{"id":13636,"date":"2021-02-18T12:21:10","date_gmt":"2021-02-18T09:21:10","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13636"},"modified":"2021-02-18T12:21:10","modified_gmt":"2021-02-18T09:21:10","slug":"de-ai-nostri-octavian-mosescu-alte-vitralii-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13636","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! – Octavian Mo\u0219escu – Alte vitralii (4)"},"content":{"rendered":"

Trandafirul galben<\/strong><\/p>\n

Era la \u00eenceputul lunii august 1916. Zile fierbin\u021bi, prevestitoare ale cataclismului, se ab\u0103tuser\u0103 peste continentul european. \u021aara noastr\u0103 r\u0103m\u0103sese un ostrov luminos al p\u0103cii \u00een mijlocul at\u00eetor \u021b\u0103ri intrate \u00een r\u0103zboiul mondial. Interven\u021bii \u0219i presiuni de pretutindeni \u00eei amenin\u021bau neutralitatea.
\nPajura cu dou\u0103 capete, dezl\u0103n\u021buitoarea acestui incendiu continental, teroriza lumea cu tendin\u021ba de suprema\u021bie, cotropitoare de neamuri \u0219i de p\u0103m\u00eenturi str\u0103ine.
\nSe a\u0219tepta \u00een fiecare moment decretul de mobilizare al\u0103turi de Rusia \u0219i Fran\u021ba, c\u00eend am primit ordinul de concentrare la Foc\u0219ani, unde \u00een 24 de ore trebuia s\u0103 fim prezen\u021bi.
\nMul\u021bi dintre noi, voluntari, cu trese de sublocotenent puse pe um\u0103r de c\u00eeteva s\u0103pt\u0103m\u00eeni, ne-am \u00eent\u00eelnit \u00een ora\u0219ul de la Milcov, \u00een\u021besat de armat\u0103. Aici, \u00een dogoarea soarelui de var\u0103, ne ab\u0103team \u00een dup\u0103-amieze \u00een gr\u0103dina din centru, \u00een r\u0103coarea platanilor umbro\u0219i, unde c\u00eenta o fanfar\u0103 militar\u0103.
\nAcolo, o t\u00een\u0103r\u0103 doamn\u0103 desprins\u0103 parc\u0103 din pagini balzaciene, cu ochii calzi de vise \u0219i trupul de statuie antic\u0103, s-a ivit tulbur\u0103toare \u00een peisajul provincial. Am urm\u0103rit-o p\u00een\u0103 la casa cu trepte de marmur\u0103 \u0219i jaluzele la ferestrele \u00een arcade; dar n-am \u0219tiut cine este p\u00een\u0103 \u00een seara c\u00eend garnizoana organiz\u0103 o sear\u0103 la care lu\u0103 parte \u0219i frumoasa necunoscut\u0103.
\nEra scriitoarea Hortensia Papadat-Bengescu pe atunci colaboratoare la revista ie\u0219ean\u0103 \u201eViata rom\u00e2neasc\u0103\u201d, autoarea romanului \u201eConcert din muzic\u0103 de Bach\u201c \u2014 un mozaic al clasei burgheze, mondena, snoab\u0103 \u0219i degenerat\u0103. Cum \u00een sal\u0103 circulau curieri cu c\u0103r\u021bi ilustrate adresate persoanelor din bal mi-am permis s\u0103 trimit fermec\u0103toarei literate urm\u0103torul catren:
\nCum v-am v\u0103zut pe sub platani,
\nSuperb\u0103 ca o elegie,
\nA\u0219 vrea s\u0103 fiu, doamn\u0103, \u00een Foc\u0219ani
\nMobilizat pentru vecie.<\/em><\/p>\n

