{"id":13311,"date":"2021-01-30T11:33:03","date_gmt":"2021-01-30T08:33:03","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13311"},"modified":"2021-01-30T11:36:21","modified_gmt":"2021-01-30T08:36:21","slug":"de-ai-nostri-dan-manciulea-mici-apocalipse-de-adormit-omenirea-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13311","title":{"rendered":"De-ai no\u0219tri! – Dan Manciulea – Mici apocalipse de adormit omenirea (6)"},"content":{"rendered":"

B\u0103tr\u00e2nul<\/strong><\/p>\n

Nu mai pusese de mult flori la morm\u00e2ntul ei. C\u00e2nd o \u00eenmorm\u00e2ntase, pe locul acela erau numai dou\u0103 cavouri. Acum n-ai loc s\u0103 te mi\u0219ti de-at\u00e2tea morminte, toate pline de flori. \u00ce\u0219i aduse aminte c\u00e2t de pu\u021bin\u0103 lume venise la \u00eenmorm\u00e2ntare. B\u0103tr\u00e2na a fost \u00eentotdeauna o fiin\u021b\u0103 sociabil\u0103. P\u0103cat ca nici unul dintre cei care profitaser\u0103 de bun\u0103tatea ei n-a venit s\u0103 o conduc\u0103 pe ultimul drum – nici m\u0103car copiii Ana \u0219i Victor.
\nCrucea de lemn se str\u00e2mbase. Roasa de carii \u0219i n\u0103p\u0103dit\u0103 de ierburi, sem\u0103na cu o sperietoare de ciori. ,,Doamne iart\u0103-m\u0103”. Gardul din fier forjat c\u0103zuse. \u00cendrept\u0103 crucea. P\u0103m\u00e2ntul moale clef\u0103ia. Gaura r\u0103mas\u0103 se umplu cu ap\u0103 de ploaie. El se a\u0219ez\u0103 pe banca ud\u0103, din lemn de brad. Ar fi vrut s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, dar n-avea lacrimi. Nu le mai avea de mult. B\u0103tea v\u00e2ntul \u00een copaci \u0219i-n iarb\u0103. ,,Iarba f\u00e2\u0219\u00e2ie lini\u0219titor”. Ii era drag locul \u0103sta singuratic \u0219i vechi. At\u00e2t de vechi c\u0103 pu\u021bini mai \u0219tiau de el. Pu\u021bini mai \u0219tiau de mor\u021bii pe care \u00eei odihnea p\u0103m\u00e2ntul…bunici, str\u0103bunici, ta\u021bi, mame \u0219i copii. El venea mereu \u00een ora\u0219ul acesta t\u0103cut \u0219i mai schimba o vorb\u0103 mut\u0103 cu b\u0103tr\u00e2na.
\nO broasc\u0103 a ie\u0219it de sub frunze \u0219i casc\u0103 gura la ploaie. Probabil c\u0103 o a\u0219teptase mult timp. El n-ar fi vrut s\u0103 ias\u0103 soarele… sau luna… ,,O fi zi, s-o fi \u00eenserat, cine \u0219tie? E bine a\u0219a”. Nori vine\u021bii alearg\u0103 bezmetici \u0219i se-nghit unii pe al\u021bii. C\u00e2teva ciori r\u0103t\u0103cite c\u00e2r\u00e2ie \u0219i \u00ee\u0219i spal\u0103 penele. La r\u0103stimpuri norii le \u00eenghit \u0219i pe ele. Te a\u0219tep\u021bi s\u0103 nu mai apar\u0103, \u00eens\u0103 lor nu le pas\u0103. ,,Ce i-o fi apucat pe oamenii \u0103\u0219tia de \u0219i-au dus mortul pe ploaie, s\u0103-1 \u00eengroape?” Cortegiul s-a oprit \u00een jurul gropii, mai \u00eencolo la vreo dou\u0103zeci de pa\u0219i. Preotul t\u00e2nguie o slujba de iertare a sufletului \u0219i se roag\u0103 pentru mort s\u0103 g\u0103seasc\u0103 lumin\u0103 \u0219i lini\u0219te acolo unde se duce. ,,Ajut\u0103 oare la ceva? O fi at\u00e2t de \u00eentuneric \u0219i at\u00e2ta singur\u0103tate acolo… ?” Groparii scot apa cu dou\u0103 cancioace. ,,Naturii nu-i pas\u0103 c\u0103 murim. Haina mi s-a udat \u00een spate. Simt o apa mare \u0219i neagr\u0103 care ne duce pe to\u021bi. Dincolo de dragoste, de prietenie, de du\u0219m\u0103nii inutile… Totul se vars\u0103 \u00een groap\u0103 \u0219i noi \u00eencerc\u0103m s-o scoatem cu canciocul. Apa ne ajunge la genunchi – ne ia frigul pe \u0219ira spin\u0103rii, la br\u00e2u, la umeri \u0219i c\u00e2nd s\u0103-\u021bi tragi sufletul, gata, te-ai dus.”
\nBroasca s-a suit pe mormanul de p\u0103m\u00e2nt. H\u0103p\u0103ie pic\u0103turi de ploaie. Ai senza\u021bia, c\u00e2nd o vezi cu gura c\u0103scat\u0103 spre cer, c\u0103 se ceart\u0103 cu cineva.
\n,,Dac\u0103 nici m\u00e2ine nu \u00eemi dau \u0103\u0219tia decizia de pensionare, nu \u0219tiu de ce-s \u00een stare. Le dau foc. Cred c\u0103-mi ajunge \u0219i mie la \u0219ai\u0219trei de ani. Munc\u0103 \u0219i iar munc\u0103… pentru ce? Pentru a b\u0103tr\u00e2n\u0103 c\u0103 a murit, pentru Ana \u0219i Victor, care n-au mai dat pe la mine de patru luni de zile…?”
\nCu bastonul a \u00eenceput s\u0103 deseneze aiureli \u00eentr-o balt\u0103. \u0218uier\u0103 trenul \u00een gar\u0103. C\u0103l\u0103torii fac semne celor ce r\u0103m\u00e2n pe peron. Trenul se va pierde \u00een c\u00e2mpia plin\u0103 de ap\u0103. \u00ee\u0219i aminti c\u0103 a l\u0103sat geamul deschis la dormitor. ,,Or s\u0103 intre \u021b\u00e2n\u021barii”. F\u0103cu cu m\u00e2na un gest de lehamite… Ce de cruci! In fa\u021ba lor tot ce e via\u021b\u0103 de om amu\u021be\u0219te, se usuc\u0103 de fric\u0103. To\u021bi refuz\u0103 s\u0103-\u0219i aduc\u0103 aminte de moarte. De ce? Doar o ora pe zi petrecut\u0103 \u00een tov\u0103r\u0103\u0219ia mor\u021bilor la cimitir, le-ar face via\u021ba mai bun\u0103. Teama n-ar mai fi a\u0219a de mare, durerea n-ar mai sf\u00e2\u0219ia inimile celor ce r\u0103m\u00e2n pe peron, iar uitarea \u0219i indiferen\u021ba n-ar mai strivi amintirile…”
\nUndeva, la marginea c\u00e2mpiei, r\u0103sun\u0103 un tunet ca o concluzie. Ploaia a stat. El a \u00eenchis umbrela \u0219i s-a ridicat. S-a \u00eentors la morm\u00e2ntul Simonei \u0219i i-a spus c\u0103 va veni peste o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, s\u0103-i fac\u0103 pomana de patruzeci de zile. ,,Am vorbit cu Ana \u0219i cu Victora\u0219, mi-au promis c-or s\u0103 vin\u0103”. S-a \u00eendreptat agale spre ie\u0219ire. In urm\u0103, gropile l\u0103sate de pantofii lui se umpleau gr\u0103bite, \u00eensetate aproape cu apa murdar\u0103 de ploaie.<\/p>\n

