{"id":13747,"date":"2021-02-25T15:16:52","date_gmt":"2021-02-25T12:16:52","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13747"},"modified":"2021-03-18T10:54:57","modified_gmt":"2021-03-18T07:54:57","slug":"literdura-nr-2-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13747","title":{"rendered":"Literdura nr. 1 (1)"},"content":{"rendered":"

Teo CABEL<\/strong><\/p>\n

Un punct de plecare… spre un t\u0103r\u00e2m al
\nc\u0103ut\u0103rilor \u0219i confirm\u0103rilor<\/strong><\/p>\n

O revista este capul de pod al unei viziuni.
\nViziunea este drumul imaterial, parcurs material,
\ncu mai mult sau mai pu\u021bin sim\u021b premonitoriu,
\ndar cu siguran\u021ba \u0219i con\u0219tiin\u021ba a ceea ce
\nvrei.
\nRevista este un e\u0219antion al lumii literare.
\nLitera se d\u0103 de-a dura \u00eenc\u0103 din primele clipe ale
\nvie\u021bii. O auzi cum pulseaz\u0103 \u00een urechi semnificant
\nf\u0103r\u0103 semnificat. Evolu\u021bia este apoi uluitoare,
\ncuv\u00e2ntul \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te r\u0103d\u0103cini \u00een fiin\u021ba micului
\nom. Literele, aceste roti\u021be, transport\u0103 sensuri de
\nla un suflet la altul, de la o entitate la alta.
\nCuv\u00e2ntul, un pas care se adaug\u0103 mereu altuia.
\nScriitorul este unic, nu pentru c\u0103 se crede unic,
\nci pentru c\u0103 a rostogolit literele, a rostogolit
\npagini, sute, mii, zeci de mii. Aceast\u0103 rostogolire
\ni-a dat con\u0219tiin\u021ba curgerii constante, n\u0103v\u0103litoare,
\ndar relative, a textului; i-au imprimat o
\namprent\u0103, care a determinat elaborarea propriei
\namprente.
\nRevista caut\u0103 s\u0103m\u00e2n\u021ba, o planteaz\u0103, o cre\u0219te.
\nPoetul traduce din nelini\u0219tea fiin\u021bial\u0103, din
\nnerostire, din galaxiile de sentimente, rostogolind
\nliterele \u00een cuvinte, cuvintele \u00een text, textul
\n\u00een literaturitate.
\nRevista trebuie s\u0103 fie o burs\u0103 unde se tranzac\u021bioneaz\u0103
\ncapital literar folositor ca repere de
\nimpresii, de sensibilitate, de emo\u021bie, ale omului,
\nfinalizate \u00een act artistic. Nu se scrie literatura cu
\nsufletul, ci din suflet. Din suflet p\u00e2n\u0103 la coala de
\nh\u00e2rtie sau pe displayul laptopului, autorul
\ntraduce liber dintr-o lume comun\u0103, banal\u0103,
\ncrud\u0103, neiert\u0103toare, o lume suportabil\u0103, cu miz\u0103,
\ncu speran\u021b\u0103, o lume nu alb negru, ci cu nuan\u021be,
\nmii, zeci de mii, milioane de nuan\u021be. Venim, ne
\nducem… literele se rostogolesc cu duritatea
\nsitua\u021biilor inedite; te fac mai atent sau mai
\nsensibil la via\u021b\u0103, ridic\u0103 probleme, te oblig\u0103 s\u0103
\nfaci asocia\u021bii la care nu te g\u00e2nde\u0219ti, dar pe care
\nliteratura \u021bi le ofer\u0103. Epicul este dominant nu
\npentru c\u0103 o majoritate consistent\u0103 \u00eel consider\u0103
\nfacil, ci pentru c\u0103 d\u0103 acea libertate de exprimare
\na personalit\u0103\u021bii. Textele zaharisite de semnificant
\nnu vor g\u0103si culoarea verde, de trecere, \u00een
\nrevist\u0103.<\/p>\n


\nMARCEL PROUST<\/strong><\/p>\n

Poezia sau legile misterioase<\/strong><\/p>\n

Astfel g\u00e2ndirea legilor misterioase, sau
\npoezia, c\u00e2nd se simte \u00eendeajuns de puternic\u0103,
\naspir\u0103 s\u0103 ias\u0103 din omul pieritor ce poate \u00een
\nacea sear\u0103 va fi mort sau \u00een care (c\u0103ci el
\ndepinde de ea at\u00e2ta vreme c\u00e2t \u00eei este
\nprizonier\u0103, iar se poate \u00eemboln\u0103vi, sau poate fi
\ndistrat, monden, mai pu\u021bin puternic, poate
\nconsuma \u00een pl\u0103ceri aceast\u0103 comoar\u0103 pe care o
\npoart\u0103 \u00een el \u0219i care piere \u00een anumite condi\u021bii
\nale existen\u021bei lui, c\u0103ci soarta ei este \u00eenc\u0103
\nlegat\u0103 de sorta lui) ea nu va mai avea acea
\nenergie misterioas\u0103 ce-i va \u00eeng\u0103dui s\u0103 se
\ndesf\u0103\u0219oare pe de-a-ntregul, aspir\u0103 s\u0103 ias\u0103 din
\nom sub forma unor opere.
