{"id":13698,"date":"2021-02-22T16:43:51","date_gmt":"2021-02-22T13:43:51","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13698"},"modified":"2021-02-22T16:43:51","modified_gmt":"2021-02-22T13:43:51","slug":"de-ai-nostri-ionel-i-bisceanu-legende-si-povestiri-dedulestene-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13698","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! – Ionel I. B\u00eesceanu – Legende \u0219i povestiri dedule\u0219tene (1)"},"content":{"rendered":"

Cele dou\u0103 babe<\/strong><\/p>\n

Spre marginea de miaz\u0103noapte a satului nostru sunt dou\u0103 p\u0103duri mari de fag, ce se \u00eentind p\u00e2n\u0103 h\u0103t, departe, dincolo de coama z\u0103rilor, cunoscute de localnici sub numele de \u201ecele dou\u0103 babe\u201d: Baba Mare \u0219i Baba Mic\u0103.
\nPovestea spune c\u0103 numele acestea sunt legate de dou\u0103 b\u0103tr\u00e2ne care au vie\u021buit pe meleagurile noastre.
\nPe vremea domniei lui Vlad \u021aepe\u0219, doi o\u0219teni ce f\u0103ceau slujba c\u0103tre hotarul dinspre Moldova \u0219i care s-au ar\u0103tat de multe ori vrednici \u00een b\u0103t\u0103lii au primit \u00eeng\u0103duin\u021ba domneasc\u0103 s\u0103 ias\u0103 din oaste \u0219i s\u0103 bat\u0103 parul \u00een acest cap\u0103t de \u021bar\u0103. L\u0103sa\u021bi la vatr\u0103, s-au statornicit, \u0219i-au luat neveste \u0219i au pus temeliile acestei a\u0219ez\u0103ri, care mai apoi s-a \u00eenchegat \u00eentr-un sat \u00eentins.
\nDesele n\u0103v\u0103liri du\u0219mane \u0219i \u00eenfrunt\u0103rile de o\u0219ti tulburau mereu tihna acestor locuri \u0219i aduceau s\u0103tenilor destule necazuri.
\n\u0218i iat\u0103, c\u0103 \u00eentr-o astfel de \u00eenfruntare, printre s\u0103tenii care ap\u0103rau satul de n\u0103v\u0103litori, au c\u0103zut sub iataganele du\u0219manilor \u0219i cei doi viteji. Nevestele acestora, r\u0103mase de izbeli\u0219te cu pruncii lor, deprinse cu necazurile, au \u00eembr\u0103cat straie b\u0103rb\u0103te\u0219ti \u00een locul celor femeie\u0219ti, \u0219i-au t\u0103iat cozile, au \u00eencins palo\u0219ele b\u0103rba\u021bi lor \u0219i au pornit la oaste \u00een locul celor c\u0103zu\u021bi, al\u0103turi acum de feciorii lor care crescuser\u0103 mari.
\n\u00cens\u0103 cei \u0219ase feciori ai celor dou\u0103 femei se cam ru\u0219inau uneori de apriga vitejie a mamelor care nu-i sl\u0103beau din ochi \u00een toiul luptelor ci se av\u00e2ntau unde trebuia izbit vr\u0103jma\u0219ul mai cu sete.
\nA\u0219a c\u0103 uneori gl\u0103suiau:
\n– Muicile noastre, noi ne g\u00e2ndeam c\u0103-i mai bine \u0219i mai cu folos s\u0103 r\u0103m\u00e2ne\u021bi ca s\u0103 p\u0103zi\u021bi satul \u00een lipsa noastr\u0103.
\nDar vitezele mame se ar\u0103tau ne\u00eenduplecate:
\n– S\u0103 t\u0103ce\u021bi, c\u0103 \u0219tim noi ce-i mai bine s\u0103 facem \u0219i ce s\u0103 p\u0103zim. E musai s\u0103 st\u0103m al\u0103turi de voi, s\u0103 v\u0103 \u00eent\u0103rim bra\u021bul \u0219i s\u0103 v\u0103 deschidem ochii, c\u0103 v\u0103 av\u00e2nta\u021bi \u00een iure\u0219 ca orbe\u021bii, cum se av\u00e2ntau \u0219i ta\u021bii vo\u0219tri, iar coasa mor\u021bii e mereu at\u00e2rnat\u0103 de un fir de p\u0103r deasupra capetelor voastre.
\nFeciorii n-aveau ce face, a\u0219a c\u0103 t\u0103ceau molcum, \u00eenghi\u021bindu-\u0219i obida \u0219i ne\u00eendr\u0103znind s\u0103 calce cuv\u00e2ntul muicilor lor.
\nlat\u0103 c\u0103 o dat\u0103, \u00eentr-o \u00eenc\u0103ierare de lupt\u0103 mai aprig\u0103, se nimeri c\u0103 \u00eensu\u0219i Domnul \u021b\u0103rii s\u0103 fie martorul vitejiei acestei cete de mocani c\u0103l\u0103re\u021bi.
\nDup\u0103 ispr\u0103virea \u00eenfrunt\u0103rii \u0219i dob\u00e2ndirea izb\u00e2nzii, Domnul porunci s\u0103 i se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eze o\u0219tenii care au dat dovad\u0103 de mai mult\u0103 vitejie de lupt\u0103.
