i deforma\u021bie profesional\u0103\u201d (Valeriu Cristea, Bagaje pentru paradis, Editura \u201eAlbatros\u201d, 1997, p. 116).
\nIni\u021bial, corector la \u201eGazeta literar\u0103\u201d, Mircea Popescu era \u00eentruchiparea blajin\u0103t\u0103\u021bii, sem\u0103n\u00e2nd numai la chip cu N.D. Cocea, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 demonie, cu tr\u0103s\u0103turile \u00eendulcite. A fost mai t\u00e2rziu secretar de redac\u021bie la \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d \u0219i \u201eLuceaf\u0103rul\u201d \u0219i a murit \u00eentr-un infarct f\u0103cut \u00een autobuzul care-l ducea de la Craiova la Giubega, comuna doljean\u0103 din care era originar (Gabriel Dimisianu, Op. cit., p. 122).
\nEmil Manu l-a \u00eent\u00e2lnit, \u00eencerc\u00eend s\u0103 reconstituie \u201egenera\u021bia literar\u0103 a r\u0103zboiului\u201d, dup\u0103 \u201ereintegrare\u201d, pe Mircea Grigorescu: L-am cunoscut t\u00e2rziu, ca secretar de redac\u021bie al revistei \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d \u0219i ca autor de foiletoane politice \u00een \u201eS\u0103pt\u0103m\u00e2na\u201d (semnate Mircea R\u00eemniceanu), discutam adesea despre \u201eTimpul\u201d sau \u201eEcoul\u201d \u0219i-mi prezenta redac\u021bia \u201eEcoului\u201d ca un document al rezisten\u021bei rom\u00e2ne\u0219ti, ca un avanpost al luptei antinaziste, ac\u021biune contemporan\u0103 cu gestul lui Arghezi din \u201eBaroane!\u201d (Emil Manu, Genera\u021bia literar\u0103 a r\u0103zboiului, Editura \u201eCurtea Veche\u201d, 2000, p. 414). \u00cen vara anului 1963, particip\u0103 \u00eempreun\u0103 cu Cornel R\u0103ducanu, George Serafin, (redactori \u0219efi la Agerpres n.m.), Mircea Grigorescu, acas\u0103 la George Iva\u0219cu la discu\u021biile privind \u00eenfiin\u021barea sub egida Uniunii Ziari\u0219tilor a unei reviste de analiz\u0103 \u0219i comentariu extern, \u201eLumea\u201d (unde va lucra \u0219i proasp\u0103t ie\u0219itul din \u00eenchisoare, \u0218tefan Aug. Doina\u0219) R\u0103du\u021b B\u00eelb\u00eeie, Florin \u0218perlea, Mihaela Teodor (coordonatori), Jurnalismul – o preocupare a elitei. Studii \u0219i cercet\u0103ri de istoria presei, Editura \u201eTritonic\u201d, 2013, p. 165).
\nLa 1 martie 1976, Alexandru Baciu nota m\u00e2hnit: Moartea lui Mircea Grigorescu, excelent gazetar \u0219i democrat de o aleas\u0103 stirpe. (…) L-am avut \u0219i eu director \u00een 1943, apreciindu-i calit\u0103\u021bile de eminent ziarist. \u00cemplinise de cur\u00e2nd 68 de ani \u0219i, dup\u0103 ce f\u0103cuse pu\u0219c\u0103rie \u2013 blagoslovit de regimul comunist (fiind apoi timp \u00eendelungat \u201elucr\u0103tor la un chio\u0219c de r\u0103coritoare din pia\u021ba Sf. Gheorghe\u201d), fusese primit, la insisten\u021bele lui George Iva\u0219cu, \u00een redac\u021bia \u201eRom\u00e2niei literare\u201d. Scrisese aici reportaje sc\u00e2nteietoare de verv\u0103. De\u0219i ie\u0219ise recent la pensie, afi\u0219a o jovialitate permanent\u0103, cu toate c\u0103 era un cardiac notoriu. A\u0219a l-a surprins Doamna Cosa\u0219\u0103 \u00een Pia\u021ba Amzei, c\u00e2nd se adresa amical unui \u021b\u0103ran din jude\u021bul Buz\u0103u ca s\u0103 cumpere ni\u0219te mere. A avut un atac de cord din care nu \u0219i-a mai revenit. So\u021bia \u00eel a\u0219tepta s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u201efoarte cur\u00e2nd\u201d de la cump\u0103r\u0103turi, cum \u00eel anun\u021base pe un redactor al unei edituri, care \u00eel c\u0103utase pentru tip\u0103rirea unei c\u0103r\u021bi a lui. Nevast\u0103-sa \u00eei spusese foarte bucuroas\u0103: \u201eVine imediat de la pia\u021b\u0103\u201d. Nu s-a mai \u00eentors niciodat\u0103… (Alexandru Baciu, Op. cit., p. 175). F\u0103c\u00e2nd, dup\u0103 o prim\u0103 rund\u0103 de pu\u0219c\u0103rie, \u00eenceput\u0103 \u00een 1948, bilan\u021bul 23 August 1944-1956 sau legalitatea \u0219i morala proletar\u0103, Petre Pandrea se \u00eentreba cum, printre alte categorii de aresta\u021bi, figurau \u0219i simpatizan\u021bi comuni\u0219ti de la \u201eSt\u00e2nga\u201d \u0219i \u201eCuv\u00e2ntul liber\u201d (din nucleul de 14, \u0219ase au fost la pu\u0219c\u0103rie, \u0219ase fugi\u021bi, doi autoaresta\u021bi ca Brani\u0219te \u0219i Mircea Grigorescu (Petre Pandrea, Op. cit., p.120). Paradoxurile istoriei \u0219i ale unor destine fr\u00e2nte \u00een plin\u0103 maturitate. Cristian Popi\u0219teanu, \u00een \u201eIstoria clipei\u201d, are o scen\u0103 considerat\u0103 antologic\u0103, nepremeditat omagial\u0103, pe care Florin Mugur o decupeaz\u0103: moartea marelui \u201eom de pres\u0103\u201d care a fost o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103 Mircea Grigorescu (c\u0103zut prad\u0103 unui atac de cord \u00een Pia\u021ba Amzei – \u0219i trec\u0103torii acoperindu-i trupul cu ziare, cu ziare…) (Florin Mugur, Schi\u021be despre fericire, Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 1987, p. 154). <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Aniversare 110 Emil NICULESCU Mircea Grigorescu, un arhitect de pres\u0103 r\u00e2mnicean \u00cen \u201eIstoria presei\u201d, scris\u0103 \u00een exil, Pamfil \u0218eicaru \u00eei<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13819"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13819"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13819\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13820,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13819\/revisions\/13820"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13819"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13819"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13819"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}