{"id":13487,"date":"2021-02-07T20:35:50","date_gmt":"2021-02-07T17:35:50","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13487"},"modified":"2021-02-07T20:35:50","modified_gmt":"2021-02-07T17:35:50","slug":"spatii-culturale-nr-62-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13487","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 62 (7)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Lucian M\u0103n\u0103ilescu<\/strong><\/p>\n<p><strong>cochilia<\/strong><\/p>\n<p>Nu mai \u00eenva\u0163\u0103 nimeni arta samurailor,<br \/>\n&#8211; nobila art\u0103 de a muri &#8211; se moare pur \u015fi simplu<br \/>\nca la o num\u0103r\u0103toare invers\u0103, amestec\u00e2nd<br \/>\nlucruri \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, amintiri \u015fi picturi rupestre,<br \/>\nzile \u015fi nop\u0163i \u015fi anotimpuri&#8230;<\/p>\n<p>Se moare de foame, de plictiseal\u0103,<br \/>\nde triste\u0163e, diminea\u0163a \u015fi seara, se moare<br \/>\nfrenetic, nimeni nu mai are timp<br \/>\ns\u0103 tr\u0103iasc\u0103 ziua de m\u00e2ine, totul se transmite<br \/>\n\u00een direct, se cloneaz\u0103 dinozauri \u015fi p\u0103s\u0103ri Arheopterix,<br \/>\ninternetul zb\u00e2rn\u00e2ie, bombele cad nev\u0103zute<br \/>\n\u015fi nu mai e loc \u00een morminte \u015fi nici \u00een America.<\/p>\n<p>Stephen Hawking credea c\u0103, de fapt,<br \/>\nam fost exila\u0163i \u00eentr-un univers paralel,<br \/>\nacolo unde vom descoperii, foarte cur\u00e2nd,<br \/>\ncochilia goal\u0103 de melc \u00een care a locuit Dumnezeu.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nMetroul care pl\u00e2nge<\/strong><\/p>\n<p>Nu mai \u015ftiu cum ne-am pierdut<br \/>\nunul pe altul, parc\u0103 eram<br \/>\n\u00eentr-o sta\u0163ie de metrou \u015fi ne loveam<br \/>\nde o mul\u0163ime de oameni<br \/>\ngr\u0103bi\u0163i \u015fi ei s\u0103 se caute, alerg\u00e2nd<br \/>\n\u015fi recunosc\u00e2ndu-se \u00een arcadele<br \/>\ngotice ale t\u0103cerii.<\/p>\n<p>Tu m\u0103 \u0163ineai de m\u00e2n\u0103 \u015fi spuneai cu tandre\u0163e:<br \/>\n\u201eNu e\u015fti aici, c\u00e2inele \u0103la<br \/>\nseam\u0103n\u0103 cu tine, dar nu e\u015fti tu,<br \/>\nnu e\u015fti nici b\u0103ie\u0163elul cu biciclet\u0103 albastr\u0103,<br \/>\nnici b\u0103tr\u00e2nul \u00eenz\u0103pezit \u00een lun\u0103,<br \/>\nnici singur\u0103tatea care traverseaz\u0103 strada<br \/>\nprintre ma\u015finile gr\u0103bite&#8230;\u201d<\/p>\n<p>Pe urm\u0103 erai \u00een America \u015fi<br \/>\nscriai scrisori nesf\u00e2r\u015fite, stoluri<br \/>\nde porumbei care zburau aiurea,<br \/>\nspre insulele de m\u0103rgean \u015fi purpur\u0103<br \/>\nde la marginea lumii.<\/p>\n<p>Eu r\u0103t\u0103ceam prin oglinzi \u015fi eram str\u0103veziu,<br \/>\n\u00ee\u0163i desenam umbra \u00een g\u00e2nd,<br \/>\nte visam a\u015ftept\u00e2nd-te, dar nu erai tu,<br \/>\n\u015fi seara, ultima garnitur\u0103 de metrou,<br \/>\ntrecea prin sta\u0163ie pl\u00e2ng\u00e2nd.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nEmil NICULESCU <\/strong><\/p>\n<p><strong>\u201eDeriva toamnei-i tot mai evident\u0103\u201d<\/strong><\/p>\n<p>George Lixandru este, datorit\u0103 \u201esinergiei faptelor \u0219i meandrelor realit\u0103\u021bii\u201d, de un timp, mai pu\u021bin cunoscut ca poet, de\u0219i ritmul de apari\u021bie al volumelor sale de versuri nu este suficient de avar pentru asta, prec\u00e2t ca gazetar (clasic \u0219i pe internet). Faptul c\u0103, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, se \u00eentoarce la uneltele sale de june\u021be, nu are a fi dec\u00e2t salutar, c\u00e2t\u0103 vreme confirm\u0103 c\u0103 \u201eabandonul\u201d nu a intervenit datorit\u0103 epuiz\u0103rii gazului lampant (Esenin \u2013 O, capul meu \u00een goana ta albastr\u0103\/ De  ce m\u0103 faci s\u0103 suf\u0103r f\u0103r\u0103 rost?). Lipsa de reac\u021bie rapid\u0103 a poetului la provoc\u0103rile muzei, ignorarea unei riguroase condici de prezen\u021b\u0103 sunt cumva explicitate \u0219i de activismul agresiv, pregnant al \u201evalului\u201d nou de poe\u021bi ce-\u0219i datoresc \u201ecariera\u201d like-rilor  \u0219i selfie-urilor  cu Creatorul, conjugat cu binecuv\u00e2nt\u0103rile aferente ale formatorilor de imagine\/ burs\u0103 literar\u0103: De repezit\u0103  via\u021b\u0103 s\u0103 te-acuze\/ to\u021bi nen\u0103scu\u021bii, cei f\u0103r\u0103 de nume,\/ s\u0103 te \u00eenjure str\u00e2mb, s\u0103 \u00eenduri glume\/ \u0219i s\u0103 nu zici nimic,  s\u0103-\u021bi ceri doar scuze\/\/ c\u0103 ai \u00eemb\u0103tr\u00e2nit a\u0219a cu graba\/ b\u00e2nd tu \u00een locul lumii-ntregi otrava (\u201ePoet r\u0103stignit\u201d). Martiriul (cam excesiv asumat) este, poate, o revenire la normalitatea ce, prin fostul echinoxist Adrian Popescu, cuteaz\u0103 a se \u00eentreaba: c\u00e2te like-uri trebuie pentru o singur\u0103 frunz\u0103 de laur din cununa vechilor poe\u021bi? (citat aproximativ). Nu \u0219tim \u0219i chiar ne-ar jigni aproape orice fel de estimare, pentru c\u0103 ar conjuga voit \u0219i cu rea credin\u021b\u0103 o lume inexistent\u0103, dar prezent\u0103 \u00een istoria culturii \u0219i \u00een biblioteci, cu alta extrem de vie \u0219i de harnic\u0103, autoadulatoare, cu voca\u021bie herostat\u0103, ce lupt\u0103 \u00eempotriva oric\u0103rei memorii oneste.<br \/>\nStampe buzoiene (Editura \u201eEditgraph\u201d, 2018, 126 p.) este o carte de sonete, gen cu care a mai convie\u021buit \u00een cuprinsul c\u00e2torva din plachetele sale, form\u0103 liric\u0103 cu antecesori celebri \u00een istoriile literaturilor, nu mai pu\u021bin \u00een cea rom\u00e2n\u0103, beneficiar de antologii \u0219i exegeze, \u00eentre acestea din urm\u0103 prenum\u0103r\u00e2ndu-se \u0219i dou\u0103 volume botezate Cartea sonetului (Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 1987; 1990) apar\u021bin\u00e2nd unui redutabil profesionist al genului, boemul Tudor George (zis Ahoe), \u00eentre coper\u021bile c\u0103rora se afl\u0103 lume de la Dante, Michelangelo, Petrarca, Ronsard, Du Bellay, Shakespeare, Sidney, la  Mateiu I. Caragiale  \u0219i V. Voiculescu.