\nl-au fost \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a\u021bi M\u0103riei Sale \u0219ase voinici ca \u0219ase brazi \u0219i doi b\u0103tr\u00e2nei cam sp\u00e2nateci, cu straie moc\u0103ne\u0219ti, cu cu\u0219me flocoase pe cap, cu opinci zdravene \u00een picioare \u0219i cu palo\u0219e la \u0219olduri.
\nV\u0103z\u00e2ndu-i, Domnul le gr\u0103i:
\n– Apropia\u021bi-v\u0103, vitejilor, s\u0103 v\u0103 dau mul\u021b\u0103mit\u0103 pentru vitejia ce a\u021bi dovedit ast\u0103zi!…Ei, dar cine sunt \u00eentre voi b\u0103tr\u00e2neii care se \u021bin at\u00e2t de seme\u021bi \u00een \u0219eile cailor?
\nVoinicii t\u0103cur\u0103 chitic, plec\u00e2ndu-\u0219i frun\u021bile, dar M\u0103ria Sa avea ochiul ager \u0219i ghibace pe dat\u0103 pricina pentru care ace\u0219ti b\u0103tr\u00e2nei erau mai sp\u00e2nateci dec\u00e2t ceilal\u021bi o\u0219teni ai s\u0103i, a\u0219a c\u0103 Domnul cuv\u00e2nt\u0103 \u00eencruntat:
\n– \u0218tiam c\u0103 femeile \u0219i mai cu seam\u0103 babele din \u021bara aceasta au datoria vetrei \u0219i cre\u0219terea pruncilor \u0219i nu m\u00e2nuirea palo\u0219ului…
\nUna dintre b\u0103tr\u00e2ne zise c\u0103tre Vod\u0103:
\n– Iertare, M\u0103rite Doamne, dar c\u00e2nd pruncii au crescut \u0219i au devenit o\u0219tenii M\u0103riei Tale, iar vatra li-e \u00een primejdie este \u0219i de datoria babelor s\u0103-\u0219i apere ocina str\u0103mo\u0219easc\u0103 chiar cu pre\u021bul vie\u021bii lor…
\nApoi \u0219i cea de-a doua b\u0103tr\u00e2n\u0103 cuv\u00e2nt\u0103 \u0219i ea:
\n– \u0218i ce ne-ar mai folosi via\u021ba, M\u0103rite Doamne, dac\u0103 du\u0219manii ne-ar ucide pruncii, ne-ar preface \u021bara \u00een fl\u0103c\u0103ri \u0219i vetrele \u00een ruin\u0103?…
\nDomnul cuget\u0103 ad\u00e2nc la t\u00e2lcul acestor cuvinte \u00een\u021belepte, dar ne\u00eenduplecat, hot\u0103r\u00ee ca din clipa aceea nicio femeie s\u0103 nu mai \u00eembrace strai b\u0103rb\u0103tesc \u0219i s\u0103 mai \u00eendr\u0103zneasc\u0103 a lupta \u00een oastea M\u0103riei Sale.
\nIar celor dou\u0103 babe, fiilor lor, precum \u0219i urma\u0219ilor acestora, le-a \u00eent\u0103rit zapisul asupra brani\u0219tilor dob\u00e2ndite de c\u0103tre r\u0103posa\u021bii lor b\u0103rba\u021bi, pentru p\u0103m\u00e2nturile pe care au desc\u0103lecat \u0219i au b\u0103tut parul.
\nAcestor locuri st\u0103p\u00e2nite de zeci \u0219i zeci de ani de c\u0103tre cele dou\u0103 babe cu inimi de viteji, una mai mare \u0219i cealalt\u0103 mai mic\u0103 de statur\u0103 \u0219i de v\u00e2rst\u0103, li s-a spus de atunci p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi \u201eBaba Mare\u201d \u0219i \u201eBaba Mic\u0103\u201d.<\/p>\n


\nLacul Li\u021bei<\/strong><\/p>\n

Satul nostru a\u0219ezat \u00eentr-o vale \u0219i pe o coam\u0103 de deal era \u00eenconjurat \u00een vechime, din toate p\u0103r\u021bile, de codri nep\u0103trun\u0219i \u00een care str\u0103bunii \u00ee\u0219i g\u0103seau de multe ori sc\u0103pare, c\u00e2nd st\u0103p\u00e2nitorii turci \u00ee\u0219i f\u0103ceau sim\u021bit\u0103 puterea \u0219i c\u00e2nd d\u0103deau geala s\u0103 jefuiasc\u0103, s\u0103 ucid\u0103, s\u0103 robeasc\u0103 \u0219i s\u0103-\u0219i ia singuri \u201edrepturile\u201d jugului. \u0218i nu rareori ace\u0219ti jefuitori plecau de pe meleagurile noastre, cu turme de oi, cu cirezi de vite, cu buduroaie cu miere de albine \u0219i cu c\u00e2teva codane legate fedele\u0219 cu betele de la catrin\u021be \u0219i aruncate peste obl\u00e2ncul \u0219eilor, spre a fi v\u00e2ndute apoi ca roabe, \u00een t\u00e2rgurile de peste Dun\u0103re.
\nDemult, demult, pe c\u00e2nd anii trecutului se amestecau cu negura uit\u0103rii, tr\u0103ia \u00een satul nostru o copil\u0103 frumoas\u0103 \u0219i plin\u0103 de curaj, cu numele de Li\u021ba. \u0218i de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd veneau turcii, p\u0103rin\u021bii o piteau \u00een hornul vetrei \u0219i o \u021bineau acolo, p\u00e2n\u0103 ce trecea valul.
