{"id":13655,"date":"2021-02-19T11:11:55","date_gmt":"2021-02-19T08:11:55","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13655"},"modified":"2021-02-19T11:11:55","modified_gmt":"2021-02-19T08:11:55","slug":"literadura-nr-3-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13655","title":{"rendered":"Literadura nr. 3 (5)"},"content":{"rendered":"

JUC\u0102RII<\/strong><\/p>\n

Florentina Loredana DALIAN<\/strong><\/p>\n

Mda, am \u00eenlocuit lumina taboric\u0103…
\nam \u00eenlocuit-o cu lumini artificiale.
\nPeste tot lumini \u015fi lumini\u0163e,
\ngloburi, globuri, globuri, vitrine colorate. Ce
\nsper\u0103m? S\u0103 facem mai mult\u0103 lumin\u0103 \u00een noi?
\nC\u0103t\u0103lina \u00ee\u015fi auzea g\u00e2ndurile \u015fi pa\u015fii,
\nc\u0103lc\u00e2nd ap\u0103sat z\u0103pada proasp\u0103t c\u0103zut\u0103 pe
\nstr\u0103zile ora\u015fului. Se oprise indecis\u0103 \u00een fa\u0163a
\nunui magazin cu geamurile acoperite de
\ngloburi multicolore. Trebuia s\u0103 cumpere ni\u015fte
\ncadouri pentru Irina \u015fi Andrei, copiii familiei
\nTomescu. Nu prea se pricepea la cadouri
\npentru copii. De\u015fi ea \u00eens\u0103\u015fi abia ie\u015fise din
\ncopil\u0103rie. La cei 19 ani, \u00eenc\u0103 se mai g\u00e2ndea la
\nfostele ei juc\u0103rii. \u00cei veni s\u0103 r\u00e2d\u0103… un r\u00e2s amar.
\nBietele mele p\u0103pu\u015fi din linguri de lemn! Nu
\nse jucase cu p\u0103pu\u015fi adev\u0103rate, nu-i pl\u0103ceau.
\nIluzii. A\u015fa cum e cam totul \u00een via\u0163a noastr\u0103.
\nMo\u015f Cr\u0103ciun! pufni, v\u0103z\u00e2nd juc\u0103ria din geam,
\ncu mi\u015fc\u0103ri mecanice, sun\u00e2nd dintr-un
\nclopo\u0163el, ca un perpetuum mobile care nu se
\nmai opre\u015fte. Sta-\u0163i-ar bateria! Alt\u0103 iluzie! De
\nce trebuie s\u0103-i min\u0163im pe bie\u0163ii copii? Ca s\u0103-\u015fi
\n\u00eenceap\u0103 via\u0163a cu o deziluzie m\u0103rea\u0163\u0103. C\u00e2nd
\nam aflat c\u0103 nu exist\u0103 Mo\u015ful \u0103sta inventat, am
\nz\u0103cut o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. Ai mei nu \u015ftiau cum s\u0103 m\u0103
\nmai \u00eembuneze cu fel \u015fi fel de cadouri. Oameni
\nmari, lipsi\u0163i de imagina\u0163ie! De parc\u0103 eu dup\u0103
\ncadouri pl\u00e2ngeam! \u00cemi furaser\u0103 mirajul,
\na\u015fteptarea, surpriza… Cred c\u0103, de fapt,
\nie\u015firea din copil\u0103rie atunci s-a produs. Mai
\nbine!
\nIntr\u0103 \u015fi m\u00e2ng\u00e2ie cu privirea plasa cu
\nlumini\u0163e a\u015fezat\u0103 neglijent pe un scaun.
\nNiciodat\u0103 nu-i pl\u0103cuse perioada aceea dintre
\nCr\u0103ciun \u015fi Anul Nou, cu at\u00e2t mai pu\u0163in acum,
\nc\u00e2nd… I se p\u0103rea c\u0103, \u00een zilele acelea scurse
\n\u00eentre s\u0103rb\u0103tori, ceva murea \u00eencetul cu \u00eencetul…
\nceva ce nu mai putea fi readus la via\u0163\u0103. Ori
\npoate aceast\u0103 angoas\u0103 era doar urmarea acelei
\n\u00eent\u00e2mpl\u0103ri din copil\u0103rie.
