{"id":13617,"date":"2021-02-17T15:21:27","date_gmt":"2021-02-17T12:21:27","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13617"},"modified":"2021-02-17T15:21:27","modified_gmt":"2021-02-17T12:21:27","slug":"de-ai-nostri-octavian-mosescu-alte-vitralii-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13617","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! – Octavian Mo\u0219escu – Alte vitralii (3)"},"content":{"rendered":"

Ion Vinea<\/strong><\/p>\n

N-a\u0219 putea s\u0103 precizez data c\u00eend l-am cunoscut pe scriitorul Ion Vinea. \u00cen orice caz, era \u00eenaintea primului r\u0103zboi mondial. Pe atunci c\u0103utam colaboratori pentru revista r\u00eemnicean\u0103 \u201eVestala”. \u00cen Bucure\u0219ti, colindam toate cafenelele literare ca \u201eTerasa Otetele\u0219anu\u201d, \u201eCap\u0219a\u201d \u0219i \u201eImperial\u201d, unde vis\u0103torii Olimpului \u00ee\u0219i sorbeau cotidianul capu\u021biner, o consuma\u021bie modest\u0103 pentru pungile lor totdeauna vrai\u0219te. \u00centr-unul din aceste localuri de ambian\u021b\u0103 boem\u0103, m-am \u00eemprietenit cu autorul romanului \u201eLunaticii”. Eram de aceea\u0219i v\u00eerst\u0103. \u00cemi amintesc de un adolescent \u00eenalt, care nu-\u0219i tr\u0103da firea de poet prin gesturi sau printr-o \u021binut\u0103 vestimentar\u0103
\ndeosebit\u0103. Urm\u0103risem \u00eenceputurile lui literare din anul 1912, c\u00eend \u00eenfiin\u021base revista \u201eSimbolul”, \u00een colaborare cu Tristan Tzara, George Bacovia \u0219i Adrian Maniu, N-avea nici 17 ani c\u00eend era directorul acestei reviste, care prevestea publica\u021biile de avangard\u0103 de mai t\u00eerziu.
\nLa R\u00eemnicu-S\u0103rat l-am \u00eent\u00eelnit \u00een casa poetului Matei Elian, \u00een prim\u0103vara clocotitoare de \u0219tiri senza\u021bionale a anului 1916.
\n\u00cempreun\u0103 am f\u0103cut o excursie pe Valea R\u00eemnicului, \u00eennopt\u00eend la Bisoca, dup\u0103 o cale lung\u0103 prin Jitia \u0219i Necule.
\nLa desp\u0103r\u021bire, Ion Vinea mi-a dat poezia \u201eFiltru”, pe care urma s-o public \u00een \u201eVestala”, dar izbucnirea r\u0103zboiului \u00eentrerupse apari\u021bia revistei. Poezia am publicat-o dup\u0103 c\u00ee\u021biva ani \u00een cartea jubiliar\u0103 \u201eRom\u00e2nia jun\u0103” din Viena.
\nDar nu despre poet \u00eencerc s\u0103 scriu r\u00eendurile de fa\u021b\u0103. Am g\u0103sit cu mult mai nimerit ca, \u00een ciuda unor sc\u0103deri accidentale, s\u0103 evoc pe pamfletarul riguros \u0219i incisiv din revistele \u201eFacla”, \u201eChemarea” \u0219i \u201eCuv\u00eentul liber”. A fost director la periodicul \u201eContimporanul” \u00eentre anii 1923\u20141931. Din articolele polemice referitoare la problemele sociale acute din acele vremuri, Ion Vinea apare ca un d\u00eerz lupt\u0103tor, al\u0103turi de N. D. Cocea, T. Teodorescu-Brani\u0219te, Victor Eftimiu, Panait Istrati, cum \u0219i de pleiada de tinere talente de la \u201eIntegral”, \u201eUnu”, \u201eUrmuz” \u0219i \u201ePunct”.