\nC\u00e2nd ea se afl\u0103 \u00een acea stare \u00een care aspir\u0103 s\u0103
\nse r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103, privi\u021bi-l pe poet merg\u00e2nd: se
\nteme c\u0103 o va r\u0103sp\u00e2ndi \u00eenainte de a avea
\nrecipientul de cuvinte \u00een care s\u0103 o verse. Dac\u0103
\n\u00eent\u00e2lne\u0219te un prieten, dac\u0103 se las\u0103 \u00een voia unei
\npl\u0103ceri, ea \u00ee\u0219i pierde energia misterioas\u0103. F\u0103r\u0103
\n\u00eendoial\u0103, dac\u0103 era at\u00e2t de aproape de a izbucni
\n\u00een afar\u0103 \u00eenc\u00e2t \u00ee\u0219i \u0219i g\u0103sise c\u00e2teva cuvinte vagi,
\nrepet\u00e2ndu-\u0219i-le, \u00eentr-o bun\u0103 zi, c\u00e2nd o va sim\u021bi
\ndin nou energic\u0103, ocrotind-o sub cuvintele
\nacelea precum un pe\u0219te pescuit sub o
\nburuian\u0103, va fi \u00een stare poate s\u0103 o recreeze. \u0218i
\nc\u00e2nd a \u00eenceput, \u00eenchis \u00eentr-o camer\u0103, s\u0103 o
\nr\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103, spiritul s\u0103u arunc\u00e2ndu-i \u00een
\nfiecare clip\u0103 o nou\u0103 form\u0103 ce urmeaz\u0103 a fi
\n\u00eensufle\u021bit\u0103, un nou burduf ce urmeaz\u0103 a fi
\numplut, ce trud\u0103 ame\u021bitoare \u0219i sacr\u0103! \u00cen acel
\nmoment el \u0219i-a schimbat sufletul \u00eentr-un suflet
\nuniversal. Acest mare transfer se \u00eempline\u0219te \u00een
\nel, \u0219i dac\u0103 ai intra \u0219i l-ai sili s\u0103 redevin\u0103 el
\n\u00eensu\u0219i, ce lovitur\u0103 i-ai da! \u00cel afli atunci cu
\n\u00eenf\u0103\u021bi\u0219area n\u0103uc\u0103, prad\u0103 unui zbucium
\nnemaiauzit. Te prive\u0219te f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103, apoi
\n\u00ee\u021bi sur\u00e2de, nu \u00eendr\u0103zne\u0219te nici m\u0103car s\u0103 spun\u0103
\nceva, a\u0219tept\u00e2ndu-te s\u0103 pleci, g\u00e2ndirea sa este
\ninert\u0103 precum meduza pe malul m\u0103rii, ce va
\nmuri aici dac\u0103 valul nu vine s\u0103 o ia.
\n(fragment din vol. Eseuri – Editura Univers
\n1981)<\/p>\n


\nProf.dr. MIHAELA N. BURLACU<\/strong><\/p>\n

Teatrul din via\u021ba noastr\u0103<\/strong><\/p>\n

V-a\u021bi pus \u00eentreb\u0103ri legate de sinceritate,
\nde adev\u0103rul cotidian? A\u021bi ezitat la
\nspusele persoanei iubite? Vre\u021bi s\u0103
\n\u00een\u021belege\u021bi de ce adul\u021bii se joac\u0103? Nu, nu am
\nde g\u00e2nd s\u0103 \u021bin o lec\u021bie de psihologie, nici s\u0103
\nprezint horoscopul s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, ci s\u0103 v\u0103
\nintroduc \u00een lumea teatrului f\u0103r\u0103 scen\u0103, acel
\nteatru real ai c\u0103rui scriitori, regizori, actori \u0219i
\nspectatori suntem.
