{"id":13682,"date":"2021-02-21T16:52:31","date_gmt":"2021-02-21T13:52:31","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13682"},"modified":"2021-02-21T16:52:31","modified_gmt":"2021-02-21T13:52:31","slug":"de-ai-nostri-octavian-mosescu-alte-vitralii-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13682","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! – Octavian Mo\u0219escu – Alte vitralii (7)"},"content":{"rendered":"

Nostalgia unui meloman<\/strong><\/p>\n

Cu prilejul festivit\u0103\u021bii centenarului \u201eRom\u00e2niei june” m\u0103 \u00eent\u00eelneam \u00een fiecare zi cu subtilul traduc\u0103tor Franyo Zoltan, un \u00eendr\u0103gostit de lirica rom\u00e2neasc\u0103. Colind\u00eend capitala Austriei, ne opream, adeseori, la cele mai mari libr\u0103rii de pe Kartnerstrasse \u0219i Graben. Inten\u021bia noastr\u0103 era, nu numai cunoa\u0219terea nout\u0103\u021bilor editoriale, ci mai ales admirarea edi\u021biilor bibliofile realizate aici la cel mai \u00eenalt nivel artistic \u0219i tipografic \u0219i ilustrate \u00eentr-un mod c\u00eet se poate de atr\u0103g\u0103tor.
\nNu mic\u0103 mi-a fost mirarea c\u00eend, \u00eentr-una din aceste libr\u0103rii, am g\u0103sit \u201eAntologia poeziei rom\u00e2ne\u0219ti”, t\u0103lm\u0103cit\u0103 de prietenul meu Franyo Zoltan, reunind \u00eentre coper\u021bile ei cele mai bune crea\u021bii ale lui Eminescu, Arghezi, Blaga, Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu, Nichita St\u0103nescu, Marin Sorescu etc. Dac\u0103 realizarea grafic\u0103 este irepro\u0219abil\u0103, n-am putut s\u0103 nu-mi ascund nedumerirea fa\u021b\u0103 de tirajul foarte redus \u00een care a ap\u0103rut \u2014 numai 2000 de exemplare. Explic\u00eendu-i prietenului meu c\u0103 \u00een \u021bara noastr\u0103 opera lui Goethe, Lenau, Heine sau Rainer Maria Rilke se tip\u0103re\u0219te \u00een tiraje de mas\u0103, acesta m-a f\u0103cut s\u0103 \u00een\u021beleg c\u0103, \u00een cel mai scurt timp, scriitorii rom\u00e2ni vor fi tradu\u0219i \u00een patria valsului \u00een tiraje corespunz\u0103toare.
