{"id":13662,"date":"2021-02-20T21:17:54","date_gmt":"2021-02-20T18:17:54","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13662"},"modified":"2021-02-20T22:18:01","modified_gmt":"2021-02-20T19:18:01","slug":"de-ai-nostri-octavian-mosescu-alte-vitralii-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13662","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! &#8211; Octavian Mo\u0219escu &#8211; Alte vitralii (6)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Cezar Petrescu<\/strong><\/p>\n<p>\u00cen multe Vitralii revin cu l\u0103muriri referitoare la preg\u0103tirea antologiei literare Cartea semicentenarului \u201eRom\u00e2niei june\u201d \u00eentruc\u00e2t, ca pre\u0219edinte al acestei societ\u0103\u021bi, aveam misiunea s\u0103 ob\u021bin colabor\u0103ri de la scriitori \u0219i oameni de \u0219tiin\u021b\u0103. Fiind obligat s\u0103 m\u0103 adresez personal sau prin coresponden\u021b\u0103 pentru \u00eentocmirea acestui volum comemorativ, am cunoscut pe frunta\u0219ii scrisului rom\u00e2nesc de acum 50 de ani.<br \/>\nPrintre colaboratorii care ne-au acordat bun\u0103-voin\u021ba a fost \u0219i prozatorul Cezar Petrescu, remarcat \u00een cronicile timpului ca pamfletar la revista \u201eFacla&#8221; a lui N. D. Cocea.<br \/>\nEra \u00eenainte de primul r\u0103zboi mondial. Cezar Petrescu se prezenta ca un t\u00een\u0103r robust, de staturi potrivit\u0103, cam rotofei, f\u0103r\u0103 plete, f\u0103r\u0103 lavalier\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 acea \u021binut\u0103 vestimentar\u0103 de mai t\u00eerziu, ce-l ar\u0103ta drept un r\u0103sf\u0103\u021bat al muzelor. \u00cemi d\u0103dea mal mult impresia unui om bine hr\u0103nit \u0219i departe de a fi un vis\u0103tor.<br \/>\nDar prima impresie m-a \u00een\u0219elat. \u00cencepur\u0103m a ne vedea mai des \u00een Bucure\u0219ti prin redac\u021biile cotidienelor la care colabora permanent, \u00een cafeneaua Cap\u0219a \u2014 aici fiind locul de \u00eent\u00eelnire al tuturor scriitorilor, chiar \u0219i al celor veni\u021bi din provincie.<br \/>\nC\u00eend r\u0103m\u00eeneam \u00eentre patru ochi, descopeream \u00een acest bon viveur pe vis\u0103torul care de multe ori se retr\u0103gea cu lunile undeva, la o m\u0103n\u0103stire din nordul Moldovei sau, \u00een ultimul timp, la vila lui de la Bu\u0219teni, ast\u0103zi cas\u0103 memorial\u0103.<br \/>\nAcolo \u00ee\u0219i scria romanele, acea fresc\u0103 social\u0103 \u0219i politic\u0103 dintre cele dou\u0103 r\u0103zboaie. De cronica literar\u0103 se ocupa din ce \u00een ce mai rar \u0219i \u00een treac\u0103t. Au-torul romanului \u00eentunecare \u00ee\u0219i d\u0103dea bine seama c\u0103 munca de ziarist ani de-a r\u00eendul \u00eei \u201efoiletoniza\u201d c\u0103r\u021bile, transform\u00eendu-le mai mult \u00een reportaje. \u00eentr-adev\u0103r, scriitorul fecund \u2014 socotit romancier al se-colului al XX-lea \u2014 se \u00eendep\u0103rta treptat de o anume proz\u0103 (Scrisorile unui r\u0103ze\u0219, Drumul cu plopi), apropiindu-se de literatura cu rezonan\u021be balzaciene.