{"id":13368,"date":"2021-02-02T14:53:47","date_gmt":"2021-02-02T11:53:47","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13368"},"modified":"2021-02-02T14:53:47","modified_gmt":"2021-02-02T11:53:47","slug":"de-ai-nostri-victor-frunza-lehamitea-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13368","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! – Victor Frunz\u0103 – Lehamitea (1)"},"content":{"rendered":"

Motto:<\/em>
\n,,Te-ntorni \u00een patrie. Ce dac\u0103?
\nDeschide ochii: cine te mai vrea?
\nF\u0103r\u0103 prieteni stai la o b\u0103rdac\u0103
\nDe vin-po\u0219irc\u0103 \u0219i de vreme rea.<\/em><\/p>\n

Prive\u0219te-n gol, chiar oare nu cumva tu…
\nFii fericit de gra\u021bia divin\u0103!
\n\u00cen toate numai tu e\u0219ti vinovatu’
\n\u00cen totul, totu-i numai a ta vin\u0103!”<\/p>\n

Iosif Brodski
\n(Versuri, Tallin, ,,Alexandra”, 1991, pg. 38, trad. V.F.)<\/p>\n

Mi se pare obositor – \u0219i \u00een orice caz o proprie inconsecven\u021b\u0103 –
\ns\u0103 fiu mereu de cealalt\u0103 parte a baricadei.
\nN-am \u00eens\u0103 de ales: voi fi mereu acolo unde se afl\u0103 adev\u0103rul!<\/em>
\nV.F.<\/p>\n


\nSEMNE<\/strong><\/p>\n

,,G\u0103sesc at\u00e2t de verde \u00een aceast\u0103 prim\u0103var\u0103 timpurie, o tuf\u0103 \u00eentreag\u0103 de trifoi. C\u00e2nd m\u0103 uit mai bine, o mul\u021bime de fire cu patru foi. Un miracol de sf\u00e2r\u0219it de iarn\u0103, c\u00e2nd \u00eentr-un petec de loc \u00eentre arbu\u0219ti \u0219i iarb\u0103 de anul trecut, s-a creat un microclimat de ser\u0103. Am cules un \u00eentreg buchet, precum \u0219i dou\u0103 fire cu patru \u0219i unul cu cinci foi, proaspete, viguroase, av\u00e2nd a m\u0103 consola m\u0103car cu ideea unui noroc adus de aceast\u0103 bucurie a poienilor. Am s\u0103 le p\u0103strez. Acas\u0103, povestesc \u0219i ar\u0103t minunea. Dan \u00eemi aminte\u0219te c\u0103 azi este 4 martie, o trist\u0103 comemorare pentru Rom\u00e2nia*. De unde trag concluzia c\u0103 to\u021bi ace\u0219ti trifoi sunt un mesaj care se refer\u0103 la \u021bar\u0103. Despre ce? Poate d\u0103 Dumnezeu!
\n4 martie 1989″<\/em>
\n*) Este vorba de cutremurul distrug\u0103tor de la 4 martie 1977, dac\u0103 v\u0103 mai aminti\u021bi!<\/p>\n