<br \/>\nSunt texte (stampe sau doar crochiuri) ce coboar\u0103 din Doina eminescian\u0103 (\u0218i cum vin cu drum de fier,\/ Toate p\u0103s\u0103rile pier) semn c\u0103, uneori, c\u00e2nd este \u00eencurajat\u0103 politic, istoria se repet\u0103: Ca-ntr-o ceremonie funerar\u0103\/ ne l\u0103crimeaz\u0103 mun\u021bii, r\u00e2nduri, r\u00e2nduri\/ dinspre Nehoiu cobor\u00e2nd \u00een sc\u00e2nduri\/ \u0219i-n mobile de o esen\u021b\u0103 rar\u0103.\/\/ Oh, c\u00e2te bocete mi-aduc aminte\/ de  gatere ce  retezau iluzii\/ \u0219i-o Gura-a Teghii f\u0103r\u0103  nici un dinte.\/\/ Un \u0219treang are pe umeri Penteleul\/ \u021besut parc\u0103  din cea\u021ba cea mai pur\u0103,\/ coboar\u0103 lemnul \u0219i-i legat la gur\u0103\/ cu criv\u0103\u021bul ce bate, teleleul.\/\/ Cu acte \u00eendulcit\u0103-i mai u\u0219oar\u0103\/ aceast\u0103 moarte ce spre noi coboar\u0103 (\u201eBocet de lemn\u201d).<br \/>\nDac\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103 linia de cale ferat\u0103 a ajuns la Nehoiu, mai apoi la Varlaam (cea de decauville), \u00een 1909, fiind construit\u0103 de Societatea \u201eGoetz\u201d, ce arendase exploatarea p\u0103durilor de pe mun\u021bii Buz\u0103ului, atunci n-ar trebui s\u0103 uit\u0103m c\u0103 D. Serbescu-Lop\u0103tari, \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor, gazetar, istoric, scriitor \u0219i combatant (\u00een Regimentul 7 Artilerie Buz\u0103u) \u00een campania pentru realizarea Rom\u00e2niei Mari, tip\u0103rea, \u00een 1944, Legendele Penteleului (carte reeditat\u0103 de Alex. Oproescu), \u00een care se afla acela\u0219i filon \u0219i acela\u0219i \u201emesaj\u201d \u2013 refuzul raptului p\u0103durilor noastre dinspre Ardeal, c\u00e2ndva proprietate (uzurpat\u0103) a ob\u0219tilor mo\u0219nene\u0219ti. Nu de mult, un pre\u0219edinte al Consiliului jude\u021bean a trecut din fa\u021ba legii la pu\u0219c\u0103rie, pentru acela\u0219i mod de manipulare ca al fra\u021bilor Maican, m\u0103sluitorii de  acum un veac \u0219i-un sfert de acte \u0219i istorie.<br \/>\nRecuperarea acestei clase \u201eistorice\u201d, talpa \u021b\u0103rii, imposibil\u0103 dup\u0103 meteoritul tungus pe care l-a reprezentat comunismul, prilejuie\u0219te c\u00e2te un simpatetic crochiu, poate chiar de o zi de t\u00e2rg la Cisl\u0103u, ob\u00e2r\u0219ia lui George Lixandru: Miroase a frig, a p\u0103m\u00e2nt \u0219i a cai\/ miroase a m\u0103m\u0103lig\u0103 \u021b\u0103ranul,\/ r\u00e2de de el p\u00e2inea ori banul,\/ De n-ar fi infern, n-ar mai fi rai (\u201eT\u00e2rg de \u021b\u0103rani\u201d); sau, cu un aer polemic-dezabuzat: S\u0103 aib\u0103 \u0219obolanii ce mai roade,\/ \u021b\u0103ranului d\u0103-i, Doamne, ve\u0219nic roade (\u201e\u021a\u0103rani \u0219i avoca\u021bi\u201d). Un sonet cazon, dedicat lui Nicolae T\u0103utu, scriitor \u0219i colonel n\u0103scut la Cisl\u0103u, unde a existat un serviciu de remont\u0103 al armatei \u0219i o cazarm\u0103, devoaleaz\u0103 cumva aceast\u0103 condi\u021bie de voluntar al unei cauze pierdute: Aici sunt tran\u0219ee, uniforme de mort\/ Pe care, soldat, viu \u00eenc\u0103, le port; este con\u0219tiin\u021ba unei apartenen\u021be, pe care spiritul \u0219uietar\/ \u0219treng\u0103resc al celui ce scrie \u0219i sonete de palavragiu, nu l-a putut sufoca.<br \/>\nArar se mai insinueaz\u0103 c\u00e2te o imagine \u201epastoral\u0103\u201d, ca o \u201eilustrat\u0103 cu flori de c\u00e2mp\u201d, ce nu-\u0219i mai afl\u0103, dec\u00e2t stingher\u0103, locul: Coboar\u0103 Penteleul la Varlaam\/ s\u0103 afle ce se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103-n lume\/ \u0219i clopote de cea\u021b\u0103 \u0219i de hume\/ pe vii to\u021bi i-adun\u0103 \u00eentr-un hram\/\/ \u0218i nu-i \u00eencape zarea \u2013 curtea noastr\u0103 &#8211; \/ de-at\u00e2ta ve\u0219nicie verde-albastr\u0103 (\u201ePenteleul la Varlaam\u201d). De acolo \u0219i exersarea talentul s\u0103u oximoronic, pe un col\u021b de album de art\u0103 insertat naturii: Cei care  vin din curiozitate\/ s\u0103 te admire sau s\u0103 te conteste,\/ \u00ee\u021bi mai adaug\u0103 \u00eenc-o poveste,\/ tu-\u021bi mai adaugi o eternitate.\/\/ \u00cemb\u0103tr\u00e2nind, s\u0103-\u021bi stingi duios aleanul\/ \u00een piatra moart\u0103, vie la Ciolanu (\u201eDor de Ciolanu\u201d). De for\u021b\u0103 plastic\u0103 dispune \u0219i \u201eSear\u0103 la P\u00e2clele Berca\u201d, despre care, \u00een alt\u0103 gam\u0103, au scris \u0219i Odobescu, \u0219i Iorga, \u0219i geologii: Cu luciu vine dinspre Nego\u0219ina,\/ amurgul c\u0103l\u0103rind barbar pe v\u00e2nt\/ \u0219i stelele pe sonde se aprind,\/ planeta P\u00e2cle suferind lumina\/\/ Bolborose\u0219te-a pl\u00e2ns etern stingher\/ noroiul lumii \u00eenspumat spre cer; cazul acestui monument al naturii nu a sc\u0103pat nici scornitorilor de folclor nou, care pe marginea unor atlase\/ albume cu legend\u0103 plurilingv\u0103, pentru \u00eencurajarea turismului jude\u021bean, observ\u0103 cu pretinse calific\u0103ri de oftalmologi: Iar vulcanii noroio\u0219i\/ Sunt ca ni\u0219te ochi frumo\u0219i!<br \/>\n\t\u00cen descenden\u021ba (arghezian\u0103) a ramurii obscure\/ Ie\u0219ite la iveal\u0103 din p\u0103dure, se \u00eenscrie \u0219i interoga\u021bia: S\u0103-\u021bi l\u0103crimeze mun\u021bii chihlimbare\/ c\u00e2t\u0103 durere-i necesar\u0103, oare? (\u201eLacrimile p\u0103m\u00e2ntului la Col\u021bi\u201d). Acela\u0219i empatic spirit al compasiunii fa\u021b\u0103 de cei umili r\u0103zbate (ca s\u00e2ngele prin  fa\u0219\u0103) fie \u0219i drapat \u00een \u201erecuperarea\u201d unei imagini livre\u0219ti, a unei amintiri culturale, tratat\u0103 aparent top\u00e2rcenizant prin afectata degajare: Deriva toamnei-i tot mai evident\u0103\/ mor florile pe buze dulci de  teascuri,\/ mai car\u0103-o fefeleag\u0103-un bra\u021b de vreascuri,\/ av\u00e2nd \u00een ham m\u00e2r\u021boaga aferent\u0103 (\u201eVia\u021b\u0103 \u00een deriv\u0103\u201d).