{"id":13397,"date":"2021-02-03T10:53:04","date_gmt":"2021-02-03T07:53:04","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13397"},"modified":"2021-02-03T10:57:32","modified_gmt":"2021-02-03T07:57:32","slug":"de-ai-nostri-victor-frunza-lehamitea-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13397","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! – Victor Frunz\u0103 – Lehamitea (2)"},"content":{"rendered":"

,,VIERMELE \u00ceN M\u0102R”<\/strong><\/p>\n

Subiect de articol. Lenin s-a \u00eentors \u00een Rusia pentru ,,a da lovitura” bol\u0219evic\u0103, av\u00e2nd bani \u0219i un tren pus la dispozi\u021bie de guvernul german, care voia astfel ruinarea adversarului, lucrat dinl\u0103untru, ca \u0219i cum ar fi strecurat \u00een m\u0103r viermele care avea s\u0103-l road\u0103 p\u00e2n\u0103 va ajunge sub coaj\u0103.
\nDar… Rusia, dup\u0103 lovitura de stat, s-a \u00eent\u0103rit. \u00een 1945, acela\u0219i regim se afla ca ocupant la Berlin. Se p\u0103rea c\u0103 socoteala Germaniei a fost de fapt o gre\u0219eal\u0103 fatal\u0103. Plus milioanele de victime.
\nAst\u0103zi. Rusia este \u00eenfr\u00e2nt\u0103. Germania triumf\u0103.
\nAfl\u0103m c\u0103 regimul \u0219i-a \u00eemplinit misiunea istoric\u0103. Viermele a ros m\u0103rul. P\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Imperiul sovietic se afl\u0103 \u00een pragul catastrofei etnice, economice, politice.
\nGermania \u0219i-a ajuns p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 scopul. Rusia pare, nu mai pare, ci este la p\u0103m\u00e2nt!
\n1917-1990. Au trecut de atunci 73 de ani.
\nSpectacolul s-a \u00eencheiat.
\nNumai s\u0103 se fi \u00eencheiat!
\nMartie 1990<\/p>\n


\nLA MIRCEA ICHIM<\/strong><\/p>\n

Colind ca \u021biganul cu cortul. Editura este \u00een geanta mea ,,de po\u0219ta\u0219”. Colegul cu care \u00eemp\u0103r\u021beam acela\u0219i birou la facultate, Mircea Ichim, m-a luat la el, \u00een apartamentul lui, din str. M. Eminescu. La originea ascensiunii de ast\u0103zi a lui Mircea, st\u0103 tot disiden\u021ba mea. Probabil ca m\u0103sur\u0103 profilactic\u0103 – suspectat de a fi fost contaminat de virusul opozi\u021bionist pe care l-am reprezentat – a fost scos \u0219i trimis \u00een cercetare. A ajuns prin so\u021bie – acum, fost\u0103 – s\u0103 se viziteze, cum mi-a m\u0103rturisit, cu dl. I. Iliescu. Ast\u0103zi, Mircea este secretar de redac\u021bie la nou \u00eenfiin\u021bata Diminea\u021ba. Cu toate satisfac\u021biile lui, am imaginea unui om stors de vlag\u0103. Printre altele, este \u0219i diabetic. De ce nu l-or fi numit redactor-\u0219ef, ci l-au pus sub Al. Piru? \u00een\u021beleg, la penurii de nume mari, noul regim se aga\u021b\u0103 de oricine este c\u00e2t de c\u00e2t… ,,personalitate”! \u0218i l-au g\u0103sit pe… Piru! Mircea \u00eemi cere un interviu pentru nr. 2. Dac\u0103 nu m\u0103 vor cenzura, sunt de acord. Sper s\u0103 nu se g\u0103seasc\u0103 tembeli care m\u0103 vor face r\u0103spunz\u0103tori de ce scrie toat\u0103 gazeta \u0219i s\u0103 zic\u0103, mai \u0219tii, c\u0103 m-am „dat” cu „ei”, c\u00e2nd este clar c\u0103 reprezint altceva! Mircea m\u0103 asigur\u0103 c\u0103 va respecta \u00eentocmai ce voi declara. Mai ales c\u0103 este vorba de num\u0103rul 2, c\u00e2nd \u00eenc\u0103 n-au avut timp de rele. Deci, un gest amical, i-am dat drumul. Pentru text – Mircea s-a \u021binut de cuv\u00e2nt.
\n\u00een loc de portret – \u0219i aici vine \u0219op\u00e2rla! – o caricatur\u0103 r\u0103uvoitoare: un monstru. Publici caricaturi, c\u00e2nd \u0219tii cum arat\u0103 omul \u00een mod natural.
\n(F\u0103r\u0103 dat\u0103)<\/p>\n

Dumnezeu s\u0103-l odihneasc\u0103! Era un b\u0103iat tare bun. \u0218i un poet de talent, prigonit, \u00eentre al\u021bii de George Ionescu.
\nIanuarie 1998<\/p>\n


\nOMOLOGARE<\/strong><\/p>\n

O ac\u021biune prin justi\u021bia postrevolu\u021bionar\u0103, prin care ceream Ministerului \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului s\u0103 m\u0103 repun\u0103 \u00een drepturile de profesor de Ziaristic\u0103, a fost \u00eenchis\u0103 grabnic, sub pretextul c\u0103… nu pl\u0103tisem o tax\u0103 de lei 100. De altfel, nu am primit nici o avizare \u00een acest sens. Avocata s-a f\u0103cut una cu justi\u021bia. Cu alte cuvinte, justi\u021bia a omologat excluderea mea din \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt, care s-a petrecut cu tot tac\u00e2mul securist, din pricina criticilor la adresa dictaturii ceau\u0219iste. \u00cencerc\u00e2nd s\u0103 aflu p\u0103rerea Ministerului \u00cenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului, am constatat cu stupoare c\u0103 este de aceea\u0219i p\u0103rere.<\/p>\n

\"\"


\n,,SE VINDE FRUNZ\u0102”<\/strong><\/p>\n

Lansarea Istoriei Stalinismului In Rom\u00e2nia (Humanitas). \u00cel iau cu mine \u0219i pe Dan, care a venit pentru prima dat\u0103 \u00een \u021bar\u0103 dup\u0103 zece ani. M\u0103 gr\u0103besc s\u0103 ajung la libr\u0103ria ,,Eminescu” de l\u00e2ng\u0103 Universitate, unde va avea loc evenimentul, cu mult \u00eenainte de deschidere. O diminea\u021b\u0103 \u00eensorit\u0103 de sf\u00e2r\u0219it de var\u0103. Pe timpul \u0103sta, \u00eenainte, ora\u0219ul mirosea a lev\u0103n\u021bic\u0103. Acum miroase a gaze de e\u0219apament. V\u0103d \u00een u\u0219a libr\u0103riei o coad\u0103. M\u0103 apropii prudent, g\u00e2ndindu-m\u0103 c\u0103 lansarea c\u0103r\u021bii mele va fi bruiat\u0103 de b\u0103taia pe cine \u0219tie ce autor la mod\u0103. Mai \u0219tii? Hm! Coada se lungea mult pe strada Academiei. Nu se vedea cap\u0103tul, din cauz\u0103 c\u0103 d\u0103dea col\u021bul pe Edgar Quinnet, \u00een direc\u021bia Cercului Militar. \u00eei spun lui Dan s\u0103 se duc\u0103 el – eu nu pot s-o fac, \u00eentruc\u00e2t pe mine cine \u0219tie, poate careva din coad\u0103 s\u0103 m\u0103 recunoasc\u0103, de\u0219i nu scrie pe fruntea mea cine sunt – s\u0103 mearg\u0103 \u0219i s\u0103 \u00eentrebe discret de tot la ce se st\u0103 la r\u00e2nd? Dan se duce \u0219i un domn r\u0103spunde tare, c\u0103 aud \u0219i eu de la distan\u021b\u0103: ,,Se d\u0103 Frunz\u0103!” Doamne, am tr\u0103it s-o v\u0103d \u0219i pe asta! S\u0103 se stea la coad\u0103 la cartea mea! O coad\u0103, care pe o orizontal\u0103 de patru-cinci persoane, se \u00eentindea, acum am avut chiar curiozitatea s\u0103 dau col\u021bul \u0219i s\u0103 o ,,pip\u0103i\u201d personal, pentru c\u0103 nu-mi credeam ochilor, mergea p\u00e2n\u0103 la Magazinul Copiilor, \u00eenc\u00e2t unii din trec\u0103tori, \u00eentrebau ,,ce se d\u0103” la acest magazin, ca r\u0103spunsul s\u0103 fie invariabil acela\u0219i: ,,Se d\u0103 Frunz\u0103!”
\nM-am \u00eentors. \u00een u\u0219a libr\u0103riei \u00eembulzeal\u0103. Am intrat cu greu, jenat s\u0103 spun c\u0103 sunt ,cel care se d\u0103 ast\u0103zi!”, bine c\u0103 m-a recunoscut o doamn\u0103 libr\u0103reas\u0103 din\u0103untru \u0219i mi-a deschis u\u0219a, \u00eentre timp deja, crez\u00e2nd c\u0103 vreau s\u0103 iau cartea f\u0103r\u0103 r\u00e2nd, cineva se preg\u0103tise s\u0103 m\u0103 expedieze la coada al c\u0103rei cap\u0103t era \u00een Calea Victoriei. Ulterior, cineva mi-a spus \u00eens\u0103 c\u0103 persoana (persoanele) care f\u0103ceau ordine la u\u0219\u0103, de fapt \u00eei izgoneau pe to\u021bi fotoreporterii veni\u021bi pentru consemnarea evenimentului, sub pretextul c\u0103 ,,Autorul a interzis prezen\u021ba presei la eveniment!” A cui o fi lucr\u0103tura? Cine are interesul s\u0103 nu se afle adev\u0103rurile din aceast\u0103 carte, a lor este lucr\u0103tura! Din p\u0103cate, am aflat despre ea abia a doua sau a treia zi. Televiziunea a \u00eent\u00e2rziat, \u0219i aceasta a fost de bun augur: la Jurnalul de sear\u0103 s-a dat un reportaj vast, realizat de operatorul de mare profesionalitate, care este Gheorghe Frunz\u0103.*
\nAm dat autografe p\u00e2n\u0103 la patru dup\u0103 amiaz\u0103, c\u00e2nd coada s-a mai sub\u021biat. S-a v\u00e2ndut toat\u0103 ziua, p\u00e2n\u0103 s-a epuizat stocul. Atunci lumea a dat buluc la libr\u0103ria din pasajul Cre\u021bulescu. Am aflat de la persoane care se \u00eentorceau aici pentru autografe. N-am luat nici o pauz\u0103. Nu mi-a fost sete, nu mi-a fost foame. Am scris \u00eencontinuu.
\nTrebuia s\u0103 r\u0103spund cu acela\u0219i devotament acestor oameni… Am primit un munte de gladiole, tiparoase, trandafiri, garoafe, flori, flori, flori… Unui b\u0103rbat at\u00e2tea flori! Doar am f\u0103cut at\u00e2t de pu\u021bin! Am avut ideea de a pune \u00een fiecare carte, al\u0103turi de autograf una din florile primite. E o s\u0103rb\u0103toare comun\u0103! La r\u00e2nd, a stat \u0219i un om brunet, \u00eendesat. A\u0219a l-am cunoscut pe Vasile Paraschiv. L-am \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at… Un t\u00e2n\u0103r timid, schimb\u00e2ndu-\u0219i pozi\u021bia c\u00e2nd pe un picior c\u00e2nd pe altul, m-a rugat, aplec\u00e2ndu-se s\u0103 nu se aud\u0103, s\u0103 scriu un autograf pentru bunicu-s\u0103u… Constantin P\u00e2rvulescu!
\nLa c\u0103derea serii, chiar \u00een fa\u021ba libr\u0103riei, Dinc\u0103** a avut ideea n\u0103stru\u0219nic\u0103 de a aduce microbuzul \u0219i a improviza un stand cu cealalt\u0103 carte a mea, C\u00e2t mai poate tr\u0103i un cadavru politic, la care de asemenea a fost \u00eembulzeal\u0103.
\nZiua asta a fost cea mai mare r\u0103splat\u0103 pentru tot ce-am tras din 1978 p\u00e2n\u0103 acum. Dar \u0219i pentru sictirul cu care sunt primit at\u00e2t de puterea post-revolu\u021bionar\u0103, c\u00e2t \u0219i de cei pe care continui s\u0103-i cred c\u0103 \u00eemi sunt fra\u021bi de idei.
\n1990, toamna<\/p>\n