\n\u00cen lungile peregrin\u0103ri prin metropola austriac\u0103 am constatat, nu f\u0103r\u0103 o und\u0103 de triste\u021be, dispari\u021bia teatrelor de operet\u0103. \u00cen anii studen\u021biei mele, Viena se recomanda, prin excelen\u021b\u0103, ca un ora\u0219 al operetei, unde se puneau \u00een scen\u0103 capodopere ale genului, un loc aparte al stagiunii ocup\u00eendu-l Strauss, Offenbach, Kalmann \u0219i Lehar. \u00een acei ani, am admirat jocul \u0219i arta interpretativ\u0103 a celebrilor c\u00eent\u0103re\u021bi Hubert Marischa, Betty Fischer \u0219i Hans Moser. Au fost desfiin\u021bate celebrul Theater an der Wien \u0219i Karltheater, \u00een prezent spectacolele de operet\u0103 altern\u00eend cu cele de oper\u0103 numai la Volksoper de pe Wahringerstrasse \u0219i, foarte rar, la Raimundheater, unde au loc, de regul\u0103, reprezenta\u021bii de comedii muzicale. La Opera Mare de pe Ring au acces numai melomanii boga\u021bi, deoarece costul unui bilet la parter se ridic\u0103 la impresionanta sum\u0103 de 250 \u0219ilingi. \u0218i c\u00eend ne amintim c\u0103, \u00een urm\u0103 cu c\u00eeteva decenii, cu o sum\u0103 infim\u0103 ascultam pe renumi\u021bii tenori Leo Slezak, Traian Groz\u0103vescu \u0219i Alfred Piccaver, pe baritonii Hans Duhan, Bohneu \u0219i Jean Atanasiu, precum \u0219i pe celebra c\u00eent\u0103rea\u021b\u0103 de coloratur\u0103 Lehna Kurz.
\nUn alt loc de \u00eent\u00eelnire pentru arti\u0219ti, scriitori \u0219i ziari\u0219ti \u00eel reprezentau cafenele de pe Ring. \u00cen zilele acestea, \u00eempreun\u0103 cu compozitorul Filaret Barbu, care face parte din delega\u021bia noastr\u0103, ca fost membru al \u201eRom\u00e2niei june” am c\u0103utat vechile cafenele Toidl \u0219i Arkaden, unde Eminescu \u0219i-a scris str\u0103lucitele poeme pentru \u201eJunimea” \u0219i revista \u201eFamilia” din Oradea. Cafeneaua Toildl, unde, \u00eenainte cu 100 de ani, s-au pus bazele societ\u0103\u021bii noastre, a disp\u0103rut, iar Arkaden s-a transformat \u00eentr-un bar de zi, sub firma Votiv, dup\u0103 numele catedralei din apropiere. A r\u0103mas, \u00een schimb, strada iluminat\u0103 feeric, circulat\u0103 intens at\u00eet ziua c\u00eet \u0219i noaptea.
\nCuprins de nostalgia vremurilor romantice apuse, n-am mai g\u0103sit z\u00eembetul, voio\u0219ia \u00een c\u00eentecul de alt\u0103dat\u0103 al marii metropole din Europa Central\u0103. Rev\u0103d oare Viena prin optica v\u00eerstei mele de ast\u0103zi ?
\n19 decembrie 1971<\/em><\/p>\n