<br \/>\n\u00centr-un timp \u00een care dualul nostru (\u0219i antonpannesc \u0219i nichitian sau, cum formula Lauren\u021biu Ulici: Mitic\u0103 versus Luceaf\u0103rul) r\u00e2s-pl\u00e2ns \u00ee\u0219i face autocritica, George Lixandru se simte dep\u0103\u0219it de vremuri, element de rezerva\u021bie, exponat muzeal, o lacrim\u0103 fosil\u0103 din r\u0103\u0219in\u0103 de la Col\u021bi, pentru care condi\u021bie ofensatoare plata compensatorie n-o mai a\u0219teapt\u0103 de la justi\u021bia mundan\u0103: \u00ce\u021bi pl\u00e2nge-un ochi \u0219i cel\u0103lalt nu-\u021bi r\u00e2de,\/ te-or transforma de-acuma \u00een muzeu\/ turm\u00e2nd \u00een cear\u0103 botni\u021be mereu.\/ C\u0103ci \u00een str\u0103funduri \u021barna se aude\/\/ Cum geme surd \u0219i urc\u0103-n br\u00e2nci spre noi\/ la ceasul judec\u0103\u021bii tale de apoi (\u201ePalavre\u201d, 26). De\u0219ert\u0103ciune a de\u0219ert\u0103ciunilor, totul devine o imita\u021bie de vindecare, simulacre, pentru a c\u0103ror validare devenim martori mincino\u0219i, complici ai neantului: \u0218i nu mai face coaj\u0103 nici o ran\u0103\/ ci doar o imita\u021bie profan\u0103 (\u201ePalavre\u201d, 20).<br \/>\n\tSentimentul de prea t\u00e2rziu se cump\u0103ne\u0219te cu arari alinuri, proiec\u021bii autoiluzioniste, c\u0103rora numai refuzul capitul\u0103rii definitive din dignitatea de scutier al Venerei \u00eei mai alimenteaz\u0103 elanul, atins, totu\u0219i, de acizii autoironiei: Cum \u0219uier\u0103 \u00een iarb\u0103 coasa, duso,\/ ca \u0219erpii dr\u0103gostindu-se-n trifoi\/ \u0219i cade parc\u0103 cerul peste noi\/ \u00een pliuri verzi, ca iarba ce-am r\u0103pus-o.\/\/ Oh, verile pe care le a\u0219tept\/ S\u0103-mi umble aurii prin stinsa-mi carne,\/ eu care-am pus triste\u021bii ve\u0219nic coarne\/ \u0219i b\u0103tr\u00e2ne\u021bea o tr\u0103geam \u00een piept (\u201eCum \u0219uier\u0103 \u00een iarb\u0103 coasa, duso\u201d).<br \/>\n\tDup\u0103 cutumele (post)trubadure\u0219ti ale amorului profan, se simte mai pu\u021bin amator de a parcurge sinuoasele capricii pe care cochet\u0103ria le dezvolt\u0103 ca pe un ritual de curte: Sco\u021b\u00e2ndu-i nucii miezul fi-va seac\u0103\/ a\u0219a \u0219i tu rotindu-m\u0103-n m\u0103rgele\/ ce-\u021bi \u00eenconjoar\u0103 g\u00e2tul u\u0219urele,\/ m\u0103 la\u0219i pustiu de toate, neagr\u0103 teac\u0103,\/\/ O scorbur\u0103 \u00een care turb\u0103 iele\/ nemaig\u0103sind nimica s\u0103 le plac\u0103 (\u201eO ghionoaie-mi umbl\u0103-n suflet parc\u0103\u201d).<br \/>\n\tCabotineriilor din ars amandi le prefer\u0103 atitudinea cinic-\u00eemp\u0103cat\u0103 a lui Fran\u00e7ois Villon din \u201eBalada gure\u0219ei Margot\u201d: Sunt zilele mai reci, parc-o deriv\u0103\/ ne poart\u0103-n certuri v\u0103lurind amar\/ eu sunt din ce \u00een ce mai solitar,\/ tu e\u0219ti din ce \u00een ce mai colectiv\u0103 (\u201eSunt zilele mai reci, parc-o deriv\u0103\u201d). Sau ca, tot de la poetul-derbedeu \u00een \u201eBalada b\u0103tr\u00e2nei coif\u0103rese\u201d, ceva mai abrupt, insinu\u00e2nd c\u0103, dincolo de racilele caracteriale, m\u00e2ntuirea p\u0103c\u0103toasei rezid\u0103 \u00een aceea de a primi poeme cu dedica\u021bie, ce se vor rostui c\u00e2ndva-ntr-o carte (ars moriendi fa\u021b\u0103 cu ars scribendi): O, iarna visurilor numai rele\/ ce-mi umbl\u0103-n carne cu dorin\u021bi de\u0219arte\/ te voi p\u0103stra nebun \u00een ast\u0103 carte\/ uit\u00e2nd c\u0103 treci candid\u0103 prin bordele.\/\/ Frumoas\u0103 e\u0219ti \u2013 ur\u00e2t\u0103 vei fi, lele!\/ atuncea s\u0103 te v\u0103d cum r\u00e2zi de toate! (\u201eCa iarna care rece n-are mil\u0103\u201d); aici s-ar cuveni o b\u0103gare de seam\u0103 asupra licen\u021belor nu pu\u021bine, dar uneori de o anumit\u0103 striden\u021b\u0103, mai ales c\u0103 presupun oarecari modific\u0103ri de accent sau se bazeaz\u0103 pe asonan\u021be cumva for\u021bate (doliu\/ bigudiu; agresiv\u0103\/ etuv\u0103; clas\u0103\/ nevast\u0103; flintic\/ eretic; profetic\/ nimic; sorocul\/ ologul; Rom\u0103\/ dogm\u0103; palo\u0219ul\/ ro\u0219u; zgard\u0103\/ coad\u0103; comand\u0103\/ sfad\u0103; sitarul\/ canalul; insecte\/ perete, zugravul\/ cadavrul; ora\u0219\/ adida\u0219i; cupoane\/ foame), \u00een ideea c\u0103 un \u201epoeta faber\/ artifex\u201d, cum deseori probeaz\u0103 a fi autorul, le-ar fi putut destul de lesne evita, f\u0103r\u0103 numai dac\u0103 nu cumva, la cap\u0103tul acestor licen\u021be, vizeaz\u0103 un masterat.<br \/>\n\tCu o tragic\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 a limitelor caracteriale \u0219i, mai ales, biologice, George Lixandru ofer\u0103, cu superbie, \u0219i magnanimitate, \u0219i ironie, \u201espa\u021biu vital\u201d cuplurilor de \u00eendr\u0103gosti\u021bi (mai naivi) ce vor mai fi s\u0103 se perinde: Suntem noi doi pastilele cu care\/ ne vindec\u0103m la modul reciproc,\/ s\u0103 facem, deci, iubito, cu noi troc\/ \u0219i s\u0103-i aducem lumii alinare.\/\/ Sub soarele iubirii este loc\/ singur\u0103t\u0103\u021bii voastre viitoare (\u201eSingur\u0103t\u0103\u021bi \u00eentre dou\u0103 v\u00e2rste\u201d). O etern\u0103 pierdere este  mascat\u0103 de spiritul negociator\/ precupe\u021b \u00een care, \u0219i dac\u0103 \u201emai d\u0103 jup\u00e2nul, mai las\u0103 st\u0103p\u00e2nul\u201d, perdantul se uit\u0103 \u00een oglind\u0103, dar nu este sigur c\u0103 se recunoa\u0219te (perfect), pare a mai avea dubii: E lumea asta un ciudat pomelnic\/ de p\u0103r\u0103siri \u0219i-ntoarceri efemere,\/ e bucurie doar dup\u0103 durere\/ \u0219i toate-s un s\u0103lciu drapaj sfielnic.