<br \/>\nNu numai via\u021ba de ziarist contribuia la \u201efoiletonizarea\u201c romanelor, ci \u0219i traiul somptuos, costisitor, plini de aventuri, nop\u021bi pierdute prin cluburi, cu jocuri de noroc, de unde-\u0219i culegea cu spirit fin de observator acele prim-planuri din lumea interlop\u0103 cu tri\u0219ori, escroci \u0219i afaceri\u0219ti, sco\u0219i parc\u0103 din sm\u00eercurile politicii de odinioar\u0103 \u0219i din lumea rata\u021bilor \u0219i \u00eembuiba\u021bilor epocii. Toate acestea au fost redate cu ne\u00eentrecut\u0103 m\u0103iestrie \u00een \u201eCalea Victoriei&#8221;, ,,Greta Garbo&#8221;, ,,Miss Rom\u00e2nia&#8221;, \u201eComoara regelui Dromichet&#8221; \u0219i \u201eAurul negru&#8221;.<br \/>\nLas la o parte amintirile personale, din \u021bar\u0103 \u0219i din str\u0103in\u0103tate, dar a\u0219 dori s\u0103 ar\u0103t amabilitatea cu care te primea \u2014 indiferent cine erai \u2014 ascult\u00eend p\u0103surile \u0219i neajunsurile fiec\u0103ruia, ca \u00een urm\u0103 s\u0103 dea la lumina tiparului toate nedrept\u0103\u021bile de pe acele vremuri.<br \/>\n\u00cen romancierul Cezar Petrescu, tineretul studios, arti\u0219tii \u0219i cei oropsi\u021bi g\u0103seau un sprijin, c\u0103ci nimeni nu i-a b\u0103tut la u\u0219\u0103 f\u0103r\u0103 ca acesta s\u0103 \u00eei deschid\u0103, cu inima luminat\u0103 de patriotism \u0219i de un cald umanism.<br \/>\n<em>4 aprilie 1970<\/em><\/p>\n<p><strong><br \/>\nIon Marin Sadoveanu<\/strong><\/p>\n<p>Autorul romanului \u201eSf\u00eer\u0219it de veac \u00een Bucure\u0219ti\u201d \u0219i fecundul critic literar Perpessicius au fost oaspe\u021bii ora\u0219ului nostru \u00eentr-o var\u0103 c\u00eend pridvoarele ardeau \u00een ruguri de trandafiri \u0219i pergolele erau refugiul romancierilor.<br \/>\nIon Marin Sadoveanu, al\u0103turi de scriitorul firav, mult \u00eencercat \u00een r\u0103zboi, care sub z\u0103ri de foc scrisese \u201eScut \u0219i targ\u0103\u201c atr\u0103gea aten\u021bia trec\u0103torilor prin izbitorul contrast.<br \/>\nEra dup\u0103 anul 1920, c\u00eend \u00eenfiin\u021basem Cenaclul cultural cu scriitori din Bucure\u0219ti \u0219i Ia\u0219i, alc\u0103tuind programe de conferin\u021be \u0219i lecturi literare cu subiecte atr\u0103g\u0103toare \u0219i variate.<br \/>\nCiclul de \u0219ez\u0103tori a fost deschis de academicianul Victor Eftimiu, care, de\u0219i t\u00een\u0103r, \u00ee\u0219i cucerise faima cu spectacolele \u201e\u00cen\u0219ir\u2019te m\u0103rg\u0103rite&#8221; \u0219i \u201eCoco\u0219ul negru&#8221;.<br \/>\n\u00centr-una din duminicile urm\u0103toare, a venit \u0219i r\u00eendul lui Ion Marin Sadoveanu, care a vorbit despre teatrul rom\u00e2nesc. Elocvent \u0219i metaforic, captiv\u00eend publicul prin istorisirea unor anecdote din via\u021ba actorilor, acesta a adus o not\u0103 nou\u0103, distractiv\u0103, \u00een ora\u0219ul nostru monoton de odinioar\u0103.<br \/>\nApari\u021bia pe scena teatrului a confratelui Perpessicius, care a citit din poemele volumului \u201eScut \u0219i targa&#8221; i-a \u00eenduio\u0219at pe cei prezen\u021bi.<br \/>\nCa de obicei, dup\u0103 \u0219ez\u0103toare, ne retr\u0103geam \u00een casa cu castani \u00een poart\u0103 de pe strada Amurgului, de unde nu lipseau poe\u021bii locali Matei Elian \u0219i Victor Dimitriu.<br \/>\nEra firesc ca \u00een urbea bardului Cincinat Pavelescu, s\u0103 se improvizeze numeroase catrene, dintre care amintesc aici unul adresat lui Ion Marin Sadoveanu, autorul unui volum de versuri :<br \/>\n<em>,,Poe\u021bii slabi \u2014 precum se \u0219tie \u2014<br \/>\nS\u00eent numero\u0219i \u00een poezie;<br \/>\nDar dintre ei, tu pari un as<br \/>\n\u0218i e normal&#8230; e\u0219ti cel mai gras&#8221;.