xxx<\/p>\n

Mul\u021bi ani tr\u0103iasc\u0103, mul\u021bi ani tr\u0103iasc\u0103, laaa, mul\u021bi aaani!
\nB\u0103tr\u00e2nul se oprise surprins \u00een cadrul u\u0219ii. Nu se a\u0219tepta la a\u0219a ceva. \u00cen biroul tesa to\u021bi c\u00e2ntau. Gurile cu buze ro\u0219ii-vinete se c\u0103scau c\u00e2nt\u00e2nd c\u00e2ntecul de voie bun\u0103 \u00een cinstea lui. Dar el vedea scena cu o \u00eencetineal\u0103 care dezgolea ceremonia de solemnitate \u0219i respect. El vedea totul ca pe o mascarad\u0103 care reu\u0219ise s\u0103-i provoace grea\u021b\u0103. ,,Ipocri\u021bii! Dup\u0103 ce m-au b\u00e2rfit at\u00e2ta timp \u00eemi c\u00e2nt\u0103 mul\u021bi ani tr\u0103iasc\u0103. \u0218tiu pe c\u00e2\u021biva dintre ei care mi-ar c\u00e2nta prohodul bucuro\u0219i”.
\nCostel Vemescu \u00eel \u00eent\u00e2mpin\u0103 \u0219i-1 s\u0103rut\u0103 zgomotos pe obraji apoi pe gur\u0103. Se \u0219terse. \u00cei era sc\u00e2rb\u0103 de saliva altuia. Din dreapta se desprinse secretara \u0219efului. ,,Curva naibii!”. ,,Tovar\u0103\u0219e, v\u0103 ur\u0103m s\u0103n\u0103tate \u0219i, \u0219iii \u0103\u0103\u0103…” ,,S-a poticnit. N-a reu\u0219it s\u0103 \u00eendruge c\u00e2teva vorbe, vita.” Cineva \u00eei strig\u0103 s-o m\u0103n\u00e2nce s\u0103n\u0103tos, adic\u0103 pensia. El \u00eenainta f\u0103r\u0103 s\u0103 vad\u0103 nimic. \u0218tia c\u0103 ie\u0219irea la pensie este cam ultima chestie din via\u021ba unui om. Deschise u\u0219a biroului \u0219efului de cadre. Dup\u0103 vreo dou\u0103zeci de minute, \u00een care \u0219eful \u00eendrugase verzi \u0219i uscate despre abnega\u021bia lui timp de patruzeci de ani la locul de munc\u0103, mul\u021bumindu-i pentru serviciile aduse \u021b\u0103rii, ie\u0219i \u021bin\u00e2nd \u00een m\u00e2n\u0103 decizia de pensionare. Ce-i p\u0103sa lui de toate astea.
\nColegii \u00eel \u00eenconjurau bucur\u00e2ndu-se fals, ca ni\u0219te clovni. Lui r\u00e2sul \u00eei \u00eenghe\u021base pe buze. \u00cent\u00e2i \u00eel str\u0103b\u0103tu g\u00e2ndul ca ar trebui sa le spun\u0103 c\u00e2teva cuvinte de r\u0103mas bun. Se r\u0103zg\u00e2ndi \u0219i se duse la u\u0219\u0103. Apoi, parc\u0103 aduc\u00e2ndu-\u0219i aminte, se \u00eentoarse \u0219i pronun\u021b\u0103 ca \u0219i cum n-ar fi cunoscut sensul: ,,ipocri\u021bi!”.
\nMai apuc\u0103 s\u0103 vad\u0103 chipurile lor contrariate, indignate, la unii chiar ura din priviri. U\u0219a ghilotin\u0103 clipa aceasta.
\nSe sim\u021bea fericit c\u0103-i jignise. At\u00e2\u021bia ani fusese unul dintre ei, ipocrit, r\u00e2z\u00e2nd la glumele proaste ale \u0219efilor, b\u00e2rfindu-i, ling\u00e2ndu-le duios fundurile b\u0103tucite de scaun. ,,\u0218tiam de la tata c\u0103 scaunul e la cap, da\u2019 am aflat c\u0103 \u0103\u0219tia g\u00e2ndesc cu fundul”. Se \u00eentreb\u0103 cum de reu\u0219ise s\u0103 reziste la acest circ o via\u021b\u0103 de om. Ocoli dou\u0103 b\u0103l\u021bi \u0219i \u00eenjur\u0103. Auzise c\u0103 \u00een America au str\u0103zi cu calorifere sub asfalt, care usuc\u0103 apa. B\u0103l\u021bi nu sunt niciodat\u0103. ,,La \u0103ia civiliza\u021bie, nu ca la noi… Numai noroi peste tot: pe str\u0103zi, \u00een case, \u00een magazine, \u00een ziare \u0219i la televizor. Ni\u0219te porci, asta suntem! La alimentara de la Victoria este coad\u0103. ,,Ce dracu o mai avea? Scrumbii, tac\u00e2muri sau poate fudulii? Odat\u0103 s-a zvonit c\u0103 or s-aduc\u0103 mu\u0219chi \u021big\u0103nesc. S-a adunat lumea ca nebuna \u0219i pe care \u00eei \u00eentreba ce se d\u0103, r\u0103spundeau c\u0103 n-au habar, dar trebuie sa se dea ceva fiindc\u0103 e coada. Au stat bie\u021bii oameni degeaba \u0219i spre sear\u0103 a sosit un transport de farfurii. Goale, bine\u00een\u021beles. Gloata s-a risipit \u00eentr-un nor de \u00eenjur\u0103turi”.
\n\u00cencerc\u0103 s\u0103 \u00ee\u0219i schimbe g\u00e2ndurile, dar din ce \u00een ce mai mare, mai insistenta, revenea imaginea crucii de lemn. Morm\u00e2ntul Simonei mustind de apa- ,,N-o sa-mi fie u\u0219or s\u0103 cump\u0103r ca\u0219caval \u0219i m\u0103sline… Carne de porc sau pulpe de pui… Poate g\u0103sesc pe careva sa taie un vi\u021bel, porc, eu \u0219tiu\u2026 Mai tare m-ar durea dac\u0103 n-ar veni Ana \u0219i Victor. \u0218i pe b\u0103tr\u00e2n\u0103 ar durea-o. Hornul cel mare al centralei termice ejacula anemic un fum negru \u0219i v\u00e2scos. ,,Fac probe la calorifere \u0219i dup\u0103 ce s-au convins c\u0103 \u021bevile n-au ruginit, ne \u021bin f\u0103r\u0103 c\u0103ldur\u0103 toat\u0103 iarna.”
\n\u00cen timp ce vocea min\u021bii \u00eei bolborosea vrute \u0219i nevrute \u00ee\u0219i reaminti de vremurile bune, c\u00e2nd maica-sa \u00eel punea s\u0103 \u021bin\u0103 post miercurea \u0219i vinerea. Erau de toate atunci, iar oamenii parc\u0103 mai buni. El se ab\u021binea s\u0103 nu m\u0103n\u00e2nce de dulce toat\u0103 ziua \u0219i, la miezul nop\u021bii imediat ce b\u0103tea orologiul, se repezea la c\u0103mar\u0103 s\u0103 cotrob\u0103ie prin oalele cu m\u00e2ncare.
\nLa intrarea de la bloc – \u00eentunecime. Aducea cu o bort\u0103, cu o pe\u0219ter\u0103 carstic\u0103, numai cu o a\u0219ezare omeneasc\u0103, nu. \u0218i-l \u00eenchipui pe Bondea, vecinul de la parter, cu \u0219oldurile \u00eenvelite \u00eentr-o blan\u0103 de tigru \u0219i pict\u00e2nd bivolul pe care ar fi urmat s\u0103-I v\u00e2neze cu Mocioni, idiotul de deasupra lui. ,,Cred c\u0103 \u00eei supraapreciez: \u0103\u0219tia n-ar fi fost \u00een stare sa tr\u0103iasc\u0103 \u00een comuna primitiv\u0103”. Introduse cheia \u00een u\u0219\u0103. ,,Am s\u0103 m\u0103n\u00e2nc pu\u021bin, ceva de b\u0103ut se mai g\u0103se\u0219te, \u00eenc\u0103… La televizor nu e nimic bun. O s\u0103 ascult Vocea Americii”. Se desc\u0103l\u021b\u0103, dezbr\u0103c\u0103 pardesiul \u0219i-l arunc\u0103 \u00een cuier. ,,Ptiuu, \u021b\u00e2n\u021bari nepricopsi\u021bi! De c\u00e2nd cu Cernob\u00e2lul s-au m\u0103rit \u0219i rezist\u0103 la frig. Subsolul e plin de hoarde negre de vampiri.”<\/p>\n