\nPictorul de pe Valea R\u00eemnicului<\/strong><\/p>\n

\u00cen limpezimea unei dimine\u021bi de var\u0103 urcam colinele de la R\u0103duce\u0219ti, de unde priveam spre Valea R\u00eemnicului un tumult de ape care, dup\u0103 c\u00eeteva zile de furtun\u0103, despica livezile cobor\u00eend n\u0103valnic spre ora\u0219.
\nAcolo pe un d\u00eemb \u2014 sub un p\u00eelc de meri \u2014 \u201epictorul nostru\u201c, cum i se spunea \u00een satele m\u0103rgina\u0219e maestrului \u0218tefan Popescu, a\u0219ezat \u00een fa\u021ba unui \u0219evalet, prindea pe p\u00eenz\u0103 movul cu reflexe alb\u0103strii al z\u0103rilor dinspre Runca \u0219i Bisoca.
\nAm fost pl\u0103cut surprins, re\u00eent\u00eelnind pe romanticul \u00eendr\u0103gostit de pitorescul \u021binutului dintre podul de fier \u0219i \u00eendep\u0103rtatele izvoare ascunse \u00een desimea brazilor de la Ple\u0219i \u0219i Marti nu.
\nNu ne mai v\u0103zusem din Italia, unde m\u0103 aflam \u00eentr-un grup de excursioni\u0219ti, \u00een timp ce pictorul, cu cutia de culori sub bra\u021b, cutreiera ora\u0219ele, ispitit de demonul artei.
\nSe oprise c\u00eeteva zile la Vene\u021bia, la \u00eentoarcerea de la Cap Ferrat, din sudul Fran\u021bei. Pe marea cu sclipiri de mozaic l-am cunoscut, la bordul unui vapor care f\u0103cea cursa \u00eentre Lido \u0219i cetatea lagunelor. Auzise glasul patriei dup\u0103 c\u00eeteva luni de absen\u021b\u0103 din \u021bar\u0103.
\nDe la \u00eenceput ne-a captivat cu firea deschis\u0103 \u0219i amabilitatea de a ne fi tot timpul o c\u0103l\u0103uz\u0103 pre\u021bioas\u0103 prin muzeele cu vestitele tablouri din Re-na\u0219tere \u0219i la comorile de la Palatul Dogilor.
\n\u00cenalt \u0219i slab, cu p\u0103l\u0103ria cu boruri mari, cu o cravat\u0103 \u00eenfoiat\u0103 ce d\u0103dea o distinc\u021bie de boem acestui artist cu chip de beduin, aflase printre noi pe Lucre\u021biu P\u0103tr\u0103\u0219canu, pe atunci student \u00een anul I la Universitate, dar cunoscut \u00een \u021bar\u0103 prin atitudinea sa protestatar\u0103. Se cunoscuser\u0103 \u00een casele lui Dobrogeanu-Gherea, unde \u0218tefan Popescu era apreciat de pe timpul c\u00eend era secretarul cercului socialist de pe l\u00eeng\u0103 clubul muncitoresc din Bucure\u0219ti, unde participa la conferin\u021be \u0219i colabora la ziarele \u201eLumea Nou\u0103\u201c \u0219i \u201eMunca\u201c cu desene \u0219i gravuri desprinse din via\u021ba social\u0103 a timpului.
\nRevenind \u00een \u021bar\u0103, \u00eel \u00eent\u00eelneam deseori \u00een s\u0103lile de expozi\u021bie, unde publicul admira tablourile din Maroc, din Italia \u0219i, mai cu seam\u0103, peisajele de la noi, de pe Valea R\u00eemnicului. Multe din peisajele de la R\u0103duce\u0219ti au figurat \u0219i \u00een expozi\u021biile de peste hotare.
\nDe mai multe ori, \u00eempreun\u0103 cu prietenul nostru comun Adrian Maniu, l-am vizitat \u00een atelierul din strada Dionisie, unde, pe l\u00eeng\u0103 lucr\u0103rile de art\u0103, ne ar\u0103ta coresponden\u021ba sa cu mari personalit\u0103\u021bi artistice din Fran\u021ba. C\u00eend l-am v\u0103zut la R\u0103duce\u0219ti, unde \u00ee\u0219i avea atelierul de lucru, era revoltat \u00eempotriva comitetului de ini\u021biativ\u0103 din R\u00eemnicu-S\u0103rat, care \u00eencredin\u021base sarcina execut\u0103rii bustului poetului Al. Vlahu\u021b\u0103, sculptorului minor Oscar Sphaete. Cu toate acestea, trimisese un tablou s\u0103 se v\u00eend\u0103 pentru m\u0103rirea fondului, dar \u0219i o scrisoare \u00een care \u00ee\u0219i f\u0103cea cunoscute opiniile.
\n\u00cemi amintesc de ultima vizit\u0103 f\u0103cut\u0103 la R\u0103duce\u0219ti cu scriitorii Ion Marin Sadoveanu, Perpessicius, Victor Ion Popa \u0219i cu \u00eenv\u0103\u021b\u0103torul Andrei din localitate, prieten cu artistul. Era o desf\u0103tare pentru to\u021bi s\u0103 privim peisajele de pe Valea R\u00eemnicului \u0219i de la Poiana M\u0103rului.
\nCum \u00een curtea atelierului se afla \u0219i o cram\u0103, proprietatea so\u021biei, pictorul ne-a adus cofere de vin de R\u0103duce\u0219ti. Pe c\u00eend coferele se goleau mereu, vizitatorii se \u00eentreceau \u00een vorbe de duh \u0219i epigrame adresate amfitrionului:
\nC\u00eend bei nectarul din ulcioare,
\nAici \u00een crama de sub cer,
\nNe \u00eentreb\u0103m to\u021bi, cu mirare,
\nE\u0219ti pictor, ori e\u0219ti pivnicer?<\/em><\/p>\n