\/\/ Ba ne iube\u0219te via\u021ba, ba ne-njur\u0103\/ \u0219i din ce-avem ne\u00eencetat ne fur\u0103 (\u201eDuplicitara via\u021b\u0103\u201d).<br \/>\n\tCondi\u021bia de abonat la ghinion  o m\u0103rturise\u0219te franc, \u00een limbaj \u201eplebeu\u201d, f\u0103r\u0103 false precau\u021bii, este cumva seniorial \u00een felul lui Emil Botta (c\u00e2nd declara cu aer de edict: \u201eNoi, Stan P\u0103\u021bitul&#8230;\u201d): Io nu-s ca al\u021bii sub\u021bire la belele\/ ba-s chiar mai pricopsit, cu ceva stare,\/ nu scap de una c\u0103 m\u0103-nfig mai tare\/ \u00een labirintul altei tinichele (\u201ePalavre\u201d, 1). Nu este dezam\u0103git; unei lumi unde modestia nu pre\u021buie\u0219te nici c\u00e2t o ceap\u0103 degerat\u0103, \u00eei d\u0103, f\u0103r\u0103 menajamente, goliardic, cu tifla:    N-am \u00eenv\u0103\u021bat nimic din c\u00e2te-am tras.\/ m-am mul\u021bumit s\u0103 \u0219lefui c\u00e2te-un os\/ \u0219i searb\u0103dul, c\u00e2ine\u0219tele meu ros\/ m-a dat mereu \u00een urm\u0103 cu un pas (\u201ePalavre\u201d, 2); fiindc\u0103, ra\u021biune suficient\u0103, te \u00eenve\u021bi cu soarta \u0219i etichetele ce \u021bi se lipesc precum \u021biganul cu sc\u00e2nteia: \u00cencet, \u00eencet, se intr\u0103 chiar frivol\/ \u00een pielea personajului, \u00een rol (\u201eRoluri\u201d). De aici un soi de beatitudine (\u00een vecin\u0103tate cu aceea a numitului Serghei Esenin: Binecuv\u00e2ntat s\u0103 fie deci\/ C\u0103 tr\u0103iesc \u0219i c\u0103 m\u0103 duc spre moarte sau a lui Ion Nicolescu: Pu\u0219culi\u021ba mea de zile\/ Se gole\u0219te f\u0103r\u0103 gre\u0219\/ Se pare c\u0103 p\u00e2n-la urm\u0103\/ Am s\u0103-mi fac cadou un le\u0219), George Lixandru este fericit de a fi fost poet (poate \u0219i boem!), a\u0219a cum al\u021bii mul\u021bumeau zeilor c\u0103 s-au n\u0103scut greci, iar nu barbari: Eu oi plodi poem dup\u0103 poem\/ dup\u0103-un orar anume, sfinte cicle,\/ s-or str\u00e2nge-n juru-mi mii \u0219i mii de sticle\/ ca un ciudat \u0219i-mpestri\u021bat harem (\u201ePalavre\u201d, 30).<br \/>\n\tVoi \u00eemprumuta, dintr-o \u201eplanet\u0103 de poet\u201d a lui Gheorghe Istrate, observa\u021bia: Un cer moral \u0219i etic deschide \u0219i \u00eenchide altarele acestei poezii \u201evetuste\u201d, \u00een\u021belesul deplin \u0219i nobil al poftei de a conserva lirismul \u00een sonicitatea lui clasic\u0103 \u00een care a fost exersat secole de-a r\u00e2ndul, cum \u0219i un sonet selectat de regretatul nostru maestru \u0219i prieten: Ne spune cineva cine mai moare\/ fiinc\u0103 noi nu vom putea, nicic\u00e2nd,\/ decapita\u021bi ne suferim pe r\u00e2nd\/ \u0219i nu mai \u0219tim cine pe cine doare.\/\/ Un joc ciudat: un cap f\u0103r\u0103 picioare,\/ \u00eendep\u0103rtat de trupul lui pesemne,\/ trecea pe drum f\u0103c\u00e2nd cu ochii semne\/ \u0219i ne-ntreba dac\u0103 nu \u0219tim ce-l doare.\/\/ Trupul acuz\u0103 capul ce nu-l are,\/ iar capul spune doar despre tulpin\u0103,\/ un joc periculos cu mult\u0103 vin\u0103\/ e-n acest vis ce somnul \u00eel tresare!\/\/ E un blestem ca s\u0103 nu \u0219tim nicicum\/ nici t\u00e2lcul lui nici ceea ce v\u0103zum! (\u201eCeea ce doare\u201d).<\/p>\n<p><strong><br \/>\nFAPTE CULTURALE<\/strong><\/p>\n<p><em><strong>ECOURI\u2026.<\/strong><\/em><\/p>\n<p><strong>Liviu Ioan Stoiciu laureat al premiului Eminescu, edi\u021bia a XXVIII-a <\/strong><\/p>\n<p>Liviu Ioan Stoiciu, membru al Filialei Bucure\u0219ti-Poezie a Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia a fost laureat cu Premiul Na\u021bional de Poezie \u201eMihai Eminescu\u201d.<br \/>\n\u00cen acest an Liviu Ioan Stoiciu a mai primit Premiul FestLit la Cluj \u0219i \u201eCununa de Lauri\u201d a Turnirului poetic de la Alexandropolis.<br \/>\nCalde felicit\u0103ri colegului nostru!<\/p>\n<p>*<br \/>\nPoetul Liviu Ioan Stoiciu a fost desemnat, mar\u0163i sear\u0103, laureat al Premiului Na\u0163ional de Poezie &#8222;Mihai Eminescu&#8221; pentru Opera Omnia, \u00een cadrul unei gale speciale care a avut loc la Casa Tineretului din municipiul Boto\u015fani.<br \/>\nEl a devenit astfel cel de-al 28-lea laureat al celui mai mare premiu de poezie din Rom\u00e2nia, decizia fiind luat\u0103 de un juriu condus de pre\u015fedintele Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia, Nicolae Manolescu.<br \/>\nMarele premiu i-a fost \u00eenm\u00e2nat c\u00e2\u015ftig\u0103torului de   viceprimarul Boto\u015faniului, Marian Murariu. &#8222;Nu merit, dar m\u0103 bucur. Toat\u0103 via\u0163a m-am considerat un outsider. A\u015fa am v\u0103zut eu c\u0103 sunt privit. Am avut critici, am critici care m\u0103 contest\u0103, cu jum\u0103tate de gur\u0103 sau cu gura plin\u0103, dar&#8230; m\u0103 rog. Motiv s\u0103 r\u0103m\u00e2n la aceea\u015fi impresie c\u0103 sunt un outsider, chiar dac\u0103 primesc marele premiu absolut extraordinar la Boto\u015fani. Crede\u0163i-m\u0103, sunt comple\u015fit!&#8221;, a afirmat Stoiciu dup\u0103 \u00eenm\u00e2narea premiului.<br \/>\n&#8222;P\u00e2n\u0103 la ultimele versuri, Liviu Ioan Stoiciu s-a dovedit c\u0103 poate r\u0103m\u00e2ne acela\u015fi poet de \u00eenalt\u0103 clas\u0103, o voce nescris\u0103 \u00een catalogul poeziei celei mai bune, celei mai expresive \u015fi celei mai reprezentative nu numai a genera\u0163iei sale, ci \u015fi a literaturii rom\u00e2ne \u00een general&#8221;, a spus profesorul universitar Ion Pop, membru al juriului de acordare a premiului.<br \/>\nPentru marele premiu au mai fost nominaliza\u0163i poe\u0163ii Matei Vi\u015fniec, Constantin Ab\u0103lu\u0163\u0103, Nichita Danilov, Ovidiu Genaru, Ioan Moldovan \u015fi Ioan Es. Pop.<br \/>\nPe l\u00e2ng\u0103 trofeu, Liviu Ioan Stoiciu a intrat \u00een posesia unui premiu sus\u0163inut \u00een integralitate din bugetul local al municipiului Boto\u015fani, dar \u015fi a titlului de cet\u0103\u0163ean de onoare al municipiului Boto\u015fani.