\nSF\u00c2NTU’ STILIEAN<\/strong><\/p>\n

Dintre icoanele pe care le-am avut \u00een casa de la Bucure\u0219ti, aceasta mi-a deschis ochii asupra unor leg\u0103turi intime \u00eentre destinul meu \u0219i ceea ce simbolizeaz\u0103 ea.
\n\u00een accep\u021biunea comun\u0103, misticismul este sinonim cu o stare cultural\u0103 de \u00eenapoiere, respectiv cu incapacitatea de a \u00een\u021belege lucrurile, cu o lips\u0103 acut\u0103 de ,,preg\u0103tire”, cu neputin\u021ba de a da „explica\u021bii \u0219tiin\u021bifice” la anumite \u00eent\u00e2mpl\u0103ri exterioare, cu o stare de profund\u0103 ignoran\u021b\u0103. \u00een plin\u0103 explozie a contactelor cu lumea de dincolo de percep\u021biile noastre, prin \u0219tiin\u021b\u0103, ca urmare a dezvolt\u0103rii enorme a posibilit\u0103\u021bilor umanit\u0103\u021bii prin tehnologie, omul ajung\u00e2nd s\u0103-\u0219i priveasc\u0103 propriul leag\u0103n planetar \u0219i pe sine \u00eensu\u0219i din str\u0103fundurile sistemului solar \u0219i de mai de departe, ca \u0219i de la sute de milioane de ani \u00eenainte \u0219i \u00eenapoi, \u00een timp, primitivul r\u0103m\u00e2ne \u00een stadiul de semimaimu\u021b\u0103. Nu \u0219i misticul. Misticismul poate s\u0103-l caracterizeze \u0219i pe individul cel mai evoluat. Misticismul poate coexista \u00een acela\u0219i om cu cele mai avansate cuno\u0219tin\u021be, ca expresie a unui alt mod de a percepe lumea, urmare a sensibilit\u0103\u021bii sale. Misticismul poate exista ca stare sufleteasc\u0103, de con\u0219tiin\u021b\u0103, de receptare a evenimentelor, a viitorului, ca o capacitate a personalit\u0103\u021bii de a st\u0103p\u00e2ni \u0219i \u00een alt mod universul \u00eenconjur\u0103tor.
\n\u00cen acest sens, declar f\u0103r\u0103 rezerve misticismul meu, prin recep\u021bionarea unor mesaje pe care le primesc de la un Emi\u021b\u0103tor \u00eentr-o coresponden\u021b\u0103 tainic\u0103 cu via\u021ba mea, independent de voin\u021ba mea. Nu eu L-am inventat. El mi-a atras aten\u021bia asupr\u0103-\u0218i, c\u00e2nd nici nu m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 mai poate fi \u0219i altceva dec\u00e2t realitatea imediat\u0103. A trebuit doar s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b a-L cunoa\u0219te (ah, \u0219i asta a spus-o mai bine Eminescu!) prin semnalele repetate pe care mi le-a trimis.
\nNu \u0219tiu cine este acest Emi\u021b\u0103tor care numai \u00een momente cheie vine s\u0103-mi anun\u021be ceva, foarte important pentru mine \u0219i \u00eentr-un mod care trebuie dezghiocat.
\nIcoana, de pild\u0103, este doar un cod al Lui. Nici m\u0103car un feti\u0219 – inten\u021bie originar\u0103 a celor care au pictat prima dat\u0103 chipuri, scene \u0219i st\u0103ri de extaz sau de credin\u021b\u0103. Nici m\u0103car obiect artistic de o superioar\u0103 expresie, cum sunt at\u00e2tea printr-o evolu\u021bie a ocupa\u021biei, de la meserie \u00een slujba credin\u021bei, la art\u0103.
\nIcoana despre care scriu acum, am \u021binut-o pe un perete, separat de altele, tocmai pentru c\u0103 mi s-a p\u0103rut cea mai pu\u021bin artistic\u0103 dintre c\u00e2te aveam. ,,P\u00e2nza Veronic\u0103i”, da, aceasta era o oper\u0103, de\u0219i lemnul b\u0103tr\u00e2n curgea din ea, chiar st\u00e2nd pe perete, \u00een momente de sublim\u0103 tihn\u0103, l\u00e2ng\u0103 patul meu, lemn transformat \u00een f\u0103inuri \u0219i pulberi fine. St\u0103team uneori \u00eentins, cu o carte \u00een m\u00e2n\u0103, privind amuzat cum ninge albul din ea. Col\u021burile erau deja roase, scrisul se m\u00e2ncase, galeriile insectelor devoratoare o traversau \u00een lung \u0219i lat. A trebuit s\u0103 o salvez de la o sigur\u0103 transformare \u00eentr-un pumn de surcele, d\u00e2nd-o jos \u0219i picur\u00e2nd zi de zi \u0219i pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin, cu o pipet\u0103, \u00een fagurele pustiu, un adeziv \u00eent\u0103ritor. Dup\u0103 mai multe luni de tratament, sim\u021bind-o \u00eens\u0103n\u0103to\u0219it\u0103, aveam s-o pun din nou la locul ei. Am descris-o cu dragostea pe care i-o port \u0219i acum, c\u00e2nd cine \u0219tie cui \u00eei satisface nesa\u021biul de posesiune material\u0103, \u00eentr-o nuvel\u0103 din cartea Priveghea\u021bi l\u00e2ng\u0103 privighetori. Aveam s-o pierd, prin confiscarea ei – \u00eempreun\u0103 cu altele – de c\u0103tre Securitate.
\nInteresant c\u0103 icoana Sf\u00e2ntului Stiliean, despre care de fapt este vorba \u00een aceast\u0103 m\u0103rturisire ca la duhovnic, nu mi-a fost confiscat\u0103, ci am donat-o eu bunei noastre prietene, doctori\u021ba Temenuga Simovska, originar\u0103 din Macedonia iugoslav\u0103 \u0219i care, dup\u0103 o perioad\u0103 c\u00e2t a tr\u0103it la Bucure\u0219ti, s-a re\u00eentors \u00een patrie, la Skopje. I-am d\u0103ruit-o pentru c\u0103 obiectul avea o oarecare leg\u0103tur\u0103 cu lumea balcanic\u0103, de unde se trage \u0219i Temenuga. Subiectul, sf\u00e2ntul Stelian – sau cum st\u0103 scris pe ea, \u00een chirilic\u0103, S.K. Stiliean – un om \u00een v\u00e2rst\u0103 cu un copil \u00een bra\u021be, nu am cuno\u0219tin\u021b\u0103 s\u0103 fie \u00een alte p\u0103r\u021bi dec\u00e2t la noi, la greci, s\u00e2rbi \u0219i bulgari, adic\u0103 la ortodoc\u0219ii din sud. De altfel, este unica zon\u0103 geografic\u0103 \u00een care protec\u021bia copilului este ridicat\u0103 la rangul de sfin\u021benie. (\u0218i unde \u00een paralel\u0103, copilul este \u0219i hainit, cu toat\u0103 liota de netrebnicii ce zace \u00een acest cuv\u00e2nt). Sub numele sf\u00e2ntului, \u00een dreapta, se afl\u0103 o denumire, descifrat\u0103 ca fiind a m\u0103n\u0103stirii Rila din Bulgaria. Cele patru litere sunt scrise \u00een slavon\u0103, cu P, apoi un U, cu o bucl\u0103 \u00een partea de jos, un V \u00eentors, care este L cu majuscul\u0103, \u0219i \u00een sf\u00e2r\u0219it, un ,,a” mic de m\u00e2n\u0103, dar de aceea\u0219i dimensiune cu literele anterioare. Probabil c\u0103 acolo a fost pictat\u0103. Pictorul n-a fost un maestru. M\u0103 uit la portretul sf\u00e2ntului. Are \u00een chipul lui ceva de om h\u00e2tru, cu un z\u00e2mbet abia schi\u021bat pe buze, de parc\u0103 ar \u0219ti ceva, dar bucuria \u021bi-o las\u0103 s\u0103 o afli singur. Un om calm \u0219i pa\u0219nic. Am verificat de multe ori, privindu-1, \u0219i comunicarea cu el mi-a dat convingerea c\u0103 \u00eentotdeauna ,,\u0219tie ceva de bine” \u0219i m-a consolidat psihic. \u00een bra\u021be \u021bine un copil cu o fa\u021b\u0103 de t\u00e2n\u0103r la vreo optsprezece ani, \u00eenf\u0103\u0219at cum se mai \u00eenfa\u0219\u0103 \u0219i azi copiii la \u021bar\u0103, cu bretele trase peste scutece. Copilul este dispropor\u021bionat de mare ca s\u0103 fie \u00een scutece, dar… a\u0219a l-a v\u0103zut pictorul. Poate este un sens ascuns al acestei dispropor\u021bii, Stiliean ocrotindu-ne la toate v\u00e2rstele, a\u0219a cum \u00eel \u00een\u021beleg acum. Interesant este c\u0103 nu numai sf\u00e2ntul ci \u0219i copilul are aur\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, pe spate exist\u0103 unele indicii privind vechimea icoanei: un chenar, \u0219i \u00een interiorul lui, urm\u0103torul text, cu litere latine: ,,1869. Mai. 12. Alecu, \u0218oimar” (punctele fiind puse pe mijloc). Cum se spune, este relativ nou\u0103, dac\u0103 cumva a fost executat\u0103 la dorin\u021ba omului men\u021bionat \u00een acolada de pe verso. Oricum, ea nu este cu mult mai veche. Materialele cu care a fost pictat\u0103 sunt de bun\u0103 calitate, cred c\u0103 fundalul este de pulbere (\u0219i nu foi\u021b\u0103) de aur, de\u0219i \u00eei lipse\u0219te luciul specific. Dup\u0103 trecerea a mai mult de un secol de c\u00e2nd a fost lucrat\u0103, orice alt\u0103 pulbere metalizat\u0103 (cu bronz, de pild\u0103) s-ar fi oxidat, sau cum se spune popular, dar foarte plastic, coclit. Aceasta \u00ee\u0219i p\u0103streaz\u0103 culoarea. Icoana are prospe\u021bime.
\nAm descris-o am\u0103nun\u021bit, din cauz\u0103 c\u0103 misterul ei mi s-a relevat pe nea\u0219teptate: dup\u0103 mul\u021bi, mul \u021bi ani de c\u00e2nd m\u0103 desp\u0103r\u021bisem de ea, icoana mi-a revenit \u00een cas\u0103. \u0218i unde? \u00een exil!
\n\u00cen 1989, pe la \u00eenceputul anului, Temenuga Simovska ne-a telefonat, spun\u00e2ndu-ne c\u0103 a trecut la o secta cre\u0219tin\u0103, ,,Martorii lui Iehova”, \u0219i c\u0103 dup\u0103 regulile noii ei confesiuni, nu mai poate s\u0103 \u021bin\u0103 nici o icoan\u0103 \u00een cas\u0103. De aceea s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 ni le restituie (era vorba \u0219i de o a doua, ,,Prepadobnaia Nastasia”, ruseasc\u0103, mult mai veche, din secolul al XVIII-lea, dar care nu-mi d\u0103 aceea\u0219i emo\u021bie). Bine\u00een\u021beles c\u0103 n-am ezitat nici o clip\u0103 s\u0103 accept propunerea.
\n\u00cen var\u0103, Sf\u00e2ntul Stiliean m\u0103 privea fix \u00een ochi, de pe perete, din odaia mea. Era o dojan\u0103, c\u0103 m\u0103 desp\u0103r\u021bisem de el? Voia s\u0103-mi spun\u0103 ceva? Ce anume? Dac\u0103 era a\u0219a, reapari\u021bia lui \u00een via\u021ba mea nu era \u00eent\u00e2mpl\u0103toare sau dimpotriv\u0103? Ce semnifica atunci?
\nDeodat\u0103, mi-am amintit de acel eveniment din copil\u0103rie despre care mi s-a povestit, la v\u00e2rsta la care s-a petrecut neav\u00e2nd de fapt memorie. Cred deci c\u0103 aveam poate nu mai mult de patru ani, iar prietenul meu de joac\u0103, mai mic de c\u00e2t mine, nici at\u00e2t. Pesemne c\u0103 mamele noastre ne-au l\u0103sat nesupraveghea\u021bi, \u0219tiindu-ne c\u0103 ne juc\u0103m \u00een gr\u0103din\u0103. Numai c\u0103 prin fundul gr\u0103dinii noastre trecea un iaz, la care nu era mare lucru s\u0103 cobori. Iazul nu era ad\u00e2nc, dar pentru ni\u0219te copii at\u00e2t de mici, care se pot \u00eeneca \u0219i \u00eentr-un lighean cu ap\u0103, un iaz sau un fluviu este acela\u0219i lucru. Am cobor\u00e2t \u0219i ne-am aruncat \u00een ap\u0103, fiind miezul verii \u0219i foarte cald, care ne-a luat la vale. \u0218i norocul nostru, al am\u00e2ndurora a fost Stelian, poate chiar el, sf\u00e2ntul, oricum, pentru to\u021bi, omul cu acest nume, care din \u00eent\u00e2mplare tocmai trecea pe acolo, \u0219i era \u0219i tat\u0103l lui Ionel, b\u0103iatul cu care m\u0103 jucam \u0219i care se ag\u0103\u021ba de mine, iar eu de el \u0219i – asta \u021bin totu\u0219i minte, de\u0219i vag – totodat\u0103 de ni\u0219te pipirig lung de pe malul iazului, \u00een timp ce apa ne ducea la vale… Stelian Bucure\u0219teanu ne-a scos din ap\u0103. \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, sf\u00e2ntul care ocrote\u0219te copiii o fi fost \u00een acel moment prin preajm\u0103? Pe tat\u0103l b\u0103iatului \u00eel chema \u00eent\u00e2mpl\u0103tor Stelian? Numele lui nu-i pecetluia \u0219i menirea? Cine a proiectat-o? \u00cent\u00e2mplarea cu Stelian Bucure\u0219teanu, pe care am re\u021binut-o bine, \u00eentruc\u00e2t mai t\u00e2rziu mi s-a povestit cu t\u00e2lcuri moralizatoare, c\u00e2nd de acum eram un copil ceva mai r\u0103s\u0103rit, pentru a nu m\u0103 \u021bine de pozne, mi-a venit deodat\u0103 \u00een minte \u00een fa\u021ba icoanei Sf\u00e2ntului Stiliean. Sf\u00e2ntul \u0103sta apare din nou \u00een via\u021ba mea! Cum Dumnezeu n-am v\u0103zut p\u00e2n\u0103 acum c\u0103 vine la mine \u00een momente de r\u0103scruce? Ce vrea el s\u0103-mi spun\u0103 acum?
\nLa sf\u00e2r\u0219itul anului am deslu\u0219it ce voise s\u0103-mi spun\u0103 prin reapari\u021bia lui. Venirea lui la mine era un mesaj. Sf\u00e2ntul \u00eensu\u0219i era un intermediar \u0219i un mesager. Al Cui? Iar icoana Sf\u00e2ntului Stiliean, o bucat\u0103 de lemn cu un b\u0103tr\u00e2n care de fapt nu-i b\u0103tr\u00e2n, ci doar se preface, z\u00e2mbind bl\u00e2nd numai pe mijlocul buzii, cu un copil care nu-i copil, de\u0219i este \u00eenf\u0103\u0219at, este dovada material\u0103, perceptibil\u0103 a unui canal de comunicare absolut misterios prin care din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u00een anumite momente cheie ale vie\u021bii mele, m\u0103 trezesc c\u0103 func\u021bioneaz\u0103 anume pentru mine…
\nDecembrie 1997<\/p>\n