*) Gheorghe Frunz\u0103, operator la TVR, nu este rud\u0103 cu subsemnatul (N.n.)
\n**) Dumitru Ion Dinc\u0103, ziarist la Tineretul Liber, cumula atunci \u0219i func\u021bia de director al EVF, unde a ap\u0103rut cartea men\u021bionat\u0103. \u00een prezent el este corespondent la Rompres.<\/p>\n


\nDOU\u0102 DOAMNE \u0218I… TO\u021aI TREI<\/strong><\/p>\n

Un tip ,,recomandat” de cineva vine \u0219i-mi ofer\u0103 ,,cu mare discre\u021bie” o caset\u0103 audio, despre care crede el c\u0103 o s\u0103 fac\u0103 senza\u021bie \u00een vest. Dar numai \u00een schimbul unei… mari sume, fire\u0219te \u00een dolari. \u00eei recomand s\u0103 o lase pentru istorie. Neav\u00e2nd post propriu de radio, revist\u0103 sau ziar, i-am recomandat s\u0103 o ofere ziari\u0219tilor str\u0103ini, de care Bucure\u0219tiul este plin la aceast\u0103 or\u0103. Curios, caseta nu mi-a fost nici ar\u0103tat\u0103, nici dat\u0103 spre ascultare.
\nMai \u00eenainte, dou\u0103 doamne, prin acela\u0219i curier care se \u021bine scai de mine \u0219i care poart\u0103 numele unui comunist din anii dou\u0103zeci, fondator al partidului \u0219i executat de Stalin (dar nu l-am \u00eentrebat niciodat\u0103 dac\u0103 este un str\u0103-str\u0103nepot al lui!), m-au invitat la ele acas\u0103, ini\u021bial c\u0103 ar fi dorit un interviu pentru revista lor ,,apolitic\u0103”. Despre interviu nici n-a fost vorba, iar revista n-a ap\u0103rut niciodat\u0103. \u00een ambele cazuri am avut impresia c\u0103 sunt luat la verificat. Cine i-a pus s\u0103 o fac\u0103 trebuie c\u0103 sunt ori ni\u0219te securi\u0219ti care n-au citit nimic din ceea ce am scris de peste zece ani de c\u00e2nd m-am luptat singur cu dictatura, sau mai \u0219tii, poate dimpotriv\u0103, ori pur \u0219i simplu tot ni\u0219te securi\u0219ti, dezorienta\u021bi r\u0103u de tot \u00een noua ordine a lumii \u0219i din care cauz\u0103 s-au t\u00e2mpit de tot!
\n1990, toamna<\/p>\n


\nACADAMIGEANUL<\/strong><\/p>\n

G\u0103sesc \u00een arhiva mea de exil, ni\u0219te \u00eensemn\u0103ri de acum ni\u0219te ani:
\n,,Citesc ROM\u00c2NIA LITERAR\u0102. Panseuri de F. Neagu. N-am cum s\u0103-i zic pe numele de botez, n-am fost niciodat\u0103 prieteni. O antipatie de om primitiv, f\u0103r\u0103 motive, c\u0103 ,,nu i au pl\u0103cut ochii mei” nu \u0219i-a ascuns niciodat\u0103 fa\u021b\u0103 de mine. De fapt, a scris c\u00e2nd eram sub anchet\u0103 (\u0219tia de ea!), c\u0103 p\u0103rin\u021bii lui au vrut s\u0103-l dea la liceu la R\u00e2mnic \u0219i… a picat. De atunci, unde vede picior de r\u00e2mnicean ar veni s\u0103 i-l rup\u0103, ceva \u00een stilul \u0103sta, deci \u00een toamna lui 1978, scris negru pe alb \u00een aceea\u0219i revist\u0103, la rubrica de sport. De\u0219i r\u00e2ndurile acelea le-a scris cu referire la mine, eu l-am citit totdeauna f\u0103r\u0103 prejudec\u0103\u021bi, r\u0103bd\u00e2nd deseori p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t supliciul lavei de metafore, \u00een rev\u0103rsarea ei abundent\u0103 reu\u0219ind s\u0103 ard\u0103 totul \u00een cale, p\u00e2n\u0103 chiar \u0219i propriul subiect, din care r\u0103m\u00e2ne agasant\u0103 doar cenu\u0219a vulcanic\u0103, asfixiind totul.
\nAcum \u00eemi sun\u0103 tot timpul \u00een urechi ceea ce mi-a povestit ,,Con\u021bi” (B\u0103rbulescu, doctorul) despre prietenul lui, care a venit cri\u021b\u0103, cui, turt\u0103 sau cum s-o mai zice, la Dortmund, pentru nu \u0219tiu care meci sus\u021binut de ,,ai no\u0219tri” \u0219i cum nu l-au putut trezi, dup\u0103 ce s a jucat meciul, tot beat a plecat. Vorba vine, fiind cules \u0219i dus pe targ\u0103! Ce poate s\u0103-mi spun\u0103 deci acest domn ,,F\u0103nu\u0219”? ,,Orgasmul iederii”?
\nMar\u021bi 5 nov. 1985″
\n<\/em><\/p>\n