\nAvea vreo cinci ani. \u00cen seara de
\nRevelion, un ofi\u0163er aflat la ei la mas\u0103 zisese la
\nun moment dat: \u201e\u015ei acum, s\u0103 ie\u015fim s\u0103
\n\u00eempu\u015fc\u0103m Anul Vechi!\u201d. \u201eDe ce s\u0103-l
\n\u00eempu\u015fc\u0103m?\u201d, \u00eentrebase, contrariat\u0103, cu ochii
\na\u0163inti\u0163i asupra ofi\u0163erului de care era
\n\u00eendr\u0103gostit\u0103 \u00een secret \u015fi \u00ee\u015fi spunea c\u0103 se va
\nm\u0103rita c\u00e2nd va cre\u015fte. To\u0163i au r\u00e2s. Dar nimeni
\nn-a \u00een\u0163eles. \u00cei auzise ie\u015find \u00een curte, h\u0103rm\u0103laia
\nlor \u015fi p\u0103c\u0103niturile ajunseser\u0103 p\u00e2n\u0103 la ea, de\u015fi
\n\u00ee\u015fi astupase urechile. \u00cei era mil\u0103 de Anul
\nVechi, de\u015fi nu prea \u015ftia ce-i acela an. Pricepea
\nnumai c\u0103 cineva era \u00eempu\u015fcat \u015fi c\u0103-l doare.
\nOfi\u0163erul \u00eei explicase apoi c\u0103 Anul Vechi
\ntrebuia \u00eempu\u015fcat pentru a face loc celui nou.
\n\u201eDar acela vechi ce-avea, de ce nu mai era
\nbun?\u201d, se revoltase, \u00een hazul tuturor. Nu-i
\npl\u0103ceau lucrurile noi, mai ales dac\u0103, din
\npricina lor, ar fi trebuit s\u0103 le arunce pe cele
\nvechi. Lucrurile vechi \u00eei vorbeau, aveau via\u0163\u0103.
\nDe aceea nu-\u015fi aruncase niciodat\u0103 p\u0103pu\u015file
\ndin linguri de lemn f\u0103cute de bunica, d\u0103ruite
\nca s\u0103 o distreze, dar pe care nu le-a vrut
\n\u00eenlocuite cu fandositele alea de Barbie.
\nAtunci, la Revelionul acela, brusc \u00eei disp\u0103ruse
\n\u00eendr\u0103gosteala de ofi\u0163er \u015fi i-a aruncat cu n\u0103duf
\n\u00een fa\u0163\u0103: \u201eNu m\u0103 mai m\u0103rit cu tine!\u201d De data
\naceea, r\u00e2sul cl\u0103tinase ferestre. \u015ei corzi ale
\nsufletului. Ce \u015ftiau ei?
\n– Alex, cu ce pot s\u0103 te-ajut?
\nV\u00e2nz\u0103toarea se adresase unui t\u00e2n\u0103r pe care
\nC\u0103t\u0103lina \u00eel vedea din spate. Cu infatuarea
\ncelor 23 de ani ai s\u0103i, c\u00e2nd b\u0103rba\u0163ii se cred
\nst\u0103p\u00e2nii lumii, Alexandru r\u0103spunse de parc\u0103 l-ar
\nfi chemat Alexandru cel Mare:
\n-Pe mine nu m\u0103 pute\u0163i ajuta cu nimic.
\nMioara Dr\u0103gan r\u00e2se din spatele tejghelei. \u00cen
\n\u015faizeci de ani de via\u0163\u0103 v\u0103zuse ea destui zmei.
\nNu prea o mai impresionau aerele unui erou
\nca Alex.
\nPe C\u0103t\u0103lina, vocea lui Alexandru o scoase din
\nreverie. Cuno\u015ftea vocea asta. Era chiar el!
\nAh! Nu voia s\u0103 fie v\u0103zut\u0103. Se tot \u00eenv\u00e2rtea pe
\nl\u00e2ng\u0103 plasa cu lumini\u0163e, de parc\u0103 ar fi
\ndescoperit \u00een ea vreo nou\u0103 minune.
\n-M-am decis, doamna Dr\u0103gan, tun\u0103
\nAlexandru. Vreau un lego \u2013 trebuie s\u0103 fie
\npotrivit pentru un b\u0103iat de opt ani. \u015ei pentru
\nfeti\u0163\u0103 un ursule\u0163. La cinci ani, feti\u0163elor le plac
\nursule\u0163ii.