<br \/>\n                            (publicat de Horia G\u00e2rbea pe<br \/>\n                                site-ul Filiala Bucuresti- poezie)<\/p>\n<p>                           ***<br \/>\n<strong>Premiul Na\u0163ional de Poezie \u201eMihai Eminescu\u201d pentru Opera Omnia 2019<br \/>\nCel mai mare premiu pentru al doilea clasat\u2026<br \/>\n<em>sau<\/em> Premii mari pentru poe\u021bi mici<\/strong><\/p>\n<p>Premiul Na\u0163ional de Poezie \u201eMihai Eminescu&#8221; pentru Opera Omnia a fost acordat \u00een acest an nu primului clasat, poetul Constantin Ab\u0103lu\u0163\u0103, care a primit cele mai multe voturi din partea juriului, ci poetului de pe locul al doilea, Liviu Ioan Stoiciu, care a fost de acord s\u0103 \u00eel ridice \u00een locul favoritului.<br \/>\nMotivul pentru care primul ales al juriului, Constantin Ab\u0103lu\u0163\u0103, nu a primit marele trofeu a fost acela c\u0103 nu s-a putut prezenta, din cauza s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii \u0219ubrede, la festivitatea de premiere. A\u0219a \u00eenc\u00e2t el a trebuit s\u0103 restituie suma de 35.000 de lei deja primit\u0103 po\u0219tal pentru premiu.<br \/>\nPremiul a fost acordat de Funda\u0163ia Cultural\u0103 \u201eHyperion-Caiete Boto\u015f\u0103nene\u201d, av\u00e2nd ca parteneri Prim\u0103ria Municipiului Boto\u015fani, Consiliul Local Boto\u015fani, Teatrul \u201eMihai Eminescu\u201d Boto\u015fani \u0219i Uniunea Scriitorilor din Rom\u00e2nia.<br \/>\nFestivalul \u015fi Premiul Na\u021bional \u201eMihai Eminescu\u201d nu sunt organizate de Uniunea Scriitorilor din Rom\u00e2nia, de\u0219i juriul care, \u00een data de 15 ianuarie 2019, a decis acordarea premiului poetului Constantin Ab\u0103lu\u0163\u0103 \u0219i mai apoi lui L.I. Stoiciu a fost condus de pre\u015fedintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu. Din juriu au mai f\u0103cut parte Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Ioan Holban, Mircea A. Diaconu, Al. Cistelecan.<br \/>\nLa Boto\u0219ani, de ziua Eminescului, au fost nominaliza\u0163i \u00een acest an poe\u0163ii Constantin Ab\u0103lu\u0163\u0103, Liviu Ioan Stoiciu, Matei Vi\u015fniec, Nichita Danilov, Ovidiu Genaru, Ioan Moldovan \u015fi Ioan Es. Pop.<br \/>\n\u201eNu merit, dar m\u0103 bucur. Toat\u0103 via\u0163a m-am considerat un outsider. Am critici care m\u0103 contest\u0103\u2026\u201d, a declarat, \u00eentre altele, Stoiciu, pe scen\u0103, \u00een fa\u021ba camerelor de luat vederi.<br \/>\nStoiciu s-a evaluat foarte bine \u2013 nu merit\u0103 acest premiu, pentru c\u0103 poezia pe care o scrie nu este, pur \u0219i simplu, o poezie de premiu. Iat\u0103 ce declar\u0103 el despre calitatea poeziei sale \u00een interesanta revist\u0103 Expres cultural (nr. 3, martie 2017), unde are rubric\u0103 permanent\u0103:<br \/>\n\u201eN-am nicio re\u021bet\u0103 de \u00abcarte bun\u0103\u00bb. Personal, m\u0103 dau cu capul de pere\u021bi s\u0103 g\u0103sesc o \u00abformul\u0103 de carte\u00bb. Am tot m\u0103rturisit: eu scriu spontan \u0219i scriu numai pentru sertar, de aceea nu am nicio presiune atunci c\u00e2nd scriu, scriu slab, cel mai adesea m\u0103 repet exasperant, rar pot s\u0103 aleg un poem bun, care s\u0103 fi rezistat \u00een timp. Pentru o carte, normal c\u0103 dau buzna peste poemele din sertar (\u2026), le recitesc \u0219i constat c\u0103 e dezastru, n-am ce s\u0103 pun deoparte\u2026 \u00cen aceast\u0103 situa\u021bie sunt \u0219i azi, motiv s\u0103 intru \u00een depresie. Ratez apari\u021bia unui nou volum de versuri. (\u2026). Totu\u0219i, am 67 de ani, poate e cazul s\u0103 pun uneltele \u00een cui, dac\u0103 \u00een sertar am numai maculatur\u0103. Suf\u0103r enorm c\u0103 am pierdut vremea scriind versuri care nu-mi mai spun nimic la recitire.\u201d<br \/>\nDar dac\u0103 Stoiciu scrie at\u00e2t de slab, dac\u0103 el recunoa\u0219te c\u0103 \u201eam pierdut vremea scriind versuri care nu-mi mai spun nimic la recitire\u201d, cum este totu\u0219i posibil ca el s\u0103 ob\u021bin\u0103 premiul care este considerat, \u00een general, ca fiind cel mai important premiu ce se acord\u0103 la noi pentru poezie?! Sau, dac\u0103 acest premiu se acord\u0103 unui poet at\u00e2t de modest ca Stoiciu, atunci el nici nu mai poate s\u0103 fie un premiu at\u00e2t de important.<br \/>\nOrice om de litere care cite\u0219te \u0219i se pricepe c\u00e2t de c\u00e2t la poezie \u0219tie c\u0103 dintre poe\u021bii nominaliza\u021bi pentru acest premiu Stoiciu este cel mai slab (sau singurul!). \u0218i atunci, cum este totu\u0219i posibil ca un astfel de poet s\u0103 ob\u021bin\u0103 marele premiu?! Iat\u0103 o enigm\u0103 pe care genera\u021biile viitoare o vor dezlega, dac\u0103 nu vor uita cumva cu totul de anomaliile premiilor literare de ast\u0103zi.<br \/>\nP\u00e2n\u0103 atunci, r\u0103m\u00e2ne ca Liviu Ioan Stoiciu s\u0103 se bucure de cei 35.000 de lei, adic\u0103 aproximativ 7500 de euro, primi\u021bi pentru premiu, iar poezia rom\u00e2n\u0103 s\u0103 se recunoasc\u0103 p\u0103c\u0103lit\u0103 \u0219i de aceast\u0103 dat\u0103&#8230;<br \/>\nP.S. 1. Dup\u0103 scrierea celor de mai sus, primesc de la un prieten mai multe l\u0103muriri legate de Premiul Eminescu, culese din gr\u0103dina mare a internetului.<br \/>\nCristian Cosma, pe Facebook: \u201eP\u00e2n\u0103 acum, repet ca s\u0103 se \u0219tie, Nora Iuga e singurul poet care a avut curajul s\u0103 spun\u0103 c\u0103 va refuza (\u00eenc\u0103 din 2007 a afirmat asta!) acest premiu emblematic pentru caracterul \u0219i palmaresul local al scriitorului rom\u00e2n.\u201d<br \/>\nComentariu \u0218tefan Agopian: \u201eExplica\u021bia e simpl\u0103: poetul a explicat c\u0103 nu poate fi prezent la Boto\u0219ani, din motive de boal\u0103. Nici la Premiul Nobel nu se retrag banii, dac\u0103 nu te prezin\u021bi la Stockholm. \u0102ia de la Boto\u0219ani sunt mai ai dracului!