\nDIN CULISE<\/strong><\/p>\n

,,La ,,X\u201d, l-am cunoscut pe Mircea Popescu, antrenor, care mi-a fost prezentat – citez – ca ,,omul de cas\u0103” al lui Ceau\u0219escu. Bun prieten cu ,,Nicu\u0219or\u201d, f\u0103c\u00e2nd parte din high-life-ul nomenclaturist, personajul a comis o eroare fatal\u0103, care i-a schimbat cursul vie\u021bii… \u0219i destinul. Antrenorul \u0219i-a pus apartamentul la dispozi\u021bia lui ,,G\u00fcry” (nu-i cunosc numele \u00eentreg) Fazecas. Acesta l-a utilizat pentru o \u0219edin\u021b\u0103-dou\u0103 de sex cu Donca (ce nume cu rezonan\u021b\u0103 partinic-ilegalist\u0103!) Mizil. Ah, C\u00e2ntecul acela „De leag\u0103n pentru Donca” (a cui o fi, c\u0103 am uitat, al lui Marcel Brela\u0219u-Bresliska, al Veronic\u0103i Porumba- cu?). Oricum, Donca era \u00een acela\u0219i timp, desigur nu prietena, nici iubita, ci pur \u0219i simplu ibovnica lui Nicu\u0219or ot Scornice\u0219ti. Care afl\u00e2nd despre traducerea comis\u0103 \u0219i atentatul la onoarea sa, s-a pl\u00e2ns probabil \u00eent\u00e2i \u0219i-nt\u00e2i mami\u021bei sale de renume mondial, care afl\u00e2nd despre \u00eencornorarea fiului la vreme de sear\u0103 \u00een saltea de antrenor, a v\u0103rsat foc \u0219i j\u0103ratec pe n\u0103ri \u0219i pe alte orificii, de care orice scorpie care se respect\u0103, dispune \u00een dotare de partid \u0219i de stat din bel\u0219ug. Se deciser\u0103 m\u0103suri dintre cele mai drastice. \u0218i o \u00eenv\u00e2rtire a palo\u0219ului, care-i atinse \u0219i pe Fazecas \u0219i pe Paul-Niculescu, fost Mizil.
\nCel mai mult a avut \u00eens\u0103 de suferit posesorul ogeacului, antrenorul Mircea Popescu. Acesta a fost arestat. Mai \u00eent\u00e2i i s-a pus \u00een c\u00e2rc\u0103 o abatere oarecare de la legea circula\u021biei \u0219i i s-a luat permisul de conducere. Cu f\u0103r\u0103 carnet de conducere, s a urcat la volan s\u0103-\u0219i duc\u0103 ma\u0219ina acas\u0103. Pe drum a fost oprit \u0219i b\u0103gat la r\u0103coare. Acest lucru s-a petrecut la Bra\u0219ov.
\nEliberat pentru scurt timp, M.P. – ce nu \u0219tiu societarii protipendadei \u0219i ce rela\u021bii nu cultiv\u0103 ei? – a trecut, el \u0219tie cum, \u00een occident, prin Ungaria.
\n\u00cen R.F.G. a uimit prin aceea c\u0103 a primit azilul \u00een numai dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, c\u00e2nd al\u021bii a\u0219teapt\u0103 cu lunile.
\nMi a spus c\u0103 ar povesti unele lucruri pe care le cunoa\u0219te, dar numai pe bani mul\u021bi. Idealismul (unuia ca al meu) este sinonim cu prostia. Con\u0219tiin\u021b\u0103? Sentiment al onoarei? Puritate? De bi\u0219ni\u021bar, ajuns \u00eentr-un mediu care nu se deosebe\u0219te prin scop, prea mult, de cel p\u0103r\u0103sit. Cu deosebirea c\u0103 nu mai au nevoie s\u0103 se mascheze cu fraze mari, patriotic-demagogice. Duc\u00e2nd dorul mediului s\u0103u de ,,dincolo”, l-am v\u0103zut p\u0103r\u0103sind reuniunea f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i ia de la nimeni r\u0103mas-bun.”<\/em><\/p>\n


\nCEA MAI MARE ZI A ANULUI<\/strong><\/p>\n

,,Dac\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc care a fost pentru mine cea mai mare zi a anului 1985, care a trecut, a\u0219 spune f\u0103r\u0103 ezitare: cea \u00een care am auzit, dup\u0103 exact cinci ani, cucul!
\nEra o duminic\u0103 de la \u00eenceputul lunii iunie, pe malul m\u0103rii, la marginea p\u0103durii de la Moesgaard. Priveam codrul cu verdele fraged, cu acel dor imponderabil, pe care-l \u00eencerc de fiecare dat\u0103 \u00een fa\u021ba lui. Deodat\u0103, el!
\nAm r\u0103mas \u021bintuit, ca \u00een fa\u021ba unei minuni! Nu-l auzisem din Bucure\u0219ti, \u00een acea prim\u0103var\u0103-var\u0103 a anului 1980, m\u0103 \u00eenc\u00e2ntase, parc\u0103 mi se adresase anume mie, venise dup\u0103 mine pe malul \u00eemp\u0103durit de la lacul Tei, \u0219tiind c\u0103 am s\u0103 plec, parc\u0103, dup\u0103 ce el nu mai avea s\u0103 c\u00e2nte. Pentru cine o fi c\u00e2ntat \u00een anii urm\u0103tori, dac\u0103 o mai fi revenit?
\nI-am sim\u021bit de atunci lipsa cu toat\u0103 fiin\u021ba mea \u0219i aceast\u0103 absen\u021b\u0103 mi-a accentuat sentimentul de str\u0103in\u0103tate.
\nDar \u00een acea zi memorabil\u0103 de iunie, c\u00e2nd \u0219i aici, la Aarhus, cucul mi-a c\u00e2ntat mult, o dup\u0103-amiaz\u0103 \u00eentreag\u0103, m-am sim\u021bit pentru prima dat\u0103 de la plecarea de acas\u0103, \u00eemp\u0103cat cu mine \u00eensumi. Dac\u0103 n-a\u0219 fi at\u00e2t de cotropit de g\u00e2nduri, cum eram \u0219i l\u00e2ng\u0103 acel z\u0103voi de acum cinci ani, a\u0219 fi fost poate \u0219i fericit. Dar cum pot s\u0103 pretind o asemenea enormitate de la via\u021ba mea?
\nSf\u00e2r\u0219it de decembrie 1985″<\/em><\/p>\n


\nCINCINALUL \u00ceN NOU\u0102 ANI<\/strong><\/p>\n

,,Istoria oric\u0103rei c\u0103r\u021bi (de literatur\u0103), gen \u00een exil la mine acas\u0103: doi ani o g\u00e2ndesc, un an o scriu, un an o \u021bin la dospit, un an o rescriu. Dar la Istoria P.C.R., ,,cincinalul” \u0103sta a durat nou\u0103 ani.
\nDup\u0103 ce am publicat-o, abia c\u0103 mi-au venit idei \u0219i materiale noi. A\u0219a c\u0103 m\u0103 voi apuca de ea din nou.
\nIulie 1986″<\/em><\/p>\n

Pentru clarificare: \u00een exil la mine acas\u0103 o voi scrie, dar numai atunci c\u00e2nd voi avea acces la propriul dosar de securitate. Va fi foarte interesant s\u0103 m\u0103 descop\u0103r nu pe mine, ci condi\u021biile \u00een care un om mic \u0219i-a f\u0103cut datoria, iar al\u021bii au dat m\u00e2na cu dictatura s\u0103-l desfiin\u021beze sau \u00een cel mai bun caz… au trecut pe trotuarul cel\u0103lalt c\u00e2nd m-au z\u0103rit c\u0103 trec pe strad\u0103 (dar pe ace\u0219tia \u00eei \u0219tiu, n-am nevoie de dosar). Unele reminiscen\u021be dintr-o posibil\u0103 carte at\u00e2t de nesigur c\u0103 va fi scris\u0103, cititorii vor afla din lucrarea de fa\u021b\u0103.
\nIstoria P.C.R., ap\u0103rut\u0103 sub titlul originar Istoria stalinismului \u00een Rom\u00e2nia va avea \u00een cur\u00e2nd a treia edi\u021bie, doar cu comunic\u0103ri \u00een subsol, \u0219i nou, cu ilustra\u021bii. \u00eencolo nu se mai poate ad\u0103uga sau \u0219terge nimic, \u00eentruc\u00e2t modificarea ei desfigureaz\u0103 cartea original\u0103.
\nDecembrie 1997<\/p>\n


\nCOPERTA…<\/strong><\/p>\n

,,Primesc de la marginea lumii o scrisoare, de la minunatul compatriot care este Constantin Chiri\u021b\u0103. \u00eemi scrie c\u0103 rom\u00e2nii australieni se afl\u0103 \u00eentr-o grev\u0103 de protest \u00eempotriva dictaturii comuniste, \u00een fa\u021ba, dup\u0103 c\u00e2te am \u00een\u021beles, consulatului rom\u00e2n din Sidney. Cu mari pancarte cu lozinci, pe altele este reprodus\u0103 coperta c\u0103r\u021bii mele Pentru drepturile omului \u00een Rom\u00e2nia. \u00eemi trimite spre edificare un teanc de fotografii… C\u00e2\u021bi autori se pot m\u00e2ndri cu faptul c\u0103 s-a demonstrat m\u0103car odat\u0103 cu coperta c\u0103r\u021bii lor?”<\/em>
\n(\u00eensemnare f\u0103r\u0103 dat\u0103)<\/p>\n


\nDE SF\u00c2NTU’ ILIE<\/strong><\/p>\n

,,Din nou vara asta – c\u00e2t a fost soare – mi-am petrecut-o pe malul m\u0103rii, \u00een ,,Iasnaia Poleana”. Sunt \u0219i eu un grevist, dar nu al foamei, ci al dorului. \u0218ase ani de grev\u0103!
\n\u0218i cum \u00een greva foamei, deja a treia zi, pe cel ce o suport\u0103 nu-l mai chinuie dorin\u021ba de a m\u00e2nca, pentru prima dat\u0103 dup\u0103 \u0219ase ani n-am mai suferit nici eu dup\u0103 prundul g\u00e2rlei ars de soare, cu tufe de cimbru din loc \u00een loc, de sub r\u00e2pa de la Topliceni. \u0218i n-am mai strigat ca anul trecut, s\u0103 m\u0103 aud\u0103 Dumnezeu, ,,Vreau acas\u0103!”
\nAm intrat \u00een faza apatiei.
\nDar cum grevi\u0219tii foamei \u0219tiu c\u0103 vor muri din pricina acestui refuz, \u0219i cu \u0219tiu c\u0103 dac\u0103 voi muri acum, departe, voi fi murit de dor.
\nDe Sf\u00e2ntu Ilie, miezul verii, m\u0103 \u00eentorc de fiecare dat\u0103, pentru o clip\u0103, \u00een copil\u0103rie. Ce sf\u00e2nt\u0103 zi!
\nSf\u00e2ntu Ilie 1986″<\/em><\/p>\n