\nCa s\u0103 \u00een\u021belegem versurile shakespeariene
\n\u201eLumea-ntreag\u0103 e o scen\u0103 \/ \u0218i to\u021bi oamenii-s
\nactori\u201d, trebuie s\u0103 tras\u0103m conturul poeticii
\nteatrului (promit s\u0103 fiu succint\u0103 \u0219i nesofisticat\u0103).
\nAvem de-a face cu mai mul\u021bi termeni:
\ndramaturg, text, icon teatral, regizor, actor,
\nscen\u0103, spectator. Cred c\u0103 singurul despre care
\nave\u021bi dubii este iconul teatral sau, cum i se
\nmai spune, semnul teatral. Dar o s\u0103 ajungem
\n\u0219i la el. Care va s\u0103 zic\u0103, eu \u00een calitate de
\ndramaturg, om \u00een carne \u0219i oase, m\u0103 apuc s\u0103-mi
\nscriu piesa de teatru, adic\u0103 s\u0103 tr\u0103iesc pe
\nscena mare a lumii. Textul se scrie aproape
\nsingur, are propria voin\u021b\u0103 \u0219i \u00eel putem numi
\ndestin. Un text dramatic con\u021bine at\u00e2t \u00een\u021belesurile
\nlui, c\u00e2t \u0219i condi\u021biile spectacolului. Fiecare
\nactor are \u00een minte succesiunea pa\u0219ilor pe
\nscen\u0103, dar spectacolul nu reu\u0219e\u0219te, nu exist\u0103
\nf\u0103r\u0103 spectatori. E ca \u00een via\u021b\u0103: ne \u00eent\u00e2lnim cu
\nceilal\u021bi \u0219i le povestim ce-am mai f\u0103cut. P\u00e2n\u0103 \u0219i
\nbanalul \u201eCe mai faci?\u201d ne oblig\u0103 s\u0103 punem \u00een
\nscen\u0103 monologul personal. Montarea textului
\nconstituie judec\u0103\u021bi, reevalu\u0103ri ce se raporteaz\u0103
\nla istoria prezent\u0103 sau trecut\u0103, la spa\u021biul etnic
\npropriu, la criteriile de coeren\u021b\u0103, integrare,
\n\u00een\u021belegere a lumii. F\u0103r\u0103 s\u0103 vrem, recicl\u0103m
\npropria via\u021b\u0103 chiar \u0219i atunci c\u00e2nd r\u0103spundem
\nsimplu \u0219i sec \u201eBine!\u201d
\nNu suntem pustnici, ne place mul\u021bimea \u0219i
\ndevenim constant critici \u0219i spectatori. Cre\u0219terea
\n\u00een importan\u021b\u0103 a criticului a dus la rivalitatea
\ndintre dramaturgul sincer \u0219i regizorul
\n\u00eensetat de aplauze. Desigur, cel din urm\u0103
\nepateaz\u0103 \u0219i c\u00e2\u0219tig\u0103 admira\u021bia spectatorilor.
\nAnaliza spectacolului egaleaz\u0103 analiza unor
\n\u00een\u021belesuri deja produse, negociate, acceptate
\nca fiind adev\u0103rate. Deci am jucat teatru,
\npentru c\u0103 via\u021ba nu e mereu spectaculoas\u0103, nu e
\nmereu plin\u0103 de senza\u021bii. Iconul (v-am spus c\u0103
\nsunt succint\u0103 \u0219i nesofisticat\u0103) este semnul
\nteatral fundamental prin intermediul c\u0103ruia
\ntextul (deci via\u021ba) prinde un alt fel de via\u021b\u0103,
\ndeoarece nume\u0219te la nivel vizual \u0219i verbal
\nobiectul pe care \u00eel reprezint\u0103. Adic\u0103 \u00eel reia \u00een
\nprezentare, numai c\u0103 imaginea oglindit\u0103 e
\nmodificat\u0103. Nici nu are cum s\u0103 fie altfel, nu
\nsuntem aceia\u0219i de acum dou\u0103 secunde. Dubla
\nnoastr\u0103 ipostaz\u0103 de dramaturg \u0219i actor \u2013 ceea
\nce suntem \u0219i ceea ce vrem s\u0103 p\u0103rem \u2013
\nsubliniaz\u0103 prezen\u021ba a dou\u0103 categorii de iconi
\n\u00een teatrul din via\u021ba noastr\u0103: verbal\u0103, apar\u021bin\u00e2nd
\ntextului dramatic, \u0219i non-verbal\u0103, apar\u021bin\u00e2nd
\nspectacolului. Cea din urm\u0103 copiaz\u0103
\nrealitatea, uneori fidel, alteori ne trezim c\u0103
\nspunem franc \u201eCe minciun\u0103 gogonat\u0103!!!\u201d \u00cen
\nacest punct \u021bin s\u0103 v\u0103 aten\u021bionez c\u0103 vorbele nu
\nmai au rol hot\u0103r\u00e2tor \u00een procesul comunic\u0103rii.