\nCu vremea, Li\u021ba-copili\u021ba devenise fat\u0103 de m\u0103ritat, iar o dat\u0103 cu v\u00e2rsta \u00eei \u00eencol\u021bise \u00een minte un g\u00e2nd ce nu-i d\u0103dea pace.
\nSe zvonise \u00eentr-o bun\u0103 zi c\u0103 turcii vor da iar\u0103\u0219i n\u0103val\u0103 \u00een sat, dar c\u0103 nu mai sunt ca p\u00e2n\u0103 acum, o \u0219leaht\u0103 de t\u00e2lhari, ci vin mul\u021bi, iar \u00een fruntea lor se afl\u0103 un ag\u0103 vestit care trecea prin foc \u0219i sabie tot ce \u00eent\u00e2lnea \u00een calea lui. De peste culmile p\u0103durilor ce \u00eenconjurau satul se ridicase semn de fumegare, care d\u0103dea de veste c\u0103 n\u0103v\u0103litorii sunt aproape. Mul\u021bi dintre s\u0103teni \u00ee\u0219i \u00eenc\u0103rcar\u0103 carele cu t\u0103rhat \u0219i cu bucate, \u00ee\u0219i luar\u0103 vitele \u0219i se ferir\u0103 imn codru, pe drumuri tainice, iar b\u0103tr\u00e2nii r\u0103maser\u0103 s\u0103 vad\u0103 ce li-o aduce soarta.
\n\u00cen sat se ivir\u0103 turcii, \u00een frunte cu aga lor \u0219i, tare sup\u0103ra\u021bi de Inga s\u0103tenilor, \u00eei str\u00e2nser\u0103 pe b\u0103tr\u00e2ni \u00een mijlocul satului, hot\u0103r\u00e2nd s\u0103-i schingiuiasc\u0103 p\u00e2n\u0103 ce vor m\u0103rturisi unde s-au ascuns s\u0103tenii.
\nV\u0103z\u00e2nd c\u0103 nu e lucru de glum\u0103, Li\u021ba care era pitit\u0103 \u00een hornul vetrei, ie\u0219i semea\u021b\u0103 \u00eenaintea ag\u0103i \u0219i-i f\u0103g\u0103dui s\u0103-i duc\u0103 pe turci in codru, unde se aflau s\u0103tenii ascun\u0219i. Auzind c\u0103 Li\u021ba voia s\u0103-i v\u0103deasc\u0103 pe s\u0103teni, b\u0103tr\u00e2nii \u00eencremenir\u0103 \u0219i \u00eencepur\u0103 s\u0103 se t\u00e2nguiasc\u0103. Iar fata, sprinten\u0103 ca o c\u0103prioar\u0103 \u0219i m\u00e2ndr\u0103 ca o floare, se arunc\u0103 \u00een \u0219a, al\u0103turi de ag\u0103, \u0219i-i \u00eendemn\u0103 s\u0103 porneasc\u0103 spre inima codrului, \u00eempreun\u0103 cu ceilal\u021bi t\u00e2lhari turci.
\nV\u0103z\u00e2nd drumul pe care apucase Li\u021ba cu turcii, b\u0103tr\u00e2nii satului se veselir\u0103, c\u0103ci aceea era calea tocmai \u00eempotriva celei adev\u0103rate, dar se \u0219i \u00eentristar\u0103 g\u00e2ndind la soarta ce o a\u0219tepta pe codan\u0103, c\u0103ci \u0219tiau c\u0103 pentru ea nu va mai fi \u00eendurare c\u00e2nd vor afla turcii c\u0103 au fost am\u0103gi\u021bi.
\n\u0218i merse, merse aga cu turcii lui \u0219i cu fata prin codru, pe drumul ar\u0103tat de Li\u021ba, p\u00e2n\u0103 ce-i apucar\u0103 t\u0103ria nop\u021bii, de nu se mai vedea nici la o azv\u00e2rlitur\u0103 de b\u0103\u021b. Cuprins de grij\u0103, aga intr\u0103 la b\u0103nuial\u0103 \u0219i o \u00eentreb\u0103 pe fat\u0103:
\n– Codano, mai e mult p\u00e2n\u0103 la s\u0103la\u0219ul fugarilor, c\u0103 nu se mai vede nici la doi pa\u0219i \u00eenaintea noastr\u0103?
\nIar fata r\u0103spunse:
\n– Nu mai e mult, lumin\u0103\u021bia-ta, dar ca s\u0103 po\u021bi prinde pe s\u0103teni pe neg\u00e2ndite \u0219i s\u0103 nu mai poat\u0103 unii dintre ei sc\u0103pa, d\u0103 chiar acum porunc\u0103 la tot natul de c\u0103l\u0103re\u021bi, s\u0103 porneasc\u0103 cu caii \u00een goana mare, drept \u00eenainte, unde se afl\u0103 tab\u0103ra fugarilor, chiar \u00een fa\u021ba noastr\u0103.