\u201d<br \/>\n\u00cen Cotidianul (www.cotidianul.ro) din 19 ianuarie, R.C. semneaz\u0103 un scurt articol \u00een care putem citi urm\u0103toarele:<br \/>\n\u201eIe\u0219it c\u00e2\u0219tig\u0103tor al Premiului Eminescu pe 2019, conform op\u021biunii juriului, cu banii aferen\u021bi trofeului vira\u021bi \u00een contul personal, 31.000 lei,  poetul Constantin Ab\u0103lu\u021b\u0103 a fost scos abuziv din pozi\u021bia \u00een care se afla, \u00een ultimul moment, pe motiv c\u0103 este foarte bolnav \u0219i nu s-a putut deplasa la festivitatea de decernare.<br \/>\nPremiul Eminescu este sus\u021binut din bani publici, ai C.J. Boto\u0219ani, la fel activitatea juriului al c\u0103rui pre\u0219edinte este, de aproape 15 ani ne\u00eentrerup\u021bi, Nicolae Manolescu, de numele c\u0103ruia se leag\u0103 mai multe scandaluri \u00een lumea literar\u0103, inclusiv cele privind decernarea Premiului Eminescu contrar votului.<br \/>\nContactat de redac\u021bia \u00abCotidianul\u00bb, poetul Constantin Ab\u0103lu\u021b\u0103 a confirmat informa\u021biile ap\u0103rute \u00een spa\u021biul public.\u201d<br \/>\nPS. 2. O bun\u0103 parte din informa\u021biile prezente \u00een acest articol sunt confirmate de mediafax.ro, din 21 ianuarie 2019.<br \/>\n                                                           Virgil DIACONU<\/p>\n<p>                              ***<\/p>\n<p><strong>CONTROVERSE: Premiul Eminescu 2019, acordat poetului care a ie\u015fit pe locul doi \u00een voturile juriului. Organizatorii \u00eei cer c\u00e2\u015ftig\u0103torului ini\u0163ial \u00eenapoi cei 7.500 de euro primi\u0163i<\/strong><\/p>\n<p>Premiul \u201eMihai Eminescu\u201d pe 2019 a fost acordat poetului de pe locul al doilea \u00een voturile juriului, iar cei 7.500 de euro trimi\u015fi celui care c\u00e2\u015ftigase ini\u0163ial, f\u0103r\u0103 s\u0103 poat\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la premiere, au fost ceru\u0163i \u00eenapoi de organizatori, care au spus c\u0103 regulamentul cere prezen\u0163a la ceremonie.<br \/>\nLa scurt timp dup\u0103 ce s-au stins ecourile festivit\u0103\u0163ii, au ap\u0103rut primele semne c\u0103 nici \u00een acest an acordarea premiului nu este ferit\u0103 de controverse. Unul dintre poe\u0163ii nominaliza\u0163i, Constantin Ab\u0103lu\u0163\u0103, primise deja \u00een cont cei 35.000 de lei (aproximativ 7.500 de euro), banii ce se cuveneau c\u00e2\u015ftig\u0103torului, c\u00e2nd organizatorii au constatat c\u0103 regulamentul \u00eei \u00eempiedic\u0103 s\u0103 acorde distinc\u0163ia unui autor care nu este prezent la ceremonie.<br \/>\n                                     (Surs\u0103: Mediafax)<\/p>\n<p><strong><br \/>\nElisabeta IOSIF<\/strong><\/p>\n<p><strong>Jurnali\u0219ti ilu\u0219tri, scriitorii celebri de mai t\u00e2rziu &#8211; epoca interbelic\u0103 \u2013<\/strong><\/p>\n<p>       \u00centr-un secol de existen\u021b\u0103 \u0219i activitate ne\u00eentrerupt\u0103,  Uniunea Ziari\u0219tilor Profesioni\u0219ti din Rom\u00e2nia a demonstrat utilitatea sa public\u0103, mereu  \u00een slujba societ\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti.<br \/>\n        La \u00eenceputul fiec\u0103rui an ne reamintim  chemarea aparte pe care a avut-o Eminescu \u00een epoca sa, de for\u021ba sa jurnalistic\u0103. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 \u0219i atunci c\u00e2nd era inspector \u0219colar, inspect\u00e2nd 159 de \u0219coli de dou\u0103 ori pe an, publica  la revistele vremii problemele ivite \u00een zona \u0219colar\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00eendrepte unele nereguli. At\u00e2tea condeie care luau atitudine au fost recunoscute \u00een epoca sa. S\u0103 nu uit\u0103m \u0219i de marii gazetari care i-au urmat, demonstr\u00e2nd c\u0103 ,,Nu se poate scrie istoria Rom\u00e2niei f\u0103r\u0103 istoria presei\u201d,  cum afirma academicianul R\u0103zvan Teodorescu. Talenta\u021bii jurnali\u0219ti au fost sau au devenit scriitori renumi\u021bi. Ca \u0219i Eminescu ei \u0219i-au \u00eenmuiat pana \u00een sentimente de indignare, de exasperare. Atunci, c\u00e2nd c\u0103utau adev\u0103rul, se sus\u021bineau \u00een renumite cotidiene sau erau chiar ei ,,f\u0103c\u0103torii\u201d de ziare \u00een care luptau cu nedreptatea. Dar asta nu \u00eensemna c\u0103 nu aveau dispute. De cele mai multe ori  se desp\u0103r\u021beau prieteni, respect\u00e2nd punctul de vedere al celuilalt. Erau spirite ascu\u021bite dar valoarea lor scriitoriceasc\u0103, chiar dac\u0103 \u00ee\u0219i ar\u0103tau ironia sau sarcasmul fa\u021b\u0103 de un confrate, nu se transforma \u00een ur\u0103. A\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpla, cu unele excep\u021bii, \u00een perioada interbelic\u0103, atunci, c\u00e2nd s-au format o parte dintre jurnali\u0219tii ilu\u0219tri ai epocii, \u00een acela\u0219i timp, mari scriitori. Mul\u021bi au r\u0103mas \u00een istorie \u0219i printr-o vorb\u0103 de duh sau printr-o fraz\u0103 de neuitat. Dar \u0219i prin opere memorabile. \u0218i nu numai.<br \/>\n       Exemplul lui Eminescu r\u0103m\u00e2ne unic \u0219i incomparabil, prin concep\u021bii impun\u0103toare \u0219i irepro\u0219abil\u0103 \u021binut\u0103 etic\u0103, o ,,fericit\u0103 simbioz\u0103 a esteticului cu eticul.