\nLocul cuvintelor e luat de ac\u021biuni prestabilite,
\nactorii devenind executan\u021bii gesturilor: batem
\nobrazul, facem \u201ela revedere\u201d, trimitem pupici,
\nar\u0103t\u0103m semnul OK cu m\u00e2na, z\u00e2mbim, r\u00e2dem,
\nne \u00eencrunt\u0103m, d\u0103m din cap (dez)aprobator \u0219i
\ntot a\u0219a. Elementele deictice \u00eent\u0103resc iconul
\nteatral \u0219i merg mult \u00eenspre performarea faptelor
\ncodificate. (Ne)Cuvintele se plimb\u0103 \u00eentre
\nun EU \u0219i un TU, spa\u021biul \u0219i timpul fiind
\naleatorii. \u00cen \u0219tiin\u021bele comunic\u0103rii, teatrul \u00eenseamn\u0103
\ndeplasarea mesajului (textului) de la
\nemi\u021b\u0103tor (dramaturgul) la receptor (spectator)
\nprintr-un canal (actor), cod (viziunea regizorului)
\n\u0219i context (scena). Evident, mesajul se
\npoate bloca, iar comunicarea \u00eentrerupe,
\nl\u0103s\u00e2ndu-ne dezam\u0103gi\u021bi c\u0103 nu ne-am f\u0103cut
\n\u00een\u021bele\u0219i sau nu am \u00een\u021beles. \u201eCe a vrut s\u0103
\nspun\u0103?\u201d va fi pe buzele tuturor spectatorilor
\nno\u0219tri care vor c\u0103uta cuvintele din spatele
\ncuvintelor, adic\u0103 referentul. C\u0103 a\u0219a e \u00een teatru.
\n\u0218i \u00een via\u021b\u0103. Referentul este determinat de
\ncontextele scrierii \u0219i recept\u0103rii textului, deoarece
\nspectatorul tinde s\u0103 \u00eembrace \u00eentr-un con
\nde umbr\u0103 afirma\u021biile dramaturgului cu toate
\nc\u0103 nu el le-a produs. Cum nimic nu e mai
\nimportant ca EU, nu din egoism, ci din
\ninstinctul de supravie\u021buire, textul dramatic
\noriginal se va transforma c\u00e2nd spectatorul va
\nprinde glas \u0219i va c\u0103uta \u00een\u021belesuri. Uneori,
\nc\u0103utarea asta se nume\u0219te b\u00e2rf\u0103, alteori
\npsihanaliz\u0103 sau pur \u0219i simplu amintire. C\u00e2nd
\nvorbim despre cineva, \u00eel transform\u0103m obligatoriu
\n\u00een personaj fictiv, deoarece nu suntem
\ncapabili s\u0103-l expunem \u00een \u00eentregime: o felie de
\np\u00e2ine nu e p\u00e2inea \u00eentreag\u0103 a\u0219a cum o poveste
\ndespre un om nu e omul \u00eentreg. Dac\u0103 omul
\ndevine fictiv \u00een reproducerea noastr\u0103, atunci
\nlumea \u00een care tr\u0103ie\u0219te el este fic\u021bional\u0103. Mai
\neste nevoie s\u0103 explic de ce \u0219i noi devenim
\nfic\u021biune, de\u0219i nu facem parte din poveste?
\nOrice personaj de pe orice scen\u0103 poate face
\nreferin\u021be valide despre alte personaje, locuri,
\nobiecte, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri cunoscute \u00een propria pies\u0103
\nsau \u00een afara ei.