xxx<\/p>\n

– Buna seara, omule!
\nN\u0103uc de somn, b\u0103tr\u00e2nul se ridicase \u00een capul oaselor. Camera era \u00eentunecoas\u0103. Se g\u00e2ndi cine putea s\u0103 fie acum, \u00een creierii nop\u021bii, \u0219i cum naiba putuse s\u0103 intre \u00een cas\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103-1 simt\u0103.
\n– ‘Zeu m\u0103-ti de ho\u021b! Pleac\u0103 m\u0103, c\u0103 n-am nimic; nu mi-a venit pensia pe luna asta’ morm\u0103i el din somn.
\n– Nu \u00eenjura de cele sfinte, omule!
\n– Da’ cine e\u0219ti tu de-mi faci moral\u0103 religioas\u0103?
\n– Eu sunt \u00eengerul t\u0103u p\u0103zitor, fiule.
\n– E-te, na! Aoleo, nu se poate!
\nSe dezmeticise \u0219i-l luase frica. A\u0219a, pe nepus\u0103 mas\u0103 s\u0103 te \u00eent\u00e2lne\u0219ti cu un \u00eenger \u0219i s\u0103-1 \u00eenjuri…
\n– Te iert fiule, c\u0103 e\u0219ti om nec\u0103jit \u0219i binevoitor.
\n– \u00cengere, dar de ce mi te-ai ar\u0103tat tocmai mie?
\n– Nu-mi mai spune a\u0219a! De mii de ani ap\u0103r pe unul \u0219i pe altul, iar c\u00e2nd \u00eemi fac apari\u021bia, pu\u021bini cred asta. Cei care cred se prosterneaz\u0103 \u00een fa\u021ba mea \u0219i-mi spun \u00eenger. Zi-mi \u00eentr-un fel, mai omene\u0219te… Zi-mi Vasile!
\n– Prea bine, domnu’ Vasile! Acum l\u0103mure\u0219te-m\u0103 de ce ai venit dumneata taman la mine?
\n– Drept s\u0103-\u021bi spun, de singur\u0103tate. M\u0103 simt at\u00e2t de singur acolo, \u00een cer, c\u0103-mi vine uneori s\u0103 m\u0103 dau cu capul de pere\u021bi. E-o pustietatee…! M\u0103 mir c\u0103 n-am luat-o razna. N-am cu cine schimba o vorb\u0103 \u0219i de felul meu sunt o persoan\u0103 comunicativ\u0103. C\u00e2teodat\u0103 o iau la picior \u0219i fluier, c\u00e2nt, sa-mi treac\u0103 de ur\u00e2t.
\n– Atunci cu religia cum r\u0103m\u00e2ne? Deh, oamenii au \u00een\u021beles gre\u0219it. Fiecare crede ca s\u0103-i mearg\u0103 bine; fiecare se roag\u0103 s\u0103 primeasc\u0103. Ar trebui s\u0103 mul\u021bumeasc\u0103 numai pentru c\u0103 exist\u0103! Dar Dumnezeu s-a obi\u0219nuit cu voi \u0219i v\u0103 spal\u0103 de p\u0103cat la doua mii de ani odat\u0103 cu potop, un meteorit sau c\u00e2te un mesager pe care voi \u00eel omor\u00e2\u021bi. Acum f\u0103 \u0219i tu un calcul, dac\u0103 ultima oar\u0103 v-a m\u00e2ntuit Isus \u00eenseamn\u0103 c\u0103 urmeaz\u0103 potopul. Sau meteoritul. Cum vi se pare mai convenabil\u2026
\n– \u0218i ce te-ai crispat a\u0219a? Nu m\u0103 sperii eu, c\u0103-s om p\u0103c\u0103tos, dar tu care n-ai nici o treab\u0103! Hai m\u0103, ce dracu, e\u0219ti b\u0103rbat sau ce? Apropos de dracu\u2019. Cu \u0103sta ce mai e?
\n– Inven\u021bie. F\u0103r\u0103 el religia ar fi s\u0103rac\u0103… Ai \u0219i tu un pahar de vin?
\n– Oo, a\u0219a mai vii de-a acas\u0103! \u0218tiam eu c\u0103 acolo sus nu m\u0103 ap\u0103r\u0103 o m\u0103m\u0103lig\u0103. \u00eenger p\u0103zitor prima-nt\u00e2ia!
\nB\u0103tr\u00e2nul scoase de la capul patului un bidon cu vin ro\u0219u.
\n– \u0102sta-i s\u00e2ngele Domnului! Vin care se bea \u00een pielea goal\u0103 ca sa nu p\u0103tezi costumul. O s-o facem lat\u0103, b\u0103tr\u00e2ne, asta e!
\nAprinse veioza din col\u021b \u0219i la lumina ei putu s\u0103-1 vad\u0103 pe vizitatorul s\u0103u… Sem\u0103na cu el ca o oglind\u0103. Nu se mir\u0103. Se aplec\u0103 peste mas\u0103 \u0219i pomi magnetofonul.
\n– S\u0103n\u0103tate, via\u021b\u0103 lung\u0103!
\n– Bine c\u0103 mi-ai adus aminte… Cam c\u00e2t mat am de tr\u0103it? C\u0103 e\u0219ti acolo… \u0219i trebuie s\u0103 \u0219tii.
\n– S\u0103 fiu sincer, nu prea mai ai mult. Dar nu \u00ee\u021bi face griji, te \u021bin minte. Vei avea nevoie de mine \u00een singur\u0103tatea \u0219i-n disperarea aia.
\n– Ei, aste e! oft\u0103 el. Mul\u021bumesc \u0219i pentru at\u00e2t
\nPe furi\u0219 se ciupi, s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 tot ce i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 este adev\u0103rat Ciupise cam tare.
\n– De c\u00e2nd s-a dus s\u0103raca b\u0103tr\u00e2n\u0103, am r\u0103mas singur. Daca vrei, stai la mine. Eu am ie\u0219it la pensie, a\u0219a c\u0103 n-am ce face.
\n– \u0218tiu, mi-ai pl\u0103cut cum le-ai zis-o! Saltimbanci nenoroci\u021bi! Era adev\u0103rat, dar nu \u0219tiai c\u0103 Marcela, femeia de serviciu, te adora.