\nACAS\u0102, ACAS\u0102, ACAS\u0102…<\/strong><\/p>\n

M-am \u00eentors acas\u0103 pe 23 ianuarie 1990. Am adus cu mine o edi\u021bie special tip\u0103rit\u0103 la Aarhus, \u00een zilele revolu\u021biei, a c\u0103r\u021bii Pentru drepturile omului \u00een Rom\u00e2nia (din 1982) \u0219i edi\u021bia bibliofil\u0103 Eminescu, Poezii, din mai-iunie 1989. Pe teritoriul maghiar, un vame\u0219 v\u0103z\u00e2nd c\u0103 am numai c\u0103r\u021bi, (nici tu video, nici alte soiuri de electronic\u0103) s-a cam mirat. C\u00e2nd a desf\u0103cut un pachet, a dat peste caricatura lui Ceau\u0219escu de pe copert\u0103. S-a hlizit la ea. Mi-a spus apoi c\u0103 m\u0103 felicit\u0103 \u0219i mi-a str\u00e2ns m\u00e2na.
\nLa Gara de Nord m-a a\u0219teptat mama cu p\u00e2ine \u0219i sare. Era mai emo\u021bionat\u0103 dec\u00e2t mine. Nu credea c\u0103 m\u0103 mai \u00eentorc.
\nA doua zi, Emanoil Valeriu m-a chemat la televiziune, \u00eentr-o emisiune \u00een direct.
\nFoarte mul\u021bi prieteni au \u00eentrebat la televiziune de mine, zile \u00een \u0219ir. Nim\u0103nui nu i s-a dat nici o rela\u021bie.
\nExilul meu a durat aproape zece ani: din 21 august 1980 p\u00e2n\u0103 la 23 ianuarie 1990.
\n\u00een zilele urm\u0103toare am fost chemat la unele publica\u021bii. M-a g\u0103sit \u0219i o domni\u021b\u0103 din Timi\u0219oara, s\u0103-mi cear\u0103 c\u00e2teva cuvinte pentru ziarul din acel ora\u0219. Le-am scris pe un col\u021b de geam la Casa Sc\u00e2nteii (azi Casa Presei Libere).
\nIan. 1990<\/p>\n

Iat\u0103 textul despre care cineva mi-a spus c\u0103 l-a citit \u00eentr-un ziar din Timi\u0219oara:
\n,,Acest ora\u0219 care mi-a luminat totdeauna ce\u021burile ap\u0103s\u0103toare ale exilului, \u00eendulcindu-mi la amintirea lui singur\u0103t\u0103\u021bile, c\u00e2ndva \u00een geografia unui imperiu ap\u0103s\u0103tor, a devenit prin sine \u00eensu\u0219i una din capitalele Imperiului Libert\u0103\u021bii.
\nDac\u0103 ai \u0219ti ce simte sufletul meu pentru tine, Timi\u0219oara!”<\/em>
\nPentru Rom\u00e2nia liber\u0103, la cererea redac\u021biei – pe care am vizitat-o – am scris urm\u0103toarele dou\u0103 texte (ambele datate: ianuarie 1990). Nu pot s\u0103 afirm c\u0103 ar fi ap\u0103rut: eu unul nu le-am v\u0103zut, de\u0219i am urm\u0103rit cu aten\u021bie ziarul multe zile dup\u0103 aceea.
\nTextul nr. 1:
\n,,Ziarul Rom\u00e2nia liber\u0103 \u00eemi cere c\u00e2teva cuvinte despre c\u0103r\u021bile pe care le-am publicat \u00een exil. Cum mi s-ar cere s\u0103 ar\u0103t o ran\u0103 pe care o \u00eenc\u0103 ascund cu grij\u0103. Pentru ISTORIA STALINISMULUI \u00ceN ROM\u00c2NIA, ap\u0103rut\u0103 sub titlul ISTORIA P.C.R., m-am documentat pe ascuns, pe ascuns am scris-o cu lupa, cu o caligrafie aproape ilizibil\u0103 cu ochiul liber \u0219i am transportat-o clandestin \u00een vest, unde cu prilejul unui drum \u00een Fran\u021ba, \u00een 1978, efectuat\u0103 \u00een mod special pentru a-l critica pe impostorul de la c\u00e2rm\u0103, editura Flammarion a \u0219i \u00eencheiat contractul de editare a lucr\u0103rii.
\n… Dar, \u00eentre timp, s-a aflat. \u0218i \u00eentre vizitele, \u0219i convorbirile \u0219i mesele de curtoazie Giscar d’Estaing-Ceau\u0219escu, peste cartea mea – care avea printre altele \u0219i un capitol intitulat ,,De ce totu\u0219i idoli, dac\u0103 nu avem nevoie de ei?” – s-a a\u0219ternut lini\u0219tea. \u00een 1981, la o vizit\u0103 la Flammarion, redactoarea mi-a restituit manuscrisul f\u0103r\u0103 absolut nici o explica\u021bie.
\nA ap\u0103rut \u00een limba rom\u00e2n\u0103 la Aarhus, \u00een Editura ,,Nord”, cu sprijinul financiar al domnului Vasile C. Dumitrescu, proprietarul gazetei CURENTUL din M\u00fcnchen.
\nM\u0103rturisesc, tare a\u0219 vrea s\u0103 v\u0103d dosarele serviciilor secrete ceau\u0219iste, ce se spune \u00een ele privitor la lucr\u0103tura din jurul acestei c\u0103r\u021bi \u0219i la cele \u00eent\u00e2mplate din septembrie 1978 p\u00e2n\u0103 \u00een august 1980. Dar \u0219i dup\u0103 aceea. Poate odat\u0103, c\u00e2nd se vor desface pece\u021bile \u0219i ferec\u0103turile, voi afla ceea ce este dreptul meu s\u0103 \u0219tiu, al\u0103turi de at\u00e2tea alte necunoscute ale propriei mele vie\u021bi.
\nRevista pe care am publicat-o \u00een exil se nume\u0219te ALERG\u00c2TORUL DE LA MARATHON. Am alergat ani \u00een \u0219ir, vestind victoria final\u0103, cu urm\u0103torul motto: ,,Victoria este destinul nostru!” \u0219i cu ni\u0219te c\u0103r\u021bi \u00een m\u00e2n\u0103. Una din ele, poate cea mai dureroas\u0103 este aceast\u0103 ISTORIE A STALINISMU\u00acLUI \u00ceN ROM\u00c2NIA. Ni\u0219te prieteni au preluat-o spre a o edita \u00eentr-un tiraj care s\u0103 ajung\u0103 la to\u021bi cei care o doresc. Poate de data aceasta, adversarii ascun\u0219i ai c\u0103r\u021bii nu \u00eei vor mai \u00eempiedica iminenta ei c\u0103l\u0103torie spre con\u0219tiin\u021be.
\nDespre DREPTURILE OMULUI \u00ceN ROM\u00c2NIA: singurul lucru nou \u0219i ne spus p\u00e2n\u0103 acum despre ea, pentru c\u0103 nu-mi plac vorbele mari, ar fi c\u0103 este o carte de dragoste.”<\/em><\/p>\n

Textul nr. 2:
\n,,Nu pot s\u0103 p\u0103\u0219esc – de\u0219i a\u0219 dori \u0219i eu s\u0103-l vizitez – \u00een acel mastodont numit Casa Poporului, \u0219i la fel ca mine sunt, cred, \u0219i al\u021bii, at\u00e2ta timp c\u00e2t \u0219tiu c\u0103 la temelia lui se afl\u0103 sulul semnat de doi mon\u0219tri. Ajuta\u021bi-ne! For\u021ba\u021bi temeliile, recupera\u021bi sulul \u0219i s\u0103-l ardem \u00een pia\u021ba public\u0103 \u00eentr-un rug, prin care s\u0103 s\u0103rb\u0103torim \u00eenc\u0103 o dat\u0103 Revolu\u021bia!”<\/em><\/p>\n

\u00cen dou\u0103 cl\u0103diri oficiale nu am p\u0103\u0219it p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi: \u00een Palatul Cotroceni \u0219i \u00een monstrul de pe ceea ce era odat\u0103 Dealul Spirei, numit \u00een b\u0103taie de joc ,,Casa poporului”.
\nIanuarie 1998<\/p>\n