\u201d Eminescu ne-a creat limba, Arghezi, \u00eent\u00e2iul dup\u0103 Eminescu, a f\u0103cut din ea un spectacol\u201d, spunea Ion Caraion. \u0218i Arghezi a fost un fenomen irepetabil, ob\u021bin\u00e2ndu-\u0219i dreptul de a moraliza, avea postur\u0103 de pamfletar, era un ziarist caustic, folosind  for\u021ba verbului, cunoa\u0219terea am\u0103nun\u021bit\u0103 a anatomiei limbii rom\u00e2ne, pentru care  a mai \u00eentemeiat o dat\u0103 limba rom\u00e2n\u0103\u201d sublinia Ion Caraion, unul dintre exege\u021bii poeziei argheziene. Avea rubric\u0103 la Timpul, cu redac\u021bia \u00een S\u0103rindar  \u0219i la ziarul Ecoul, scosese zilnic, ani la r\u00e2nd ,,Bilete de papagal\u201d, unde au debutat zeci de poe\u021bi cunoscu\u021bi, iar cititorii \u00eel \u00eent\u00e2lneau la \u201dContemporanul\u201d \u0219i la ,,Gazeta literar\u0103\u201d. \u0218i totu\u0219i era atacat de Nicolae Iorga, atunci c\u00e2nd \u201damnarele lui de odinioar\u0103 nu mai sc\u0103p\u0103rau sau de M. R. Paraschivescu. Ei continuau s\u0103 vorbeasc\u0103, Arghezi asculta privind \u0219i privea t\u0103cut, izbucnind din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, spun\u00e2nd despre  Nicolae Iorga c\u0103 este ,,un mare om de stat \u0219i de \u0219ezut\u201d, iar pe M.R.P. nu-l scotea din ,,cioar\u0103\u201d, referindu-se \u0219i la volumul s\u0103u ,,C\u00e2ntice \u021big\u0103ne\u0219ti\u201d. \u00cen cele din urm\u0103, istoricul Nicolae Iorga, supranumit ,,Apostolul\u201d, ziaristul, considerat demolatorul poeziei argheziene, a realizat valoarea \u0219i talentul lui Arghezi. Poetul, care devenise un fenomen inconfundabil, \u0219tia s\u0103-\u0219i apere colegii. El este mereu pomenit cu o replic\u0103 r\u0103mas\u0103 din epoc\u0103:  ,,de, ideile evolueaz\u0103 sub condei\u201d, fraz\u0103 cu care ap\u0103r\u0103 un gazetar de valoare aflat \u00een instan\u021b\u0103.<br \/>\n       M-a fascinat  \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 toat\u0103 perioada anilor *30, plin\u0103 de condeie impun\u0103toare, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een pu\u021bine epoci, cu muta\u021bii \u0219i metamorfoze intelectuale, personalit\u0103\u021bi complexe, ie\u0219ind din comodele tipare ale obi\u0219nuitului. Erau at\u00e2t ziari\u0219ti virulen\u021bi, polemi\u0219ti sau anali\u0219ti incomozi, c\u00e2t \u0219i talenta\u021bi poe\u021bi sau romancieri, o genera\u021bie t\u00e2n\u0103r\u0103 care a dat o parte dintre scriitorii clasici de mai t\u00e2rziu. Ei conduceau sau aveau rubrici la cotidiene renumite, cum era ,,Reporter\u201d, unde N.D. Cocea veghea \u0219i ca director dar \u0219i ca analist la rubrica politic\u0103, f\u0103c\u00e2nd un tablou al societ\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti din acea perioad\u0103, atac\u00e2nd incultura, brutalitatea individului,  sus\u021bin\u00e2nd al\u0103turi de Pericle Martinescu, Octav \u0218ulu\u021biu, c\u0103r\u021bile ap\u0103rute, fiind cronicari literari aprecia\u021bi, apoi ,,Facla\u201d, considerat\u0103\u201d un mic centru magnetic\u201d. Al\u021bi gazetari conduceau sau scriau cronici \u00een revistele literare \u0219i de opinie, cum era ,,Revista scriitoarelor rom\u00e2ne\u201d condus\u0103 de Aida Vrioni, Agata Grigorescu, Hortensia Papadat Bengescu, Margareta Miller, urm\u0103rind evolu\u021bia scrisului feminin.<br \/>\n           Unii dintre jurnali\u0219ti, scriitori ai epocii interbelice se \u00eent\u00e2lneau la Cap\u0219a sau la alt\u0103  boem\u0103 literar\u0103. Era un cadru \u00een care se ironizau, se atacau cu replici acide \u0219i de neuitat. Printre ei: Ion Minulescu, N.D. Cocea,  Ion Barbu,  Damian St\u0103noiu, Sidonia Dr\u0103gu\u0219anu, Sergiu Dan, dar mai de temut era Eugen Ionescu, care r\u0103sturnase toate estim\u0103rile, citez: ,,La Cezar Petrescu, m\u0103rturisesc, nu \u00eemi amintesc s\u0103 fi \u00eent\u00e2lnit la vreun alt scriitor rom\u00e2n un mai acut sim\u021b al triste\u021bii, al p\u0103catului. Nici \u00een ,,Duminica orbului\u201d \u2013 nu e o dram\u0103 de voin\u021be, de conflicte de ciocniri, ci numai de c\u0103deri sau rat\u0103ri. Oamenii lui Cezar Petrescu sunt oamenii cei mai \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tori, care se distrug unii pe al\u021bii, cei mai demoraliza\u021bi, urm\u0103ri\u021bi de o fatalitate tragic\u0103 pe care o merit\u0103.\u201d Sau o alt\u0103 tu\u0219\u0103 critic\u0103: ,,Ionel Teodoreanu, frumosul romancier sentimental este \u00eenlocuit ast\u0103zi de Mircea Eliade, romancier filosofic, mai mult sau mai pu\u021bin frumos, de\u0219i tot at\u00e2t de liric, de sentimental. Ionel Teodoreanu este victima lui.\u201d D\u00e2ndu-i o replic\u0103 lui Eugen Ionescu, renumitul jurnalist, poetul  Sa\u0219a Pan\u0103, sub titlul cronicii ,,Sadismul adev\u0103rului\u201d  \u00eei  caracterizeaz\u0103 opiniile destul de dur: ,,sunt aflate sub automatism psihologic, constituind tehnica \u0219i metoda suprarealismului. Vr\u00e2nd s\u0103 sfarme logica, sentimentele \u0219i canoanele, nu s-a ridicat peste ele c\u0103tre spirit, ci a c\u0103zut \u00een st\u0103p\u00e2nirea for\u021belor obscure ale subcon\u0219tientului. Eliberarea nu se va petrece \u00een spirit, ci tocmai \u00een materie.\u201d A\u0219 mai aminti de un alt reprezentant al acestei  perioade: tumultosul \u021au\u021bea, c\u0103ruia i se ceruse s\u0103 sus\u021bin\u0103 o rubric\u0103 la un cotidian renumit. Cu gesturi \u0219i r\u0103spunsuri repezite, \u021au\u021bea i-a comunicat: ,,Eu de-abia \u00eemi duc boema mea literar\u0103 \u0219i s-o mai \u021bin \u00een c\u00e2rc\u0103 \u0219i pe-a dumitale?\u201d<br \/>\n     La  \u00eenceputul anilor *30 Eugen Lovinescu scrie un volum intitulat ,,Memorii\u201d,  \u00een care fiecare scriitor este prins, \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at \u00een c\u00e2teva cuvinte. Autorul, critic literar, cu un sur\u00e2s benevol d\u0103 fiec\u0103rei personalit\u0103\u021bi din carte c\u00e2te o porecl\u0103, o caracterizare, care a tr\u0103it mai mult dec\u00e2t opera: Nicolae Iorga ,,E st\u00e2lpul de foc premerg\u0103tor, care mistuie tot \u00een cale\u201d. N-am citit o fraz\u0103 mai succint\u0103 pentru caracterizarea unei personalit\u0103\u021bi, care a \u00eencercat s\u0103-l ,,mistuie\u201d pe Tudor Arghezi. Dar memorabil\u0103 mi se pare \u0219i concluzia plin\u0103 de spirit a cititoarei volumului, de data aceasta a scriitoarei Margarett  Miller \u2013 Verghi: ,,\u00cen Memorialul s\u0103u Eugen Lovinescu a f\u0103cut din literatur\u0103 un soi de Muntele Athos, unde picior de femeie nu pare s\u0103 fi c\u0103lcat pe acolo \u2013 nici m\u0103car o pisicu\u021b\u0103\u201d&#8230; Nimic nu sc\u0103pa marilor spirite interbelice.