<\/em><br \/>\n\u00centre ace\u0219ti doi scriitori era o mare deosebire. Perpessicius era omul bibliotecilor \u0219i al c\u0103minului, \u0219i, \u00een decursul anilor de trud\u0103, a dat la iveal\u0103 monumentala edi\u021bie Eminescu.<br \/>\nIon Marin Sadoveanu, epicurean, ve\u0219nic \u00eendr\u0103gostit, trec\u00eend u\u0219or peste decep\u021biile aventurilor galante \u00eei nimicea pe to\u021bi cu erudi\u021bia fabuloas\u0103. Fire de boem, frecventa localurile de noapte \u0219i, mai presus de toate, era un pasionat c\u0103l\u0103tor, care str\u0103b\u0103tuse Europa de mai multe ori, culeg\u00eend materialul necesar scrisului.<br \/>\nAm r\u0103mas prieteni, scriitorul colabor\u00eend \u00een fiecare var\u0103 cu interesante conferin\u021be, al\u0103turi de Camil Petrescu, Tudor Vianu, Oscar Walter Cisek \u0219i al\u021bii.<br \/>\nParc\u0103-1 v\u0103d, dup\u0103 o cur\u0103 drastic\u0103 de sl\u0103bire, cu o siluet\u0103 supl\u0103 \u0219i pl\u0103cut\u0103, elegant, purt\u00eend monoclu, \u0219i trec\u00eend ca un modern Don Juan prin via\u021ba arti\u0219ti-lor \u0219i a oamenilor de litere: deschiz\u00eend \u00eentotdeauna spectacolele experimentale de la Teatrul Na\u021bional, dovedindu-\u0219i erudi\u021bia \u00een ciclul de prelegeri despre teatru.<br \/>\nDar, \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 a anului 1964, romancierul rafinat, conferen\u021biarul apreciat de marele public a fost g\u0103sit mort la masa de lucru din casa lui de pe Bulevardul N. B\u0103lcescu, cu tocul \u00een m\u00een\u0103, \u00een fa\u021ba unui manuscris abia \u00eenceput. C\u0103zuse pe vastul c\u00eemp al literaturii, ca soldatul pe c\u00eempul de lupt\u0103.<br \/>\n<em>28 iunie 1970<\/em><\/p>\n<p><strong><br \/>\nAl. Popescu-Negur\u0103<\/strong><\/p>\n<p>Cartea cu coper\u021bi gri care \u00eenchide \u00een paginile ei opera poetic\u0103 a vechiului meu prieten Al. Popescu- Negur\u0103, \u00eemi deschide por\u021bile unui trecut ce fream\u0103t\u0103 de amintiri, vise \u0219i planuri \u00eendr\u0103zne\u021be, scu-turate toate \u00een anii de furtun\u0103 ai primului r\u0103zboi mondial, c\u00eend ne-am reg\u0103sit pe acela\u0219i front de eliberare a patriei.<br \/>\n\u201eEcoul t\u0103cerii&#8221;, ap\u0103rut \u00een Editura Minerva, \u00een care s\u00eent selec\u021bionate versurile din mai multe vo-lume editate de-a lungul unei jum\u0103t\u0103\u021bi de secol, \u00eemi aminte\u0219te de colegul de \u0219coal\u0103 care, p\u00een\u0103 dincoace de vremea adolescen\u021bei, a locuit pe o uli\u021b\u0103 str\u00eemt\u0103 \u0219i s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103 din centrul urbei noastre. Nu o dat\u0103 z\u0103boveam \u00een fa\u021ba caselor ridicate din chirpici, f\u0103r\u0103 curte \u0219i soare, ner\u0103bd\u0103tor cioc\u0103nind la o poart\u0103 d\u0103r\u0103p\u0103nat\u0103, p\u00een\u0103 c\u00eend un copilandru ap\u0103rea voios \u0219i gata de joac\u0103 pe malul apei, de unde ne \u00eentorceam pe \u00eenserate cu hainele pline de scaie\u021bi, dar cu buchete aprinse de flori de c\u00eemp.<br \/>\nMai t\u00eerziu \u2014 \u00een ultimii ani de gimnaziu \u2014 ne retr\u0103geam pe o banc\u0103 din gr\u0103dina public\u0103, totdeauna anima\u021bi de un dialog \u00eendelungat despre o revist\u0103 literar\u0103, ori despre o carte nou\u0103 ivit\u0103 \u00een vitrinele libr\u0103riilor.