\nHabar n-ai!, coment\u0103 \u00een g\u00e2nd C\u0103t\u0103lina. La
\ncinci ani, feti\u0163elor le plac ofi\u0163erii. \u00ce\u015fi camufl\u0103
\ncu greu un chicotit. Lego, ursule\u0163? Opt ani,
\ncinci ani? Te pomene\u015fti c\u0103 ia cadouri tot
\npentru… a! Bine\u00een\u0163eles! De bun\u0103 seam\u0103, \u015fi el
\na fost invitat la familia Tomescu. Acolo doar
\nl-am cunoscut. Anul trecut, pe vremea asta.
\nCe ghimpe! \u015ei \u00eenc\u0103 n-am sc\u0103pat de el.
\nDoamne!
\n\u00cel cunoscuse cu un an \u00een urm\u0103 la
\nfamilia Tomescu. De cum \u00eel v\u0103zuse, lumea i
\nse p\u0103ruse mai frumoas\u0103. Inima \u00eencepuse s\u0103-i
\nbat\u0103 cu putere, at\u00e2t de tare, ca \u015fi acum, \u00eenc\u00e2t
\nse temea ca b\u0103t\u0103ile acelea incontrolabile s\u0103 nu
\nfie auzite de cei din jur. Lumea ei se
\nschimbase dintr-odat\u0103, topindu-se \u00een z\u00e2mbetul
\nlui, jum\u0103tate \u00eenfumurat, jum\u0103tate tandru.
\nOchii negri care o priveau de sub spr\u00e2ncenele
\nstufoase \u00eei spuneau c\u0103 nici ea nu-i era
\nindiferent\u0103. Dar bucuria dur\u0103 at\u00e2t de pu\u0163in.
\nDintr-o camer\u0103 al\u0103turat\u0103, ap\u0103ruse prietena lui.
\nFrumoas\u0103, cochet\u0103, elegant\u0103. Ea era \u00eenc\u0103 o
\ncopil\u0103, \u00eembr\u0103cat\u0103 simplu, \u015fcol\u0103re\u015fte. Pentru
\nconversa\u0163ie, Alexandru o \u00eentrebase la ce
\nfacultate are de g\u00e2nd s\u0103 dea. Vr\u0103jit\u0103 de vocea
\nlui de bariton-bas, se b\u00e2lb\u00e2ise, se \u00eenro\u015fise \u015fi,
\n\u00een final, fusese salvat\u0103 de doamna Tomescu
\ncare r\u0103spunsese \u00een locul ei: \u201eC\u0103t\u0103lina va
\nmerge la Conservator. Pardon! Universitatea
\nNa\u0163ional\u0103 de Muzic\u0103, a\u015fa \u00eei zice mai nou.
\nStudiaz\u0103 canto. Poate o vom convinge mai
\nt\u00e2rziu s\u0103 ne c\u00e2nte. Are o voce superb\u0103.\u201d Se
\nar\u0103tase impresionat, rostise doar \u201eAdev\u0103rat?\u201d
\nca \u015fi c\u00e2nd nu i-ar fi venit a crede c\u0103 feti\u0163a
\naceea stingher\u0103 din fa\u0163a lui, cu m\u00e2inile a\u015fezate
\ncuminte \u00een poal\u0103, cea care nu fusese \u00een stare
\ns\u0103 articuleze un cuv\u00e2nt, ar putea s\u0103 c\u00e2nte fie \u015fi
\nnumai o gam\u0103 do major, dar\u0103mite s\u0103 mai aib\u0103
\npreten\u0163ii de Universitate. I se p\u0103ruse totu\u015fi c\u0103
\n\u00een priviri are un lic\u0103r nou, ceva ca o lumin\u0103 ce
\nnu poate fi st\u0103vilit\u0103. Dar poate i se p\u0103ruse
\nnumai. Incertitudinile! Ce vipere care mu\u015fc\u0103
\ndin noi! Dar at\u00e2t de mult ne place uneori
\nveninul acesta. Aflase ulterior, din
\nconversa\u0163ie, c\u0103 Alexandru studia Medicina,
\nurm\u00e2nd ca \u00een anul viitor s\u0103-\u015fi dea examenul
\nde reziden\u0163iat. Iar frumoasa lui prieten\u0103
\ntermina Farmacia. Nu mai re\u0163inea cum o
\ncheam\u0103. Barbie! Ea a\u015fa o botezase: Barbie.
\nSem\u0103nau destul de bine, ea \u015fi p\u0103pu\u015fa cu
\npricina: la fel de frumoase, dar la fel de
\nartificiale. Pe ea se vedea, pe l\u00e2ng\u0103 Barbie, ca
\npe una dintre p\u0103pu\u015file ei din linguri de lemn.