\nIAMA PRIN BAGAJE<\/strong><\/p>\n

Bagajele trimise pe bilet din Danemarca mi-au fost devastate \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri. Dintr-o valiz\u0103 a r\u0103mas jum\u0103tate, dintr-o cutie de carton mi s-a furat toat\u0103 ciocolata, vreo dou\u0103 kilograme, pe care o a\u0219teptau o sumedenie de copii, \u0219i toat\u0103 cafeaua pe care o a\u0219tepta printre al\u021bii \u0219i mama. Am ajuns s\u0103 pun la valize lan\u021buri \u0219i lac\u0103te. Danezul care le ia \u00een primire z\u00e2mbe\u0219te discret, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi pun\u0103 nici o \u00eentrebare…
\nMartie 1991<\/p>\n

Ulterior – probabil pl\u00e2ngerile celor cu bagaje jefuite au curs g\u00e2rl\u0103, de asemenea cererile de desp\u0103gubire – autorit\u0103\u021bile daneze au luat o m\u0103sur\u0103 simpl\u0103: nu se mai primesc obiecte \u00eenso\u021bitoare pe bilet spre Europa de est (unele erau devalizate \u00een Ungaria, de unde soseau la Bucure\u0219ti cu proces- verbal). Ast\u0103zi, c\u0103l\u0103toresc cu o geant\u0103 turistic\u0103, iar dac\u0103 am un geamantan-dou\u0103, le expediez printr-o firm\u0103 de transport, specializat\u0103… Scump, dar oricum mai ieftin dec\u00e2t \u00eenainte…
\nDecembrie 1997<\/p>\n


\nFILAJ<\/strong><\/p>\n

Tratament de n\u0103mol la Eforie (Hotel ,,Delfinul”) pentru reumatismul meu poliarticular, contractat \u00een climatul scandinav. Am fost filat timp de 3-4 zile cu echipaje. Am impresia c\u0103 sunt ascultat de la distan\u021b\u0103. Mi se face un nou dosar? De cine? De ce?
\n\u00cen mod repetat – de data aceasta la Bucure\u0219ti – sun\u0103 la telefon cineva care nu vorbe\u0219te. \u00eei aud respira\u021bia (probabil a\u0219a-i piesa!). P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 i-am dat s\u0103 asculte muzic\u0103.
\nDin 1980, c\u00e2nd am ajuns \u00een Danemarca, nu mi s-a \u00eent\u00e2mplat niciodat\u0103 s\u0103 fiu filat ,,cu sc\u00e2r\u021b”, nici s\u0103 fiu sunat la telefon f\u0103r\u0103 r\u0103spuns. \u0218tiu c\u0103 atunci c\u00e2nd ,,m\u00e2na lung\u0103” a Securit\u0103\u021bii nu m-a mai putut ajunge cu pistolul, un securist strecurat la Aarhus printre refugia\u021bi, cred c\u0103 a \u00eendeplinit misiunea de a m\u0103 ,,demasca” drept ,,agent sovietic\u201d (av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 am o diplom\u0103 la ,,Lomonosov”, iar Natela este ruso-georgian\u0103). De altfel, individul m-a apostrofat odat\u0103 pe strad\u0103 \u00een acest sens, de unde am \u00een\u021beles c\u0103 dictatorul are \u00een continuare insomnii, printre altele \u0219i din cauza mea, \u0219i c\u0103 la plecare sau la venirea aici, individul a fost instruit special. Rom\u00e2nii mai vechi din Aarhus \u00ee\u0219i amintesc de numele \u0219i de ,,opera\u021biile” agentului P., precum \u0219i de colegul acestuia, un p\u00e2rlit cu c\u00e2teva degete lips\u0103, anume ales ca s\u0103 nu poat\u0103 fi b\u0103nuit cam cu ce se ocup\u0103. Av\u00e2nd deci de clarificat acele momente din biografia mea, pe care le-au prezentat agen\u021bii Securit\u0103\u021bii, am fost invitat la o convorbire la Serviciul secret danez. Iat\u0103 deci posibilitatea unei paralele. Cele c\u00e2teva ore pe care le-am petrecut – \u00eentr-o cu totul alt\u0103 ambian\u021b\u0103 dec\u00e2t ancheta de la ,,\u0218tefan Gheorghiu” – \u00eempreun\u0103 cu cei doi ofi\u021beri interesa\u021bi de persoana mea, s-au desf\u0103\u0219urat \u00eentr-o atmosfer\u0103 nepref\u0103cut amical\u0103. Fire\u0219te, au pus toate \u00eentreb\u0103rile pe care le aveau de l\u0103murit. Nici un moment, nici un gest, nici o min\u0103 care s\u0103-mi determine o anumit\u0103 timorare, nici umbr\u0103 de suspiciune din partea lor. Nici o cerere de a scrie ceva, nici o cerere de a semna vreo declara\u021bie. Dimpotriv\u0103, parc\u0103 se temeau s\u0103 nu-mi creeze o stare de stres, \u0219tiind sau b\u0103nuind prin c\u00e2te am trecut \u00een patria deopotriv\u0103 a mea \u0219i a terori\u0219tilor cu \u0219i f\u0103r\u0103 trese, patrie care se lep\u0103dase de mine, dar de ei niciodat\u0103… \u0218edin\u021ba s-a \u00eencheiat cu o mas\u0103 de cea mai bun\u0103 calitate la un restaurant, \u00eentr-o zon\u0103 pitoreasc\u0103, \u00eentr-o atmosfer\u0103 de recep\u021bie.
\nUlterior i-am c\u0103utat eu pe cei doi interlocutori ai mei. \u00eentr-un ziar despre care printre rom\u00e2nii din Germania se spunea \u00een gura mare c\u0103 este pl\u0103tit de Bucure\u0219ti \u0219i publicat de c\u0103tre un – vezi Doamne! – ,,anticomunist”, publica\u021bie difuzat\u0103 pe gratis, aceea\u0219i prin care, de altfel, Securitatea a desf\u0103\u0219urat o campanie ru\u0219inoas\u0103 \u00eempotriva postului de radio Europa Liber\u0103, \u00eempotriva lui Noel Bernard, directorul acestui post, \u00eempotriva lui Emil Georgescu, a lui Paul Goma, Vlad Georgescu, se scria acum despre mine… Am numit astfel Stindardul, f\u0103cut la M\u00fcnchen de fondatorul unei organiza\u021bii de extrem\u0103 dreapt\u0103, V.I. Emilian. Calomniile aveau \u00eens\u0103 \u0219i c\u00e2teva date concrete, care duceau exact la cei doi informatori-provocatori necura\u021bi printre noi. Am prezentat ziarul cu traducerea respectiv\u0103. Desf\u0103\u0219ur\u0103rile concrete nu le cunosc. Cert este c\u0103 \u00eentr-o bun\u0103 zi sunt rugat din nou s\u0103 vin la \u00eentrevedere cu unul din cei doi ofi\u021beri, de data aceasta pentru numai c\u00e2teva minute. \u00eent\u00e2lnirea a avut un caracter at\u00e2t de operativ, \u00eenc\u00e2t nici nu-mi mai amintesc dac\u0103 am apucat s\u0103 stau pe scaun. Mi s-a comunicat lapidar c\u0103 s-a confirmat ceea ce le-am sesizat. De altfel, B. se afla deja la acea or\u0103 \u00een Rom\u00e2nia (asta am aflat-o \u00een acel moment). Despre P. nu mi s-a spus nimic. Rom\u00e2nii no\u0219tri vorbeau c\u0103 s-a c\u0103r\u0103b\u0103nit de urgen\u021b\u0103… \u00een Statele Unite. Desigur, trebuia s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 acolo lupta contra ,,comuni\u0219tilor” din exil.
\nO atmosfer\u0103 de bun\u0103 prietenie s-a instalat de atunci printre compatrio\u021bii no\u0219tri din Aarhus.
\n… De atunci nu mai am nici o veste nici de la cei doi ofi\u021beri cu care am ,,benchetuit” la restaurantul turistic.
\n\u0218i iat\u0103-m\u0103 revenit \u00een patrie… \u00eentr-una din primele seri – \u00een ianuarie se \u00eentunec\u0103 devreme – treceam pe l\u00e2ng\u0103 Gr\u0103dina Icoanei, pe partea cu trotuar. \u00eentuneric bezn\u0103, ora\u0219ul nu se dezmeticise din economia de curent a ,,anilor lumin\u0103”. Din sens contrar, un far puternic lumineaz\u0103 din spate ma\u0219inile parcate l\u00e2ng\u0103 bordur\u0103. \u00eentr-una din ele, dou\u0103 figuri umane privind \u021bint\u0103 \u00eenainte. Probabil \u00eentunericul urma s\u0103 le protejeze \u0219i, na\u021bi-o fr\u00e2nt\u0103!, tocmai c\u00e2nd nu trebuia, au fost str\u0103punse de lumina farurilor din spate, proiect\u00e2ndu-le ca la teatrul de umbre profilurile. \u00eei spun interlocutorului meu: ,,Pe cine, naibii, or fi fil\u00e2nd \u0103\u0219tia?” M-am g\u00e2ndit cu u\u0219urare, c\u0103 spre diferen\u021b\u0103 de perioada 1978-1980, c\u00e2nd am \u00eenv\u0103\u021bat pe pielea proprie cum este urm\u0103rit pas cu pas un om \u0219i intimidat, acum toate motivele \u00een ce m\u0103 priveau c\u0103zuser\u0103. Regimul terorismului de stat s-a pr\u0103bu\u0219it!
\nDar m\u0103 \u00een\u0219elam amarnic. Nu \u0219tiu dac\u0103 cele dou\u0103 figuri iluminate \u00een \u00eentunericul de la Gr\u0103dina Icoanei nu m\u0103 luaser\u0103 chiar pe mine \u00een primire de la al\u021bii…
\nN-or fi descoperit dialogul? De ce nu m\u0103 \u00eentreab\u0103 ce vor s\u0103 afle de la mine? De ce nu m\u0103 cheam\u0103, cum au f\u0103cut danezii, c\u00e2nd limba lor o vorbeam chinuit, s\u0103 le povestesc eu despre mine. Sau c\u0103 aici vorbim aceea\u0219i limb\u0103 este doar o impresie? M\u0103car s\u0103 le dau c\u0103r\u021bile pe care le-am scris \u0219i publicat! Da, dar KGB-ul din coasta c\u0103ruia consilierii lui Beria au rupt o buc\u0103\u021bic\u0103 \u0219i au numit-o Securitatea rom\u00e2n\u0103, nu cunosc dialogul. Stilul lor este – \u0219i dup\u0103 ce Securitatea cic\u0103 a fost desfiin\u021bat\u0103 – filajul. \u00eel recunosc!
\nObr\u0103znicia filajului a fost at\u00e2t de mare, c\u0103 pe plaj\u0103 la Belona eram numai noi: eu \u0219i echipajul – \u00een ma\u0219in\u0103, dam\u0103 \u0219i b\u0103rbat – acesta \u00eenarmat p\u00e2n\u0103 \u00een din\u021bi cu electronic\u0103, ascult\u00e2ndu-m\u0103 de la distan\u021b\u0103.
\nUn delfin mort fusese aruncat de valuri chiar nu departe de hotel…
\nOctombrie 1991<\/p>\n