\nDiscursul dramatic este egocentric: dramaturgul
\ndefine\u0219te totul \u00een termenii propriului
\ns\u0103u loc \u00een lumea textului pe care-l scrie, chiar
\n\u0219i elementele deictice. Ele vor expune, vor
\ndovedi \u0219i vor consolida sensuri necesare \u00een
\nactul vorbirii. Dar de ce vorbim, noi, ca
\nactori? Ca s\u0103 convingem. S\u0103 ne imagin\u0103m c\u0103
\nst\u0103m la coad\u0103 s\u0103 pl\u0103tim curentul, ne plictisim,
\n\u0219i alegem un subiect de discu\u021bie cu vecinul de
\na\u0219teptare. Sau c\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim pe strad\u0103 cu
\nfostul coleg de banc\u0103. Sau c\u0103 ne salut\u0103 iubirea
\nde mult timp uitat\u0103. Vom performa cu d\u00e2rz \u0219i
\nvom fi ferici\u021bi c\u0103 am f\u0103cut-o. Altfel, piesa
\nceluilalt ne va acapara \u0219i vom tr\u0103i momentul
\nca spectatori. Via\u021ba este \u00een mod intrinsec
\nexpresiv\u0103, iar mintea noastr\u0103 abstractizeaz\u0103
\nsau concretizeaz\u0103 percep\u021bia sentimentelor \u0219i a
\nac\u021biunilor. Fiecare via\u021b\u0103 este frumoas\u0103 \u0219i cu
\nc\u00e2t vedem mai repede acest lucru, cu at\u00e2t
\ndescoperim arta de a o tr\u0103i. Unele piese pot
\np\u0103rea hidoase, groaznice ca un r\u0103zboi nuclear,
\ndar cine suntem noi s\u0103 le judec\u0103m? Altele pot
\np\u0103rea sublime, numai bune de copiat \u0219i
\n\u00eensu\u0219it, dar de ce s\u0103 juc\u0103m piese deja scrise
\nc\u00e2nd ne putem construi propriul scenariu?
\nSunt multe c\u0103i prin care putem \u00een\u021belege
\nteatrul, dar cea mai sigur\u0103 r\u0103m\u00e2ne via\u021ba a\u0219a
\ncum este ea, cu bune \u0219i cu rele, cu frumos,
\nadev\u0103r \u0219i bine, o via\u021b\u0103 ai c\u0103rei dramaturgi,
\nregizori, actori \u0219i spectatori suntem.<\/p>\n


\nSORIN C\u0102LIN<\/strong><\/p>\n

Ursule\u021bul de plu\u0219<\/strong><\/p>\n

frig de-a binelea. Nici nu mai \u0219tiu cum
\narat\u0103 apa de b\u0103ut. Doar ploaia \u00eemi mai
\nd\u0103 uneori senza\u021bia de sete \u0219i-atunci
\ndeschid gura larg cu limba scoas\u0103 afar\u0103 ca un
\nc\u00e2ine. E s\u0103rat\u0103 \u0219i parc\u0103 seac\u0103. Pic\u0103turile pe
\ncare le las s\u0103 cad\u0103 \u00een gur\u0103 \u00eemi dau senza\u021bia de
\narsur\u0103 la limb\u0103 \u0219i la fiecare \u00eenghi\u021bitur\u0103 lacom\u0103
\nse pr\u0103vale \u00een g\u00e2t amestecate cu saliv\u0103. Doar
\nce-a mijit de ziu\u0103. Trotuarul de vizavi, \u00een\u021besat
\nde lume de obicei, lene\u0219, abia se las\u0103 c\u0103lcat de
\nc\u00e2te o femeie gr\u0103bit\u0103 s\u0103 nu \u00eent\u00e2rzie la servici
\nsau un b\u0103rbat cu mers domol de parc\u0103 ar veni,
\nnu s-ar duce.
\n– Ioane, strig\u0103 Nela m\u0103tur\u0103toarea, ai
\nie\u0219it la munc\u0103, m\u0103? \u0219i r\u00e2de de-a speriat ciorile
\ndin parc. \u00cenchide m\u0103 gura, c\u0103 faci inunda\u021bie la
\npl\u0103m\u00e2ni!
\n– \u00ceh\u00ee! zic de parc\u0103 nu era gura mea.
\nDe ce-or ie\u0219i cuvintele a\u0219a n\u0103stru\u0219nic,
\nnu \u0219tiu, eu g\u00e2ndesc una, ele spun alta. Nici nu
\nmai \u021bin minte c\u00e2nd am rostit ultima oar\u0103
\n,,s\u0103ru’m\u00e2na” \u00eentreg. Nu vor pur \u0219i simplu s\u0103
\nias\u0103. Doar Ursache e \u00een\u021beleg\u0103tor. \u00cei v\u0103d ochii
\nnegri sclipind \u00een soare de bucurie \u0219i-l m\u00e2ng\u00e2i.
\n– Nu fi nec\u0103jit, Ioane! \u00eemi spune de
\nfiecare dat\u0103. Mai bine hai s\u0103-\u021bi zic o poveste.