\nAuzind aceste cuvinte, aga, bucuros c\u0103 \u00een afar\u0103 de prada bogat\u0103 ce-o visa, se mai g\u00e2ndea c\u0103 va r\u0103m\u00e2ne \u0219i cu o m\u00e2ndre\u021be de fat\u0103 cum pu\u021bine erau ca ea, dete porunc\u0103 celor peste o sut\u0103 de c\u0103l\u0103re\u021bi, s\u0103 se av\u00e2nte \u00een goan\u0103, el \u00eensu\u0219i pornind cu fata \u00een \u0219a \u0219i cu iataganul \u00een m\u00e2n\u0103…
\nNiciunul din t\u00e2lharii turci nu a mai sc\u0103pat cu via\u021b\u0103 din r\u00e2pa pr\u0103p\u0103stioas\u0103 \u00een fundul c\u0103reia se v\u0103d lic\u0103rind \u0219i azi apele unui lac verzui.
\nB\u0103tr\u00e2nii \u0219i satul \u0219i fugarii din p\u0103dure care s-au \u00eenturnat la casele lor au sc\u0103pat atunci de jaful t\u00e2lharilor turci, iar Li\u021ba a dus cu ea c\u0103tre alte t\u0103r\u00e2muri g\u00e2ndul ei de r\u0103zbunare ce-i \u00eencol\u021bise oarec\u00e2nd \u00een minte…
\n\u0218i de atunci, lacului din codru i s-a spus \u201eLacul Li\u021bei\u201d \u0219i a\u0219a i-a r\u0103mas numele p\u00e2n\u0103 azi.<\/p>\n


\nLEGENDA STUFOASEI<\/strong><\/p>\n

\"\"

Postelnicul Dedu, ctitorul m\u0103n\u0103stirii din Valea Babei, a avut trei feciori: pe Mihu, pe Nicola \u0219i pe Gheorghi\u021b\u0103.
\nDintre ace\u0219tia, primii doi, mai potoli\u021bi din fire, s-au \u00eensurat la vreme potrivit\u0103 \u0219i s-au statornicit la casele lor, iar cel mai mic, Gheorghi\u021b\u0103, r\u0103mas holtei, a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at meseria armelor \u0219i a ajuns, pe vremea domnitorului Matei Basarab, c\u0103pitan de seimeni la casa doamnei din cetatea de scaun a \u021a\u0103rii Rom\u00e2ne\u0219ti.
\n\u0218i c\u0103pitanul Gheorghi\u021b\u0103, fiul postelnicului Dedu din Valea Babei, era \u00een mare cinste \u0219i se bucura de mult\u0103 trecere \u00een fa\u021ba domnitorului Matei Basarab, a c\u0103rui lung\u0103 domnie de peste dou\u0103zeci de ani a adus \u021b\u0103rii statornicie \u00een treburile gospod\u0103re\u0219ti \u0219i mult bel\u0219ug \u00een casele oamenilor.
\nSe ivise \u00eens\u0103, pe seninul acestui cer lini\u0219tit al domniei lui Matei Basarab, un nor care avea s\u0103 tulbure pacea lucrurilor \u0219i anume: c\u00e2\u021biva curteni din preajma domnitorului, \u00eendemna\u021bi de beizadea Constantin \u0218erban Basarab, feciorul fostului domnitor Radu \u0218erban cel mazilit de turci, r\u0103zvr\u0103tir\u0103 \u00eempotriva domniei o parte a armatei seimenilor, \u00eendemn\u00e2ndu-i s\u0103 cear\u0103 m\u0103rirea simbriilor.
\nR\u0103scoala, al c\u0103rei temei adev\u0103rat era uciderea domnitorului Matei Basarab \u0219i ocuparea scaunului domnesc de c\u0103tre beizadea Constantin \u0218erban, fu sorocit\u0103 pentru noaptea de 25 martie, s\u0103rb\u0103toarea Blagove\u0219teniei, a anului una mie \u0219ase sute cincizeci \u0219i patru.
\n\u00cen or\u00e2nduirea acestei zurbale erau amesteca\u021bi fe\u021be de boieri mari, precum vistierul Ghinea, marele arma\u0219 Radu V\u0103rzaru \u0219i al\u021bi curteni de seam\u0103. Dar, careva dintre urzitorii r\u0103scoalei scap\u0103 vorb\u0103 \u0219i c\u0103m\u0103ra\u0219ul iatacului domnesc prinse veste.
\nB\u0103tr\u00e2nul domnitor Matei Basarab fu trezit din a\u0219ternut \u00een puterea nop\u021bii, ridicat mai mult pe sus \u0219i f\u0103r\u0103 voie de c\u0103tre c\u0103pitanul Gheorghi\u021b\u0103, omul s\u0103u de credin\u021b\u0103, apoi \u00eembr\u0103cat \u00een straie de r\u00e2nd, fu scos din palat pe o porti\u021b\u0103 dosnic\u0103 \u0219i dus \u00een tain\u0103 la m\u0103n\u0103stirea Plumbuita de l\u00e2ng\u0103 Bucure\u0219ti, unde fu pus sub stra\u0219nic\u0103 paz\u0103 a o\u0219tenilor r\u0103ma\u0219i credincio\u0219i domnitorului.
\nA doua zi, r\u0103zvr\u0103ti\u021bi! v\u0103z\u00e2nd c\u0103 planul nu le-a reu\u0219it, s-au c\u0103it amarnic de fapta lor necugetat\u0103. R\u0103scoala a fost potolit\u0103, domnitorul s-a \u00eentors iar\u0103\u0219i \u00een cetatea de scaun ocrotit de o\u0219tenii s\u0103i credincio\u0219i, iar boierii tr\u0103d\u0103tori au fost da\u021bi pe m\u00e2na g\u00e2delui, s\u0103 fie scurta\u021bi.