\nEXERCI\u021aIU DE MANIERE ELEGANTE<\/strong><\/p>\n

\u00cen aceste zile, vizion\u00e2nd la TV procesul Bobu-Postelnicu-Dinc\u0103-M\u0103nescu, interogatoriul lor mi s-a p\u0103rut un exerci\u021biu de maniere elegante fa\u021b\u0103 de cel la care am fost supus pe c\u00e2nd banda lor \u00eel supravegheau pe al meu. De\u0219i, spre diferen\u021b\u0103 de ei, vinova\u021bi de crime reale – indiferent dac\u0103 se numesc genocid sau nu, dar crime au \u00eenf\u0103ptuit – eu eram vinovat doar de ,,crima” de a-1 fi stigmatizat \u00eentr-o scrisoare public\u0103 pe impostorul de c\u00e2rpaci.
\nFebruarie 1990<\/p>\n


\nC\u0102TRE
\nTRIBUNALUL MUNICIPIULUI BUCURE\u0218TI<\/strong><\/p>\n

Subsemnatul Frunz\u0103, Victor, scriitor, fost disident \u0219i militant pentru drepturile omului \u00een Rom\u00e2nia sub dictatura totalitar-comunist\u0103, adresez Justi\u021biei rom\u00e2ne urm\u0103toarele documente privind activitatea mea contesta- tar\u0103, soldat\u0103 cu o seam\u0103 de acte represive ale Securit\u0103\u021bii ceau\u0219iste. Obiectul cererii mele \u0219i a ac\u021biunii de fa\u021b\u0103 se refer\u0103 aici \u00een mod concret la:
\n1. Restituirea obiectelor de art\u0103, confiscate printr-o oribil\u0103 \u00eenscenare a institu\u021biilor care la acea dat\u0103 slujeau exclusiv interesele dictatorului, afl\u00e2ndu-se la ordinele lui.
\n2. Anularea excluderii mele din \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul superior \u0219i restituirea titlului universitar, refuzul Ministerului \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului de a anula m\u0103sura din 1978 fiind egal cu omologarea motivelor pentru care am fost pedepsit.
\n3. Restabilirea vechimii \u00een munc\u0103 a subsemnatului, \u00een perioada 1978- 1989, adic\u0103 din momentul \u00een care am fost pus \u00een afara societ\u0103\u021bii pentru marea ,,vin\u0103” de a fi criticat dictatura, fiind unul dintre cei care au s\u0103pat la temelia totalitarismului comunist.
\nCu deplina \u00eencredere \u00een actul de justi\u021bie de dup\u0103 restabilirea separ\u0103rii puterilor \u00een stat,
\n18 febr. 1998
\nVICTOR FRUNZ\u0102<\/p>\n


\nUN MEMORIU<\/strong><\/p>\n

\u00cen 1990, am aflat de existen\u021ba unei Comisii na\u021bionale, menit\u0103 a face dreptate tuturor ,,cet\u0103\u021benilor \u021b\u0103rii care au fost victime ale dictaturii\u201d, func\u021bion\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 CPUN, comisie condus\u0103 de dl. Nicu St\u0103ncescu, disident anticomunist, \u0219eful unei forma\u021bii politice, Partidul Unit\u0103\u021bii Democratice (P.U.D.). \u00een consecin\u021b\u0103, am a\u0219ternut pe h\u00e2rtie \u0219i m-am dus la aceast\u0103 Comisie, unde am predat urm\u0103torul<\/p>\n

MEMORIU <\/strong><\/p>\n

(Trec peste introducere, cu datele personale. \u00eemi permit totu\u0219i s\u0103 repet precizarea c\u0103 persecu\u021bia mea, urm\u0103rirea prin Securitate \u0219i sanc\u021biunile care mi s-au aplicat s-au declan\u0219at \u00een urma Scrisorii deschise, prezentat\u0103 de mine Agen\u021biei Reuter \u0219i preluat\u0103 de la aceasta de presa occidental\u0103 \u0219i de posturile str\u0103ine de radio, \u00eenainte de toate de Europa Liber\u0103, \u00een primele zile ale lunii septembrie 1978. Prin aceast\u0103 scrisoare am criticat cultul lui Ceau\u0219escu, lipsa libert\u0103\u021bilor \u0219i drepturilor elementare ale omului \u00een Rom\u00e2nia, sus\u021bin\u00e2nd dreptul la liber\u0103 organizare sindical\u0103, libertatea presei etc., despre care cititorii au putut afla la vremea respectiv\u0103, iar cei din genera\u021biile mai tinere \u0219i cei care s-au n\u0103scut recent sau se vor na\u0219te \u00een viitor, din c\u0103r\u021bile pe care le-am publicat, \u00een special din Pentru drepturile omului \u00een Rom\u00e2nia, Aarhus, ,,Nord”, 1982, ed. I; Aarhus, EVF, 1989, ed. a II-a, Bucure\u0219ti, EVF, 1990, edi\u021bia a 3-a.
\nTextul Memoriului este cules cu litere cursive. Pentru a u\u0219ura lectura, Notele actuale sunt culese cu litere drepte, desigur \u00een perspectiva public\u0103rii \u00een carte).
\n„\u00cen colimatorul sistemului represiv am fost introdus printr-o a\u0219a numit\u0103 ,,anchet\u0103”, care de\u0219i se desf\u0103\u0219ura la Academia ,,\u0218tefan Gheorghiu”, sub firm\u0103 de partid, avea toate datele uneia a Securit\u0103\u021bii. Ea a \u00eenceput chiar a doua zi dup\u0103 sosirea mea, la 12 septembrie 1978 \u0219i s-a terminat la 16 octombrie 1978, c\u00e2nd am fost exclus din partid,…”<\/em>
\nNot\u0103, 1998. Aici era locul meu de munc\u0103, unde predam ziaristica la Facultatea omonim\u0103, av\u00e2nd titlul de conferen\u021biar universitar. La anchet\u0103, am fost invitat telefonic, la dou\u0103zeci de minute dup\u0103 ce sosisem de la gar\u0103 (din c\u0103l\u0103toria \u00een vest, unde publicasem Scrisoarea). La cap\u0103tul firului era Dumitru Popa, care mi-a zis \u00een b\u0103taie de joc: ,,Om te-ai f\u0103cut!”. \u00een cursul anchetei, c\u00e2nd a trebuit s\u0103 scriu zeci de pagini de declara\u021bii, inclusiv liste de persoane care mi-au telefonat la sosire \u0219i ce a spus fiecare, remarca lui D. P. – om de \u00eencredere al regimului \u0219i cred c\u0103 mai mult chiar dec\u00e2t at\u00e2t – a fost interpretat\u0103 ca o apreciere favorabil\u0103 mie. A fost schimbat. Cred c\u0103 aceast\u0103 \u00eent\u00e2mplare a stat la originea promov\u0103rii lui D.P. sub regimul Iliescu, p\u00e2n\u0103 \u00een func\u021bia de pre\u0219edinte al TVR, respectiv c\u0103 \u0219i el a ,,suferit” sub regimul de dictatur\u0103, dac\u0103 nu a fost chiar un opozi\u021bionist!
\nAncheta a avut loc \u00een cl\u0103direa de la cap\u0103tul aleii (vechiul rectorat), unde \u00een fostul cabinet al rectorului st\u0103teau \u00eentre patru \u0219i \u0219ase persoane, la o mas\u0103 lung\u0103. \u0218apte contra unul. La anchet\u0103 am fost \u00eent\u00e2mpinat cu: ,,Dar e\u0219ti t\u00e2n\u0103r! A\u0219a t\u00e2n\u0103r \u0219i conferen\u021biar universitar!”. Nu eram nici m\u0103car t\u00e2n\u0103r: la acea dat\u0103 aveam 43 de ani.<\/p>\n