La care dup\u0103 ce s-a interesat cine este cutez\u0103torul versurilor, mi-a scris pe o ilustrat\u0103, \u0219tan\u021ba viorie.
\nCitim galantul madrigal,
\nSurprinz\u0103tor \u00een fantezie:
\nDe\u0219i ai chipul bl\u00eend \u0219i pal,
\nR\u0103m\u00eei cazon \u00een poezie.<\/em>
\nPrintr-un alt catren am r\u0103spuns oarecum flatat (acest sarcastic vers implic\u0103 \u0219i o aten\u021bie).
\nDe\u0219i cazon \u00een poezie,
\nAt\u00eeta farmec m\u0103 \u00eembie;
\nLa casa ta cu jaluzele
\nAm sta cu to\u021bii sentinele.<\/em>
\nComandantul garnizoanei ne-a prezentat distinsei scriitoare, care a invitat pe c\u00ee\u021biva dintre noi a doua zi la cin\u0103.
\nDe atunci \u00een fiecare sear\u0103 vizitam casa unde se f\u0103cea muzic\u0103, iar amfitrioana citea pasaje din scrisorile Donei Bianca Porporata c\u0103tre Don Juan, \u00een timp ce so\u021bul \u2014 un magistrat superior \u2014 devenea anost \u0219i pedant.
\nCu toate acestea, ne sim\u021beam bine c\u00eend ordinul de mobilizare ne destr\u0103ma clipele de visare, urm\u00eend s\u0103 plec\u0103m la unit\u0103\u021bile unde eram repartiza\u021bi.
\n\u00cen gara Foc\u0219ani, doamnele din ora\u0219, printre care \u0219i \u00eenc\u00eent\u0103toarea noastr\u0103 amfitrioan\u0103, aduceau panere cu flori, oferindu-le militarilor gr\u0103bi\u021bi s\u0103 plece \u00een necunoscut.
\nC\u00eend mi-a venit r\u00eendul am primit din partea ei un trandafir galben \u0219i o carte cu autograful:
\nStr\u0103lucirea din petale…
\nParcuri de lumini \u00een cale,
\nIar in ceasuri de furtun\u0103,
\nG\u00eendul meu, o paz\u0103 bun\u0103.<\/em>
\nDup\u0103 doi ani de r\u0103zboi, c\u00eend m-am \u00eentors acas\u0103, trandafirul galben, presat \u00een cartea primit\u0103, se ofilise, dar lumina de odinioar\u0103 a petalelor st\u0103ruia insistent \u00een amintirile din garnizoana Foc\u0219ani.
\n… Acum c\u00eeteva luni, cu poeta Sanda Movil\u0103, so\u021bia prietenului meu Felix Aderca, amintindu-ne de Hortensia Papadat-Bengescu, cu o duioas\u0103 admira\u021bie ne-a istorisit c\u0103 prietena ei, disp\u0103rut\u0103, \u00een ultimii ani n-a mai ie\u0219it din cas\u0103 \u0219i n-a mai primit pe niciun cunoscut.
\nDintr-o cochet\u0103rie rafinat\u0103 de femeie, marea romancier\u0103 nu mai voia s\u0103-i vad\u0103 nimeni frumosul chip de alt\u0103dat\u0103, despre care aduceau aminte fotografiile din revistele literare.
\n20 septembrie 1970<\/em><\/p>\n