\nLui beizadea Constantin \u0218erban, pentru c\u0103 era os domnesc \u0219i din aceea\u0219i stirpe cu M\u0103ria sa Matei Basarab, nu i s-a scurtat capul, ci a fost pedepsit de c\u0103tre domnitor cu scurtarea nasului, ca s\u0103-\u0219i cunoasc\u0103 pentru viitor lungul nasului \u0219i s\u0103 nu mai pofteasc\u0103 scaun domnesc.
\n\u0218i deoarece os\u00e2nditul la aceast\u0103 ru\u0219ine era de mare neam, \u00eemplinirea poruncii m\u0103riei sale fu dat\u0103 \u00een seama unui fecior de boier mare \u0219i anume c\u0103pitanului Gheorghi\u021b\u0103, care avea \u0219i oleac\u0103 de socoteal\u0103 cu os\u00e2nditul, \u00eenc\u0103 de pe c\u00e2nd \u00eenv\u0103\u021bau \u00eempreun\u0103 la Stambul.
\n– Ai s\u0103 mi-o pl\u0103te\u0219ti, c\u00e2ine, \u0219uier\u0103 printre din\u021bi beizadea Constantin c\u0103tre c\u0103pitanul Gheorghi\u021b\u0103, dup\u0103 \u00eemplinirea poruncii domne\u0219ti.
\n– P\u00e2n\u0103 una-alta, ai r\u0103mas domnia ta c\u00e2rn, \u00eei r\u0103spunse \u00een batjocur\u0103 c\u0103pitanul \u0219i d\u0103 slav\u0103 lui Dumnezeu c\u0103 nu mi-a alunecat sabia c\u0103tre inima domniei tale, unde \u00ee\u021bi este pitit\u0103 r\u0103utatea \u0219i tr\u0103darea \u00eempotriva domnitorului \u0219i st\u0103p\u00e2nului nostru, care ne d\u0103 p\u00e2ine \u0219i sare.
\n\u0218i astfel, \u00eentre cei doi tineri, care nu prea au fost prieteni nici \u00eenainte, a intrat atunci un duh de z\u00e2zanie \u0219i dor de r\u0103zbunare, ce avea s\u0103 se ispr\u0103veasc\u0103 doar cu moartea unuia dintre ei.
\nPentru isprava de a-i fi salvat via\u021ba, domnitorul l-a r\u0103spl\u0103tit pe c\u0103pitanul Gheorghi\u021b\u0103, d\u00e2ndu-i de nevast\u0103 pe o prea frumoas\u0103 fiic\u0103 de boier din neamul B\u0103lenilor, ce se afla atunci la ascultare \u00een iatacul Doamnei Elina, iar c\u0103tre \u00eenceputul verii se f\u0103cu nunt\u0103 mare la casa domniei, na\u0219i fiind \u00eensu\u0219i domnul \u021b\u0103rii cu doamna sa.
\nSocrul cel mic, Gheorghe B\u0103leanu, ajuns mare vistiernic, bucuros de at\u00e2ta cinste ce-i fu h\u0103r\u0103zit\u0103 de a se \u00eencumetri cu domnul \u021b\u0103rii, \u00een\u0103l\u021b\u0103 pe mo\u0219ia \u201eStufoasa”, ocin\u0103 a ginerelui s\u0103u Gheorghi\u021b\u0103 c\u0103pitanul \u0219i nu departe de vatra m\u0103n\u0103stirii ridicat\u0103 de Dedu postelnicul, cuscrul s\u0103u de acum, o bisericu\u021b\u0103 care s\u0103 fie metoh m\u0103n\u0103stirii Dedului din Valea Babei \u0219i s\u0103 slujeasc\u0103 de aducere aminte a acestui priete\u0219ug \u0219i mai ales s\u0103 p\u0103streze o leg\u0103tur\u0103 de rubedenie \u00eentre dou\u0103 familii mari boiere\u0219ti: Dedule\u0219tii \u0219i B\u0103lenii.
\nBanii boierului Gheorghe B\u0103leanu erau umbl\u0103tori \u0219i cu mult\u0103 c\u0103utare, c\u0103ci numai \u00een c\u00e2teva luni de zile, me\u0219terii adu\u0219i de peste Dun\u0103re \u00een\u0103l\u021bar\u0103 aceast\u0103 frumoas\u0103 bisericu\u021b\u0103, iar aproape de ea, zidir\u0103 \u0219i un conac cu dou\u0103 caturi, precum \u0219i toate acareturile trebuitoare unei cur\u021bi boiere\u0219ti, \u00een mijlocul unei preafrumoase p\u0103duri de fag, cu copacii gro\u0219i de nu puteau fi cuprin\u0219i nici de bra\u021bele \u00eenl\u0103n\u021buite a doi oameni.
\nOcina aceasta se numea \u201eStufoasa”, deoarece era o adev\u0103rat\u0103 sihl\u0103 \u0219i se \u00eenvecina cu mo\u0219ia d\u0103ruit\u0103 de postelnicul Dedu m\u0103n\u0103stirii din Valea Babei.