\nStau ore-n \u0219ir s\u0103-l ascult cum \u00een\u0219ir\u0103 din
\nc\u0103l\u0103toriile lui \u0219i nici nu \u0219tiu c\u00e2nd zboar\u0103
\ntimpul, c\u00e2nd s-a f\u0103cut ceasul s\u0103 pornim spre
\nloc\u0219orul nostru de noapte. C\u00e2teodat\u0103 parc\u0103 are
\nglasul mamei \u0219i m\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie cu l\u0103bu\u021ba lui gri
\np\u00e2n\u0103 adorm. Alteori parc\u0103 e bunica \u0219i bunul,
\ncu p\u0103rul plin de om\u0103t, cu ochii bl\u00e2nzi
\nspun\u00e2ndu-mi ,,noapte bun\u0103, copile”. Dar ei sau
\ndus, s-au stins de via\u021b\u0103 \u0219i-atunci ceva a
\nmurit \u00een mine. Buna a plecat prima. S-a a\u0219ezat
\n\u00een pat, obosit\u0103 \u0219i mi-a zis s\u0103 am grij\u0103 de
\nbunicu’, c\u0103 ea pleac\u0103 departe. ,,S\u0103 nu pl\u00e2ngi
\nb\u0103iatul bunii, s\u0103 fii bl\u00e2nd ca \u0219i p\u00e2n-acum.” M\u0103
\nurm\u0103resc \u00eenc\u0103 mirosurile p\u00e2inii de vatr\u0103 \u0219i
\ngogo\u0219ilor f\u0103cute de ea. Adulmec \u00een aer, trag \u00een
\npiept aburul acela \u00eenchipuit \u0219i \u00eembuc \u00een g\u00e2nd
\nc\u00e2te o \u00eenghi\u021bitur\u0103. P\u0103rea un duh sf\u00e2nt
\nfierbin\u021beala aceea ie\u0219it\u0103 de sub \u0219tergarul alb
\ncu care acoperea ligheanul cu \u00eempletituri
\npr\u0103jite. Le ningea cu zah\u0103rul f\u0103cut pudr\u0103 \u0219i
\nm\u0103-ndemna s\u0103 m\u0103n\u00e2nc. M\u0103 privea cu ochii
\nstr\u00e2n\u0219i de bucurie \u0219i m\u0103 m\u00e2ng\u00e2ia pe frunte.
\nLumea mea s-a pr\u0103bu\u0219it c\u00e2nd ultima
\nf\u0103r\u00e2m\u0103 de p\u0103m\u00e2nt s-a a\u0219ezat peste sicriul
\nbunicului. Nu m-am putut urni o zi \u0219i-o
\nnoapte de l\u00e2ng\u0103 morm\u00e2nt, nici n-am pl\u00e2ns.
\nAt\u00e2t auzeam: ,,s\u0103 nu mori, bunicule…”. Eu
\nd\u0103deam glas cuvintelor, dar parc\u0103 veneau de
\nundeva de l\u00e2ng\u0103 mine, cineva p\u0103rea s\u0103 mi le
\n\u0219opteasc\u0103. R\u0103m\u0103sesem singur, to\u021bi dragii mei
\n\u00ee\u0219i f\u0103cuser\u0103 cas\u0103 aici, \u00een cimitir, sub mormanul
\nde lemne crucificate, marmur\u0103 alb\u0103 ca de
\nghea\u021b\u0103, flori f\u0103r\u0103 via\u021b\u0103 \u0219i regrete eterne, sub
\nmiros de t\u0103m\u00e2ie, cear\u0103, \u00eengr\u0103diri de fier \u0219i
\nc\u0103r\u0103mid\u0103 ridicat\u0103 cu fruntea c\u0103tre dumnezeu.
\nPlouase noaptea \u00eentreag\u0103 \u0219i eu nu m\u0103 puteam
\nurni de l\u00e2ng\u0103 morm\u00e2nt. Ghetele prinseser\u0103
\nr\u0103d\u0103cini \u0219i ochiul scormonea f\u0103r\u0103 \u00eencetare
\ndup\u0103 privirea stins\u0103 a bunicului, prins\u0103 \u00eentre
\ncele nou\u0103 cuie pe care nemilo\u0219ii gropari se
\nst\u00e2rniser\u0103 a le bate \u00een trupul sicriului. C\u0103utam
\nprin porii p\u0103m\u00e2ntului un glas, o m\u00e2n\u0103 alb\u0103,
\nbl\u00e2nd\u0103, un fir de p\u0103r cernit….
\n– Ce faci, m\u0103, aici? se auzi din spate \u0219i
\nsim\u021bii o m\u00e2n\u0103 puternic\u0103 cum m\u0103 \u00eembr\u00e2nce\u0219te.