\nCum ar fi putut avea Alexandru ochi pentru
\nea, C\u0103t\u0103lina? \u015ei-apoi… Barbie vorbise cu
\nmult\u0103 emfaz\u0103 despre o iminent\u0103 c\u0103s\u0103torie. El
\np\u0103rea s\u0103 nu aib\u0103 vreo opinie contrar\u0103. \u00ce\u015fi
\npropusese s\u0103-l uite. Nu-l uitase. Dar se
\nobi\u015fnuise cu absen\u0163a lui. \u015etia c\u0103 e acolo,
\nundeva, f\u0103c\u00e2nd disec\u0163ie pe cadavre sau pe …
\nsuflete. Uneori, trecea f\u0103r\u0103 motiv pe l\u00e2ng\u0103
\nFacultatea de Medicin\u0103, doar a\u015fa, s\u0103 se simt\u0103
\nmai aproape de el. Dar nu \u00eendr\u0103znise niciodat\u0103
\ns\u0103-l caute. Cum s\u0103 fac\u0103 asta, cu Barbie aflat\u0103
\nla post? Poate c\u0103 \u00eentre timp devenise o Barbie
\ncu drepturi depline. Pf! Ce aiurea sun\u0103!
\nDrepturi depline. Adic\u0103 ce? S\u0103-l sufoci pe
\ncel\u0103lalt cu prezen\u0163a ta? S\u0103-i anihilezi
\npersonalitatea? S\u0103-l contope\u015fti p\u00e2n\u0103 la uitare
\nde sine? \u00cen fine… era r\u0103ut\u0103cioas\u0103. Uneori,
\nspera ca pe Barbie s\u0103 fi c\u0103lcat-o tramvaiul.
\nApoi, \u00ee\u015fi revenea \u00een sine, cer\u00e2nd iertare lui
\nDumnezeu pentru un asemenea g\u00e2nd. Dar
\nm\u0103car trenul ar fi putut…
\nToanta de v\u00e2nz\u0103toare o d\u0103duse de gol,
\n\u00eentreb\u00e2nd-o ce dore\u015fte s\u0103 cumpere. Astfel,
\natr\u0103sese aten\u0163ia lui Alexandru care \u00ee\u015fi fix\u0103
\ninstinctiv privirile pe ea. \u015ei bine\u00een\u0163eles c\u0103 o
\nrecunoscu:
\n– C\u0103t\u0103lina, tu?
\n– Nu. Sora mea geam\u0103n\u0103 \u00eencercase,
\nst\u00e2ngaci, nici ea nu \u015ftia ce: o glum\u0103, s\u0103
\npareze, s\u0103…
\nAlexandru r\u00e2se, cu r\u00e2sul \u0103la al lui care at\u00e2t de
\nmult \u00eei pl\u0103cea. De\u015fi parc\u0103 de data asta
\nidentificase un registru cu o octav\u0103 mai jos.
\nFals? Nu! Fals ar fi fost dac\u0103 era mai sus.
\nVocea joas\u0103 tr\u0103deaz\u0103 emo\u0163ie. A\u015fa \u00eenv\u0103\u0163ase la
\nfacultate. Dar parc\u0103 mai \u015ftii? Cu Alexandru
\nnu era niciodat\u0103 sigur\u0103. \u015ei, ca \u015fi anul trecut,
\ndevenise f\u00e2st\u00e2cit\u0103 \u015fi \u00eempiedicat\u0103. \u00cencerc\u0103 s\u0103-\u015fi
\nascund\u0103 st\u00e2ng\u0103cia, cer\u00e2nd v\u00e2nz\u0103toarei un
\nlego. Habar n-avea de ce zisese lego, mai ales
\nc\u0103 v\u0103zuse ce a cump\u0103rat Alexandru; doar nu
\nera s\u0103 duc\u0103 acelea\u015fi cadouri. Dar poate c\u0103 el
\nnu mergea tot acolo. Familia Tomescu n-or fi
\nsingurii de pe globul p\u0103m\u00e2ntesc care au o fiic\u0103
\nde cinci ani \u015fi un b\u0103iat de opt.
\n– Eu am fost primul care a zis c\u0103 vrea
\nlego.
\n\u015ei i-l ar\u0103t\u0103 ca s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 cele spuse.
\n-Tu n-ai fost niciodat\u0103 primul.