\nNu era prea mare ca \u00eentindere, dar c\u0103pitanul Gheorghi\u021b\u0103 avea mare dragoste de aceste meleaguri, pentru c\u0103 i-au fost d\u0103ruite de c\u0103tre tat\u0103l s\u0103u \u0219i nu erau nici prea departe de conacul p\u0103rintesc din Zg\u00e2rci\u021bi. A\u0219a c\u0103, atunci c\u00e2nd avea o \u021b\u00e2r\u0103 de vreme r\u0103gaz, c\u0103pitanul Gheorghi\u021b\u0103 venea aici \u00een aceast\u0103 oaz\u0103 de lini\u0219te, s\u0103 v\u00e2neze \u0219i s\u0103 guste din plin odihna pe care o r\u00e2vnea at\u00e2t de mult \u0219i pe care n-o avea la casa domniei, unde mi\u0219unau iscoadele, unde se \u021beseau la mese comploturi \u0219i intrigi m\u00e2r\u0219ave \u0219i unde te p\u00e2ndea moartea la fiecare \u00eembuc\u0103tur\u0103 ce o \u00eenghi\u021beai \u0219i la fiecare pocal de vin ce-l sorbeai.
\nC\u0103tre sf\u00e2r\u0219itul toamnei, conacul \u0219i acareturile lui fur\u0103 zidite, bisericu\u021ba fu t\u00e2rnosit\u0103 \u0219i c\u0103pitanul Gheorghi\u021b\u0103 cu t\u00e2n\u0103ra \u0219i frumoasa sa so\u021bie se mutar\u0103 \u00een acest cuib al dragostei lor, s\u0103-\u0219i petreac\u0103 luna de miere \u00eeng\u0103duit\u0103 de domnie.
\nlat\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103, \u00eendat\u0103 dup\u0103 plecarea sa din Bucure\u0219ti, na\u0219ul \u0219i domnitorul s\u0103u Matei Basarab \u00ee\u0219i sf\u00e2r\u0219i zilele iar \u00een locul s\u0103u fu ridicat de \u00eendat\u0103 \u00een scaunul domnesc Constantin \u0218erban, zis C\u00e2rnul, cel \u00eensemnat la nas oarec\u00e2nd \u0219i care-i jurase r\u0103zbunare de moarte c\u0103pitanului Gheorghi\u021b\u0103.
\n\u0218i C\u00e2rnul nu-\u0219i uit\u0103 jur\u0103m\u00e2ntul, deoarece nasul s\u0103u scurtat ajunsese prilej de ocar\u0103 \u00een fa\u021ba curtenilor dar mai ales \u00een fa\u021ba oamenilor de r\u00e2nd. A\u0219a c\u0103 prima grij\u0103 c\u00e2nd venise \u00een scaunul domnesc fu s\u0103 afle unde este fostul s\u0103u c\u0103l\u0103u \u0219i s\u0103-i pl\u0103teasc\u0103 datoria.
\nC\u0103pitanul Gheorghi\u021b\u0103, la conacul s\u0103u, departe de cetatea de scaun, nu avea cuno\u0219tin\u021b\u0103 de pripitele schimb\u0103ri \u00eent\u00e2mplate \u00een urma sa; el nu \u0219tia nici de moartea domnitorului Matei Basarab ce venise n\u0103prasnic \u0219i nici de suirea \u00een scaunul domnesc a C\u00e2rnului, pe care-l \u0219tia plecat la Stambul. Iar atunci c\u00e2nd o ceat\u0103 de c\u0103l\u0103re\u021bi b\u0103tur\u0103 \u00een poarta conacului, porunci s\u0103 se deschid\u0103 de\u00eendat\u0103, crez\u00e2nd c\u0103 ace\u0219tia aduc ve\u0219ti bune de la scaunul domnesc.
\nLua\u021bi pe neg\u00e2ndite, cei din curtea conacului nu se putur\u0103 nici ap\u0103ra \u0219i nici fugi. C\u0103l\u0103re\u021bii, oameni de credin\u021b\u0103 ai C\u00e2rnului, \u00eenconjurar\u0103 curtea spre a nu sc\u0103pa nici m\u0103car o pas\u0103re necum oamenii, apoi d\u0103dur\u0103 foc acareturilor \u0219i conacului, trec\u00e2ndu-i pe to\u021bi prin ascu\u021bi\u0219ul s\u0103biilor.
\nC\u0103pitanul Gheorghi\u021b\u0103 \u0219i so\u021bia sa fur\u0103 b\u0103ga\u021bi cu sila \u00een bisericu\u021ba din mijlocul cur\u021bii, \u00eempreun\u0103 cu c\u0103lug\u0103rul r\u00e2nduit aici de ctitori, spre a-\u0219i face rug\u0103ciunea cea de pe urm\u0103…C\u00e2teva butoia\u0219e cu pulbere a\u0219ezate pe sub pere\u021bii bisericu\u021bei, cu fitilele aprinse, f\u0103cur\u0103 ca \u00eentr-un p\u0103trar de ceas s\u0103 se d\u0103r\u00e2me zidurile proaspete peste cei din\u0103untru \u0219i s\u0103-i \u00eengroape de vii.
\nUnul dintre arga\u021bii conacului, afl\u0103tor la acel ceas de nenorocire \u00een afara cur\u021bii boiere\u0219ti, cu vitele la p\u0103\u0219une, v\u0103zu cele \u00eent\u00e2mplate \u0219i duse veste la m\u0103n\u0103stirea din Valea Babei.