\nO clip\u0103 s-a \u00eentunecat. C\u00e2nd am deschis
\nochii \u00eens\u0103, eram cu capul rezemat de o cruce
\n\u0219i un chip \u021big\u0103nos, translucid, vorbea f\u0103r\u0103 ca
\neu s\u0103 pricep o iot\u0103. M-a luat de guler \u0219i m-a
\nridicat. M\u0103 chinuiam s\u0103 decodez cuvintele
\nbrunetului m\u0103t\u0103h\u0103los ce p\u0103reau \u00eentoarse pe
\ndos \u00een timp ce-mi tot d\u0103dea cu \u0219utul \u00een fund \u0219i
\n\u00eemi tot c\u0103ra scatoalce dup\u0103 ceaf\u0103. De at\u00e2ta
\nbuim\u0103ceal\u0103 nici nu \u0219tiu c\u00e2nd m-am trezit dup\u0103
\ngardul de fier ce str\u0103juia la intrarea \u00een cimitir.
\n\u00cenc\u0103 ploua. Hainele se umpluser\u0103 de ap\u0103 \u0219i
\npielea se f\u0103cuse crea\u021b\u0103, dar nu sim\u021beam nimic.
\nPicioarele mergeau singure, cu mintea f\u0103r\u0103 pic
\nde g\u00e2nd, doar cu mirarea c\u0103 nu \u0219tiam ce sunt,
\nde ce m\u0103 mi\u0219c \u0219i unde caut. Am ajuns pe sear\u0103
\n\u00een fa\u021ba unei por\u021bi de lemn. Am \u00eempins-o \u00een
\nvirtutea iner\u021biei \u0219i-am p\u0103\u0219it pe c\u0103rarea pietruit\u0103
\n\u00een\u021besat\u0103 de smocuri de iarb\u0103, fo\u0219nitoare \u0219i
\nude. Nu se vedea nici o lumin\u0103 \u0219i era prima
\ndat\u0103 c\u00e2nd nu sim\u021beam frica de \u00eentuneric. Am
\ndeschis u\u0219a, i-am f\u0103cut v\u00e2nt \u00een urm\u0103 \u0219i dup\u0103
\ntrei pa\u0219i m-am a\u0219ezat, mi-am l\u0103sat spatele s\u0103
\ncurg\u0103 pe pat \u0219i ochii s\u0103 priveasc\u0103 bezna.
\nRetina mi se lipise de tavan \u0219i cu nici un chip
\nnu se mai urnea din loc. R\u0103m\u0103sese mut\u0103 \u0219i
\nstearp\u0103, secase de lacrimi.
\nN-am adormit, dar nici nu eram treaz.
\n\u00centunericul devenise transparent, c\u0103p\u0103tase o
\nculoare care sem\u0103na cu lumina, una palid\u0103,
\ndar totu\u0219i lumin\u0103. \u00cen amor\u021beala aceea lucrurile
\nau \u00eenceput s\u0103 capete via\u021b\u0103. Mai \u00eent\u00e2i vedeam
\ncum moleculele de aer \u00eencep s\u0103 se mi\u0219te, apoi
\npere\u021bii cum respir\u0103. Perdeaua de la fereastr\u0103
\ndevenise vaporoas\u0103 \u0219i dansa. Scaunele cu
\nsp\u0103tar puseser\u0103 coatele pe mas\u0103, iar taburetul
\nde sub ea se lamenta c\u0103 nu vede \u0219i el mai
\ndeparte de v\u00e2rful nasului. \u0218i mi se f\u0103cuse
\nfric\u0103, \u0219i nu. C\u00e2nd a ap\u0103rut bunica t\u00e2r\u00e2indu-\u0219i
\npapucii de cas\u0103, n-am zis nimic, am t\u0103cut
\nm\u00e2lc. Nici ea n-a schi\u021bat vreun gest. S-a
\na\u0219ezat la mas\u0103 \u0219i-a \u00eenceput s\u0103-\u0219i bea laptele,
\ncel care ner\u0103bd\u0103tor bolborosise \u00een cana de
\nmetal de pe aragaz p\u00e2n\u0103 atunci. Ivirea bunicului
\n\u00eens\u0103 mi-a smuls din col\u021bul gurii, aproape
\nparalizat de uimire, un geam\u0103t.
\n– Nepoate, stai lini\u0219tit. Odihne\u0219te-te. Nu
\nz\u0103bovim mult. C\u00e2t s\u0103 beau \u0219i eu un p\u0103h\u0103rel \u0219i
\nbun\u0103-ta cana cu lapte. S\u0103 n-ai grij\u0103 de noi.