\u2605
\nC\u00eend am intrat pe-aceast\u0103 poart\u0103,
\nS\u0103 bem \u00een cram\u0103… este clar:
\n\u00cen vinuri torni at\u00eeta art\u0103,
\nPe c\u00eend pictura e… Cotnar!<\/em>
\nAst\u0103zi, \u00een pragul anivers\u0103rii unui centenar de la na\u0219terea pictorului, de ce nu ne-am str\u00eenge c\u00ee\u021biva dintre prieteni \u0219i admiratori s\u0103 refacem acel interior de la R\u0103duce\u0219ti pentru o cas\u0103 memorial\u0103? Am cinsti cum se cuvine pe cel mai \u00eendr\u0103gostit pictor al V\u0103ii R\u00eemnicului, dar, \u00een acela\u0219i timp, ne-am cinsti \u0219i pe noi, p\u0103str\u00eend cultul personalit\u0103\u021bilor artistice care au pus \u00een valoare frumuse\u021bile pitore\u0219ti ale meleagurilor noastre.
\n5 aprilie 1972<\/em><\/p>\n


\nDin nou la Weimar<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 o noapte de binef\u0103c\u0103toare odihn\u0103 \u00een lini\u0219titul ora\u0219 al florilor, Erfurt de pe Elba, \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 de iulie cu str\u0103funduri albastre, ne-am continuat c\u0103l\u0103toria spre Weimar. Au trecut mul\u021bi ani de c\u00eend colindam aceste drumuri ale clasicismului german. Nu pot uita zilele petrecute la Weimar \u0219i Dresda, \u00eempreun\u0103 cu eruditul critic de art\u0103 Alexandru Busuioceanu, cu care am plecat \u00eentr-o caravan\u0103 de turi\u0219ti de toate na\u021bionalit\u0103\u021bile. La explica\u021biile profesorului rom\u00e2n to\u021bi se str\u00eengeau \u00een jurul lui, ghizii t\u0103ceau; iar oamenii de art\u0103 c\u0103utau s\u0103-1 cunoasc\u0103, cer\u00eendu-i colaborarea la revistele de specialitate. Ast\u0103zi, ca \u0219i atunci, pe vremea studen\u021biei, m\u0103 cuprind acelea\u0219i emo\u021bii \u0219i aceea\u0219i ner\u0103bdare de a ajunge c\u00eet mai grabnic \u00een cetatea de suav\u0103 lumin\u0103 a marilor poe\u021bi din secolul al XVIII-lea.
\n\u0218i e firesc s\u0103 vibr\u0103m de emo\u021bie c\u00eend p\u0103trundem pe str\u0103zile \u00eenguste dintre gr\u0103dinile luxuriante \u0219i casele \u00een stil gotic, cu bol\u021bi \u0219i ogive, cu porticuri sprijinite pe colonade de marmur\u0103 \u0219i sculpturi de inspira\u021bie mitologic\u0103.
\nDup\u0103 ce vizit\u0103m vila luxoas\u0103 a compozitorului Liszt, unde afl\u0103m o gravur\u0103 a la\u0219ilor de pe vremea c\u00eend marele muzician a vizitat Moldova, r\u0103m\u00een\u00eend uimit de m\u0103iestria tarafului Barbu L\u0103utaru, ne \u00eendrept\u0103m spre casele memoriale Goethe \u0219i Schiller.