\nCum l-am cunoscut pe Cincinat Pavelescu<\/strong><\/p>\n

Nu-mi amintesc \u00een ce an a fost. Eram elev, c\u00eend profesorul de limba rom\u00e2n\u0103, Dumitru Mazilu, a intrat \u00een clas\u0103 cu un vraf din revista \u201eFlac\u0103ra\u201d ca s\u0103 ne citeasc\u0103 din poeziile unui poet din p\u0103r\u021bile locului. Pentru a doua zi organizase o \u0219ez\u0103toare literar\u0103 la care lua parte Cincinat Pavelescu.
\nProfesorul, la sf\u00eer\u0219itul lec\u021biei, ne-a conturat \u00een cuvinte elogioase medalionul poetului. T\u00een\u0103r, de statur\u0103 mijlocie, purt\u00eend monoclu, p\u0103l\u0103rie cu boruri mari \u0219i lavalier\u0103, de obicei alb\u0103. Semne distincte: o verv\u0103 \u00eendr\u0103cit\u0103 \u0219i spiritual\u0103.
\nChiar \u00een ziua aceea, de-abia am ie\u0219it din \u0219coal\u0103, \u0219i l-am reperat pe strad\u0103. Cum eram curio\u0219i l-am urm\u0103rit p\u00een\u0103 \u00een gr\u0103dina public\u0103 unde a rupt un trandafir dintr-un strat \u0219i l-a dat reveren\u021bios unei profesoare. Nou\u0103 ne era fric\u0103 s\u0103 nu-l fi z\u0103rit gr\u0103dinarul, dar acesta culese un buchet de crizanteme \u0219i-l oferi distinsului… infractor.
\nAtunci ne-am dat seama ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii poet!
\n\u00cen seara \u0219ez\u0103torii, to\u021bi elevii erau \u00eendesa\u021bi la galerie, locul de onoare al tineretului studios. De acolo am ascultat pe trubadurul serenadelor recitind versuri galante frumoaselor doamne, ca la urm\u0103, s\u0103 improvizeze madrigale \u0219i epigrame publicului foc\u0219\u0103nean.
\nDe-atunci a trecut mult timp. De c\u00eete ori venea \u00een ora\u0219, c\u0103utam s\u0103-l \u00eent\u00eelnesc, solicit\u00eendu-i colaborarea la revista local\u0103 \u201eVestal\u0103\u201d, dar \u00eentotdeauna se sustr\u0103gea cu argumente serioase. Pleca \u00een str\u0103in\u0103tate, de\u0219i aflam din pres\u0103 c\u0103-\u0219i face vilegiatura la Sinaia…
\nTotu\u0219i, ne-a acordat colaborarea, \u00een ajunul primului r\u0103zboi mondial, c\u00eend eram mobilizat la garnizoana din Foc\u0219ani; iar el era \u00een trecere, oprindu-se o zi la romanciera Hortensia Papadat-Bengescu, unde seara l-am \u00eent\u00eelnit la \u00eenc\u00eent\u0103toarea amfitrioan\u0103.
\nMai t\u00eerziu, dup\u0103 terminarea r\u0103zboiului, c\u00eend am \u00eenfiin\u021bat cenaclul Zona cultural\u0103 (Buz\u0103u-Foc\u0219ani-R\u00eemnicu-S\u0103rat), Cincinat f\u0103r\u0103 ezit\u0103ri mi-a dat concursul de c\u00eete ori \u00eel solicitam.
\n\u00cemi amintesc de o \u0219ez\u0103toare la Foc\u0219ani, c\u00eend a conferen\u021biat Camil Petrescu \u0219i a citit versuri Perpessicius. Dup\u0103 spectacol, re\u00eentors de la o vie din apropierea ora\u0219ului, p\u00een\u0103 la sosirea trenului ne-am retras \u00eentr-un local de noapte, situat \u00een subsolul unui restaurant. Acolo era muzic\u0103 \u0219i dans. Pentru noi un climat de destindere dup\u0103 cele trei \u0219ez\u0103tori ale Zonei culturale.
\nCincinat Pavelescu, v\u0103dit impresionat de aceasta ambian\u021b\u0103 pl\u0103cut\u0103, scrie catrenul :
\n\u00cen toate-ora\u0219ele, s\u0103li pline
\n\u0218i o primire triumfal\u0103;
\nDar ne sim\u021bim, cum e mai bine
\nAici… sub zona cultural\u0103!!<\/em>
\n\u00cen urm\u0103, de multe ori, \u00eel \u00eent\u00eelneam pe trubadurul nostru trist \u0219i dezam\u0103git. Nici un partid nu-l aducea ca magistrat \u00een Capital\u0103 unde-l a\u0219teptau confra\u021bii, cenaclurile \u0219i revistele literare. Cu toate insistentele f\u0103cute la fiecare schimbare de guvern, i se refuzau peti\u021biile c\u00eete odat\u0103 scrise \u00een versuri. Poetul nu se \u00eencadra politice\u0219te; el r\u0103m\u0103sese credincios numai muzelor.
\n\u00cen ultimul timp, Cincinat Pavelescu, transferat la Bra\u0219ov, se \u00eemboln\u0103ve\u0219te \u0219i firul vie\u021bii i se rupe pe nea\u0219teptate. Era \u00een iarna anului 1934.
\n\u00cen ziua \u00eenmorm\u00eent\u0103rii, la cimitirul Bellu, un con-frate \u00eei \u00eenchin\u0103 urm\u0103toarele versuri triste ca un epitaf:
\nMaestre!
\nAi suferit, c\u0103ci ai dorit
\nPrintre confra\u021bi ca s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti,
\nAzi visul t\u0103u s-a \u00eemplinit:
\nAi fost adus la Bucure\u0219ti!<\/em>
\n28 octombrie 1972<\/em><\/p>\n