\n– N-a\u0219 fi crezut, p\u0103rea o femeie serioas\u0103.
\n– De-aia nici n-ai aflat.
\nVasile se \u0219terse la gur\u0103. Vinul pat\u0103 anteriul imaculat, de \u00eenger principal. Era \u0219i bun…
\n– De copiii mei ce po\u021bi s\u0103-mi spui? N-au mat dat pe la mine de mult. Nici la \u00eenmorm\u00e2ntarea Simonei n-au venit
\n– Nu \u0219tiu ce s\u0103 zic. Copiii \u0103\u0219tia nu sunt la fel cu cei de odinioar\u0103. Au suflete de piatr\u0103… N-au timp s\u0103-\u0219i iubeasc\u0103 p\u0103rin\u021bii. E de \u00een\u021beles, totu\u0219i voi, oamenii v-a\u021bi cam \u00eenmul\u021bit Si v\u0103 gr\u0103bi\u021bi sf\u00e2r\u0219itul.
\n,,Soart\u0103, soarta, grea mai e\u0219ti\/Tu vrei s\u0103 m\u0103-mb\u0103tr\u00e2ne\u0219ti, m\u0103i!”
\nErau la al nu \u0219tiu c\u00e2telea pahar. Ca doi nec\u0103ji\u021bi, nu prea musteau de veselia be\u021biei. \u00eentre ei era mai mult o am\u0103real\u0103 ca de drojdie otr\u0103vit\u0103. B\u0103tr\u00e2nul se ridic\u0103.
\n– Bine Vasilic\u0103, oameni \u00eentregi suntem noi? La be\u021bie se joac\u0103, m\u0103i b\u0103iete!
\n\u0218i \u00eel trase pe \u00eenger de-o arip\u0103, conduc\u00e2ndu-1 la locul liber dintre mas\u0103 \u0219i pat. Jucau \u021big\u0103ne\u0219te. B\u0103teau m\u0103runt cu picioarele pe podea. Era miezul nop\u021bii iar vecinii cioc\u0103neau \u00een pere\u021bi, calorifer \u0219i tavan.
\n– S\u0103 m\u0103 l\u0103sa\u021bi \u00een pace! \u021bip\u0103 el la pere\u021bi. Fac ce vreau. Am ie\u0219it la pensie. Odat\u0103 iese omul la pensie \u0219i n-are voie s\u0103 se bucure?
\nAu b\u0103ut p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu \u0219i bidonul de un dec\u00e2t se golise. Erau acum partea a doua a unei clepsidre ce m\u0103sura un timp numai de ei \u0219tiut. Pe la trei jum\u0103tate se auzir\u0103 boc\u0103nituri \u00een u\u0219a de la intrare.
\n– Vasile, \u00eenchide magul S\u0103 vezi c\u0103 par\u0219ivii \u0103\u0219tia de vecini m-au reclamat la Mili\u021bie. Daa, vin imediat! Mam\u0103, zici ca-s pe vapor, ia uit\u0103-te ce se clatin\u0103 pere\u021bii cu mine! \u021ain\u2019 s\u0103 fie, \u021bin\u2019 s\u0103 fie? Poli\u021bia sau mus… S\u0103 tr\u0103i\u021bi, toar\u0219u’ … se uit\u0103 mai bine la epole\u021bi… sergent major!
\n– Dumneata e\u0219ti tovar\u0219u’ B\u0103tr\u00e2nu\u2019?
\n– Cred c\u0103 da…
\n– Am mandat de arestare pentru dumneata.
\n– Da’ ce-am f\u0103cut?
\n– B\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eentreb\u0103ri, c\u0103 te ia mama lu’ proces verbal!
\nMili\u021bianul intr\u0103 \u00een apartament, cu ochii zg\u00e2i\u021bi \u00een toate p\u0103r\u021bile.
\n– Cine-i \u0103sta?
\n– M\u0103 numesc Vasile.
\n– Buletinul la control! Ar\u0103ta\u021bi cam dubios, tovar\u0219e’ Vasile.
\n– N-am buletin.
\n– L-ai pierdut, \u021bi 1-a furat sau ce mama m\u0103-sii?
\n– Nu. N-am…
\n– B\u0103, p\u0103i cine n-are buletin nu exist\u0103!
\n– Scuza\u021bi-m\u0103, n-am b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 nu exist!
\n– B\u0103, tu faci mi\u0219to de mine? Hai la sec\u021bie! 1
\n– Domnule sergent major… zise el \u00eengrijorat.
\n– Eu sunt tovar\u0103\u0219, nu domn, mocofane! Hopaaa, sunte\u021bi la neglijeu am\u00e2ndoi… Poponari, ai?! Las’ c\u0103 v\u0103 lecuie\u0219te mandeaaaa d\u0103\u2019 popon\u0103rie!
\nIi tr\u00e2nti de perete \u0219i le puse c\u0103tu\u0219e. \u00cen urm\u0103, sufrageria r\u0103suna de chitarele lui Giambi: ,,… Cenu\u0219\u0103reasooo”. La r\u0103d\u0103cina blocului \u00eei a\u0219tepta ma\u0219ina cu girofar albastru. Prizonierii se trezir\u0103 \u00eempin\u0219i pe bancheta din spate.
\n– Aoleo, n-am \u00eencuiat u\u0219a, toar\u0219u’ sergent major!
\n– Ce b\u0103, \u021bi-e fric\u0103 s\u0103 nu-\u021bi fure careva damigeana? Stai lini\u0219tit tovar\u0103\u0219e, c\u0103 c\u00e2t sunt organele de\u0219tepte, \u00een \u021bara asta nu s\u0103 fur\u0103 nimic! S\u0103 completeaz\u0103, b\u0103\u0103\u0103, fraere!
\n– Cine-s \u0103\u0219tia? \u00eentreab\u0103 \u0219oferul
\n– A, ni\u0219te boschetari! D\u0103 mai tare sirena aia, s\u0103 trezeasc\u0103 poporul! S\u0103 \u0219tie c\u0103 nu-i timp de dormit; organele \u00ee\u0219i foc treaba \u0219i ei trag la aghioase!<\/p>\n