\nP\u0103\u0219im pe acelea\u0219i dale de piatr\u0103 pe care alt\u0103dat\u0103, cei doi titani ai literaturii germane \u00ee\u0219i f\u0103ceau plimb\u0103rile zilnice. De multe ori mergeau s\u0103 asiste la spectacolele Teatrului National sau coborau la Auerbach, la un pocal cu vin de Rin, unde discutau p\u00een\u0103 la \u00eenchiderea localului, pentru ca \u00een seara urm\u0103toare discu\u021biile s\u0103 \u00eenceap\u0103 iar, mai cu seam\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu colaborarea la revista literar\u0103, filozofic\u0103 \u0219i istoric\u0103 \u201eDie Horen\u201d, care ap\u0103rea la Weimar sub conducerea lui Schiller.
\n\u00cen fa\u021ba portalului cu placa comemorativ\u0103 patinat\u0103 de vreme, ezit\u0103m o clip\u0103. Intr\u0103m ca \u00eentr-un templu \u00een casa-muzeu unde Goethe a tr\u0103it cei mai rodnici ani, des\u0103v\u00eer\u0219ind opere \u0219i termin\u00eend \u2014 dup\u0103 o jum\u0103tate de veac \u2014 \u201eFaust\u201d, pe care l-a \u00eenceput la Auerbachus Keller din Leipzig, pe care o vizitasem cu c\u00eeteva zile mai \u00eenainte admir\u00eend statuile lui Mefisto de la intrare.
\nS\u00eentem invita\u021bi mai \u00eent\u00eei s\u0103 vizion\u0103m un film \u00een rom\u00e2ne\u0219te cu episoade din via\u021ba poetului, apoi \u00een muzeul cu saloane somptuoase, cu tapi\u021berii \u0219i mobil\u0103 de epoc\u0103, cu tablouri \u0219i vitrine pline de manuscrise \u0219i relicve din timpul c\u0103l\u0103toriei \u00een Italia. Goethe, pasionat colec\u021bionar de art\u0103, a str\u00eens \u00een timpul vie\u021bii peste 25 000 de obiecte de valoare artistic\u0103. \u00een aceste elegante \u00eenc\u0103peri, amfitrionul \u00ee\u0219i primea oaspe\u021bii, renumi\u021bi poe\u021bi, precum Henrich Heine, romancieri, filozofi, arheologi \u0219i pictori, activitatea sa transform\u00eend ducatul de Saxa \u00een cel mai vestit centru de cultur\u0103, \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i art\u0103. Dar apartamentul unde se retr\u0103gea poetul pentru a g\u0103si lini\u0219te de g\u00eendire \u0219i scris se rezuma la un birou mic \u0219i un dormitor cu un fotoliu \u0219i cu un pat simplu, unde s-a stins \u00een anul 1832.
\nDup\u0103 vizitarea casei memoriale Schiller, unde poetul a scris cele mai multe balade \u0219i piesele \u201eMaria Stuart”, \u201eFecioara din Orleans”, \u201eMireasa din Medina” \u0219i \u201eWilhelm Tell”, am p\u0103r\u0103sit ora\u0219ul av\u00eend senza\u021bia c\u0103 am parcurs o epoc\u0103 aureolat\u0103 de ace\u0219ti doi zei, nu numai ai literaturii clasice, ci \u0219i ai umanit\u0103\u021bii.
\n24 septembrie 1972<\/em><\/p>\n