\nTudor Mu\u0219atescu<\/strong><\/p>\n

Ziarele ne-au adus vestea cernit\u0103. Autorul comediei \u201eTitanic-vals\u201d a p\u0103r\u0103sit pentru totdeauna masa de scris. A lucrat p\u00een\u0103 \u00een ultimele zile, colabor\u00eend s\u0103pt\u0103m\u00eenal la \u201eContemporanul” cu aforisme. Umorul risipit \u00een teatru, proz\u0103, satir\u0103 \u0219i versuri a \u00eencetat odat\u0103 cu el. Frun\u021bile spectatorilor, descre\u021bite \u0219i \u00eenveselite de-a lungul a zeci de ani, \u00eent\u00eeia oar\u0103 s-au \u00eentristat \u00een fa\u021ba numelui \u00een chenar negru.
\n\u00ce\u0219i ducea boala grav\u0103 de mult timp, cu un stoicism rar. Niciodat\u0103 nu s-a pl\u00eens de nop\u021bile de insomnie, \u00eemp\u0103r\u021bind acela\u0219i z\u00eembet prietenilor.
\nL-am cunoscut demult, cu decenii \u00een urm\u0103. Dar cine nu l-a cunoscut pe Tudor Mu\u0219atescu! Cine nu s-a \u00eenfruptat din umorul r\u0103sp\u00eendit prin redac\u021biile revistelor \u0219i ziarelor, prin cabinetele directoriale ale teatrelor, la mesele cu confra\u021bii, actori \u0219i prieteni, care sf\u00eer\u0219eau dincolo de rev\u0103rsatul zorilor! N-am s\u0103 uit \u00eent\u00eelnirile de la periferiile ora\u0219ului, cu Puiu Iancovescu \u0219i Petre \u0218tef\u0103nescu Goang\u0103. \u00eentr-o clip\u0103, toate mesele din jurul nostru erau ocupate. Lini\u0219te \u00eencordat\u0103. Apoi glasul lui, \u0219i imediat explozia de veselie.
\nCuleg\u0103tor de aplauze la scen\u0103 deschis\u0103, teatrul lui \u2014 ,,Sosesc desear\u0103”, \u201ePantalora”, \u201e…Escu”, \u201eVi-sul unei nop\u021bi de iarn\u0103” \u2014 era jucat cu succese spontane, inepuizabile \u0219i sigure.
\nTudor Mu\u0219atescu a cunoscut succese \u0219i peste ho-tare, operele lui fiind \u00een mare parte traduse \u00een multe limbi, jucate pe multe scene str\u0103ine. Cobor\u00eetor din Mun\u021bii Muscelului, \u0219i-a iubit ora\u0219ul natal \u0219i peisajul de basm de la Ruc\u0103r, unde \u0219i-a tr\u0103it, \u00een scris, \u0219i \u00een amintiri, ultima var\u0103. Acolo prietenii \u0219i cunoscu\u021bii l-au \u00eenconjurat cu aceea\u0219i dragoste cu care el \u00eei primea pe to\u021bi.
\nZ\u0103branicul care f\u00eelf\u00eeie pe frontonul Teatrului Na\u021bional aduce pretutindeni o boare de triste\u021be, \u00eengreun\u00eend sufletele cu povara amintirilor.
\n15 noiembrie 1970<\/em><\/p>\n