\nFETELE DANEZE<\/strong><\/p>\n

Ni\u0219te daneze, un grup destul de mare, \u00eenso\u021bite de Petric\u0103 Petersen, fost Popescu, venite cu ajutoare la o \u0219coal\u0103, le-am cazat (pe jos, a\u0219tern\u00e2nd ce am g\u0103sit \u0219i eu prin cas\u0103) \u00een chilioarele apartamentului meu. Sunt vreo zece fete \u0219i un b\u0103iat, de la o \u0219coal\u0103 pentru adul\u021bi, respectiv pentru \u0219omeri. Cum p\u0103rin\u021bii lui Petric\u0103 Petersen, de\u0219i au un apartament mai mare ca al meu, nu au vrut s\u0103 fie deranja\u021bi – dup\u0103 ce feciorul lor s-a bucurat de toate avantajele unei case mari de tot \u0219i se bucur\u0103 \u00een continuare, numit\u0103 Danemarca…
\nProbabil persoane din blocul \u00een care locuiesc, obi\u0219nuite s\u0103 stea numai cu ochiul pe vizorul u\u0219ii sau cu urechea lipit\u0103 de perete \u0219i s\u0103 numere de c\u00e2te ori pe or\u0103 este tras\u0103 apa de la wc, unii au avut material de observat, nu glum\u0103… Urmarea: primesc o scrisoare anonim\u0103 prin care sunt somat s\u0103 m\u0103 prezint la administra\u021bie, \u00eentruc\u00e2t primesc str\u0103ini \u0219i ,,\u00eencasez sume mari”, s\u0103 pl\u0103tesc imediat \u00eentre\u021binerea. Una identic\u0103 a fost afi\u0219at\u0103 pe u\u0219a de la intrare. Fetele abia veniser\u0103… M-or fi b\u0103nuind c\u0103 vreau s\u0103 v\u00e2nd \u021bara! Fetelor astea! Mai \u0219tii?
\nUnde sunt z\u0103pezile de alt\u0103 dat\u0103, pe care se d\u0103deau cu s\u0103niu\u021ba informatorii Securit\u0103\u021bii? \u0218i c\u00e2nd n-aveai voie s\u0103 prime\u0219ti picior de str\u0103in \u00een cas\u0103?!
\nIunie 1992
\n\"\"


\nUN MESAJ LA ADRESA MEA<\/strong><\/p>\n

,,Am convingerea c\u0103 aceast\u0103 agresiune violent\u0103 la adresa unui t\u00e2n\u0103r* – directorul administrativ al editurii noastre are 33 de ani – s-ar putea s\u0103 fie legat\u0103 de articolul ,,Dac\u0103 a\u0219 fi pre\u0219edinte…”, semnat de noi, joi 10 septembrie, \u00een paginile ziarului Tineretul liber. Dac\u0103 p\u0103rerea prea bun\u0103 despre operativitatea „organelor” men\u021bionate \u0219i \u00een textul pomenit mai sus, (c\u0103 se \u00eenfrupt\u0103 din bel\u0219ug din bugetul statului, care nu are bani pentru tineri \u0219i b\u0103tr\u00e2ni), nu corespunde realit\u0103\u021bii de fapt, oricum, b\u0103taia violent\u0103 pe care poli\u021bi\u0219tii din Eforie Nord i-au aplicat-o colegului meu de editur\u0103, b\u0103taie \u00eenso\u021bit\u0103 de diverse ziceri, o recep\u021bionez ca pe o agresiune \u00een general, la demnitatea noastr\u0103 \u0219i ca pe un mesaj la adresa mea, a scrisului meu. Nu este exclus, de asemenea, s\u0103 fie \u0219i un ecou la TURMA, romanul unei vizite de lucru, \u00een care un personaj colectiv, cu mai multe individualit\u0103\u021bi este \u0219i Securitatea, cu acoli\u021bii ei, turn\u0103torii. Dar nu este exclus s\u0103 reprezinte un avertisment, urmare a unei st\u0103ri de enervare a nu \u0219tiu cui la lectura c\u0103r\u021bilor mele. (Bibliografie de ultim\u0103 or\u0103: Istoria stalinismului \u00een Rom\u00e2nia, Pentru drepturile omului \u00een Rom\u00e2nia, C\u00e2t mai poate tr\u0103i un cadavru politic?, Turma sau romanul unei vizite de lucru).
\n(Telegraf, Constan\u021ba, a. I, nr. 172, miercuri 16 septembrie 1992, pg. 1)<\/p>\n

*) \u00een seara zilei de 10 sept. 1992, afl\u00e2ndu-se \u00een concediu de odihn\u0103 \u00een sta\u021biunea Eforie Nord, directorul administrativ al EVF, Ion Parfene, a fost agresat de poli\u021bi\u0219ti, b\u0103tut mai \u00eent\u00e2i \u00een strad\u0103, apoi \u00een sediul poli\u021biei, unde a fost re\u021binut de seara p\u00e2n\u0103 la cinci diminea\u021ba, f\u0103r\u0103 nici un motiv, respectiv pentru vreo abatere penal\u0103 sau contraven\u021bie. Totodat\u0103 i s-au confiscat banii care-i avea asupra sa, precum \u0219i un aparat de radio cu tranzistori, marc\u0103 vest, \u0219i care nu i s-au mai returnat niciodat\u0103. Bine\u00een\u021beles c\u0103 nu a fost \u00eencheiat nici un proces-verbal.<\/p>\n

\"\"