<br \/>\nDup\u0103 pov\u00eerni\u0219ul at\u00eetor ani care ne-au desp\u0103r\u021bit, caut ast\u0103zi s\u0103 deslu\u0219esc chipul de elev firav, cu p\u0103rul negru, dat pe spate, cu ochii str\u0103lucind \u00een lumina unui vers, cu vocea blajin\u0103 \u0219i cald\u0103, purt\u00eend aceea\u0219i uniform\u0103 desprins\u0103 parc\u0103 dintr-un tablou de Octav B\u0103ncil\u0103.<br \/>\n\u00cemi amintesc de poeziile pe care mi le citea \u00een miez de noapte la lumina unui felinar de pe strada dosnic\u0103, toate p\u0103trunse de lirism \u0219i melancolie, ca \u0219i via\u021ba pe care o tr\u0103ia \u00een odaia scund\u0103, cu pere\u021bi umezi de igrasie, f\u0103r\u0103 nici o speran\u021b\u0103 de evadare.<br \/>\nA\u0219a cum am aflat din fi\u0219a sa bibliografic\u0103, \u00eenceputurile au fost grele, poetul cutreier\u00eend \u021bara \u00een c\u0103utarea p\u00eeinii zilnice, ca lucr\u0103tor la C.F.R., p\u00een\u0103 s-a stabilit la Arad, unde desf\u0103\u0219oar\u0103 o activitate cultural\u0103, conduc\u00eend reviste \u0219i tip\u0103rind c\u0103r\u021bi, leg\u00eend totodat\u0103 prietenii cu scriitorii no\u0219tri, fiind ales pre\u0219edinte al filialei locale a Uniunii Scriitorilor Rom\u00e2ni.<br \/>\nCu m\u00eendrie de fost coleg desprind c\u00eeteva r\u00eenduri din prefa\u021ba volumului apar\u021bin\u00eend lui Victor Eftimiu: \u201ePrietenul Al. Popescu-Negur\u0103-Neguric\u0103, a\u0219a cum \u00eei spunea Minulescu, poetul cu care am participat la mai bine de treizeci de \u0219ez\u0103tori literare, \u00ee\u0219i adun\u0103, \u00een sf\u00eer\u0219it, \u00eentr-o carte, rodul crea\u021biei de peste patru decenii\u201d.<br \/>\nDin filele c\u0103r\u021bii afl\u0103m de asemenea c\u0103 poetul r\u00eemnicean nu \u0219i-a uitat ora\u0219ul natal, pe care l-a c\u00eentat deseori \u00een versuri. Dar cerin\u021bele vie\u021bii l-au \u021binut departe de noi, \u00eenv\u0103luindu-l \u00een t\u0103cerea dep\u0103rt\u0103rii.<br \/>\n<em>2 iulie 1972<\/em><\/p>\n<p><strong><br \/>\nA plecat un prieten<\/strong><\/p>\n<p>De cur\u00eend, \u00een peisajul sumbru \u0219i de nep\u0103truns al misterelor s-a afundat un vechi prieten din zilele c\u00eend copacul \u00eenc\u0103rcat de vise frem\u0103ta la adierile capricioase ale tinere\u021bii.<br \/>\nPrietenul plecat dincolo de z\u0103rile lumii mi-a fost elev pe c\u00eend suplineam o catedr\u0103 la liceul din R\u00eemnicu-S\u0103rat. Era \u00een clasa a VIII-a, iar eu, \u00eenc\u0103 la universitate. Ne desp\u0103r\u021beau doar c\u00ee\u021biva ani. De aceea, prietenia noastr\u0103 s-a \u00eenfiripat chiar \u00eentre catedr\u0103 \u0219i banc\u0103, atunci c\u00eend liceanul de statur\u0103 mijlocie, cu chipul oval, iluminat de un interior bogat \u00een g\u00eenduri, mi-a citit, \u00eentr-o sear\u0103 \u00eenflorit\u0103 de prim\u0103-var\u0103, primele poeme. Florile-metafore din versurile lui se \u00eentreceau cu florile de cire\u0219 care p\u0103trundeau pe fereastra clasei noastre. Poemele le-am publicat \u00een presa r\u00eemnicean\u0103 de atunci.<br \/>\n\u00cen toamn\u0103, dup\u0103 ce \u0219i-a luat bacalaureatul \u0219i s-a c\u0103s\u0103torit cu o coleg\u0103 cu p\u0103r auriu ca \u0219i dragostea lor timpurie, au plecat la Bucure\u0219ti s\u0103 urmeze am\u00eendoi Facultatea de filologie.