,,… cu prezen\u021be la \u00eenceput zilnice, apoi de trei-patru ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, fiecare „\u0219edin\u021b\u0103” dur\u00e2nd \u00eentre 6-10 ore. Ancheta era condus\u0103 de doi \u021bipi care se prezentaser\u0103: Arsene \u0219i Mohanu, dar de fiecare dat\u0103 fiind de fa\u021b\u0103 \u0219i alte persoane, de cele mai multe ori necunoscute. Curios c\u0103 printre inchizitori s-a num\u0103rat odat\u0103 \u0219i Dumitru Popa, devenit ulterior \u0219ef de catedr\u0103 la Facultatea de Ziaristic\u0103, de\u0219i nu avea o preg\u0103tire de specialitate. Dar te pui cu partidu’, care putea s\u0103 fac\u0103 din cizmar \u0219i \u0219ef de stat, dar\u0103mite dintr-un absolvent de \u0218tiin\u021be juridice, profesor de ziaristic\u0103! Cu toate c\u0103 nu am fost bruscat fizic, iar tonul era \u00een genere pref\u0103cut reveren\u021bios, nu am fost cru\u021bat cu totul de m\u00e2rl\u0103nii (,,Jigodie!”, ,,Spune, b\u0103, al cui agent e\u0219ti?” etc.). Eu, anchetatul, un novice. Ei, anchetatorii, oameni de meserie, urm\u0103rind a-mi strivi voin\u021ba \u0219i personalitatea, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103 \u00eenv\u0103\u021ba\u021bi s\u0103 aplice tortura psihic\u0103, ma\u0219in\u0103rie bine pus\u0103 la punct. C\u0103reia \u00eens\u0103 i-am rezistat. Am rezistat mai ales presiunilor de a m\u0103 autodeclara ,,agent imperialist”. Din paginile pe care dup\u0103 ofensiva inchizitorilor eram obligat s\u0103 le scriu \u0219i care f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 se afl\u0103 la dosarul meu, la care nu am acces nici ast\u0103zi, se poate deduce faptul c\u0103 ei erau \u00eentr-o febril\u0103 c\u0103utare a unui fir, de la o \u0219edin\u021b\u0103 la alta de fiecare dat\u0103, de care s\u0103 se aga\u021be. Din anumite indicii am tras concluzia c\u0103 lep\u0103d\u0103tura care se intitula ,,\u0219ef de partid \u0219i de stat”, el era cel care din culise urm\u0103rea desf\u0103\u0219urarea anchetei \u0219i le cerea ce anume trebuiau s\u0103 ob\u021bin\u0103. Dac\u0103 nu recunoa\u0219terea c\u0103 sunt ,,agent imperialist”, retractarea declara\u021biilor. Aveau m\u00e2n\u0103 liber\u0103 s\u0103 m\u0103 momeasc\u0103 cu avantaje nenumite. Dac\u0103 nu retractarea criticilor, m\u0103car scuze. Printre scr\u00e2\u0219nituri de din\u021bi mi s-a promis avansarea. (Profesor universitar, ce altceva?). N-au ob\u021binut nimic din toate astea! \u00een pofida interminabilelor \u0219edin\u021be de tortur\u0103 psihic\u0103.
\nPe 16 octombrie am fost azv\u00e2rlit, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi fost anun\u021bat \u00een prealabil c\u0103 sunt chemat pentru altceva, \u00eentr-o a\u0219a zis\u0103 \u0219edin\u021b\u0103 de partid, \u00een care isteria general\u0103 a atins paroxismul. Procesul-verbal existent pe undeva (poate chiar \u00een dosarul meu de la Securitate) m\u0103 scute\u0219te de a relata \u00eentrecerea \u00een slug\u0103rnicie \u0219i josnicie \u00eentre cei ce au luat cuv\u00e2ntul.\u201d<\/em><\/p>\n

Nu pot s\u0103 \u0219terg cu buretele memoria, care p\u0103streaz\u0103 imagini din acea \u0219edin\u021b\u0103, tipic stalinist\u0103, o reeditare a anilor cincizeci cu ostracizarea ,,du\u0219manilor de clas\u0103”, ca \u0219i c\u00e2nd a avut loc ieri. Mi-au r\u0103mas \u00een memorie numele vorbitorilor dintre cadrele didactice, cu rev\u0103rsarea de invective, cea mai frecvent\u0103 fiind eticheta de… ,,tr\u0103d\u0103tor”. Adic\u0103 \u00eel tr\u0103dasem pe Ceau\u0219escu, ar\u0103t\u00e2nd \u00eentreaga monstruozitate a regimului. Nu are rost s\u0103-i enum\u0103r. Unii din ei, ast\u0103zi nici nu mai sunt \u00een via\u021b\u0103. Al\u021bii \u0219i-au f\u0103cut dup\u0103 revolu\u021bie cariere care-\u0219i au sorgintea \u00een \u00eent\u00e2mpl\u0103ri de atunci.
\nEra la catedr\u0103 unul care publica opuri rimate pentru Ceau\u0219escu \u0219i Ceau\u0219easca, poe\u021bii ferindu-se s\u0103 o fac\u0103 pentru a nu se compromite. Studen\u021bii \u00eei ziceau M\u0103l\u0103e\u021b, de\u0219i pe el \u00eel cheam\u0103 B\u0103l\u0103e\u021b. Dac\u0103 la acea \u0219edin\u021b\u0103 unii m-au mai \u00eempro\u0219cat cu noroi pentru c\u0103 altminteri ar fi \u00eensemnat c\u0103 „pactizeaz\u0103 cu du\u0219manul”, acest Dumitru B\u0103l\u0103e\u021b, dup\u0103 ce mi-a imputat c\u0103 am fost cump\u0103rat pe dolari, lire sterline (de, Reuter!), m\u0103rci germane \u0219i alte valute, era c\u00e2t pe-aci s\u0103 m\u0103 lin\u0219eze la propriu. Ast\u0103zi ,,poetul” este mare mah\u0103r \u00een partidul (de securi\u0219ti) al tovar\u0103\u0219ului C.V. Tudor, mi se pare chiar \u0219i parlamentar. Ca s\u0103 vede\u021bi cine v\u0103 reprezint\u0103, oameni buni! Nu i-am re\u021binut pe vorbitorii ,,revolu\u021bionari” din r\u00e2ndul studen\u021bilor, pentru c\u0103 nici nu-i cuno\u0219team: urmau abia din acea toamn\u0103 s\u0103 intre \u00een primul an. Cinismul regimului se dovedise f\u0103r\u0103 m\u0103sur\u0103: \u00eenainte de orice li se preda pe viu o lec\u021bie de inchizi\u021bie!<\/p>\n