xxx<\/p>\n

– Spune, m\u0103 cretinule, cum te cheam\u0103? De ce n-ai buletin, \u0103?
\nVasile \u00eengerul st\u0103tea ghemuit, ud ca un ciuciulete. Vorbea f\u0103r\u0103 noim\u0103. Mili\u021bianul \u00ee\u0219i repezi pumnii \u0219i picioarele asupra lui. Prizonierul nu mai gemea, nu se mai ruga. T\u0103cea \u0219i primea loviturile. Pe mili\u021bian asta \u00eel \u00eend\u00e2rjea \u0219i mai tare. Nu era obi\u0219nuit cu at\u00e2ta rezisten\u021b\u0103 \u0219i lips\u0103 de cooperare din partea unui arestat.
\n– Spune, m\u0103 nenorocitule, ceva!
\nSe las\u0103 o lini\u0219te grea. R\u0103suflarea \u0219uierat\u0103 a lui Vasile cu se mai auzea. Albastrul c\u0103zu pe g\u00e2nduri o clip\u0103, apoi r\u00e2se proste\u0219te:
\n– Ha, h\u0103… ce-ai b\u0103? Scoal\u0103-te! B\u0103 cretinule, scoal\u0103-te! H\u0103, a murit.,.
\n\u00ce\u0219i scoase oglinjoara din buzunar \u0219i io plimb\u0103 pe la gur\u0103. \u00cel \u00eentinse \u00een prip\u0103 cu fa\u021ba \u00een sus s\u0103-i asculte inima.
\n– M\u0103\u0103\u0103, a murit! Ce m\u0103 -fac io acum?! M\u0103\u0103, a murit cretinu’ \u0103sta.<\/p>\n

xxx<\/p>\n

\u00cengerul a murit.
\nAzi, noaptea s-a l\u0103sat ca o meduz\u0103 neagr\u0103. De pe ridic\u0103tura pe care m\u0103 aflu se pot vedea luminile ora\u0219ului celor o mie de vise \u00eencerc\u00e2nd sa r\u0103zbeasc\u0103 \u00een \u00eentuneric.
\n\u00cengerul a murit… Strivesc informa\u021bia asta \u00eentre g\u00e2nduri \u0219i vreau s\u0103-i descop\u0103r sensul. Probabil c\u0103 universul de care r\u0103spundea \u0219i-a oprit mersul rotund: \u00eentre angrenaje a r\u0103mas trupul lui. A murit un \u00eenger. Unde i-a fost locul p\u00e2n\u0103 acum? Dac\u0103 a locuit \u00een ceruri, de ce nu cade s\u0103-l vedem? S\u0103-i sf\u00e2\u0219iem carnea, s\u0103 ne nemurim sc\u0103ld\u00e2ndu-ne \u00een s\u00e2ngele lui, s\u0103-i sorbim umoarea ochilor clarv\u0103z\u0103tori. Va fi mai sf\u00e2nt dec\u00e2t atunci c\u00e2nd era viu. \u00cei vom a\u0219eza pio\u0219i osemintele desc\u0103rnate \u00een racl\u0103 \u0219i vom spune: ,,Acesta este un \u00eenger”.
\nDac\u0103 a tr\u0103it jos, \u00eentre noi, \u00een noi poate, vom \u0219ti c\u0103 \u00eengerul a murit f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103g\u0103m de seam\u0103 c\u0103 \u0219i moartea \u0219i-a a\u0219ternut aripile peste noi \u0219i lumea noastr\u0103.
\nLuminile ora\u0219ului celor o mie de vise \u00eenc\u0103 mai str\u0103lucesc \u00een noapte. Pot s\u0103 aud strig\u0103tele copiilor ce se nasc, chem\u0103rile mute ale celor ce mor, foielile \u0219i gemetele celor ce se iubesc; pot s\u0103 aud celulele tuturor locuitorilor acestui ora\u0219 p\u0103r\u0103sit de duh strig\u00e2nd dup\u0103 ajutor. Dar ei nu mai aud, nu mai cred…<\/p>\n