\nZiarist incisiv \u0219i rafinat, sensibil la suferin\u021ba poporului, caracteriza astfel pamfletul:
\n\u201eE partea concav\u0103 a poeziei, e forma l\u0103untric\u0103 a elanului”.
\n10 octombrie 1971<\/em><\/p>\n


\nUn mentor al revistelor de avangard\u0103<\/strong><\/p>\n

Pe M. H. Maxy \u2014 trecut de cur\u00eend \u00een lumea umbrelor \u2014 l-am cunoscut la Ia\u0219i, pe la sf\u00eer\u0219itul primului r\u0103zboi mondial.
\n\u00een peisajul sumbru cu cer de plumb, cu str\u0103zile desfundate, cu spitalele gem\u00eend de tifos, cu bombardamentele ucig\u0103toare \u00een toiul nop\u021bilor, g\u0103seam c\u00eete va ostroave cu lic\u0103riri artistice, tonifiante pentru credin\u021bele noastre \u00een biruin\u021ba final\u0103. La Teatrul Na\u021bional aveau loc spectacole cu dramele istorice ale lui Barbu Delavrancea; maestrul George Enescu, nedesp\u0103r\u021bit de vioara sa, colinda bivuacurile \u0219i clinicile, r\u0103sp\u00eendind pretutindeni balsam; \u00een gr\u0103dinile de var\u0103 se jucau reviste biciuind prin \u0219arje ustur\u0103toare politicianismul de atunci; se deschideau expozi\u021bii de art\u0103 plastic\u0103.
\n\u00cen una din aceste s\u0103li l-am \u00eent\u00eelnit pe M. H. Maxy expun\u00eend, al\u0103turi de Steuer \u0219i Ross, grafic\u0103 militant\u0103 desprins\u0103 din tumultul \u0219i spectrul r\u0103zboiului.
\nT\u00een\u0103rul artist, voluntar \u00een r\u0103zboi, se afla la primul contact cu un public dornic de manifest\u0103ri spirituale \u00een vremurile acelea de restri\u0219te. Aici, ne adunam \u00een serile cu nelini\u0219ti \u0219i \u0219tiri tenden\u021bioase, arti\u0219ti, scriitori, ziari\u0219ti \u0219i amatori de art\u0103, ilumina\u021bi de acela\u0219i vis utopic, \u00een la\u0219ul care r\u0103m\u0103sese steaua polar\u0103 a speran\u021bei \u00een eliberare.
\nDup\u0103 s\u0103rb\u0103torirea victoriei, \u00eentor\u0219i \u00een Bucure\u0219ti, M.H. Maxy \u00eempreun\u0103 cu Ilarie Voronca, Ion C\u0103lug\u0103ru, \u0218tefan Roll, Brunea-Fox \u0219i Virgil Gheorghiu particip\u0103 la \u00eenfiin\u021barea revistelor de avangard\u0103, conduc\u00eend \u201eIntegral\u201d p\u00een\u0103 \u00een anul 1928.
\n\u00cen aceste mi\u0219c\u0103ri de \u00eennoire literar\u0103, pe M. H. Maxy \u00eel g\u0103sim \u00eentotdeauna prezent cu scrisul \u0219i cu sfatul, pun\u00eend casa \u0219i atelierul la dispozi\u021bia redac\u021biei \u0219i achit\u00eend de multe ori notele de plat\u0103 \u00een restan\u021b\u0103.
\nAici, la reuniunile interminabile, dup\u0103 truda febril\u0103 la alc\u0103tuirea sumarului revistei, dup\u0103 discu\u021biile aprinse legate de lectura colabor\u0103rilor \u0219i profilul publica\u021biilor de avangard\u0103, primeau vizitele unor arti\u0219ti ca maestrul Br\u00e2ncu\u0219i.
\nTot aici s-a \u00eenfiripat grupul artistic \u201eContemporanul\u201d \u0219i prima expozi\u021bie cu C. Br\u00e2ncu\u0219i, Victor Brauner, Marcel Iancu \u0219i Paul Klee, prietenul lui din anii de studii de la Berlin.