,,Din acest interval de timp dateaz\u0103 dou\u0103 \u00eencerc\u0103ri de a fi c\u0103lcat de ma\u0219in\u0103 (\u00een cel mai nobil caz, de a fi speriat). Prima dat\u0103, la intersec\u021bia \u0218tefan cel Mare – str. Tunari, a doua pe strada Mihai Eminescu (por\u021biunea dintre str. Polon\u0103 \u0219i Calea Doroban\u021bi), prima dat\u0103 de o ma\u0219in\u0103 cu num\u0103r de \u00eenmatriculare ,,str\u0103in”, a doua oar\u0103 de una cu num\u0103r de C.D. (,,italian\u0103”).
\nDup\u0103 alungarea mea de la facultate, supravegherea, intimid\u0103rile, infiltr\u0103rile au continuat.
\nPentru fa\u021bada de respectare a dreptului la munc\u0103, am fost repartizat for\u021bat ca economist la uzinele ,,Timpuri noi”, loc de munc\u0103 pe care l-am refuzat, \u00eentruc\u00e2t nu avea nici o leg\u0103tur\u0103 cu profesia mea de scriitor, publicist, profesor de ziaristic\u0103. \u00eencerc\u0103rile de a-mi g\u0103si singur de lucru s-au soldat pretutindeni cu \u00eenchiderea u\u0219ii \u00een nas, chiar dac\u0103 la \u00eentreprinderea poligrafic\u0103 din str. C. Miile, directorul \u0219i-a cerut scuze, evident jenat c\u0103 promisiunea de angajare nu \u0219i-a putut-o respecta, ca urmare a unui ordin de sus. Dup\u0103 alte refuzuri consecutive, mi s-a admis p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s\u0103 intru la cooperativa ,,Deservirea”, la sec\u021bia traduceri, pe baz\u0103 de contract, unde… \u00eentr-o lun\u0103 fix am tradus o carte de avia\u021bie, cerut\u0103 chipurile de o fabric\u0103 (\u00eentreprindere? Unitate militar\u0103?) din Craiova. Cu toate acestea, la sf\u00e2r\u0219itul lunii mi s-a socotit c\u0103 nu \u00eendeplinisem ,,norma”, nod \u00een papur\u0103, pentru ca \u0219i a\u0219a mizerabilul salariu pentru o presta\u021bie de o asemenea anvergur\u0103, s\u0103 fie amputat. Dup\u0103 aceast\u0103 experien\u021b\u0103, am demisionat (febr. 1979), concentr\u00e2ndu-mi for\u021bele (fire\u0219te, cu toate m\u0103surile de precau\u021bie necesare) pe completa-rea document\u0103rii la cartea intitulat\u0103 Istoria stalinismului \u00een Rom\u00e2nia, in ideea c\u0103 tema este inepuizabil\u0103 \u0219i mereu perfectibil\u0103, de\u0219i la acea or\u0103 lucrarea se afla deja \u00een Fran\u021ba \u0219i dup\u0103 \u0219tiin\u021ba mea, sub tipar. Acest lucru \u00eel f\u0103ceam studiind zilnic la Biblioteca Academiei, unde semnam condica, \u00eentre altele \u0219i pentru a evita o eventual\u0103 arestare \u0219i condamnare pentru ,,parazitism” social, articol sub care, dup\u0103 cum se \u0219tie, puteai s\u0103 ajungi relativ u\u0219or \u00een pu\u0219c\u0103rie, c\u00e2nd alte pretexte c\u0103deau unul dup\u0103 altul.
\nTrebuie s\u0103 men\u021bionez c\u0103 pentru elaborarea c\u0103r\u021bii privind adev\u0103rul des-pre P.C.R. m-am documentat clandestin, am scris \u0219i am transcris textul pe file de h\u00e2rtie de biblie, cu litere care puteau fi citite doar cu ajutorul lupei, transport\u00e2nd manuscrisul \u00een mod clandestin \u00een occident. La Paris, editura Flammarion a \u00eencheiat imediat contractul de acceptare a lucr\u0103rii, a c\u0103rei traducere a fost gata \u00een decembrie 1978, urm\u00e2nd s\u0103 apar\u0103 aproximativ prin luna aprilie 1979. Din p\u0103cate, \u00eenc\u0103lc\u00e2nd consensul reciproc \u0219i promisiunea f\u0103cut\u0103 \u00een mod solemn de a nu vorbi despre existen\u021ba ei p\u00e2n\u0103 la apari\u021bie, editura a prezentat-o la T\u00e2rgul de carte din Frankfurt\/ M. ca pe senza\u021bia anului urm\u0103tor. Destul pentru ca Securitatea s\u0103 afle \u0219i s\u0103 \u00eentreprind\u0103 toate m\u0103surile care-i st\u0103teau la \u00eendem\u00e2n\u0103. Posibilit\u0103\u021bile dictaturii erau, cum se \u0219tie, numeroase. Nu cunosc p\u00e2n\u0103 unde mergea c\u00e2rd\u0103\u0219ia lui Giscard d’Lslaing (av\u00e2nd chiar \u0219i o serie de interese personale \u00een Rom\u00e2nia, precum o filial\u0103 a b\u0103ncii Credit Lyonez, unde era ac\u021bionar), cu Ceau\u0219escu, dar este cert c\u0103 revocarea apari\u021biei \u00een limba francez\u0103 a Istoriei stalinismului \u00een Rom\u00e2nia s-a petrecut \u00eentre vizita pre\u0219edintelui francez \u00een Rom\u00e2nia (1979) \u0219i vizita lui Ceau\u0219escu \u00een Fran\u021ba. Ulterior, cartea a ap\u0103rut sub titlul Istoria P.C.R., la Aarhus, Danemarca, \u00een 1984. S\u0103 nu fi fost anularea apari\u021biei chiar o condi\u021bie a vizitei lui Ceau\u0219escu \u00een Fran\u021ba!
\nRevenind la momentul 1979, c\u00e2nd am abandonat serviciul de traduc\u0103tor de cooperativ\u0103, unde \u00een prealabil fusese organizat\u0103 o supraveghere strict\u0103, pentru a-mi asigura existen\u021ba, am \u00eenceput s\u0103-mi v\u00e2nd c\u0103r\u021bile din bibliotec\u0103. Mai \u00eent\u00e2i, c\u0103r\u021bile rare, apoi am continuat cu o seam\u0103 de obiecte de art\u0103, colec\u021bionate cu sacrificii.
\nLa ancheta despre care am relatat mai sus, una din \u00eentreb\u0103rile insistente care revenea, privea motivul pentru care nu dispuneam de un autoturism, proprietate personal\u0103. Dup\u0103 c\u00e2te mi-am dat seama, acest lucru \u00eencurcase socotelile inchizitorilor mei, pentru c\u0103 \u00een \u00eemprejur\u0103ri similare celei \u00een care m\u0103 aflam, una din primele lovituri pe care dictatorul o d\u0103dea era confiscarea carnetului de conduc\u0103tor auto al \u00eempricinatului, banda de la putere fiind de-a dreptul \u0219ocat\u0103 de faptul c\u0103 i-am privat de o asemenea satisfac\u021bie. Or, realitatea era c\u0103 \u00een condi\u021biile date trebuia s\u0103 renun\u021b la ceva pentru a avea o cas\u0103 civilizat\u0103. \u0218i am renun\u021bat la autoturism.
\nCu ocazia Congresului al XII-lea al P.C.R. am trimis alte trei scrisori, av\u00e2nd num\u0103r de \u00eenregistrare la Registratura comitetului central. \u00een ele f\u0103ceam o analiz\u0103 critic\u0103 a situa\u021biei drepturilor omului \u00een Rom\u00e2nia, a libert\u0103\u021bilor principale, din nou a cultului persoanei lui Ceau\u0219escu \u0219i a nevestei sale. Scrisorile erau mai ample \u0219i mai analitice, dar nu le-am putut publica dec\u00e2t dup\u0103 ce am ajuns \u00een vest. \u00een urma \u00eenregistr\u0103rii lor la Comitetul central, s-au \u00eenmul\u021bit presiunile de a p\u0103r\u0103si \u021bara. Nu dispun de date precise (neav\u00e2nd dosarul propriu la dispozi\u021bie) dar probabil ,,acolo”, la cei ce se ocupau de mine, se punea problema op\u021biunii \u00eentre exil \u0219i pu\u0219c\u0103rie: un adversar deschis al dictaturii nu putea s\u0103 se plimbe mult\u0103 vreme liber, put\u00e2nd contamina \u0219i pe al\u021bii cu ideile sale periculoase.
\nAm optat pentru exil, expulzarea mea av\u00e2nd aspectul unei libere alegeri a „plec\u0103rii definitive”, cu toate formele care \u00eenso\u021beau o asemenea schimbare \u00een via\u021ba unui om \u0219i cu o r\u0103zbunare de ultim\u0103 or\u0103 a regimului: confiscarea a ceea ce mai aveam.
\nS-a pus problema direc\u021biei \u00een care s\u0103 plec. Eu alesesem Fran\u021ba, unde aveam dou\u0103 invita\u021bii la dou\u0103 institu\u021bii de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt superior (Lyon \u0219i Lille). Cum pre\u0219edintele Giscard d’Estaing era bun prieten cu regimul dictatorului rom\u00e2n, reprezentan\u021bii lui nici n-au vrut s\u0103 aud\u0103 s\u0103 primeasc\u0103 un „disident”, a\u0219a c\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 tot Securitatea, sireaca (prin Direc\u021bia de pa\u0219apoarte), mi-a ales (ara: Danemarca. Pentru acest col\u021b de lume nu era nevoie de vize: \u00eel l\u0103sai pe cel expulzat \u00een aeroport. A\u0219a s-au trezit danezii cu noi, la 21 august 1980.
\nLocuin\u021ba proprietate, aflat\u0103 \u00een str. Ion C\u0103lin 20, parter (sect. 2), a fost ,,preluat\u0103 de stat”. Am f\u0103cut cerere la Comisia Patrimoniului Na\u021bional de a mi se permite s\u0103 expediez (tot \u00een Fran\u021ba, \u00een Danemarca ne\u0219tiind nici o posibil\u0103 adres\u0103) o seam\u0103 de obiecte personale, \u00eentre care c\u00e2teva icoane – suveniruri de familie, c\u0103r\u021bi (din ce mai r\u0103m\u0103seser\u0103 nev\u00e2ndute) etc. Ap fi dorit ca \u00een exil s\u0103-mi reconstitui at\u00e2t c\u00e2t se putea, ambian\u021ba casei pe care am fost nevoit s\u0103 o abandonez. Cererea mi-a fost respins\u0103, dar cu ocazia transport\u0103rii la Comisie a obiectelor, s-a luat not\u0103 de existen\u021ba lor. Nu au fost confiscate pe loc.
\n\u00een vederea plec\u0103rii, m-a vizitat un angajat al v\u0103mii de la Aeroportul Otopeni, pe nume Dan Iacovi\u0219ac, care s-a recomandat \u0219i s-a \u0219i legitimat. El mi-a spus c\u0103 este \u00eemputernicit s\u0103-mi comunice c\u0103 pot veni la vama Rahova cu toate obiectele pe care Comisia de patrimoniu nu le-a agreat, \u0219i de fapt \u0219i cu altele, dac\u0103 doresc s\u0103 le iau cu mine. \u00een prealabil, el le-a vizionat, spun\u00e2nd c\u0103 expedierea lor nu mai este o problem\u0103, chestiunea fiind ,,aranjat\u0103”.
\n\u00eentre circa 1-21 august 1980, ultima fiind data c\u00e2nd am p\u0103r\u0103sit ,,definitiv” \u021bara, deci \u00eentre aceste date, am fost supus unei intense observa\u021bii \u0219i unei autentice torturi psihice, care a culminat cu ziua de 15 august 1980, c\u00e2nd am fost programat pentru efectuarea controlului vamal, la Vama Rahova. La recomandarea omului trimis de aceast\u0103 institu\u021bie, am luat toate obiectele convenite cu mine.
\n\u00cen procesul de efectuare a v\u0103mii, toate au fost confiscate \u0219i pe baza unui inventar al Mili\u021biei Capitalei (Sec\u021bia economic\u0103?), ele au fost transportate la sediul din str. Beldiman. Acolo le-am v\u0103zut ultima dat\u0103 la data de 16 august 1980, c\u00e2nd am fost invitat, nu pentru a mi se restitui, ci pentru a mi se impune plata unei amenzi, cu obligativitatea de a preda \u0219i chitan\u021ba.
\nEste mai mult ca sigur c\u0103 aceast\u0103 opera\u021biune s-a efectuat din dispozi\u021bia dictatorului.
\nO list\u0103 a obiectelor, restabilit\u0103 din memorie (\u00eentruc\u00e2t o copie a inventarului \u00eentocmit de Mili\u021bie nu mi s-a dat), cu descrieri individuale, ata\u0219ez la acest document, ca Anex\u0103.
\nTot \u00eenainte de a p\u0103r\u0103si \u021bara, sub pretextul c\u0103 actele personale nu pot fi luate \u00een original, ni s-au confiscat absolut toate. Am sosit \u00een exil numai cu pa\u0219apoartele. P\u00e2n\u0103 ast\u0103zi nu dispun de nici un act original de stare civil\u0103. Am p\u0103r\u0103sit \u021bara, la 21 august 1980, eu, so\u021bia – Natela Frunz\u0103 \u0219i fiul nostru- Dan-Galaction Frunz\u0103, ob\u021bin\u00e2nd azil politic \u00een Danemarca.
\n*
\n\u00een exil, am continuat activitatea anticomunist\u0103, iar dictatura a continuat \u0219i ea s\u0103 m\u0103 urm\u0103reasc\u0103 pentru „a \u00eencheia socotelile” cu un adversar at\u00e2t de periculos, cum eram probabil socotit, merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la asasinat. Exist\u0103 martori \u0219i dovezi privind punerea la cale a crimei de lichidare prin atentat sau prin alte mijloace, care probabil pot fi aflate prin audierea fo\u0219tilor securi\u0219ti care au lucrat la „cazul meu”, dar \u0219i a martorilor care reies din descrierile de mai jos.
\nFaptele (dintre cele cunoscute mie) sunt urm\u0103toarele:
\n1. \u00een 1981, Eusebiu Semionovici, director atunci ca \u0219i \u00een prezent, la Casa de Cultur\u0103 din or. R\u00e2mnicu-S\u0103rat, jud. Buz\u0103u, a fost chemat pentru a i se oferi o burs\u0103 \u00een or. Grenoble (Fran\u021ba), unde putea pleca \u0219i cu familia, numai s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 ,,o misiune” \u00een leg\u0103tur\u0103 cu mine. Eusebiu Semionovici \u00eemi este rud\u0103, respectiv cumnat, fiind c\u0103s\u0103torit cu fiica uneia din surorile mamei mele. \u00een ce consta misiunea, E.S. urma s\u0103 afle \u00een momentul plec\u0103rii. Cum nu a manifestat entuziasm \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ,,misiunea” pe care o avea de \u00eendeplinit, peste bursa de la Grenoble s-a a\u0219ternut lini\u0219tea.
\n2. Marele cotidian german Frankfurter Allgemeine Zeitung, din 13 mai 1981, \u00eentr-un articol intitulat Herr Georgescu, la telefon este asasinul dumneavoastr\u0103, relata faptul c\u0103 un securist, pe nume Radu Ru\u0219, s-a predat poli\u021biei germane, m\u0103rturisind c\u0103 avusese misiunea de a asasina dou\u0103 persoane din exil: pe Emil Georgescu, de la radio Europa Liber\u0103 \u0219i pe Victor Frunz\u0103. Ziarul relata c\u0103 Radu Ru\u0219 chiar \u0219i f\u0103cuse o c\u0103l\u0103torie \u00een Danemarca, dar printr-o confuzie, a c\u0103utat \u00een Copenhaga o strad\u0103 cu numele de Aarhus, c\u00e2nd a\u0219a se numea ora\u0219ul \u0219i nu strada unde eram stabilit. Anexez o copie xerox a articolului men\u021bionat.
\n3. Dup\u0103 aceast\u0103 defec\u021biune a agentului lor, mama mea, R\u0103di\u021ba Frunz\u0103 (R\u00e2mnicu-S\u0103rat, Bd. Nicolae B\u0103lcescu nr. 1, bl. Al, parter), apoi sora mea dup\u0103 tat\u0103, Elena Ionescu, n\u0103scut\u0103 Frunz\u0103, (Foc\u0219ani, str. Constructorilor 20), au fost abordate la domiciliu de unul \u0219i acela\u0219i securist, care le-a cerut s\u0103 m\u0103 conving\u0103 s\u0103 vin s\u0103 vizitez \u021bara. Cererea lui era de o insisten\u021b\u0103 care a pus-o imediat pe mama mea \u00een gard\u0103. R\u0103spunsul ei a fost unul plin de demnitate: „Victor nu vine, pentru c\u0103 \u00eel omoar\u0103!”.
\n4. Cum nici mama, nici sora mea nu au fost convinse de necesitatea de a m\u0103 chema s\u0103 le vizitez, ofensiva securi\u0219tilor s-a \u00eendreptat asupra fiicei surorii mele, Georgeta (Gioni) losef inginer economist, cu domiciliul \u00een Foc\u0219ani. Dup\u0103 o ,,prelucrare” f\u0103r\u0103 rezultat, ca s\u0103 termine mai repede discu\u021bia, G. 1. l-a repezit pe securist, citez textual: ,,Domnule, \u00ee\u021bi spun categoric, Victor Frunz\u0103 nu va reveni \u00een Rom\u00e2nia dec\u00e2t dup\u0103 ce crap\u0103 Ceau\u0219escul”.
\nS\u0103 fi transmis acest securist r\u0103spunsul ei \u00eentocmai?
\nDup\u0103 un timp de la aceast\u0103 discu\u021bie, feti\u021ba ei, de numai c\u00e2\u021biva ani\u0219ori, a fost c\u0103lcat\u0103 mortal de o ma\u0219in\u0103 militar\u0103.
\nNu doresc s\u0103 fac neap\u0103rat o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre faptul c\u0103 nepoata mea s-a exprimat insolent la adresa dictatorului, \u0219i moartea fiicei ei, dar a\u0219 dori, pentru c\u0103 de atunci m\u0103 chinuie mereu \u00eendoiala \u0219i \u00eentrebarea, s\u0103 aflu din dosarele securit\u0103\u021bii r\u0103spunsul: este vorba de o crim\u0103 premeditat\u0103, o r\u0103zbunare pentru r\u0103spunsul insolent la adresa dictatorului sau o pur\u0103 \u00eent\u00e2mplare, un accident?
\n5. \u00cen anul 1987, afl\u00e2ndu-se la Serviciul de pa\u0219apoarte de la Buz\u0103u, pentru ridicarea documentului de c\u0103l\u0103torie (urma s\u0103 efectueze o vizit\u0103 \u00een Danemarca), mama mea, R\u0103di\u021ba Frunz\u0103, a fost invitat\u0103 \u00eentr-un birou, unde doi ofi\u021beri au \u00eencercat din nou s\u0103 o „l\u0103mureasc\u0103” a m\u0103 convinge s\u0103 vin \u00een vizit\u0103 \u00een Rom\u00e2nia. R\u0103spunsul ei a fost la fel de categoric, ca \u00een 1982: ,,Nu vine, pentru c\u0103 \u00eel omoar\u0103!”. (Dar nu a spus cine).<\/em><\/p>\n