xxx<\/p>\n

Of, b\u0103tr\u00e2ne, bo\u0219orog am\u0103r\u00e2t… Ce, crezi c\u0103 lumea asta-i cum o vezi tu? Stau \u0219i m\u0103 uit la tine: te zba\u021bi de poman\u0103. Trebuia s\u0103 te na\u0219ti \u00een urm\u0103 cu o sut\u0103 de ani sau s\u0103 nu te mai na\u0219ti deloc. C\u00e2nd e\u0219ti binedispus to\u021bi sunt buni \u0219i frumo\u0219i \u0219i ai fi \u00een stare s\u0103 dai c\u0103ma\u0219a de pe tine. At\u00e2ta vreme c\u00e2t ai c\u0103m\u0103\u0219i de dat, ai \u0219i prieteni. Cum le-ai terminat, prietenii se uit\u0103 ur\u00e2t la tine, iar tu din cel mai \u00eenalt rai generozit\u0103\u021bii tale proste\u0219ti \u00eei arunci \u00een iadul dispre\u021bului. Lor pu\u021bin le pas\u0103. \u0218tiu par\u0219ivii c\u0103 tu ai nevoie de ei. Te \u00eentorci mai apoi cer\u00e2ndu-le iertare. Iar ei n-au nimic de pierdut \u0219i povestea re\u00eencepe. A\u0219a \u021bi-o fi scris \u021bie s\u0103 cumperi cu bani prietenia pe p\u0103m\u00e2nt.
\nOdihna \u021bi-o afli doar \u00een somn. \u00cen apele lui scapi din menghina lumii. In lumea viselor tale g\u0103se\u0219ti lini\u0219tea de care ai nevoie sau poate nici acolo. Cine \u0219tie ce visezi tu? Acum ai \u00eenceput s\u0103 sfor\u0103i. Gura c\u0103scat\u0103, unde \u00ee\u021bi f\u00e2lf\u00e2ie o zdrean\u021b\u0103 horc\u0103itoare, caut\u0103 aer. Te foie\u0219ti \u0219i te zba\u021bi de parc\u0103 \u021bi-ai da duhul. Te-a\u0219 trezi, dar mi-ai interzis s\u0103 latru noaptea. O s\u0103 \u021bi se trag\u0103 o dat\u0103 \u0219i-o dat\u0103… \u021aii minte, babal\u00e2cule, c\u00e2nd m-ai b\u0103tut de-am crezut c\u0103 o s\u0103 m\u0103 omori? Atunci te-a\u0219 fi mu\u0219cat cu cea mai c\u00e2ineasc\u0103 pl\u0103cere dac\u0103 nu a\u0219 fi \u0219tiut c\u0103 e\u0219ti un om bun, c\u0103 e\u0219ti sup\u0103rat pe prietenii t\u0103i de be\u021bie.
\nAi terminat socotelile cu via\u021ba, b\u0103tr\u00e2na a murit, copiii nu \u021bi-i vezi dec\u00e2t o dat\u0103 la un an \u0219i acum, colac peste pup\u0103z\u0103, ai ie\u0219it la pensie. Ce-o s\u0103 se aleag\u0103 de tine? F\u0103r\u0103 nici un suflet pe-aproape… Prost cum e\u0219ti, cred c\u0103 ai s\u0103 sf\u00e2r\u0219e\u0219ti prin c\u00e2rciumi, client permanent, tremur\u00e2nd de lipsa alcoolului. Ai s\u0103 bei \u0219i ultimii bani din pensie. E mai bine a\u0219a dec\u00e2t s\u0103 ajungi unul dintre senilii \u0103ia care joac\u0103 table toata ziua \u0219i se uit\u0103 dup\u0103 femei. Dac\u0103 te-ar vedea b\u0103tr\u00e2na…
\n\u021ai-am slujit singur\u0103t\u0103\u021bile \u0219i cu ce m-am ales? M\u00e2ncare de dou\u0103 ori pe zi \u0219i b\u0103taie, c\u00e2nd erai nervos, puteam c\u0103p\u0103ta \u0219i vagabond fiind.
\nB\u0103tr\u00e2nul v\u0103dea semne de trezire. Horc\u0103itul se \u00eentrerupea. \u00ce\u0219i scoase, chior de somn, batista de sub perna \u0219i \u00ee\u0219i sufl\u0103 nasul. Trase aer \u00een pl\u0103m\u00e2ni. Camera mirosea a vin acrit. Arunc\u0103 plapuma \u00eentr-o parte. ,,Cam frig; vine iama!”
\n– Mar\u0219 de-aici, potaie! Iar te-ai holbat la mine \u00een timp ce dormeam?
\n\u0218utul veni pe nea\u0219teptate, iar c\u00e2inele nu reu\u0219i s\u0103 se fereasc\u0103. Fugi \u00een buc\u0103t\u0103rie. Schel\u0103l\u0103ia.<\/p>\n