\nLa M. H. Maxy, literatura \u0219i pictura \u00eenaintau pe Acela\u0219i drum \u00eennoitor. Ne-o dovedesc \u201eIntegral\u201d, precum \u0219i expozi\u021biile organizate de-a lungul unei vie\u021bi tr\u0103ite la masa de scris \u0219i \u00een fa\u021ba \u0219evaletului, Unde portretiza pe cei mai apropia\u021bi prieteni, scriitorii Tudor Arghezi, Geo Bogza, Tristan Tzara, Sa\u0219a Pas\u0103, Ion C\u0103lug\u0103ru, Ilarie Voronca, Brunea-Fox.
\nMulte amintiri ne-a l\u0103sat pictorul plecat dintre noi. Dou\u0103 momente m-au impresionat \u00eens\u0103 deosebit. Primul se leag\u0103 de expozi\u021bia retrospectiv\u0103 din Sala Dalles (din anul 1965), eveniment de o mare valoare artistic\u0103, panourile cu scene din uzine, ca peisajele de pe Valea Jiului \u0219i de la Re\u0219i\u021ba ob\u021bin\u00eend adeziunea unanim\u0103 a cunosc\u0103torilor de art\u0103. Al doilea moment, cu prilejul deschiderii expozi\u021biei Luchian, organizat\u0103 de Galeriile de Art\u0103 ale H.S.R., unde, ca invitat, am participat la masa rotund\u0103 al\u0103turi de colec\u021bionarii \u0219i cronicarii de art\u0103. M. H. Maxy, directorul Muzeului de art\u0103, a prezidat cu competen\u021b\u0103 \u0219i elocin\u021b\u0103 dezbaterile, evoc\u00eend figura marelui artist, prin stilul s\u0103u literar Amintindu-ne de mentorul revistelor de avangard\u0103,
\n25 septembrie 1971<\/em><\/p>\n


\nDoi studen\u021bi rom\u00e2ni \u00een Italia<\/strong><\/p>\n

Era prin anul 1920. Un grup de studen\u021bi ne-am \u00eembarcat pe vaporul \u201eRom\u00e2nia\u201d, pentru o c\u0103l\u0103torie de studii \u00een Italia. Aveam conduc\u0103tor pe profesorul Ramiro Ortiz, \u0219eful catedrei de limba \u0219i literatura italian\u0103 de la Universitatea din Bucure\u0219ti.
\nDe\u0219i vaporul p\u0103r\u0103sise portul la miezul nop\u021bii,
\nodat\u0103 urca\u021bi pe bord, am f\u0103cut primele cuno\u0219tin\u021be. Nici unul n-aveam somn. Scrutam \u00eentunericul \u0219i priveam farul \u00eengrijorat din cauza m\u0103rii agitate.
\nPrintre noi erau doi tineri mult deosebi\u021bi de ceilal\u021bi. Unul, ro\u0219covan, slab, cu ochii cercet\u0103tori, un temperament dinamic: Lucre\u021biu P\u0103tr\u0103\u0219canu.
\nCel\u0103lalt, brun, de aceea\u0219i statur\u0103 \u2014 un t\u00een\u0103r meditativ \u0219i t\u0103cut: George C\u0103linescu.
\nNu \u0219tiu de ce m\u0103 sim\u021beam atras de firea deschis\u0103, combativ\u0103, gata \u00een orice moment s\u0103 ia via\u021ba \u00een piept, a lui Lucre\u021biu P\u0103tr\u0103\u0219canu. Din primele zile s-a f\u0103cut cunoscut \u00een mijlocul grupului ca un’ socialist fervent. De multe ori \u00eel g\u0103seam st\u00eend de vorb\u0103 cu grupuri de marinari, docheri sau chiar cu, vagabonzi pleca\u021bi f\u0103r\u0103 nici o \u021bint\u0103 \u00een lumea larg\u0103.