\nO REVEDERE CU VIRGIL M\u0102GUREANU<\/strong><\/p>\n

Nu puteam s\u0103-mi cred ochilor: o agresiune at\u00e2t de violent\u0103, f\u0103r\u0103 nici o explica\u021bie exterioar\u0103, la care s-au dedat \u00een\u0219i\u0219i oamenii meni\u021bi a fi paznicii de fier ai legii, tocmai ei, dup\u0103 ce au comis un asemenea abuz de putere, s\u0103 fie acoperi\u021bi de superiori! R\u0103spunsul primit de colegul meu era absolut \u00een doi peri: ,,Nu sunt \u00eentrunite elementele constitutive ale infrac\u021biunii de purtare abuziv\u0103” \u0219i \u00een concluzie, ,,s-a dispus ne\u00eenceperea urm\u0103ririi penale”. Bate\u021bi, deci, fra\u021bilor, p\u00e2n\u0103-i snopi\u021bi pe cet\u0103\u021benii care v\u0103 pl\u0103tesc, pentru c\u0103 oricum nu vi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic! Aceasta ar fi, de fapt, concluzia.
\nNeputin\u021ba de a g\u0103si calea spre dreptate, c\u00e2nd \u0219tii c\u0103 legea de fapt te ap\u0103r\u0103, este cel mai descurajant lucru. Aveam s\u0103 m\u0103 mai \u00eent\u00e2lnesc cu aceast\u0103 situa\u021bie. Dar atunci eram disperat din \u00eenc\u0103 un motiv: imposibilitatea de a stabili un dialog cu oamenii puterii celei noi, \u0219i despre care crezusem la revenirea \u00een \u021bar\u0103 c\u0103 g\u00e2ndim aidoma. Eram acas\u0103 de peste doi ani \u0219i \u00een afara c\u00e2torva ziari\u0219ti – \u0219i ace\u0219tia dintre cei cu care fusesem \u00eentr-o oarecare prietenie, cu al\u021bii \u00een bun\u0103 colegialitate – nimeni nu s-a sinchisit s\u0103 m\u0103 \u00eentrebe ce mai fac. Eventual ce am de g\u00e2nd… C\u00e2nd \u00een ianuarie 1990 m-am re\u00eentors acas\u0103, o bun\u0103 parte din timpul \u0219i nervii mei s-au consumat \u00een a-mi g\u0103si un col\u021b al meu, dup\u0103 ce avusesem casa mea, de unde fusesem alungat \u00eentr-un lung \u0219i chinuitor surghiun. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, col\u021bul l-am c\u0103p\u0103tat, dar numai dup\u0103 ce tot pierz\u00e2ndu-mi s\u0103pt\u0103m\u00e2ni pre\u021bioase pe coridoarele Prim\u0103riei capitalei, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 metoda era aceea\u0219i ca pe timpul r\u0103posatului regim: uzura nervilor, p\u00e2n\u0103 vei renun\u021ba la tot, am anun\u021bat decizia de a face un protest de strad\u0103. Lansarea c\u0103r\u021bii Istoria stalinismului \u00een Rom\u00e2nia mi-a dat prilejul unei declara\u021bii la televiziune, care m-a scutit de a trece la fapte.
\nEra cea dint\u00e2i constatare care se degaja din aceast\u0103 lips\u0103 de curiozitate a oamenilor noii puteri de a avea, a\u0219a, un dialog cu unul care avusese nebunia s\u0103-l stigmatizeze pe Ceau\u0219escu, ehe, c\u00e2nd acesta era tare pe pozi\u021bii, dac\u0103 \u0219i regina Angliei \u00eel plimba pe-atunci cu calea\u0219ca regal\u0103. Constatarea era la \u00eendem\u00e2na oricui: nu aveam prea multe laturi comune. Curiozitatea desigur c\u0103 \u0219i-au satisf\u0103cut-o, dar prin vechea metod\u0103: pun\u00e2nd ,,organele” s\u0103 le r\u0103spund\u0103 la \u00eentreb\u0103rile care-i interesau despre mine. Acum lucrurile c\u0103p\u0103taser\u0103 chiar o turnur\u0103 din care tr\u0103geam concluzia c\u0103 dup\u0103 ce se ,,documentaser\u0103” bine, probabil c\u0103 se trecea la proceduri, \u021bintind poate s\u0103-mi iau din nou lumea-n cap. Numai c\u0103 a\u0219a ceva nici nu-mi puteam imagina.
\nS\u0103 vorbesc eu cu careva din ei? Am avut totdeauna oroare de a solicita cuiva dintre mai marii zilei primirea \u00een vreo audien\u021b\u0103. Chiar \u0219i f\u0103r\u0103 a cere ceva. Riscul de a sta de vorb\u0103 \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103 doar cu \u0219eful de cabinet sau cine \u0219tie, cu personajul de la gheret\u0103, m-a descurajat \u00eentotdeauna din capul locului. Acum nici nu mai \u00eemi puneam problema s\u0103 \u00eencerc. Apoi, presupunerea mea c\u0103 \u00eentre inteligen\u021b\u0103 \u0219i dialog sau inteligen\u021b\u0103 \u0219i renun\u021barea la utilizarea pumnului drept argument, exist\u0103 o leg\u0103tur\u0103 indisolubil\u0103, de asemenea m-a f\u0103cut s\u0103-mi pierd orice speran\u021b\u0103 \u00een vreun posibil contact cu vreo oficialitate. Dialogul \u021bin\u00e2nd, orice s-ar zice, de inteligen\u021b\u0103.
\n\u0218i totu\u0219i… Pentru c\u0103 l-am cunoscut \u00eentr-un moment crucial din via\u021ba mea, c\u00e2nd pentru to\u021bi fiind un du\u0219man \u00eenr\u0103it, desigur un ,,agent\u201d, toat\u0103 lumea se temea \u0219i m\u0103 ocolea, iar el nu s-a temut \u0219i a stat de vorb\u0103 cu mine
\n– un c\u0103zut din toate drepturile – a stat de vorb\u0103 omene\u0219te, nu spun prietene\u0219te, ci pur \u0219i simplu omene\u0219te, pentru asta, pentru Virgil M\u0103gureanu am avut un sentiment aparte.
\nDesigur, trebuie s\u0103 te transpui \u00een situa\u021bia \u00een care m-am aflat eu atunci
\n– cel care dup\u0103 mai mult de o lun\u0103 fusesem cercetat de securitate ,,\u00een libertate”, dat pe m\u00e2na dul\u0103ilor partinici s\u0103 m\u0103 sf\u00e2\u0219ie \u00een \u0219edin\u021ba de partid din 16 octombrie 1978, filat pas cu pas, s\u0103 v\u0103d \u0219i s\u0103 m\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nt, izolat practic de to\u021bi \u0219i de toate – pentru a \u00een\u021belege uimirea c\u0103 un coleg de la ,,\u0218tefan Gheorghiu”, \u00een incinta institu\u021biei, m\u0103 trata altfel dec\u00e2t au f\u0103cut-o to\u021bi ceilal\u021bi, public sau particular.
\nC\u00e2nd intrasem pentru prima dat\u0103 pe poarta institu\u021biei pentru a merge la Comisia de anchet\u0103 – urmare a invita\u021biei telefonice formulate de Dumitru Popa – \u021bin minte ca acum c\u0103 ,,\u00eent\u00e2mpl\u0103tor” toate cadrele didactice ale Facult\u0103\u021bii de ziaristic\u0103, mul\u021bi \u0219i de la ,,fabrica de activi\u0219ti”, erau \u00een\u0219iruite de-a lungul cl\u0103dirii, p\u0103zind intr\u0103rile. Nu mi-a trebuit mult ca s\u0103 ghicesc: era o m\u0103sur\u0103 de ,,vigilen\u021b\u0103 partinic\u0103” \u00eempotriva mea, ca nu cumva s\u0103-mi vin\u0103 \u00een g\u00e2nd s\u0103 urc la facultate, pentru cine \u0219tie ce ,,ac\u021biuni du\u0219m\u0103noase”, \u00een loc de a-mi continua drumul spre cap\u0103tul aleii, la vechiul rectorat, unde eram a\u0219teptat. Apoi, alt\u0103 dat\u0103, dup\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de scris la declara\u021bii, pe care vajnicii inchizitori le g\u0103seau \u00eentotdeauna nesatisf\u0103c\u0103toare ca \u00eentindere, am primit liber \u0219i \u00een loc s\u0103 plec direct, m-am ab\u0103tut pe la barul-bufet de la parterul cl\u0103dirii principale, s\u0103 beau un suc, pentru c\u0103 dup\u0103 ore de anchet\u0103 mi se uscase \u0219i mie gura. Ca din senin am \u0219i fost flancat de ni\u0219te geala\u021bi…
\nMomentul pe care-1 evoc \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Virgil M\u0103gureanu era dup\u0103 ce de-acum intrasem \u00eentr-o nou\u0103 etap\u0103. Fusesem dat afar\u0103 \u0219i f\u0103ceam \u00eenconjurul tuturor serviciilor pentru a primi cunoscuta not\u0103 de lichidare. \u00cenchipui\u021bi-v\u0103 c\u0103 mi se comunica la ce serviciu urma s\u0103 vin \u0219i la ce or\u0103, pentru a primi semn\u0103tura respectiv\u0103 – birocra\u021bia comunist\u0103 era respectat\u0103 \u00eentocmai, fiind de primit multe – \u00eentotdeauna la ore t\u00e2rzii de sear\u0103, pentru a nu \u00eent\u00e2lni cadre didactice sau studen\u021bi (care \u00eentre timp se \u00eentorseser\u0103 de la culesul porumbului) \u0219i care la simpla mea vedere s\u0103 fie contamina\u021bi de idei anticeau\u0219iste. A\u0219a am fost programat \u0219i la Biblioteca institu\u021biei noastre de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt. Era pustiu la acea or\u0103 \u00een bibliotec\u0103. Nici \u021bipenie de student- cititor. Primii semn\u0103tura \u0219i \u0219tampila peste ea, c\u0103 nu am nici o datorie. O formalitate de c\u00e2teva minute. Deodat\u0103, vine c\u0103tre mine Virgil M\u0103gureanu. P\u00e2n\u0103 atunci mai vorbisem cu domnia sa, dac\u0103 \u021bin bine minte, doar o dat\u0103 sau de dou\u0103 ori, fugitiv, sporadic. \u0218tiind bine lec\u021bia c\u0103 oamenii se fereau de mine, nevoind s\u0103 produc complica\u021bii, salut sau r\u0103spund la salut (nu mai \u021bin bine minte am\u0103nuntul) \u0219i dau s\u0103-mi continui drumul. Domnul M\u0103gureanu m\u0103 opre\u0219te. Nu se uit\u0103 \u00een jur sau peste um\u0103r, cum ne era reflexul ori de c\u00e2te ori vorbeam ca s\u0103 nu fim auzi\u021bi sau v\u0103zu\u021bi. Oricum, \u00een sala de lectur\u0103 unde ne afl\u0103m, nu este nimeni. Pere\u021bii cu c\u0103r\u021bi, revistele de pe stelaje, dau o atmosfer\u0103 de altceva dec\u00e2t mi-a fost dat s\u0103 tr\u0103iesc \u00een ultima lun\u0103 \u0219i jum\u0103tate, altceva \u00een care este \u0219i suflet. \u0218i c\u0103ldur\u0103 la propriu. Afar\u0103 toamna se simte bine de tot \u0219i timpuriu.