xxx<\/p>\n

-Da tat\u0103, daaa! Am s\u0103 vin. Nu te \u00eengrijora, de data asta nu mai am nici o treab\u0103. \u0218tiu, \u0219tiu…nu s-a putut. M\u0103 simt vinovat\u0103. De data asta am s\u0103 vin. Sigur. Pa, te s\u0103rut!
\nAna f\u0103cu o piruet\u0103. Neglijeul roz plutea \u00een jurul ei dezvelindu-i coapsele \u0219i triunghiul negru al pubisului.
\n– Cine era?
\n– Of… b\u0103tr\u00e2nu’! Cine altul dec\u00e2t b\u0103tr\u00e2nul B\u0103tr\u00e2nu\u2019 cel ve\u0219nic grijuliu cu puii lui. Groaznic precum un leu \u0219i cin\u0219pe bani. Aproape c\u0103 \u00eei ies fl\u0103c\u0103ri pe n\u0103ri. Ne iube\u0219te \u00een a\u0219a hal c\u0103 ar fi \u00een stare sa tr\u0103iasc\u0103 \u00een locul nostru. Tu de ce crezi c-am plecat de-acas\u0103? Ne tescuia cu afec\u021biunea lui egoist\u0103. \u00eentr-o zi am plecat sa dau examen la facultate \u0219i, de atunci, am r\u0103mas aici. El \u0219tie ca sunt student\u0103.
\n-… \u0218i tu faci trotuarul pe bulevardul Victoria Socialismului. Tineret – m\u00e2ndria \u021b\u0103rii!
\n– Nu r\u00e2de, Adi! M\u0103 jigne\u0219ti. P\u00e2n\u0103 acum mi-am c\u00e2\u0219tigat p\u00e2inea, dar pe tine te iubesc. Pe nimeni n-am iubit a\u0219a cum te iubesc pe tine, dragul meu!
\n– Nu z\u0103u!
\nDivanul din col\u021bul camerei era imens. Puteai s\u0103 ghice\u0219ti f\u0103r\u0103 gre\u0219eal\u0103 meseria st\u0103p\u00e2nei dac\u0103-l vedeai.
\n– Nu m\u0103 mu\u0219caa! R\u0103m\u00e2n semne…
\nAdi desf\u0103cea \u00eencet \u0219nurul neglijeului l\u0103s\u00e2nd s\u0103 \u021b\u00e2\u0219neasc\u0103 de sub m\u0103tasea transparent\u0103 mai \u00eent\u00e2i s\u00e2nii; apoi p\u00e2ntecul ap\u0103ru alb \u0219i frem\u0103t\u00e2nd, \u00een a\u0219teptarea m\u00e2inii care s\u0103 \u00eel m\u00e2ng\u00e2ie. Ea se undui de c\u00e2teva ori c\u0103ut\u00e2ndu-\u0219i loc \u00eentre a\u0219ternuturi. O f\u0103cuse, de fapt, numai pentru ca acei s\u00e2ni \u00eendr\u0103zne\u021bi s\u0103 tremure scurt. \u0218tia c\u0103 gestul acesta \u00eel \u00eennebunea \u0219i a\u0219tepta ca el s\u0103 se dezl\u0103n\u021buie. B\u0103iatul ron\u021b\u0103i u\u0219or sf\u00e2rcurile s\u00e2nilor \u00een timp ce m\u00e2inile urm\u0103reau relieful trupului ei, ca m\u00e2inile unui orb care cite\u0219te un text necunoscut. Apoi ea sim\u021bi atingerea lui fierbinte de la piept p\u00e2n\u0103 la coapse de parc\u0103 se \u00eenvelise cu o p\u0103tur\u0103. Febra aceea urca \u00een ea \u0219i o aprindea. Ardea ca o f\u0103clie. Cu ner\u0103bdare el \u00ee\u0219i f\u0103cu loc \u00eentre pulpele fetei. Fesele ei umplur\u0103 c\u0103u\u0219ul palmelor b\u0103iatului. Ea se \u00eempotrivi. Totu\u0219i \u00een \u00eempotrivirea aceea ira\u021bional\u0103, profita. Avea nevoie de senza\u021bia asta. Respirau \u0219uieratic \u0219i ritmic. Se apropiau \u0219i se dep\u0103rtau unul de altul – doi magne\u021bi de carne care \u00eencercau inutil s\u0103 devin\u0103 unul singur.
\nDesc\u0103rcarea veni pe nea\u0219teptate: \u00eent\u00e2i el se cutremur\u0103, cu ochii deschi\u0219i la limit\u0103, mai apoi ea arcuindu-se \u0219i gem\u00e2nd \u00eenjunghiata. Dup\u0103 aceea nu mai \u0219tiur\u0103 de trecerea timpului…
\n… Se trezi \u00eentr-un t\u00e2rziu sf\u00e2r\u0219it\u0103 \u0219i torsionat\u0103 \u00een mijlocul patului. Privi camera f\u0103r\u0103 s\u0103 se mi\u0219te. Nu se auzea niciun sunet; nici m\u0103car sfor\u0103itul discret al lui Adi. \u00cei era frig. Vru s\u0103 se ridice, s\u0103 caute p\u0103tura. C\u00e2nd se mi\u0219c\u0103, \u00eentre pulpe \u00eei f\u00e2\u0219\u00e2i ceva: dou\u0103 bancnote albastre de o sut\u0103…
\n– Bestie, escroc murdar! lovi cu pumnul noptiera de l\u00e2ng\u0103 divan.
\nC\u0103zur\u0103 toate cosmeticalele. Pudra se \u00eempr\u0103\u0219tie pe covor. Ea pl\u00e2ngea. Goal\u0103 pe din\u0103untru \u0219i pe dinafar\u0103. Se uit\u0103 la ceas. Era cinci diminea\u021ba. Lu\u0103 papucii \u0219i mai mult se t\u00e2r\u00ee p\u00e2n\u0103 la baie. F\u0103cu du\u0219 rece, s\u0103-\u0219i scoat\u0103 sim\u021burile din mocirl\u0103, dup\u0103 care \u00eencepu s\u0103-\u0219i fac\u0103 bagajele.<\/p>\n