\n\u00cen escalele de la Istambul, Pireu \u0219i Catania se amesteca \u00een mul\u021bimea muncitoare din port. La plecarea vaporului, \u00eentotdeauna c\u00ee\u021biva muncitori veneau s\u0103-l salute de pe \u021b\u0103rm. Ultima escal\u0103 a fost Neapole. Odat\u0103 instala\u021bi, am \u00eenceput vizitarea muzeelor. Am colindat ora\u0219ul Pompei, am trecut prim Sorento \u0219i am ajuns la Amalfi. De acolo, am luat vaporul pentru insula Capri. La fosta locuin\u021b\u0103 a lui Maxim Gorki, studentul ro\u0219covan ne-a vorbit aprins, aproape o or\u0103, despre anii de emigra\u021bie ai marelui scriitor rus. Era o zi frumoas\u0103, cu rev\u0103rs\u0103ri de lumin\u0103 peste arcade, cu sloiuri de piatr\u0103,, cu sui\u0219uri \u00een sc\u0103ri p\u00een\u0103 sub v\u00eerful umbrit de pini, de unde admiram salba de sta\u021biuni balneare, ca ni\u0219te panere cu flori risipite de-a lungul golfului.
\nDup\u0103-amiaza aveam liber. Se formau grupuri mici pentru vizitarea ora\u0219ului. George C\u0103linescu cotrob\u0103ia prin anticariate, de unde venea seara bine dispus, cu c\u00eete o carte pre\u021bioas\u0103 sub bra\u021b. Atunci ne declama din operele lui Hora\u021biu, strofa din Dante \u0219i Carducci. \u00ee\u0219i cople\u0219ea auditoriul prin Cuno\u0219tin\u021bele de literatur\u0103 universal\u0103, vorbea curent luai multe limbi \u0219i se dovedea un mare iubitor al pergamentelor vechi.
\nCel\u0103lalt, t\u00een\u0103rul revolu\u021bionar, disp\u0103rea dintre noi se \u00eentorcea noaptea t\u00eerziu. C\u00eend auzeam sub ferestre Interna\u021bionala, \u0219tiam c\u0103 Lucre\u021biu P\u0103tr\u0103\u0219canu a Intrat \u00een hotel.
\nLucrurile s-au petrecut aidoma la Roma \u0219i \u00een toate ora\u0219ele din Italia. La Floren\u021ba \u00eens\u0103, aveau loc \u00een fiecare noapte ciocniri violente \u00eentre comuni\u0219ti \u0219i fasci\u0219ti. \u00cen ultima noapte, n-am mai auzit Inter-na\u021bionala sub balcoanele hotelului. \u00een zori, colegul nostru de c\u0103l\u0103torie s-a \u00eentors obosit \u0219i cu hainele rupte. Al\u0103turi de comuni\u0219tii italieni, luase parte la una din inevitabilele ciocniri.
\nLa Vene\u021bia, seara, am traversat marele canal str\u0103juit de palate din marmur\u0103 \u0219i aur. Era o noapte inundat\u0103 de lumini. Gondolele se leg\u0103nau pe apele lini\u0219tite, iar gondolierii, cu basmale colorate la g\u00eet, c\u00eentau nemuritoarele can\u021bonete. Deodat\u0103, din grupul nostru s-a auzit vocea unei studente:
\n\u2014 Ce via\u021b\u0103 frumoas\u0103 !
\nAt\u00eet a trebuit! Lucre\u021biu P\u0103tr\u0103\u0219canu, revoltat, ne-a apostrofat.
\n\u2014 Da! Voi admira\u021bi peisajul vene\u021bian \u0219i c\u00eentecele gondolierilor. Dar nu \u0219ti\u021bi \u00een ce \u00eenc\u0103peri muceg\u0103ite tr\u0103iesc ace\u0219ti oameni. Ce mizerie se ascunde In spatele acestei muzici de operet\u0103.