\nSeri de odinioar\u0103<\/strong><\/p>\n

\u00centr-o vreme, \u00een serile lungi de iarn\u0103 invitam c\u00ee\u021biva pictori prieteni la cin\u0103. Serile acelea nu le voi uita niciodat\u0103. Iat\u0103-1 pe maestrul Steriadi, meloman \u0219i om de lume, intr\u00eend vesel \u0219i povestind din pragul u\u0219ii prima anecdot\u0103 auzit\u0103 chiar \u00een ziua aceea la Academie sau la un col\u021b de strad\u0103. Masiv \u0219i greoi, dezbr\u0103c\u00eendu-\u0219i paltonul cu poalele p\u00een\u0103 la p\u0103m\u00eent, descol\u0103cind de la g\u00eet \u0219alul de c\u00ee\u021biva metri, se a\u0219eza \u00een capul mesei, fredon\u00eend o arie sau schi\u021b\u00eend pe blocul pe care \u00eel purta la sine un prieten vecin de mas\u0103.
\n\u00cen st\u00eenga sa era Lucian Grigorescu, prietenul r\u0103sf\u0103\u021bat, gata oric\u00eend s\u0103 \u00eentre\u021bin\u0103 cu amintiri \u0219i glume o societate \u00eentreag\u0103; la dreapta, maestrul N. D\u0103r\u0103scu, care fuma ve\u0219nic din pip\u0103 un tutun pre-parat dintr-o combina\u021bie oriental\u0103 de tabac, cu di-verse plante \u0219i cu smochine.
\nC\u00eend venea Camil Ressu, discu\u021biile deveneau pasionante; Ressu era simpatizant comunist de pe vremea c\u00eend \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile la Paris, lu\u00eend parte la \u00eentrunirile \u0219i manifest\u0103rile greviste din capitala Fran\u021bei. Avea o \u00eencredere neclintit\u0103 \u00een victoria socialismului. Era prin anii 1940.\u201d
\nSculptorul Gheorghe Angliei, t\u0103cut \u0219i g\u00eenditor tr\u0103ise peste 15 ani la Paris, ca lucr\u0103tor \u00een atelierele confra\u021bilor francezi; era intransigent \u00een dialoguri, ca \u0219i \u00een arta lui de o puritate \u0219i simplitate impresionant\u0103.
\nCel mai t\u00een\u0103r dintre ei, Cornelii! Baba, venise de cur\u00eend de la Ia\u0219i, unde \u00ee\u0219i f\u0103cuse studiile cu N. Tonitza \u0219i se afirmase de pe b\u0103ncile facult\u0103\u021bii ca un real \u0219i autentic talent. Corneliu Baba dep\u0103\u0219ise din-tru \u00eenceput pe mul\u021bi colegi care se \u00eenc\u00e2lciser\u0103 \u00een pictura abstract\u0103; primise o catedr\u0103 universitar\u0103 \u0219i fusese numit membru corespondent al Academiei Rom\u00e2ne. T\u00een\u0103rul artist nu a dezam\u0103git nici pe cronicarii de art\u0103, nici marele public. Portretele scriitorilor Mihail Sadoveanu \u0219i Tudor Arghezi, figura magistral\u0103 a artistei Lucia Sturdza Bulandra, ima-ginea aureolat\u0103 de glorie a maestrului Enescu, toate s\u00eent opere care pot figura \u00een orice pinacotec\u0103. Expozi\u021biile lui Corneliu Baba, \u00een \u021b\u0103rile socialiste, \u00een marile capitale ale Europei, precum \u0219i \u00een cele de peste ocean r\u0103m\u00een un elocvent mesaj rom\u00e2nesc de art\u0103, de pace \u0219i umanism socialist.
\nG\u00eendindu-m\u0103 la el, ca la at\u00ee\u021bia al\u021bii, ast\u0103zi, mai mult ca oric\u00eend, \u00een nop\u021bile t\u00eerzii de iarn\u0103 m\u0103 afund \u00een trecutul \u00eenc\u0103rcat de amintiri \u0219i umbre, de unde am aprins sfielnicele lumini din cartea de fa\u021b\u0103.
\n13 aprilie 1973<\/em><\/p>\n

Coperta<\/em>
\nEMIL CHENDEA<\/strong><\/p>\n

\"\"

Nostalgia unui meloman Cu prilejul festivit\u0103\u021bii centenarului \u201eRom\u00e2niei june” m\u0103 \u00eent\u00eelneam \u00een fiecare zi cu subtilul traduc\u0103tor Franyo Zoltan, un<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":13593,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13682"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13682"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13682\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13685,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13682\/revisions\/13685"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13593"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13682"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13682"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13682"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}