<br \/>\n\u0218i acolo, cum \u00eei pl\u0103cea cartea, t\u00een\u0103rul student r\u00eemnicean a intrat supraveghetor la Biblioteca Academiei Rom\u00e2ne, unde prin munc\u0103 a ajuns director stimat \u0219i iubit de to\u021bi colegii de breasl\u0103.<br \/>\nMul\u021bi ani a fost \u0219i redactor \u0219ef al \u201eAdev\u0103rului literar \u0219i artistic&#8221;, al\u0103turi de Alexandru Sahia \u0219i Barbu L\u0103z\u0103reanu, colaboratori permanen\u021bi la revista de pe strada S\u0103rindar, pe care o conducea. \u0218i toat\u0103 via\u021ba a profesat un umanism integru.<br \/>\nC\u00eend \u00eel \u00eent\u00eelneam, fie la Academie, cu ocazia vreunei conferin\u021be, fie pe strad\u0103 sau \u00een ora\u0219ul natal, fiul \u00eenv\u0103\u021b\u0103torului de pe Valea R\u00eemnicului nu vorbea niciodat\u0103 despre planurile sau despre c\u0103r\u021bile lui tip\u0103rite. Abia din publica\u021biile timpului aflam c\u00eete ceva despre roadele activit\u0103\u021bii sale literare.<br \/>\nUltima dat\u0103 c\u00eend l-am v\u0103zut ie\u0219ise la pensie, dar i se crease un post de consilier pe l\u00eeng\u0103 bibliotec\u0103, \u00eentruc\u00eet institu\u021bia nu se putea lipsi de vasta sa cultur\u0103 de bibliofil \u0219i istoric literar. M-a \u00eent\u00eempinat cu aceea\u0219i dragoste de prieten, interes\u00eendu-se de destinul ora\u0219ului nostru, unde, din cauza unei boli grave, nu mai fusese demult. \u0218i c\u00eet de mult dorea s\u0103 revad\u0103 locul copil\u0103riei! M-a condus \u00een parcul Academiei, pe sub platani seme\u021bi, pe unde zilnic trecea gr\u0103bit \u0219i \u00eeng\u00eendurat, cu servieta plin\u0103 de manuscrise. Se g\u00eendea s\u0103-\u0219i str\u00eeng\u0103 \u00een volum o parte din truda sa r\u0103sp\u00eendit\u0103 pe o jum\u0103tate de secol. P\u0103rea obosit \u0219i \u00eentrez\u0103ream o paloare pe fala chinuit\u0103 de insomnie, iar z\u00eembetul de alt\u0103dat\u0103 dis-p\u0103ruse. Numai argintul anilor, aspru, \u00eei mai str\u0103lucea \u00een p\u0103r.<br \/>\nNu b\u0103nuiam c\u0103 va fi ultima noastr\u0103 revedere. Ast\u0103zi, c\u00eend aceast\u0103 flac\u0103r\u0103 s-a stins, \u00eenchei r\u00eendurile de fa\u021b\u0103, un omagiu pentru scriitorul \u0219i c\u0103rturarul George B\u0103iculescu, care ne-a l\u0103sat studii pre\u021bioase de istorie literar\u0103. Un om care n-a fost de prisos \u00een republica noastr\u0103!<br \/>\n<em>17 septembrie 1972<\/em><\/p>\n<p><strong><br \/>\nNicolae B\u0103lcescu \u00een viziunea plastic\u0103<\/strong><\/p>\n<p>Imaginea glorificat\u0103 a nelini\u0219titului patriot de la 1848, a inspirat nu numai pe revolu\u021bionarii pictori contemporani lui.<br \/>\nO galerie de portrete \u00eel reprezint\u0103 pe \u00eenfl\u0103c\u0103ratul lupt\u0103tor pentru libertate \u00een diferite ipostaze din scurta sa via\u021b\u0103, \u00eencep\u00eend cu tablourile de Negulici \u0219i Rosenthal, acesta din urm\u0103 pict\u00eendu-1 \u00een timpul exilului de la Paris. Pictorul Gh. T\u0103t\u0103rescu \u00eel \u00een-f\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 pe marele revolu\u021bionar trist \u0219i suferind.