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nTudor CICU <\/strong><br \/>\n<a href=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/11\/cicu-1-e1606220436759.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/11\/cicu-1-285x300.jpg\" alt=\"\" width=\"285\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-12256 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 285px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 285\/300;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/11\/cicu-1-285x300.jpg\" alt=\"\" width=\"285\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-12256\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>de ce se \u00eempu\u0219c\u0103 p\u0103s\u0103rile?<\/strong><\/p>\n<p>cum se deschidea mai larg fereastra<br \/>\ncopilul auzea un fel de fo\u0219net al frunzelor<br \/>\n\u0219i numai c\u00e2ntecul p\u0103s\u0103rilor \u00een dep\u0103rtare.<br \/>\ntocmai pe acesta \u0219i l-ar fi dorit<br \/>\nc\u00e2nd clopotul bisericii din sat acoperea totul a jelanie.<br \/>\n\u201etat\u0103 ce este poezia?\u201d a \u00eentrebat<br \/>\n\u201ecred c\u0103 e o pas\u0103re care zboar\u0103 de la lun\u0103 la p\u0103m\u00e2nt<br \/>\npe care nimeni n-a v\u0103zut-o<br \/>\ndar o v\u00e2neaz\u0103 prin p\u0103duri \u0219i izvoare ale \u00eendoielii<br \/>\nprin stepele ori mun\u021bii celor patru z\u0103ri<br \/>\nspre mirarea trec\u0103torilor, cei cu arcul de aur \u201d<br \/>\na spus tat\u0103l<br \/>\nde\u0219i vedea \u0219i el c\u0103 mai \u00eent\u00e2i p\u0103s\u0103rile trec prin nori<br \/>\nsalt\u0103 deasupra mun\u021bilor \u0219i apoi st\u00e2rnesc frunza p\u0103durii.<br \/>\ncopilul z\u00e2mbea<br \/>\n\u00eencerca s\u0103 se ca\u021bere f\u0103r\u0103 piroane \u015fi f\u0103r\u0103 fr\u00e2nghii<br \/>\n\u00een piscul mun\u021bilor pentru a le vedea mai de aproape<br \/>\n\u015fi uneori se trezea \u00een aer<br \/>\ncrucificat printre nori.<br \/>\nmama i-a spus c\u0103 poezia e un car<br \/>\n\u00een care b\u0103ie\u021bi \u0219i fete de la ei din sat<br \/>\nau pornit spre poiana z\u00e2nelor<br \/>\npentru a \u00eempleti coroni\u021be din flori de c\u00e2mp.<br \/>\ntoate cotloanele p\u0103durii<br \/>\nau fost r\u0103scolite<br \/>\nla fiecare r\u0103scruce copilul s-a oprit s\u0103 asculte,<br \/>\ndar carul mamei nu era nic\u0103ieri.<br \/>\na \u00eentrebat p\u0103s\u0103rile tat\u0103lui<br \/>\n\u0219i p\u0103s\u0103rile au promis<br \/>\nc\u0103 se vor aduna la un loc \u015fi vor c\u0103uta \u0219i ele<br \/>\ndar carul tot nu s-a z\u0103rit.<br \/>\nbunicul la care a fugit \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103<br \/>\ndup\u0103 ce a tras un fum din lulea<br \/>\ni-a zis c\u0103 poezia e un fel de m\u00e2nz \u00eenaripat.<br \/>\nodat\u0103 a venit \u0219i la el s\u0103-l m\u00e2ng\u00e2ie<br \/>\ns\u0103-i \u0219tearg\u0103 sudoarea \u0219i s\u0103-l \u00eencurajeze s\u0103 stea pe picioare<br \/>\n\u00ee\u0219i aminte\u0219te \u0219i-acum cum ningea<br \/>\n\u0219i cu inima str\u0103puns\u0103 de tr\u0103dare<br \/>\n un \u00eenger mic aprindea cu o f\u0103clie candela cerului.<br \/>\nse purta cu el de parc\u0103 bunicul era m\u00e2nzul lui.<br \/>\ns\u0103 zboare spre acesta, acolo sus, s\u0103-i mai spun\u0103<br \/>\ncum e s\u0103 adormi \u00een sufletul unei p\u0103s\u0103ri era prea t\u00e2rziu.<br \/>\n\u00een icoana unde El era crucificat \u0219i se ruga sear\u0103 de sear\u0103<br \/>\np\u0103s\u0103rile, \u00een fundal, deveniser\u0103 agitate<br \/>\npoate unde ap\u0103ruse ea \u00een via\u021ba lui \u0219i i-a spus:<br \/>\n\u201easear\u0103 luna mi-a fugit din bra\u021be<br \/>\nc\u00e2nd am vrut s\u0103-\u021bi cuprind trupul de pas\u0103re\u201d.<br \/>\n\u201ete cunosc, e\u0219ti poet, de altfel \u0219i plopii<br \/>\nstr\u0103jeri neclinti\u021bi te salut\u0103\u201d\u2026<br \/>\na \u021binut el s\u0103 o \u00eentrebe \u0219i pe ea \u201ece e poezia?\u201d<br \/>\n\u201evezi? uit\u0103-te \u00een ad\u00e2ncul ochilor mei<br \/>\na\u0219a sunt acum.<br \/>\n\u00eentre visare \u0219i timp \u0219i dincolo \u0219i poezie\u201d<br \/>\n\u0219i \u00eentre zilele acestea mici \u0219i doar uneori,<br \/>\nmai deschide el fereastra c\u0103ut\u00e2nd mereu alte r\u0103spunsuri:<br \/>\n\u201ece valoare are un om dac\u0103 doar p\u0103s\u0103rile<br \/>\nau r\u0103mas \u00een tablou s\u0103-i smulg\u0103 Lui, piroanele&#8230;<br \/>\natunci, de ce se \u00eempu\u0219c\u0103 p\u0103s\u0103rile, tat\u0103? ar fi strigat.<br \/>\nai lui nu mai sunt, p\u0103s\u0103rile \u00een aer<br \/>\nau amu\u021bit \u0219i peste p\u0103dure cineva a aruncat gresia.<br \/>\ncandela cerului lic\u0103re\u0219te acum tare departe<br \/>\ndoar uneori cu ceva ce seam\u0103n\u0103 a fericire.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Lucian M\u0103n\u0103ilescu cochilia Nu mai \u00eenva\u0163\u0103 nimeni arta samurailor, &#8211; nobila art\u0103 de a muri &#8211; se moare pur \u015fi<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13487"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13487"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13487\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13488,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13487\/revisions\/13488"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13487"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13487"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13487"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}