SOLU\u021aII.<\/em>
\nAv\u00e2nd \u00een vedere cele expuse mai sus, rog onorata Comisie s\u0103 dea solu\u021bii pozitive urm\u0103toarelor puncte:<\/em>
\nI. S\u0103 mi se permit\u0103 accesul la propriul dosar de Securitate.<\/em>
\nII. S\u0103 mi se pun\u0103 la dispozi\u021bie dosarul anchetei la care am fost supus dup\u0103 criticarea dictaturii ceau\u0219iste, procesul-verbal al adun\u0103rii de partid de la Academia ,,\u0218tefan Gheorghiu”, din 16 oct. 1978, \u00een care am fost pre-lucrat ca un ,,tr\u0103d\u0103tor”, dup\u0103 care am fost exclus definitiv din \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt.<\/em>
\nIII. Rog s\u0103 se anuleze excluderea mea din \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul universitar, \u00eentruc\u00e2t aceasta s-a efectuat din pricina criticilor la adresa dictaturii, men\u021binerea acestei st\u0103ri \u00eensemneaz\u0103 omologarea sanc\u021biunii, respectiv solidariza-rea cu ceau\u0219ismul, chiar dup\u0103 ce acesta a c\u0103zut.<\/em>
\nIV. S\u0103 mi se pun\u0103 la dispozi\u021bie piesele care privesc sarcinile serviciilor secrete externe (mi se pare c\u0103 se numeau DIE) despre \u00eempiedicarea apari\u021biei \u00een Fran\u021ba a ISTORIEI STALINISMULUI \u00ceN ROM\u00c2NIA (eventual cu pl\u0103\u021bile efectuate pentru a ob\u021bine anularea edit\u0103rii).<\/em>
\nV. S\u0103 mi se pun\u0103 la dispozi\u021bie datele privind agen\u021bii de diversiune \u0219i informare ai Securit\u0103\u021bii printre refugia\u021bii rom\u00e2ni din Aarhus.<\/em>
\nVI. Restituirea manuscriselor \u0219i caietelor confiscate.<\/em>
\nVII. Restituirea obiectelor confiscate la data de 15 august 1980, prin- tr-o \u00eenscenare la care a participat un angajat al Serviciului de vam\u0103, curs\u0103 care mi-a fost \u00eentins\u0103 cu profesionalism de Securitate (Vezi Anexa).<\/em>
\nVIII. \u00eentruc\u00e2t desp\u0103gubirea moral\u0103 pentru teroarea psihologic\u0103 la care am fost supus, consider c\u0103 am avut-o prin clipele \u00een\u0103l\u021b\u0103toare pe care le-am tr\u0103it la Revolu\u021bia Rom\u00e2n\u0103, care a \u00eenl\u0103turat smintita dictatur\u0103 ceau\u0219ist\u0103, solicit o desp\u0103gubire material\u0103 pentru perioada dintre august 1978 – 22 decembrie 1989, prin plata salariului de profesor la Facultatea de Ziaristic\u0103 la \u00eencadrarea de conferen\u021biar universitar, avut\u0103 la data scrisorii din august-sept. 1978. O parte din aceast\u0103 desp\u0103gubire va constitui suma ini\u021bial\u0103 pentru \u00eenfiin\u021barea unei funda\u021bii proprii \u00een scopul finan\u021b\u0103rii restaur\u0103rii unui monument (o biseric\u0103), aflat(\u0103) \u00een ruin\u0103.<\/em>
\nIX. Solicit restabilirea vechimii \u00een munc\u0103 pentru perioada 1978-1989, at\u00e2t pentru mine c\u00e2t \u0219i pentru so\u021bia mea, Natela Frunz\u0103.<\/em><\/p>\n