\nLa centenarul na\u0219terii lui Petra\u0219cu<\/strong><\/p>\n

\u00cen pictura universal\u0103, pictorul Gheorghe Petra\u0219cu r\u0103m\u00eene un singular. Afar\u0103 de prima perioad\u0103, caracterizat\u0103 de palide influen\u021be grigoresciene \u0219i reminiscen\u021be din mae\u0219trii francezi \u2014 corespunz\u00e2nd studiilor de la Academia Julien din Paris \u2014 t\u00een\u0103rul artist abordeaz\u0103 cromatica tonurilor ro\u0219cate, \u00eenchise, peisajele nocturne cu lun\u0103 \u0219i locuri misterioase, compozi\u021biile biblice \u0219i aspectele cenu\u0219ii din \u021bara Nilului, cre\u00eend un univers personal, o insul\u0103 exotic\u0103 cum alta nu mai exist\u0103, oric\u00eet ar c\u0103uta cronicarii de ast\u0103zi s\u0103-l apropie de marii confra\u021bi contemporani lui.
\nFascinat de ademenitoarele viziuni ale unor frumuse\u021bi neb\u0103nuite, am cobor\u00eet \u0219i eu, de multe ori, pe aceast\u0103 insul\u0103 frem\u0103t\u0103toare \u00eentr-o lumin\u0103 stelar\u0103, unde florile nu se ve\u0219tejesc niciodat\u0103, priveli\u0219tile prind contururi fantastice, marea str\u0103luce\u0219te \u00eentr-o puzderie de nestemate, iar personajele se desprind din forme ireale, contopindu-se cu natura din jur. Acolo, tr\u0103ie\u0219ti ceasuri de miracol \u0219i te afunzi \u00een lumini de vis.
\nC\u00eend p\u0103r\u0103se\u0219ti aceast\u0103 feerie de culoare \u0219i lumin\u0103, unde ascul\u021bi parc\u0103 o orchestr\u0103 divin\u0103, \u00een\u021belegi c\u0103 Petra\u0219cu a fost un mare creator de via\u021b\u0103.
\nPictorul a fost \u0219i \u00een via\u021ba particular\u0103 un singular. A evitat \u00eentotdeauna lumea zgomotoas\u0103, cafenelele at\u00eet de frecventate de boema capitalei; \u00eel puteai \u00eent\u00eelni doar din \u00eent\u00eemplare \u00eentr-o sal\u0103 de expozi\u021bie, pe litoral.
\nEram la Vene\u021bia \u00eentr-un grup de turi\u0219ti \u00een drum spre Postumia. De data aceasta, pictorul care se odihnea \u00eentr-un fotoliu, a r\u0103mas mult timp de vorb\u0103 cu noi.
\nLa plecare, l-am \u00eenso\u021bit p\u00een\u0103 aproape de Pia\u021ba San Marco. Era o noapte fantomatic\u0103, crescut\u0103 parc\u0103 din sonetul eminescian. Un gondolier fredona o can\u021bonet\u0103 napolitan\u0103. Maestrul s-a oprit s\u0103 asculte melodia cu rezonan\u021be bizare \u00eentre zidurile mucezite, dar ale c\u0103ror lampadare erau aprinse la porticuri. Apoi, lu\u00eendu-\u0219i r\u0103mas bun de la noi, s-a urcat \u00een gondol\u0103.
\nO vedenie din alte veacuri m-a \u00eenfiorat o clip\u0103. Pictorul, \u00een noaptea de fantasme, p\u0103rea un doge desprins dintr-o veche stamp\u0103 vene\u021bian\u0103.
\nUn doge care re\u00eenvie o cetate demult apus\u0103!
\n17 decembrie 1972<\/em><\/p>\n