\nAjun\u0219i la debarcaderul San Marco, am cobor\u00eet t\u0103cu\u021bi… Lucre\u021biu P\u0103tr\u0103\u0219canu nu se lini\u0219tise \u00eenc\u0103. Atunci George C\u0103linescu, cu un gest de prietenie \u0219i \u00een\u021belegere, l-a luat de bra\u021b \u0219i s-au \u00eendep\u0103rtat am\u00eendoi pe o stradel\u0103, de-a lungul lagunelor…
\n28 septembrie 1969<\/em><\/p>\n


\nVictor Ion Popa<\/strong><\/p>\n

S-au \u00eemplinit 75 de ani de la na\u0219terea autorului comediei \u201eMu\u0219cata din fereastr\u0103”, reprezentat\u0103 pe toate scenele teatrelor din \u021bar\u0103, urmat\u0103 cu acela\u0219i succes de \u201eTake, Ianke \u0219i Cad\u00eer”. Dou\u0103 spectacole care s-au impus definitiv \u00een repertoriul permanent al teatrului rom\u00e2nesc, subliniate deopotriv\u0103 cu elogioase cronici.
\nDemult ne-am \u00eent\u00eelnit \u2014 \u00eenainte de a ne cunoa\u0219te \u2014 \u00een paginile publica\u021biei literare \u201eRevista noastr\u0103” a Liceului \u201eUnirea” din Foc\u0219ani. Sub pseudonimul G. A. Hamza, debuteaz\u0103 cu versuri, traduceri, iar eu, cu \u00eencerc\u0103ri rimate.
\nC\u00eend am fondat \u201eVestala” (R\u00eemnicu-S\u0103rat, 1915\u2014 1916), l-am avut al\u0103turi tot timpul cu scrisul \u0219i cu sfatul, aduc\u00eendu-mi colabor\u0103rile altor tineri scriitori ie\u0219eni, bucur\u00eendu-se \u00eentotdeauna de izb\u00eenda efemer\u0103 a unei reviste studen\u021be\u0219ti.
\n\u00cen primul r\u0103zboi mondial, ne-am re\u00eent\u00eelnit \u00eentr-un spital din Oradea. Un teanc de manuscrise \u00eempr\u0103\u0219tiate printre medicamente, iar sub perne c\u00eeteva caiete cu planuri \u0219i cu subiecte de piese. \u00een starea febril\u0103 \u00een care se afla, \u00eemi citea din manuscrise re-venind mereu sub obsesia unui vis drag, asupra lucr\u0103rii \u201eCiuta”. Eroina era \u00eentruchiparea unei studente din Cluj, un temperament bizar, pentru care \u00een 1919, s-a \u00eentors \u00een ora\u0219ul primei dragoste, dup\u0103 cum mi s-a dest\u0103inuit.
\nAici a avut dezam\u0103giri, dar din aceast\u0103 epoc\u0103, cu fulger\u0103ri de poezie \u0219i de iubire, pe l\u00eeng\u0103 un ciclu de piese pentru copii, jucate la teatrul local, a scris, \u00een nop\u021bi de insomnie \u0219i torturat de o dragoste enigmatic\u0103, \u201eCiuta”, care a fost mai t\u00eerziu reprezentat\u0103 sub directoratul poetului Victor Eftimiu, pe scena Teatrului Na\u021bional din Bucure\u0219ti.
\nDe-atunci, de c\u00eete ori \u00eel revedeam, mic de statur\u0103, palid \u0219i pl\u0103p\u00eend, cu ochii pe jum\u0103tate \u00eenchi\u0219i, parc\u0103 fascina\u021bi de o lumin\u0103 l\u0103untric\u0103, \u00eemi p\u0103rea o figur\u0103 de lut ars, opera unui iscusit me\u0219ter olar din nordul Sucevei.