\nLa c\u00e2teva zile, c\u00e2nd au venit aici fra\u021bii \u0219i rubedeniile c\u0103pitanului Gheorghi\u021b\u0103, n-au g\u0103sit dec\u00e2t un morman de ruine fumeg\u00e2nde \u0219i c\u00e2inii care urlau a pustiu…
\nApoi, \u00een mare tain\u0103, spre a nu se pune r\u0103u cu noua domnie, or\u00e2nduir\u0103 cele de com\u00e2nd pentru r\u0103posa\u021bi, \u00eengrop\u00e2ndu-i \u00een locuri numai de ei \u0219tiute iar ocina aceasta cu toate p\u0103durile din jur o d\u0103ruir\u0103 m\u0103n\u0103stirii Dedului din Valea Babei, spre pomenirea celor uci\u0219i aici.
\nDin a\u0219ezarea de la Stufoasa ast\u0103zi n-a mai r\u0103mas dec\u00e2t povestea aceasta \u0219i ruinele acoperite de ierburi, ale unei mici bisericu\u021be, c\u0103reia b\u0103tr\u00e2nii i-au spus :\u201eBisericu\u021ba lui B\u0103leanu”, dup\u0103 numele celui care o ctitorise aici \u0219i al c\u0103rui g\u00e2nd fusese ca prin ea s\u0103 se lege priete\u0219ug \u00eentre dou\u0103 familii mari \u0219i mai cu osebire s\u0103 slujeasc\u0103 de aducere aminte celor de-atunci ca \u0219i celor viitori.<\/p>\n


\nHANUL HAGIULUI<\/strong><\/p>\n

Acum aproape mai bine trei sute \u0219i mai bine de ani, satele \u00een\u0219irate pe Valea R\u00e2mnicului \u00ee\u0219i aveau casele pitite prin desi\u0219ul unor codri care \u00eencepeau cale de un ceas de mers pedestru, din T\u00e2rgul R\u00e2mnicului \u0219i se prelungeau p\u00e2n\u0103 sub crestele muntelui Furu din \u021aara Vrancei.
\nPe atunci, str\u0103bunii muntenilor de azi coborau c\u0103l\u0103ri ori cu carele \u00eenc\u0103rcate cu lemne, cu cofe, cu \u0103lbii, cop\u0103i\u021be \u0219i cu tot ce m\u0103iestreau ei din lemnul acestor codri, care erau \u0219i hrana \u0219i scutul vie\u021bii lor.
\nLegenda noastr\u0103, toars\u0103 din caierul vremii, spune c\u0103 \u00een acea vreme se afla pe meleagurile noastre un marchidan care umbla pe valea R\u00e2mnicului, prin sate, de colo-acolo, uz\u00e2nd tot felul de podoabe femeie\u0219ti. Acest marchidan avu \u00eentr-o noapte un vis, \u00een care primi porunc\u0103 s\u0103-\u0219i v\u00e2nd\u0103 taraba, singura lui avere \u0219i s\u0103 se c\u0103l\u0103toreasc\u0103 spre locurile sfinte, c\u0103tre \u2018Rusalim. Dup\u0103 ad\u00e2nc\u0103 chibzuin\u021b\u0103 el \u0219i-a pus g\u00e2ndul \u00een fapt\u0103, \u0219i-a v\u00e2ndut vadul \u0219i taraba altui negu\u021b\u0103tor de bucurii trec\u0103toare \u0219i ieftine \u0219i a purces spre Gala\u021bi, iar de aici cu o corabie greceasc\u0103, pe Dun\u0103re \u00een jos, c\u0103tre marea cea mare…
\n\u0218i dus a fost, c\u0103 ani de zile nimeni nu a mai auzit de el. Iar dup\u0103 vreme \u00eendelungat\u0103, marchidanul s-a \u00eenturnat pe aceste meleaguri, schimbat \u0219i suflete\u0219te dar \u0219i trupe\u0219te: slab, mai de\u0219irat dec\u00e2t plecase, cu chipul ars de soare, cu o barb\u0103 mare ce pe alocuri \u00eencepuse s\u0103 \u00eenc\u0103run\u021beasc\u0103, cu un turban de hagiu pe cap \u0219i cu doi ochi mari de c\u0103rbune, mereu \u00eencrunta\u021bi \u0219i plini de o team\u0103 tainic\u0103 ce-l rodea zi cu zi…
\n\u0218i marchidanul nostru, devenit hagiu, nu se \u00eenturnase singur: \u00ee\u0219i luase \u0219i o nevast\u0103 voinic\u0103, t\u00e2n\u0103r\u0103 \u0219i frumoas\u0103, cu nume grecesc, Simonida, care nume \u00eens\u0103 el \u00eel t\u0103lm\u0103cise \u00eentr-unul rom\u00e2nesc: Simioana.
\nA stat la g\u00e2nduri hagiul nostru, s-a pl\u0103nuit \u0219i cu Simioana lui \u0219i dup\u0103 vreme de chibzuial\u0103 \u00eendelungat\u0103, au adus me\u0219teri pricepu\u021bi de peste Dun\u0103re \u0219i au \u00eenceput a zidi \u00eentr-o margine de codru, pe calea ce leag\u0103 Vrancea de t\u00e2rgurile din c\u00e2mpie, acareturi mari, beciuri \u0219i taini\u021be, grajduri \u0219i \u0219oproane, apoi cu \u00eeng\u0103duin\u021ba domniei \u0219i-a deschis hagiul nostru o m\u00e2ndre\u021be de han, a c\u0103rui faim\u0103 se r\u0103sp\u00e2ndise pretutindeni. Devenise loc vestit de popas \u00een calea dintre munte \u0219i c\u00e2mpie.