\nUn publicist militant: Barbu L\u0103z\u0103reanu<\/strong><\/p>\n

Presa noastr\u0103 aminte\u0219te prin diverse articole de aniversarea a 90 de ani de la na\u0219terea celui mai pa-sionat istoriograf \u0219i publicist militant din mi\u0219carea noastr\u0103 muncitoreasc\u0103. Odat\u0103 cu aceste evoc\u0103ri de pre\u021buire, \u00een vitrinele libr\u0103riilor a ap\u0103rut cur\u00eend un volum cuprinz\u00eend ca \u00eentr-un scrin de demult, o parte din lucr\u0103rile glosatorului trecutului nostru literar, Barbu L\u0103z\u0103reanu.
\nC\u0103rturar erudit, mai bine de o jum\u0103tate de veac a scuturat colbul de pe manuscrise, reviste \u0219i c\u0103r\u021bi uitate sco\u021b\u00eend la iveal\u0103, uneori, pagini inedite, de Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, B.P. Ha\u0219deu, Caragiale \u0219i alte personalit\u0103\u021bi consacrate.
\n\u00centr-o puzderie de glose r\u0103sp\u00eendite prin ziarele \u201eAdev\u0103rul”, \u201eDiminea\u021ba”, \u201eRom\u00e2nia muncitoare” \u0219i \u201eViitorul socialist”, ca s\u0103 enum\u0103r numai c\u00eeteva publica\u021bii, Barbu L\u0103z\u0103reanu se ocupase cu d\u0103ruire de \u00eendreptarul limbii rom\u00e2ne.
\nVolumul intitulat, \u201eCu privire la…\u201d ca \u0219i ciclurile de articole, glose \u0219i \u00eensemn\u0103ri ap\u0103rute de-a lungul anilor m-au impresionat \u0219i prin gestul l\u0103udabil al prietenului George B\u0103iculescu \u2014 originar din R\u00eemnicu-S\u0103rat, \u2014 care, cu mult s\u00eerg \u0219i dragoste de confrate, a str\u00eens laolalt\u0103 operele acestui istoric literar, \u00eemi amintesc \u2014 s\u00eent mul\u021bi ani de atunci \u2014 cum, prin George B\u0103iculescu, l-am cunoscut pe Barbu L\u0103z\u0103reanu. Avea trup de schimnic \u0219i suflet de mucenic \u0219i m\u0103 uimea prin sensibilitatea, generozitatea \u0219i simplitatea din scrisul lui cotidian \u00een presa de st\u00eenga.
\nM\u0103rturisesc emo\u021bia care m-a cuprins c\u00eend am str\u00eens m\u00eena expulzatului din \u021bar\u0103, socotit de autorit\u0103\u021bi instigator al revoltelor din 1907. \u00cen timpul c\u00eet a durat surghiunul, a ac\u021bionat \u00een mi\u0219carea socialist\u0103 colabor\u00eend la reviste de mare tiraj \u0219i z\u0103bovind \u00een vastele biblioteci ale Parisului.
\n\u00cen 1912, pribeagul exilat revenea \u00een \u021bar\u0103, lupt\u00eend pe toate baricadele, \u021bin\u00eend cursuri de istorie socialist\u0103 la Universitatea muncitoreasc\u0103, particip\u00eend la \u00eentruniri \u0219i greve, totdeauna iluminat de marile speran\u021be \u00een victoria final\u0103.
\nLa 23 august 19, c\u00eend ceasul biruin\u021bei a sunat, Barbu L\u0103z\u0103reanu s-a bucurat cu tot poporul sub flamurile de purpur\u0103 \u0219i \u00een imnul Interna\u021bionalei. Ca membru titular activ al Academiei Rom\u00e2ne din 1948, ea director general al bibliotecii ei, pretutindeni Barbu L\u0103z\u0103reanu contribuie cu aceea\u0219i r\u00eevn\u0103 \u0219i pasiune la idealul socialist. Din ianuarie 1957 nu mai poate fi v\u0103zut trec\u00eend pe sub castanii din parcul Academiei. A \u00eencetat din via\u021b\u0103 \u00eentr-o zi de iarn\u0103 aspr\u0103 \u0219i geroas\u0103, l\u0103s\u00eend \u00een urm\u0103 un nume curat \u0219i generos, cu care ne putem m\u00eendri.
\n21 octombrie 1971<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Trandafirul galben Era la \u00eenceputul lunii august 1916. Zile fierbin\u021bi, prevestitoare ale cataclismului, se ab\u0103tuser\u0103 peste continentul european. \u021aara noastr\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":13593,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13636"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13636"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13636\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13638,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13636\/revisions\/13638"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13593"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13636"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13636"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13636"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}