\nP\u00e2n\u0103 s\u0103 apuc s\u0103 spun ceva s-au amestecat
\ncu aburul din camer\u0103 \u0219i lumina, stacojie
\np\u00e2n\u0103 atunci, s-a alb\u0103strit pe la col\u021buri \u0219i s-a
\ntrezit vioaie. Eu \u00eens\u0103 nu. Z\u0103ceam inert f\u0103r\u0103 s\u0103mi
\npot mi\u0219ca m\u00e2inile \u0219i picioarele. Se aud pa\u0219i
\n\u0219i un sc\u00e2r\u021b\u00e2it de clan\u021b\u0103 neuns\u0103.
\n– Ioane, dormi? Unde-ai umblat m\u0103i, c\u0103
\nte-am tot c\u0103utat \u0219i eu \u0219i tu\u0219-ta Maria de-am
\nc\u0103piat. N-ai fost tu la pomana lu’ bunicu-tu?
\nRu\u0219ine m\u0103 s\u0103-\u021bi fie! Te-a crescut ca pe fiu-su.
\nUnde-ai umblat? Las’ c\u0103 \u0219tiu eu! Ai fost la
\nb\u0103utur\u0103 cu vreunul dintre prietenii t\u0103i \u0219i-acum
\nzaci! Uit\u0103-te la tine \u00een ce hal e\u0219ti. Plin de
\nnoroi, f\u0103r\u0103 un pantof, m\u00e2zg\u0103lit pe fa\u021b\u0103! Ai
\nmurd\u0103rit a\u0219ternuturile bunic\u0103-ti! \u0218tii ce mult
\n\u021binea la ele \u0219i cum le scrobea. D\u0103-te jos
\nm\u0103garule! Treci pe scaun.
\nM-am urnit de parc\u0103 o m\u00e2n\u0103 m-ar fi
\nluat de guler \u0219i m-ar fi tras \u00een sus.
\n– De b\u0103ut ai b\u0103ut, nu \u021bi-a ajuns pe la
\ncr\u00e2\u0219m\u0103, ai b\u0103ut \u0219i-acas\u0103, c\u0103 v\u0103d paharul de vin
\nneterminat pe mas\u0103, da’ de m\u00e2ncat ai m\u00e2ncat
\nceva? \u021ai s-o fi f\u0103cut grea\u021b\u0103, m\u0103, de b\u0103u\u0219i
\nlapte. Termin\u0103-l din can\u0103 c\u0103-l b\u00e2z\u00e2ie musca!
\nDeci buna \u0219i bunelul fuseser\u0103 aici!
\nVeniser\u0103 s\u0103-\u0219i ia r\u0103mas bun am\u00e2ndoi, a\u0219a cum
\nfuseser\u0103 toat\u0103 via\u021ba, nedesp\u0103r\u021bi\u021bi. Atunci am
\nizbucnit \u00een lacrimi.
\nF\u0103r\u0103 ei r\u0103m\u0103sesem str\u0103in. Niciuna dintre
\nsurorile bunicului, mult mai tinere dec\u00e2t el, nu
\nm\u0103 aveau la suflet. Pentru ele eram acela\u0219i
\nbastard f\u0103cut de mama pe vapor, acela\u0219i
\npierde-var\u0103, acela\u0219i nedorit. Nu s-au l\u0103sat
\np\u00e2n\u0103 nu m-au dat pe u\u0219\u0103 afar\u0103, alungat de
\njandarmii care m-au snopit \u00een b\u0103taie, de
\npoli\u021bi\u0219tii care mi-au c\u0103rat pe spate bastoane
\nprin arestul de o zi, dou\u0103 pentru \u00eendr\u0103zneala
\nde-a m\u0103 furi\u0219a uneori \u00een patul \u00een care
\ndormisem de c\u00e2nd eram de-o \u0219chioap\u0103 p\u00e2n\u0103 la
\nultima suflare a bunicului. Doar Ursache m\u0103
\n\u00eencurajeaz\u0103 \u00een fiecare noapte \u00een culcu\u0219ul
\nascuns \u00eentr-o firid\u0103 a c\u0103minului de ap\u0103 al
\ng\u0103rii:
\n– \u0218i m\u00e2ine e o zi, Ioane!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Teo CABEL Un punct de plecare… spre un t\u0103r\u00e2m al c\u0103ut\u0103rilor \u0219i confirm\u0103rilor O revista este capul de pod al<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":14054,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13747"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13747"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13747\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14047,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13747\/revisions\/14047"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/14054"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13747"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13747"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13747"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}