\nPisici! Ce-o apucase s\u0103 spun\u0103 asta?
\nIdioat\u0103!, se admonest\u0103. De fapt, f\u0103r\u0103 s\u0103
\nrealizeze, d\u0103duse glas g\u00e2ndului de mai-nainte:
\nAlexandru era al doilea b\u0103rbat de care se
\n\u00eendr\u0103gostise \u00een via\u0163a ei. Primul fusese ofi\u0163erul.
\nDar \u0103la nu se pune, era o dragoste de
\ncopil\u0103rie, cu totul altceva. \u015ei copiii se
\n\u00eendr\u0103gostesc, dar \u00een felul lor plin de candoare.
\nAlexandru r\u00e2se din nou, de data asta cu voce
\nnormal\u0103. Parc\u0103-\u015fi revenise din emo\u0163ie, din
\nsurpriz\u0103 sau din cine mai \u015ftie ce.
\n\u00centre timp, intrase \u015fi Ilie Panait, client
\nobi\u015fnuit al magazinului, care acum b\u0103tea
\ndarabana pe tejghea. V\u0103z\u00e2nd-o pe C\u0103t\u0103lina
\nnehot\u0103r\u00e2t\u0103, interveni cu glas enervat:
\n– Haide\u0163i domni\u015foar\u0103 c\u0103 ne apuc\u0103 noaptea!
\nMioara \u00eei s\u0103ri C\u0103t\u0103linei \u00een ajutor:
\n– L\u0103sa\u0163i, domnu\u2019 Panait, c\u0103 mai e p\u00e2n\u0103 se
\nface noapte.
\nMorm\u0103ise ca pentru el: \u201eLa cei 75 de ani
\nai mei, nu mai am r\u0103bdare s\u0103 stau dup\u0103
\nnimeni la r\u00e2nd. C\u00e2nd timpul \u0163i se scurteaz\u0103,
\nfiecare secund\u0103 devine pre\u0163ioas\u0103.\u201d
\nD\u00e2ndu-\u015fi seama c\u0103 nu era cazul s-o
\napuce Revelionul acolo, C\u0103t\u0103lina alese p\u00e2n\u0103 la
\nurm\u0103 dou\u0103 cadouri, cer\u00e2nd v\u00e2nz\u0103toarei s\u0103 le
\n\u00eempacheteze. Alexandru se apropie, b\u0103g\u00e2ndu-\u015fi
\nnasul:
\n– Ia s\u0103 vedem! M\u0103i, m\u0103i! Un sold\u0103\u0163el \u015fi-un
\ndoctora\u015f. Pentru cine iei tu astfel de cadouri?
\n– Pentru… copiii Tome\u015ftilor. Soldatul i-l
\nvoi da lui Andrei \u015fi Irinei doctorul.
\n– Aha! \u015ei de ce tocmai soldat \u015fi doctor?, o
\niscodi z\u00e2mbind.
\n– Nu \u015ftiu, a\u015fa mi-a venit. \u0102\u0103\u0103… s\u0103 zicem
\nc\u0103 cei doi copii vor dori s\u0103 se joace
\n\u00eempreun\u0103… soldatul \u00eempu\u015fc\u0103 omule\u0163i, iar
\ndoctorul \u00eei \u201erepar\u0103\u201d.
\nAlexandru n-o mai asculta. O privea, vr\u0103jit de
\nfrumuse\u0163ea ei, de un farmec aparte pe care-l
\nemana, \u015fi se \u00eentreba de ce anul trecut nu i-l
\nobservase. O v\u0103zuse doar ca pe un copil
\nfrumos \u015fi at\u00e2t. Nu prezentase niciun interes
\npentru el, de\u015fi parc\u0103 mi\u015fcase, undeva, o
\ncoard\u0103. A! Anul trecut nu era singur. \u00ce\u015fi
\nimpusese autocenzura. Acum e altceva. Dup\u0103
\nce Ioana \u00eel p\u0103r\u0103sise pentru un doctor stagiar,
\nlumea \u00ee\u015fi rec\u0103p\u0103tase culorile \u015fi \u00eencepuse \u015fi el,
\n\u00een sf\u00e2r\u015fit, s\u0103 vad\u0103. \u00cei spuse cu hot\u0103r\u00e2re \u015fi cu
\nbucurie \u00een glas:
\n– S-ar p\u0103rea c\u0103 avem acela\u015fi drum. Te
\nconduc, sunt cu ma\u015fina.