\nPe mine la acest om m-a mirat totul, \u00eencep\u00e2nd cu \u00eentrebarea. \u0218i m-a \u00eentrebat dac\u0103 Ceau\u0219escu – dup\u0103 ce a citit scrisoarea mea – nu m-a chemat. S\u0103 m\u0103 cheme? De ce? S\u0103-mi mul\u021bumeasc\u0103 pentru adev\u0103rurile pe care i le-am spus \u00een fa\u021b\u0103. Hm! Colegul acesta al meu – fostul coleg – chiar nu \u0219tie pe ce lume tr\u0103ie\u0219te? Ceau\u0219escu \u0219i dialog? \u0218i n-o fi auzit c\u0103 am fost ancheta, nici de \u0219edin\u021ba aceea de partid unde pu\u021bin a mai r\u0103mas s\u0103 nu fi fost lin\u0219at? (Ajung f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau la aceea\u0219i chestiune care se impunea \u0219i dup\u0103 re\u00eentoarcerea mea acas\u0103: dialogul!). ,,Da, zice profesorul M\u0103gureanu, Ceau\u0219escu trebuia s\u0103 v\u0103 mul\u021bumeasc\u0103!\u201d
\nVirgil M\u0103gureanu fusese primul din institu\u021bia de la care \u00eemi luam r\u0103mas bun, care dup\u0103 publicarea Scrisorii critice la adresa lui Ceau\u0219escu, vorbea normal cu mine. Acest lucru, eu care m\u0103 consolasem cu g\u00e2ndul c\u0103 de aici \u00eenainte numai cei mai curajo\u0219i \u00eemi vor spune fugitiv, tot pe strad\u0103, ,,Bravo!”, ,,Fii tare!”, ,,Bizuie-te c\u00e2nd \u00ee\u021bi va fi greu \u0219i pe mine!” (rare ocazii, dar au existat), dup\u0103 care vor disp\u0103rea \u00een mul\u021bime \u0219i c\u0103 cei mai mul\u021bi vor trece pe trotuarul cel\u0103lalt c\u00e2nd m\u0103 vor vedea sau dac\u0103 nu vor mai putea, vor \u00eentoarce capul \u00een partea cealalt\u0103, \u00eent\u00e2lnirea \u0219i convorbirea aceea a fost similar\u0103 unui \u0219oc. Mai mult, \u00een deceniul de exil \u00een Danemarca, unul dintre oamenii la care m-am g\u00e2ndit cu recuno\u0219tin\u021ba pentru tonul lui omenos – \u0219i m-am g\u00e2ndit des! – a fost el, a\u0219a cum \u00eel vedeam, un profesor \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103r, f\u0103r\u0103 morga pe care \u0219i acolo o aveau destui. \u00een monologurile mele de tain\u0103 prin poienile de pe malul golfului Aarhus, era o decizie pe care numai conjunctura mai lipsea s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103: s\u0103 scriu despre acest profesor- altfel de la Academia ,,\u0218tefan Gheorghiu”. \u00cen acei ani nu aveam cum s\u0103 o fac: ar fi sunat ca o dela\u021biune.
\n\u0218i iat\u0103, conjunctura sosi. Veni eliberarea de sub tirania ceau\u0219ist\u0103. \u0218i printre numele des citate, acela al lui Virgil M\u0103gureanu. \u00eentr-una din primele func\u021bii \u00een stat. Cur\u00e2nd \u0219i \u0219eful Serviciului Rom\u00e2n de Informa\u021bii. Ne\u0219tiindu-mi amintirile – doar Stiliean sf\u00e2ntul \u00eemi scruta cu z\u00e2mbetul lui par\u0219iv toate taini\u021bele \u0219i c\u0103m\u0103rile \u00een care \u00eemi p\u0103strez trecutul – \u00eel aud \u00eentr-o zi pe Vasile C. Dumitrescu, prietenul din cealalt\u0103 genera\u021bie: ,,\u0218tii, Victore, adev\u0103ratul conduc\u0103tor al Rom\u00e2niei este acum Virgil M\u0103gureanu!” ,Ei, \u0219i dumneata! Ce te face s\u0103 zici asta?” Cum s\u0103 scriu despre un om ajuns at\u00e2t de sus? O s\u0103 cread\u0103 – \u0219i el \u0219i ceilal\u021bi – c\u0103 m\u0103 pun bine cu puterea, pentru vreun post acolo, mare, mai \u0219tii? A\u0219a ceva nu pot s\u0103 fac! \u0218i t\u0103cui m\u00e2lc, p\u0103str\u00e2nd \u00een minte acela\u0219i sentiment pe care l-am purtat din 1978, intact. \u00eentre timp, mai mult, domnul V. M\u0103gureanu \u0219i-a publicat \u0219i dosarul de rezident al Securit\u0103\u021bii. Poftim! \u00eenseamn\u0103 c\u0103 a venit la discu\u021bia aceea, din sarcin\u0103. O fi fost trimis! Poate! Dar ce mi-a spus, ca \u0219i tonul lui de om foarte cinstit, \u00een subtext fiind o dezaprobare a lui Ceau\u0219escu \u0219i o sus\u021binere a moralului meu, nu putea veni dec\u00e2t a\u0219a cum l-am perceput atunci: din partea lui personal, o manifestare de solidaritate cu un om hingherit de Securitate, av\u00e2nd dreptatea de partea sa.
\nPovestea cu b\u0103taia directorului editurii ,,ca s\u0103 priceap\u0103 iapa” ar fi deci de domeniul lui. Numai c\u0103 nu pot s\u0103-mi calc principiile de a nu bate la u\u0219a nici unui demnitar, oricare ar fi acesta. Totu\u0219i \u00eei voi trimite o Scrisoare deschis\u0103, prin intermediul presei.
\nA fost o gre\u0219eal\u0103 din partea mea: Scrisoarea i-am dat-o unui ziarist prieten, s\u0103 o publice el, \u00eempreun\u0103 cu r\u0103spunsul Procuraturii, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 asigur de modalitatea de folosire. Numai c\u0103 neav\u00e2nd cum s\u0103 controlez itinerariul textului \u0219i ce avea de g\u00e2nd redactorul de pagin\u0103 s\u0103 fac\u0103 cu el, m\u0103 trezesc c\u0103 Evenimentul Zilei \u00eel d\u0103 la tipar cu un titlu z\u0103p\u0103citor: Victor Frunz\u0103 contra Virgil M\u0103gureanu. Momentul pe care l-am redat \u0219i mai sus, cu \u00eent\u00e2lnirea din incinta Bibliotecii vechi a Academiei ,,\u0218tefan Gheorghiu” \u0219i con\u021binutul convorbirii, a respectat mai mult sau mai pu\u021bin originalul, \u00eencolo, nimic din ceea ce \u00eei scrisesem \u00een realitate nu era de recunoscut: totul fusese trecut prin ,,prelucr\u0103rile” redac\u021biei, pentru a r\u0103spunde titlului generic. Un asemenea gest de cenzur\u0103 \u0219i lips\u0103 de respect, n-am crezut, pot s\u0103 jur cu m\u00e2na pe inim\u0103, c\u0103 mai erau posibile \u00eentr-o \u021bar\u0103 care se lep\u0103dase de racilele comuniste. Prin aruncarea \u00eentregii r\u0103spunderi asupra directorului S.R.I., (inclusiv a filajelor de p\u00e2n\u0103 atunci), orice \u0219ans\u0103 de a mi-1 face aliat \u00een c\u0103utarea inspiratorilor \u00eenscen\u0103rii \u0219i adev\u0103rului, care se ascundeau \u00een spatele b\u0103t\u0103ii \u00eencasate de Nic\u0103 Parfene, fusese ratat\u0103. Nu mai spun c\u0103 s-a dus naibii g\u00e2ndul bun cu care pornisem la \u00eentocmirea scrisorii \u0219i care venea din proiectele mele pe care le purtasem \u00een suflet prin poienele de pe malul m\u0103rii, la Aarhus, pentru c\u00e2nd aveam s\u0103 m\u0103 \u00eentorc acas\u0103. Iar c\u00e2nd a sosit sorocul, uite ce-a ie\u0219it!
\nMi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 foarte rar s\u0103 dorm ziua, dar cred c\u0103 eram istovit nervos, pentru c\u0103 \u00eentins pe pat, am a\u021bipit pentru c\u00e2teva secunde. Am s\u0103rit \u00een sus: exact c\u00e2nd adormisem, zb\u00e2rn\u00e2i telefonul. Vocea din telefon, furioas\u0103, m\u0103 lu\u0103 la trei-p\u0103ze\u0219te, eu \u00eenc\u0103 buimac abia realizez c\u0103 este vorba tot de pagina aceea nefericit\u0103. ,,Trebuia s\u0103 vii direct la mine!”, \u00eemi spune Virgil M\u0103gureanu. ,,Oricum m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 vin, s\u0103 v\u0103 las Scrisoarea real\u0103… ”
\nA doua zi eram la sediul din str. Povernei al S.R.I., primit \u00een cabinetul directorului. Venisem de fapt la fostul coleg \u0219i omul care \u00een octombrie 1978 mi-a str\u00e2ns m\u00e2na, c\u00e2nd al\u021bii m\u0103 scuipau \u0219i nu apucasem p\u00e2n\u0103 atunci s\u0103-i mul\u021bumesc \u00een niciun fel. Eu, \u00een orice caz, am receptat \u00eent\u00e2lnirea ca un final la ce nu fusese spus p\u00e2n\u0103 atunci. Amical. I-am oferit toate c\u0103r\u021bile pe care le publicasem \u00een exil, inclusiv Alerg\u0103torul de la Marathon, unde pe o sut\u0103 de pagini din num\u0103rul 2, cules m\u0103runt, aveam acel eseu Mai tari dec\u00e2t terorismul de stat, despre lucr\u0103turile Securit\u0103\u021bii printre emigran\u021bi (cu aplica\u021bie la rom\u00e2nii din Australia). Nu cuno\u0219tea nici una din ele. (Doar Istoria stalinismului \u00een Rom\u00e2nia se afla pe un raft, la loc central). Venir\u0103 diver\u0219i b\u0103rba\u021bi \u00een civil: aveam impresia c\u0103 m\u0103 cuno\u0219teau \u0219i erau curio\u0219i s\u0103 \u0219tie cum ar\u0103t. Mi s-a p\u0103rut chiar c\u0103 \u00eent\u00e2lnirea s-a lungit peste ceea ce trebuia s\u0103-mi permit\u0103 bunul sim\u021b. Pe tema care o provocase, a r\u0103mas c\u0103 peste dou\u0103 luni, la sf\u00e2r\u0219it de decembrie, voi fi pus \u00een cuno\u0219tin\u021b\u0103 de cauz\u0103, \u00een modul cel mai detaliat, cu adev\u0103rul despre agresiunea respectiv\u0103.
\nDecembrie a venit, a trecut \u00eenc\u0103 un decembrie, apoi \u00eenc\u0103 unul… \u0219i a\u0219a an dup\u0103 an. O alt\u0103 \u00eent\u00e2lnire nu a mai avut loc. Adev\u0103rul despre agresiune nu l-am aflat nici ast\u0103zi. Poate nu l-au l\u0103sat s\u0103 spun\u0103 chiar cei implica\u021bi. Oricum \u0219i t\u0103cerea este un r\u0103spuns. Uneori edificator.
\nAm citit dup\u0103 aceast\u0103 dat\u0103 numeroase lucruri mai mult rele dec\u00e2t bune despre directorul S.R.I. – azi fostul – profesorul Virgil M\u0103gureanu. Eu r\u0103m\u00e2n la p\u0103rerea mea.
\nChestiunea deosebit\u0103 este c\u0103 a avut loc un dialog. Lucru care mie nu mi s-a \u00eent\u00e2mplat nici cu oamenii fostului regim (de p\u00e2n\u0103 \u00een 1996), nici cu cei ai regimului actual. Un dialog la ini\u021biativa lui. Este unul dintre pu\u021binii care au trecut testul de inteligen\u021b\u0103.
\nIanuarie 1998<\/p>\n