\nUcenicia de scriitor \u0219i-a f\u0103cut-o \u00een climatul \u201eVie\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti?, iar aceea de teatru, la Conservatorul de muzic\u0103 \u0219i dramaturgie din Ia\u0219i.
\nDe pe front s-a \u00eentors un vajnic acuzator al r\u0103zboiului. Dar zilele topite \u00een plumb \u0219i foc au pl\u0103m\u0103dit romanul \u201eFloare de o\u021bel”, precum \u0219i o culegere de pove\u0219ti \u201eA fost odat\u0103 un r\u0103zboi”.
\nPe l\u00eeng\u0103 un bogat ciclu de piese de teatru, \u00een parte necunoscute marelui public ca \u201eAcord familia\u201d, publicat\u0103 \u00een \u201eVia\u021ba rom\u00e2neasc\u0103”, \u201eViitoarea” \u201eR\u0103zbunarea sufleurului”, scenete pentru teatrul s\u0103tesc \u0219i muncitoresc, ne-a l\u0103sat romanele \u201eVelerim \u0219i Veler Doamne”, \u201eSf\u00eerleaz\u0103 cu fofeaz\u0103”, o lucrare realist\u0103 de un fin umor, \u0219i via\u021ba roman\u021bat\u0103 a avia-torului Aurel Vlaicu, sub titlul \u201eMaistora\u0219ul Aurel”.
\n\u00centotdeauna \u00eenfrigurat de elanuri, cu glasul bl\u00eend \u0219i sufletul cald, cu credin\u021bele nealterate de vicisitudinile vie\u021bii, a r\u0103mas sincer \u0219i uman, deschis ca o carte de pre\u021b dintr-o bibliotec\u0103 public\u0103.
\nActor, poet, grafician \u0219i sculptor la \u00eenceput, dramaturg, prozator, profesor \u0219i pedagog, regizor \u0219i scenograf, cronicar clasic \u0219i conferen\u021biar, Victor Ion Popa s-a r\u0103sp\u00eendit \u00een peisajul culturii rom\u00e2ne\u0219ti ca o dulce mireasm\u0103 a c\u00eempului \u00eenflorit din preajma satului natal C\u0103lm\u0103\u021bui, din inima Moldovei.
\n30 august 1970<\/em><\/p>\n


\n\u00cen jurul unui reportaj senza\u021bional<\/strong><\/p>\n

Mun\u021bii Neam\u021bului deveniser\u0103 \u00een primul p\u0103trar al secolului nostru b\u00eerlogul haiducului Pantelimon, care r\u0103sp\u00eendise groaza \u00een toat\u0103 regiunea dintre Suceava \u0219i Roman, ivindu-se, ca din p\u0103m\u00eent, pe la r\u0103scruci de drumuri \u0219i jefuind pe trec\u0103torii boga\u021bi. O team\u0103 general\u0103 cuprinsese popula\u021bia ora\u0219elor, iar \u00een jurul omului din p\u0103dure se \u021beseau zvonuri alarmante, legate de r\u0103piri \u0219i t\u00e2lh\u0103rii la drumul mare. P\u00een\u0103 la folclor nu era dec\u00eet un pas.
\n\u201ePe drumeagul din p\u0103dure,\/ C\u00eend bursucii ies la mure,\/ \u00cenarmat, Pantelimon\/ Opre\u0219te c\u00eete-un faeton,\/ Pe boier \u00een chingi \u00eel str\u00eenge\/ \u0218i-l umple cu flori de s\u00eenge.\u201d
\nPrin locurile b\u0103tute de \u201efiara codrilor” \u2014 cum \u00eei spuneau t\u00eergove\u021bii lui Pantelimon \u2014 nici \u021bipenie de om. Doar poterele poposeau aici, scotocind v\u0103g\u0103unile \u0219i tufi\u0219urile p\u00een\u0103 sus, \u00een piscurile cele mai \u00eenalte.