\n– \u0102\u0103\u0103, nu, Alexandru, eu, \u015ftii\u2026 a\u015f vrea s\u0103
\nfac vreo doi pa\u015fi pe jos.
\n– E-n regul\u0103; asta se rezolv\u0103 u\u015for, te leg de
\nma\u015fin\u0103, glumise.
\n– Mul\u0163umesc! Dar, te rog nu te sup\u0103ra…
\neu, \u015ftii…
\nMofturi? Iar mofturi? Nu! Hot\u0103r\u00e2t, nu
\nmai avea de g\u00e2nd s\u0103 suporte mofturi. Pentru
\nce? Nu-i ajunseser\u0103 lui mofturile Ioanei? \u015ei cu
\nce se alesese? C\u0103t\u0103lina…crezuse c\u0103-l place. Ba
\nchiar era convins de asta, o sim\u0163ise el \u00eenc\u0103 de
\nanul trecut. \u015ei-acum… domni\u015foara a
\ndescoperit subit binefacerile mersului pe jos.
\nDu-te! Ajut\u0103 la circula\u0163ie!
\n– Bine, atunci, \u00eei zise cu aerul unui sultan
\nrefuzat. \u00cen cazul acesta am o rug\u0103minte: tot
\nmergi tu la Tome\u015fti, iar eu am o urgen\u0163\u0103 \u00een
\nalt\u0103 parte. Te rog s\u0103 le dai din partea mea
\ndarurile acestea \u015fi spune-le c\u0103 \u00eemi cer scuze
\nde absen\u0163\u0103.
\n\u00cei plas\u0103 cadourile \u00een bra\u0163e \u015fi ie\u015fi
\ntr\u00e2ntind u\u015fa. C\u0103t\u0103lina r\u0103mase \u00een\u0163epenit\u0103, cu
\nbra\u0163ele pline de pachete cu juc\u0103rii, ar\u0103t\u00e2nd ea
\n\u00eens\u0103\u015fi ca o juc\u0103rie stricat\u0103. De ce se purtase
\nastfel? Ce-o apucase? \u00cen sinea ei abia a\u015ftepta
\ns\u0103 ajung\u0103 am\u00e2ndoi la familia gazd\u0103, s\u0103 \u00eel
\npriveasc\u0103, s\u0103 \u00eei soarb\u0103 cuvintele… Mai ales c\u0103
\navea o speran\u0163\u0103 c\u0103, din motive de tramvai sau
\ntren (Doamne, iart\u0103-m\u0103!), Barbie ar fi putut
\ns\u0103 lipseasc\u0103. Altfel, de ce n-ar fi fost cu el la
\ncump\u0103r\u0103turi, dac\u0103 urmau s\u0103 mearg\u0103 acolo
\n\u00eempreun\u0103? Fusese at\u00e2t de fericit\u0103. \u015ei acum?
\nAuzise zgomotul unui motor demar\u00e2nd \u00een
\ntromb\u0103. Ce stai ca statuia? Du-te! Poate-l
\nmai prinzi! Nici m\u0103car nu \u015ftiu unde se duce.
\nPoate pleac\u0103 la Bucure\u015fti. Doamne, te rog, f\u0103
\no minune, f\u0103 ceva! Gripeaz\u0103-i motorul,
\nscurge-i benzina din rezervor, pune-i o
\nbarier\u0103, un semafor, g\u0103se\u015fti Tu ceva!
\n– C\u0103t\u0103lina, stai s\u0103-\u0163i dau restul!
\n-Nu mai pot s\u0103 stau. Chiar c\u0103 nu mai pot.
\nFugise. \u00cen drum spre ie\u015fire, d\u0103du un bob\u00e2rnac
\nlui Mo\u015f Cr\u0103ciun din vitrin\u0103, care clopo\u0163ea f\u0103r\u0103
\noprire.
\n– \u015ei tu, ingratule, dac\u0103 pretinzi c\u0103 exi\u015fti,
\nadu-mi-l sub brad, m\u0103car de Anul Nou, dac\u0103
\nde Cr\u0103ciun n-ai binevoit! Alexandruuuuu!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

JUC\u0102RII Florentina Loredana DALIAN Mda, am \u00eenlocuit lumina taboric\u0103… am \u00eenlocuit-o cu lumini artificiale. Peste tot lumini \u015fi lumini\u0163e, globuri,<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":13596,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13655"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13655"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13655\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13656,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13655\/revisions\/13656"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13596"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13655"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13655"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13655"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}