\nCUM SE JEFUIE UN EDIFICIU<\/strong><\/p>\n

\u00cen apropierea sediului editurii noastre, \u00een por\u021biunea veche a C\u0103ii Mo\u0219ilor, la numai c\u00e2teva sute de metri de kilometrul zero al capitalei \u0219i al \u021b\u0103rii, se afl\u0103 o cl\u0103dire din secolul al XIX-lea, fost han, cu foste pr\u0103v\u0103lii, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 loc de popas \u00een centrul Bucure\u0219tilor, c\u00e2nd artera era furnicar de lume. Este cunoscut\u0103 drept ,,Hanul Solacolu”. Devastarea lui a \u00eenceput \u00een 1990. Cum trec deseori prin zon\u0103, am observat progresia cu care a r\u0103mas f\u0103r\u0103 cercevele, tocuri, p\u00e2n\u0103 \u0219i feroneria (de art\u0103!) de la sc\u0103rile care duc spre geaml\u00e2curile spa\u021bioase de la etaj, orientate spre interior, sau de la diverse ancadramente, au fost smulse cu s\u0103lb\u0103ticie de ho\u021bi, apa de la robinetele, furate \u0219i ele, picur\u0103 continuu etc. \u0218i asta nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu cine \u0219tie ce remiz\u0103 a unui fost CAP dezafectat, de la Vadu-Pa\u0219ii. Ci \u00een inima capitalei! B\u0103nui c\u0103 hanul a apar\u021binut unei familii pe nume Solacolu, dar din cauza legii care \u00eent\u00e2rzie retrocedarea imobilelor c\u0103tre proprietari sau urma\u0219ii acestora, cl\u0103dirile cu valoare sentimental\u0103 pentru Bucure\u0219ti sunt l\u0103sate \u00een voia barbarilor, p\u00e2n\u0103 ce nu va mai exista ce s\u0103 se restaureze.
\nUn vechi vis al nostru de a ob\u021bine de la Prim\u0103rie o asemenea cas\u0103, c\u0103reia s\u0103-i restituim \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area ini\u021bial\u0103, slujindu-ne \u00een schimb drept (eventual) sediu al editurii, tiparni\u021b\u0103 \u0219i (\u00een orice caz) libr\u0103rie, \u00eentr-un centru istoric cu fiecare a cincea cl\u0103dire \u021bip\u00e2nd dup\u0103 un salvator, un asemenea vis, dublat de o ini\u021biativ\u0103, c\u00e2nd te izbe\u0219ti de realitate \u00een toat\u0103 monstruozitatea ei, vezi c\u0103 este un deziderat de ne\u00eemplinit. Nu mai departe dec\u00e2t monologul unui consilier de la Prim\u0103ria Capitalei, activ \u00een societatea civil\u0103, persoan\u0103 despre care crezusem c\u0103 este cinstit p\u00e2n\u0103-n pr\u0103sele: ,,Ai dumneata sute de milioane s\u0103 faci asta?!” De fapt voise s\u0103 spun\u0103 altceva, ceea ce eu trebuia, de fapt, s\u0103 ghicesc, \u00een genul: ,,P\u0103i, nu-i de nasul dumitale ce ceri!” Aferim!<\/p>\n

Spre diferen\u021b\u0103, primarul sectorului 2, dl. Paul-Radu Popov\u0103\u021b s-a ar\u0103tat foarte sensibil c\u00e2nd i-am scris despre Hanul Solacolu:
\n,,Bucure\u0219ti, 28.03. 1994
\nC\u0103tre Prim\u0103ria Sectorului 2, Bucure\u0219ti
\nStimate domnule Primar,
\nUn edificiu cu dubl\u0103 importan\u021b\u0103 istoric\u0103: monument de arhitectur\u0103 al vechiului Bucure\u0219ti, din secolul XIX \u0219i centru al mi\u0219c\u0103rii bulgare de eliberare na\u021bional\u0103, atestat \u0219i printr-o plac\u0103 comemorativ\u0103, cl\u0103dire aflat\u0103 \u00een plin centrul capitalei, pe Calea Mo\u0219ilor, la nr. 138, se prezint\u0103 \u00een momentul de fa\u021b\u0103 \u00eentr-o stare foarte grav\u0103, care ar trebui s\u0103 alarmeze autorit\u0103\u021bile locale: at\u00e2t parterul c\u00e2t \u0219i etajul sunt devastate, majoritatea \u00eenc\u0103perilor au cerce- velele \u0219i tocurile smulse at\u00e2t la u\u0219i c\u0103i \u0219i la ferestre, nu mai exist\u0103 nici urm\u0103 din ceea ce a fost instala\u021bie electric\u0103 ori sanitar\u0103. Dup\u0103 toate aparen\u021bele, jaful se va continua p\u00e2n\u0103 ce cl\u0103direa va ajunge \u00eentr-o stare de catastrof\u0103 total\u0103, de demolare.
\nSe impune de urgen\u021b\u0103 salvarea ei, m\u0103car prin m\u0103suri provizorii.
\nPersonal, ca iubitor de cultur\u0103, \u00een calitate de cet\u0103\u021bean care \u021bine la tradi\u021biile noastre, ca scriitor, \u0219i nu \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103 ca titular al unei edituri, aflat\u0103 \u00een vecin\u0103tatea acestei cl\u0103diri amenin\u021bat\u0103 cu dispari\u021bia, doresc nu numai s\u0103 semnalez aceast\u0103 stare de lucruri (probabil cunoscut\u0103), ci s\u0103 m\u0103 \u0219i implic \u00een salvarea ei, venind cu o propunere concret\u0103, pe care v\u0103 rog s\u0103 o analiza\u021bi cu cea mai mare urgen\u021b\u0103 (\u00eentruc\u00e2t situa\u021bia nu sufer\u0103 \u00een sine am\u00e2nare).
\n\u021ain\u00e2nd cont de faptul c\u0103 at\u00e2t editura noastr\u0103, c\u00e2t \u0219i cl\u0103direa periclitat\u0103 se afl\u0103 ambele \u00een sectorul 2, rog Prim\u0103ria s\u0103 ne acorde, indiferent sub ce form\u0103 (concesiune pe termen lung, \u00eenchiriere etc.) ultimele dou\u0103 \u00eenc\u0103peri cu u\u0219\u0103 de la strad\u0103 (parter), pentru a face din aceast\u0103 semi ruin\u0103 un mic centru de cultur\u0103, prin deschiderea unei libr\u0103rii. Noi ne angaj\u0103m s\u0103 restaur\u0103m cele dou\u0103 (sau trei) \u00eenc\u0103peri, pe contul nostru, indiferent c\u00e2te milioane ar solicita acest efort, folosul fiind reciproc, contribuind m\u0103car \u00eentr-o mic\u0103 sec\u021biune a cl\u0103dirii s\u0103-i red\u0103m \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area meritat\u0103 de valoarea ei istoric\u0103.
\nTrebuie s\u0103 ne gr\u0103bim, p\u00e2n\u0103 ce barbarii nu culc\u0103 la p\u0103m\u00e2nt totul!
\nVictor Frunz\u0103, scriitor\u201d<\/em><\/p>\n

Sensibilitatea domnului primar s-a concretizat prin solicitudine \u0219i printr-un r\u0103spuns pe m\u0103sur\u0103. Din p\u0103cate, la capital\u0103, unde am fost trimis spre rezolvare, lucrurile au \u00eenghe\u021bat. Acolo se afl\u0103 \u0219i ast\u0103zi. Legea de restituire a imobilelor na\u021bionalizate continu\u0103 s\u0103 fie a\u0219teptat\u0103, pentru ca lucrurile s\u0103 se urneasc\u0103 din punctul mort \u00een care se afl\u0103 din motive legislative, \u00een timp ce m\u0103rturii ale trecutului pier cu concursul binevoitor al oamenilor politici, care \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103 nu au nici un sim\u021b al r\u0103spunderii fa\u021b\u0103 de istorie.
\nIanuarie 1998<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

,,VIERMELE \u00ceN M\u0102R” Subiect de articol. Lenin s-a \u00eentors \u00een Rusia pentru ,,a da lovitura” bol\u0219evic\u0103, av\u00e2nd bani \u0219i un<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":13371,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13397"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13397"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13397\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13404,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13397\/revisions\/13404"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13371"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13397"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13397"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13397"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}