\n\u0218i, \u00een aceste zile de teroare, o \u0219tire senza\u021bional\u0103 ap\u0103ru \u00een ziarul \u201eDiminea\u021ba\u201d: \u201eScriitorul N. D. Co-cea pleac\u0103 \u00een p\u0103durile Neam\u021bului s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 cu Pantelimon\u201c. Ca o explozie, vestea a cutremurat capitala: subiect gras pentru lumea cafenelelor de atunci, pentru ziari\u0219ti \u0219i mai ales pentru saloanele mondene, dornice de senza\u021bii tari.
\nRevistele umoristice con\u021bineau cele mai fanteziste \u0219tiri \u00eenso\u021bite de caricaturi reprezent\u00eend pe ne\u00eenfricatul reporter \u00een diferite ipostaze. Dar c\u00eend, \u00eentr-un articol senza\u021bional a ap\u0103rut pe \u00eent\u00e2ia pagin\u0103 a ziarului \u201eDiminea\u021ba”: \u201eN. D. Cocea a plecat \u00een c\u0103utarea lui Pantelimon, fiind condus la gar\u0103 de prieteni \u0219i confra\u021bi.
\n Dup\u0103 c\u00eeteva zile, reportajele ap\u0103reau cu regularitate, \u021bin\u00eendu-ne la curent cu sosirea \u00een T\u00eergu-Neam\u021b, \u00eent\u00e2lnirea din p\u0103dure, masa pe un t\u0103p\u0219an verde \u0219i interviurile de rigoare.
\nCum era \u0219i firesc, materialul publicat inspira pe gazetarii bucure\u0219teni, iar anecdotele \u0219i epigramele f\u0103ceau ocolul marelui ora\u0219.
\nTranscriem: \u201eN. D. Cocea s-a \u00eent\u00e2lnit cu Pantelimon \u00een p\u0103durile Neam\u021bului”. \u201eLa o mas\u0103 \u2014 \u00eentre ei \u2014\/ L-a-ntrebat iobagul gliei:\/ Ce vre\u021bi voi \u00een codrii mei\/ C\u00eend ave\u021bi… codrii Vl\u0103siei?\/\u201c
\n\u00cen zilele acelea fierbin\u021bi, cu o lume agitat\u0103 p\u00een\u0103 la paroxism, mai circula \u0219i o versiune lansat\u0103 de adversarii impetuosului gazetar: c\u0103 N. D. Cocea nici g\u00eend s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een ascunzi\u0219ul temerarului haiduc. Chipurile, s-ar fi oprit \u00een T\u00eergu-Neam\u021b \u0219i F\u0103lticeni, invitat \u00een c\u00eeteva case ospitaliere. Acolo petrecerile se \u021bineau lan\u021b, cu p\u0103str\u0103vi cop\u021bi \u00een coaj\u0103 do brad, cu coco\u0219i de munte umplu\u021bi cu ciuperci \u0219i alte delicatesuri, ca alivenci, pl\u0103cinte poale-n br\u00eeu \u0219i fabulo\u0219i cozonaci moldovene\u0219ti, stropi\u021bi din bel\u0219ug eu vinuri de Cotnari \u0219i Panciu.
\nT\u00eerziu, dup\u0103 ce se terminau zaiafeturile, simpaticul reporter se retr\u0103gea \u00een iatacul cu miros de lev\u0103n\u021bic\u0103, scriindu-\u0219i \u00een lini\u0219tea nop\u021bii, \u00eenchipuitele peripe\u021bii din Mun\u021bii Neam\u021bului.
\nNici p\u00een\u0103 ast\u0103zi nu \u0219tim care a fost adev\u0103rul, dar \u00eenclin\u0103m pentru… am\u00eendou\u0103!
\n19 aprilie 1970<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion Vinea N-a\u0219 putea s\u0103 precizez data c\u00eend l-am cunoscut pe scriitorul Ion Vinea. \u00cen orice caz, era \u00eenaintea primului<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":13593,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13617"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13617"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13617\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13618,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13617\/revisions\/13618"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13593"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13617"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13617"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13617"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}