\u00cen speran\u021ba unor solu\u021bii pozitive la aceste probleme, doresc s\u0103 mul\u021bumesc cu anticipa\u021bie onoratei Comisii de stat pentru activitatea depus\u0103 \u00een restabilirea drept\u0103\u021bii \u0219i justi\u021biei. Semn\u0103tura… Data: februarie 1990″.
\nNot\u0103, 1998. \u00een cererea din 18 februarie 1998 c\u0103tre Tribunalul Municipiului Bucure\u0219ti, a\u0219a cum se poate vedea, am renun\u021bat la majoritatea revendic\u0103rilor din Memoriul formulat \u00een 1990.<\/p>\n

\"\"

\"\"


\nMISTERIOASA DISPARI\u021aIE<\/strong><\/p>\n

La ,,Comisia Na\u021bional\u0103 pentru rezolvarea sesiz\u0103rilor \u0219i dolean\u021belor tuturor (subl. ns.) cet\u0103\u021benilor \u021b\u0103rii care au fost victime ale dictaturii. Aleea M.A.N. nr. 5, sectorul 4″, ocup\u00e2nd ni\u0219te s\u0103li impozante dintr-o cl\u0103dire nou\u0103 din perimetrul monstrului (a\u0219a numita „Cas\u0103 a poporului” sau cum i se zice mai nou ,,Palatul Parlamentului”), am primit o h\u00e2rtie \u0219tampilat\u0103, purt\u00e2nd num\u0103rul de \u00eenregistrare: 1981 \/7 II 1990. O p\u0103strez \u0219i ast\u0103zi. Cum am avut senza\u021bia, \u00eent\u0103rit\u0103 de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri diverse, c\u0103 inventarea unei asemenea institu\u021bii este praf \u00een ochii oamenilor, cu damf demagogico-electoral pentru FSN-ul domnilor Iliescu \u0219i Roman, m-am dus de c\u00e2teva ori acolo s\u0103 \u00eentreb ce se mai aude cu memoriul meu. De fiecare dat\u0103 am g\u0103sit la fa\u021ba locului ni\u0219te func\u021bionari care nu rezolvau nimic, dar – trebuie s\u0103 recunosc – nu lipsi\u021bi de bun\u0103voin\u021b\u0103.
\nUltima vizit\u0103 a fost una istoric\u0103. Din \u0219efia sub\u0219ef, am ajuns la func\u021bionarul care p\u0103stra cheile de la Sfintele Dulapuri cu pl\u00e2ngerile oamenilor, gem\u00e2nd de h\u00e2rtii, memorii, l\u0103cr\u0103ma\u021bii, adeverin\u021be, cele mai multe despre d\u0103ri afar\u0103 din servicii. Toate, ce-i drept, erau puse \u00een ordinea numerelor de \u00eenregistrare. Func\u021bionarul se remarca printr-o burt\u0103 de o circumferin\u021b\u0103 enorm\u0103, avea \u0219i secretar\u0103, o dudui\u021b\u0103 pe tocuri \u00eenalte, deosebit de atent\u0103 cu \u0219eful ei, pentru c\u0103 tocmai \u00eei sp\u0103lase ni\u0219te c\u0103p\u0219uni, se vedea bine, culese la c\u00e2ntatul coco\u0219ilor, cu r\u0103coarea dimine\u021bii \u00een carnea lor vegetal\u0103, d\u0103ruindu-se cu at\u00e2ta sinceritate \u0219i ochilor \u0219i gurii. Era prin iunie, Anno Domini 1991. Secretara le a\u0219ez\u0103 pe o mic\u0103 tipsie cu zah\u0103r \u0219i fri\u0219c\u0103, f\u00e2\u021b\u00e2indu-se cochet prin jurul bor\u021bosului, care saliva de pl\u0103cere. C\u00e2t timp s-a derulat repriza cu c\u0103p\u0219uni, pentru a nu m\u0103 plictisi de tot, acest director peste dulapuri \u00eemi spuse pe ner\u0103suflate p\u0103surile lui, care se rezumau la faptul c\u0103 fusese transferat din nu \u0219tiu care serviciu mai important, iar aici nu primise salariul de peste dou\u0103 luni… C\u00e2nd termin\u0103 relatarea, ibidem \u0219i c\u0103p\u0219unile, merse la dulap, g\u0103sind f\u0103r\u0103 dificultate sec\u021bia unde trebuia s\u0103 fie Memoriul cu num\u0103rul 1981 din 7 februarie 1990. Le lu\u0103 la r\u00e2nd: 1978 era, 1979 era, 1980 era. Dup\u0103 el venea 1982. Num\u0103rul 1981 lipsea. Memoriul meu f\u0103cuse picioare. Se cercetar\u0103 toate posibilele variante, dar nu i se d\u0103du de urm\u0103. Nimeni nu avea habar unde putea s\u0103 fie. Parc\u0103 intrase \u00een p\u0103m\u00e2nt. Ei, cine avea nevoie de el? Eu \u0219tiu, dar nu spui! C\u00e2nd \u00eemi deveni tot mai clar c\u0103 timpul pierdut era doar experien\u021b\u0103 c\u00e2\u0219tigat\u0103 \u0219i cel mult scene de via\u021b\u0103 postrevolu\u021bionar\u0103 pentru cine vrea s\u0103 scrie o carte, u\u0219a \u00eenc\u0103perii se d\u0103du \u00eenl\u0103turi, \u00een cadrul ei ap\u0103ru \u0219eful institu\u021biei, dl. ing. Nicu St\u0103ncescu \u0219i ca \u00eentr-o pies\u0103 de teatru, f\u0103r\u0103 nici o introducere, el le ceru celor prezen\u021bi s\u0103 asculte lectura unei Ordonan\u021be guvernamentale, preziden\u021biale sau cam a\u0219a ceva. ,,Comisia noastr\u0103 este desfiin\u021bat\u0103!”, rezum\u0103 el cele ce avea s\u0103 le citeasc\u0103. Decizia era compus\u0103 lapidar din dou\u0103-trei propozi\u021bii, a\u0219a c\u0103 dur\u0103 foarte pu\u021bin.
\nRecent am citit \u00een pres\u0103 c\u0103 lui Valentin \u0219i Zoe Ceau\u0219escu ,,s-a f\u0103cut dreptate”: li s-au restituit obiectele din diferitele case pe care le-au ocupat, confiscate \u00een timpul revolu\u021biei.
\nDespre obiectele pe care Securitatea mi le-a confiscat la 15 august 1980 printr-o abil\u0103 \u00eenscenare, n-am auzit p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi nimic. Pentru c\u0103 f\u0103r\u0103delegile dictaturii nu se prescriu, nu-mi r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103-mi caut \u0219i eu dreptatea prin justi\u021bie. Dar parc\u0103 numai asta cerusem \u00een Memoriul meu?
\nIanuarie 1998<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Motto: ,,Te-ntorni \u00een patrie. Ce dac\u0103? Deschide ochii: cine te mai vrea? F\u0103r\u0103 prieteni stai la o b\u0103rdac\u0103 De vin-po\u0219irc\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":13371,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13368"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13368"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13368\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13372,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13368\/revisions\/13372"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13371"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13368"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13368"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13368"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}