<br \/>\nDup\u0103 1945, Eugen Ispir, entuziasmat de romanul \u201eUn om \u00eentre oameni\u201c al lui Camil Petrescu, o luminoas\u0103 fresc\u0103 a istoriei neamului, \u00eel reprezint\u0103 pe Nicolae B\u0103lcescu pe \u021b\u0103rmul mediteraneean de la Palermo, istovit de dorul de \u021bar\u0103, \u00een preajma sf\u00eer\u0219itului tragic. Portretul \u00eel \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 pe nefericitul exilat scrut\u00eend marea, \u00een a\u0219teptarea corabiei care s\u0103-i aduc\u0103 ve\u0219ti de la prieteni, sper\u00eend s\u0103 mai vad\u0103 o dat\u0103 pavilionul patriei.<br \/>\n\u00cen arta plastic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, dou\u0103 portrete \u00eentregesc statura unei vie\u021bi care se confund\u0103 cu aspira\u021biile na\u021bionale. Doi me\u0219teri iscusi\u021bi \u2014 sculptorul Gh. Anghel \u0219i pictorul Lucian Grigorescu, am\u00eendoi arti\u0219ti ai poporului \u2014 ating culmi de art\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u00eendu-l pe marele tribun de la 1848 cu ochii \u00eenfl\u0103c\u0103ra\u021bi, lumin\u00eend o epoc\u0103 de fr\u0103m\u00eent\u0103ri, lupte \u0219i eroism.<br \/>\n\u00een bronzul lui Anghel \u2014 capodoper\u0103 a plasticii rom\u00e2ne\u0219ti \u2014 Nicolae B\u0103lcescu apare ca un vizionar, plin de elan, \u0219i d\u00eerzenie, un deschiz\u0103tor de drumuri nestr\u0103b\u0103tute p\u00een\u0103 la el. \u00cemi amintesc cum la vernisajul expozi\u021biei \u00een care se prezenta lucrarea sa, un alt sculptor, Vasiliu Falti, coleg cu Anghel la Paris, era revoltat din pricin\u0103 c\u0103 bronzul fusese dosit \u00eentr-un ungher \u00eentunecat. Anghel, de fa\u021b\u0103, t\u0103cut \u0219i calm ca \u00eentotdeauna, \u00ee\u0219i lini\u0219te\u0219te prietenul :<br \/>\n\u2014 Nu-i nimic, drag\u0103 Falti, B\u0103lcescu lumineaz\u0103 de oriunde ar fi.<br \/>\nCam \u00een acela\u0219i timp, Lucian Grigorescu, dup\u0103 multe ceasuri de medita\u021bii \u0219i studii, \u00eencepe portretul lui Nicolae B\u0103lcescu; renun\u021b\u0103 \u00eens\u0103 de c\u00eeteva ori s\u0103-l continue, abia dup\u0103 multe reveniri, cu trecerea mai multor ani, reu\u0219ind s\u0103 desprind\u0103 din trecutul istoric figura g\u00eenditoare \u0219i \u00een\u021beleapt\u0103 a marelui revolu\u021bionar.<br \/>\n\u0218i, \u00eentr-adev\u0103r, din opera lui apare marele B\u0103lcescu, cel care \u00eentruchipeaz\u0103 fresca revolu\u021biei pa\u0219optiste.<br \/>\n<em>27 aprilie 1973<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cezar Petrescu \u00cen multe Vitralii revin cu l\u0103muriri referitoare la preg\u0103tirea antologiei literare Cartea semicentenarului \u201eRom\u00e2niei june\u201d \u00eentruc\u00e2t, ca pre\u0219edinte<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":13593,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13662"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13662"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13662\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13673,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13662\/revisions\/13673"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13593"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13662"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13662"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13662"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}