\n\u00een c\u00e2\u021biva ani str\u00e2nsese hagiul avere de nu-i mai \u0219tia seama, iar Simioana \u00eei n\u0103scu trei feciori m\u00e2ndri ca trei brazi.
\n\u0218i se minunau mult cei ce-l cunoscuser\u0103 oarec\u00e2nd pe s\u0103rmanul marchidan, de norocul \u0219i de averea ce d\u0103duse peste el \u0219i \u00eencepur\u0103 oamenii a-l pizmui \u0219i a-l gr\u0103i de r\u0103u. Unii spuneau c\u0103 hagiul, c\u00e2nd s-a \u00eentors de la ‘Rusalim, ar fi g\u0103sit \u00een drumul lui o comoar\u0103; al\u021bii, mai r\u0103i de col\u021bi, povesteau c\u0103 marchidanul nici nu ajunsese la locurile sfinte, ci c\u0103 se \u00eenh\u0103itase cu o ceat\u0103 de t\u00e2lhari de drumul mare, iar dup\u0103 c\u00e2\u021biva ani de jafuri \u0219i de omoruri, \u00ee\u0219i luase partea lui de prad\u0103 \u0219i apoi, ademenind-o pe nevasta c\u0103pitanului de t\u00e2lhari, fugir\u0103 am\u00e2ndoi c\u0103tre codrii din valea R\u00e2mnicului, urm\u0103ri\u021bi de ura t\u00e2lharilor care juraser\u0103 crunt\u0103 r\u0103zbunare.
\nNimeni \u00eens\u0103 nu cuno\u0219tea dreptul adev\u0103r, iar hagiul era destul de zg\u00e2rcit la vorb\u0103 c\u00e2nd \u00eel ispitea careva:
\n-Fost-ai domnia ta, cinstite hagiu, la locurile sfinte…?…
\n-…fost…
\n-\u0218i ai v\u0103zut domnia ta, cinstite hagiu, acele locuri sfinte…?
\n-…zut…
\n-\u0218i m\u0103 rog dumitale, \u00eei departe tare ‘Rusalimul?
\n-…parte…
\nA\u0219a c\u0103 oamenii ce-l agr\u0103iau, stingheri\u021bi de silnicia r\u0103spunsurilor lui, \u00eel l\u0103sau \u00een pace, iar de la o vreme nimeni nu-l mai \u00eentreba nimic despre hagial\u00e2cul dumisale.
\nAu trecut mul\u021bi ani \u0219i toate p\u0103reau c\u0103 vor r\u0103m\u00e2ne uitate \u0219i neschimbate \u00een via\u021ba hagiului de pe valea R\u00e2mnicului…
\n\u00eentr-o noapte \u00eens\u0103, se opri la poarta hanului, osteni\u021bi de cale dep\u0103rtat\u0103, un p\u00e2lc de c\u0103l\u0103re\u021bi. Diminea\u021ba, \u00een locul hanului din marginea codrului r\u0103m\u0103sese doar un morman de cenu\u0219\u0103 fumeg\u00e2nd\u0103, iar \u00een mijlocul drumului ce trecea prin poarta hanului nevasta hagiului bocea cu mare jale deasupra trupurilor celor trei feciori \u0219i a b\u0103rbatului ei, junghia\u021bi de m\u00e2n\u0103 hain\u0103.
\nApoi, \u00eengrop\u00e2ndu-\u0219i ea feciorii, le s\u0103dise la c\u0103p\u0103t\u00e2i c\u00e2te un pui de plop, iar b\u0103rbatului \u00eei pusese \u00een loc de cruce, un puiandru de stejar. \u0218i \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een haine cernite, Simioana p\u0103r\u0103si acele locuri de durere, lu\u00e2nd drumul pribegiei, c\u0103tre munte, cu g\u00e2nd s\u0103 se schimniceasc\u0103.
\nOamenii gr\u0103iau atunci c\u0103 f\u0103pta\u0219ii acelui omor ar fi fost c\u0103pitanul de t\u00e2lhari \u0219i ceata lui, care i-au fost tovar\u0103\u0219i oarec\u00e2nd hagiului \u0219i care-i juraser\u0103 r\u0103zbunare…
\nCei trei plopi, precum \u0219i stejarul de odinioar\u0103 au crescut ast\u0103zi mari de nu-i pot cuprinde bra\u021bele \u00eenl\u0103n\u021buite a trei oameni. Iar fo\u0219netul frunzelor lor povestesc trec\u0103torilor care odihnesc la umbra lor \u00eent\u00e2mplarea trist\u0103 a acestor meleaguri…
\n\u0218i locului aceluia i se spune p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi \u201eHanul Hagiului”.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cele dou\u0103 babe Spre marginea de miaz\u0103noapte a satului nostru sunt dou\u0103 p\u0103duri mari de fag, ce se \u00eentind p\u00e2n\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":13700,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13698"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13698"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13698\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13701,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13698\/revisions\/13701"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13700"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13698"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13698"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13698"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}