xxx<\/p>\n

Crezuse c\u0103 e diminea\u021b\u0103. ,,Sim\u021burile m\u0103 \u00een\u0219al\u0103. Cred s\u0103 m\u0103 duc cur\u00e2nd… Javra asta b\u0103tr\u00e2n\u0103 a cam \u00eenceput s\u0103 m\u0103 calce pe nervi. Odat\u0103 am s\u0103-i pun \u0219oricioaic\u0103 \u00een m\u00e2ncare \u0219i-am s\u0103-l arunc pe g\u00e2rl\u0103. Da’ de unde \u0219oricioaic\u0103? In magazine nu mai g\u0103se\u0219ti nici spray de \u021b\u00e2n\u021bari. \u0102\u0219tia cred c\u0103 ne otr\u0103vim noi. Or s\u0103 ne m\u0103n\u00e2nce \u0219obolanii cu urechi cu tot. La noul recens\u0103m\u00e2nt vor g\u0103si numai \u0219oareci \u0219i \u0219obolani \u00een apartamente. Am \u0219i \u00eenceput s\u0103 sem\u0103n\u0103m cu ei, strecur\u00e2ndu-ne pe l\u00e2ng\u0103 ziduri \u0219i chi\u021b\u0103ind de frig \u0219i de fric\u0103”.
\nPrin buc\u0103t\u0103rie p\u0103rea c\u0103 trecuse vijelia. Mai erau mu\u0219te, \u00eenc\u0103 \u00eemb\u0103lo\u0219\u00e2nd farfuriile murdare din chiuvet\u0103. \u021aeava picura sacadat. ,,E \u0219ase jumate’. Am s\u0103 m\u0103 duc la Rapid, s\u0103 beau ceva.”
\nRapidul r\u0103s\u0103rea dintre blocurile posomor\u00e2te. ,,Mai mult omor\u00e2te\u2026! Peste tot vezi numai ,,Rapid”, ,,Expres”, ,,Accelerat”… C\u00e2nd o s\u0103 citesc pe firmele bombelor \u0103stora ,,U\u0219urel”, ,,\u00cenceti\u0219or”, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 a venit sf\u00e2r\u0219itul lumii.”
\nUn be\u021biv \u00ee\u0219i r\u0103\u0219chirase m\u00e2inile \u0219i picioarele pe caldar\u00e2m. Din sticl\u0103 \u00eei curgea vinul ca s\u00e2ngele. Preling\u00e2ndu-i-se pe piept, pe fa\u021b\u0103. Puteai sa juri c\u0103 1-a \u00eempu\u0219cat cineva pe acest martir al lui Bachus.
\nDe cum \u00eentr\u0103 \u00een local o v\u0103zu \u0219i nu-\u0219i mai putu lua ochii de la ea. Cam de v\u00e2rsta lui, poate mai t\u00e2n\u0103r\u0103, cochet\u0103, cocot\u0103… \u00cei z\u00e2mbi le\u0219inat \u0219i-1 invit\u0103 din ochi la masa ei. ,,R\u00e2zi, r\u00e2zi epav\u0103 tamponat\u0103! E\u0219ti bun\u0103 pentru cimitirul de ma\u0219ini. Mai bine combustibil pentru crematoriu dec\u00e2t cu tine de g\u00e2t”. Totu\u0219i se duse, atras de un nu \u0219tiu ce. Plictiseal\u0103, foame de necunoscut…
\n– \u0218ezi, adic\u0103… Iart\u0103-m\u0103 unde s\u0103 \u0219ezi dec\u00e2t \u00een picioare la mesele astea. Dac\u0103 se \u00eembat\u0103 omul, cade singur sub mas\u0103, iar f\u0103r\u0103 scaune e mai sigur, c\u0103 nu iese b\u0103taie.
\n– De unde m\u0103 cuno\u0219ti? Cum te cheam\u0103?
\n– Amalia. \u00eentinse m\u00e2na.
\nEl i-o s\u0103rut\u0103. Auzi \u0219oapte: ,,ia uite-1 p-\u0103la, \u00eei s\u0103rut\u0103 m\u00e2na lu’ Mana\u0219a!”
\n– Mul\u021bumesc. De unde te cunosc? Veneai \u00een zilele de salariu cu unul cu p\u0103r alb \u0219i bea\u021bi c\u00e2te un cognac mic. Plecai repede. Pot s\u0103 pun pariu c\u0103 ai ie\u0219it la pensie.
\n– Da. Bei ceva?
\n– Un bitter mare. \u00eei sticleau ochii de beat\u0103 ce era. B\u0103tr\u00e2nul observase asta destul de t\u00e2rziu. Se \u00eentoarse de la tejghea \u00eentr-un picior, prin mul\u021bime, duc\u00e2nd \u00een m\u00e2na dreapt\u0103 sticla \u0219i \u00een st\u00e2nga paharele.
\n– Am ajuns. To\u021bi sunt be\u021bi, da’ nici unul nu cade din picioare.
\n– De ce? \u00eentreb\u0103 ea f\u0103c\u00e2ndu-se curioas\u0103 ca o \u0219col\u0103ri\u021b\u0103.
\n– Fiindc\u0103-i aglomera\u021bie \u0219i se \u021bin unii pe al\u021bii…
\n– Vaaai, ce nostim e\u0219ti!
\n– E\u0219ti liber\u0103?
\n– \u00cen seara asta, da.
\n– Nuu! Vreau s\u0103 zic: e\u0219ti c\u0103s\u0103torit\u0103 sau ne?
\n– Ne. Te intereseaz\u0103?
\n– Eu \u0219tiu…? Te-am \u00eentrebat a\u0219a.
\nGeamurile aburite pe din\u0103untru p\u0103reau drapate cu flori de ghea\u021b\u0103. Luminile de la intersec\u021bie nu se aprinseser\u0103. Cu conda ochiului se uit\u0103 la ea cum sorbea din paharul plin. Privea \u00een gol. A\u0219tepta.
\n– Nu te prea mai bag\u0103 lumea \u00een seam\u0103…!? r\u00e2nji el ca un mojic.
\n– Alt\u0103 dat\u0103 ar fi. trebuit s\u0103 m\u0103 simt jignit\u0103, dar acum ai dreptate. Vin mereu aici din obi\u0219nuin\u021b\u0103, beau \u0219i privesc. \u00cemi place c\u0103 e\u0219ti sincer.
\n– Mersi! Lu\u0103m \u00eenc\u0103 o butelca \u0219i mergem la mine? Sunt singur cuc.
\nSpusese vorbele astea chicotind ca \u0219i cum pusese la cale o \u0219otie. Au ie\u0219it am\u00e2ndoi \u021bin\u00e2ndu-se de m\u00e2n\u0103: el cu sticla \u00een buzunarul hainei – ea cl\u0103tin\u00e2ndu-se imperceptibil. Aerul rece i-a dezmor\u021bit de-a binelea Be\u021bivul era tot acolo unde \u00eel l\u0103sase, c\u0103zut la datorie. ,,Fluturii de noapte vor trebui s\u0103 am\u00e2ne zborul din lipsa de becuri pe st\u00e2lpi \u0219i \u00een case”. Tocurile ei se t\u00e2rau pe asfalt \u0219i produceau un zgomot care-\u021bi f\u0103cea pielea de g\u0103in\u0103. ,,P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, de ce am luat-o acas\u0103? N-a\u0219 fi \u00een stare s-o s\u0103rut m\u0103car. Nu g\u0103sesc nici un motiv”.
\nPe b\u00e2jb\u00e2ite nimeri gaura cheii \u0219i deschise u\u0219a. \u00cen\u0103untru era mai cald.
\n– La mine e deranj.
\n– E \u00eentuneric, nu se vede.
\n– Aprind lampa imediat! F\u0103-te comod\u0103!
\nIn jurul l\u0103mpii se adunar\u0103 un fluture de noapte \u0219i c\u00e2\u021biva \u021b\u00e2n\u021bari de Cernob\u00eel. De o parte \u0219i cealalt\u0103 a mesei, ea \u0219i el \u0219edeau t\u0103cu\u021bi, sorbind din lichiorul dulce-am\u0103rui. El \u00eentinse m\u00e2na \u0219i \u00eencerc\u0103 s\u0103-i prind\u0103 palma st\u00e2ng\u0103.
\n– Las\u0103 asta! Vrei sa m\u0103 dezbrac? sim\u021bi m\u00e2na lui era ca de o\u021bel \u00eenro\u0219it.
\nAmalia se pomenea sedus\u0103 ca \u00een tinere\u021be. Se ridic\u0103. \u00ce\u0219i coase rochia de stamb\u0103 groas\u0103. Be\u021bia era acum lucid\u0103. Omul nu mai scosese de mult un furou… S\u00e2nii f\u0103r\u0103 ap\u0103rare lingeau ca dou\u0103 pendule abdomenul. \u00cenc\u0103 nu g\u0103seau rostul \u0219i, \u00een bra\u021bele lui, ea realiza asta. C\u0103zur\u0103 \u00een pat ca reteza\u021bi. ,,De ce fac eu chestia asta? b\u0103tr\u00e2n prost \u0219i senil! Ce-ar crede Ana, dar Victor?”. Sim\u021bi nevoia s\u0103 vorbeasc\u0103, con\u0219tient c\u0103 tulbura clipa.
\n– Ai patruzeci?
\n– \u0218i patru… Tu?
\n– \u0218aizeci \u0219i trei.
\n– N-a\u0219 fi crezut! Ar\u0103\u021bi de cincizeci, maxim. Uite ce vorbim noi acum! Ai putea s\u0103-mi spui c\u0103 m\u0103 iube\u0219ti?
\n– E o prostie. Nu ne cunoa\u0219tem dec\u00e2t de o or\u0103. Suntem oameni b\u0103tr\u00e2ni… Cine o suna la u\u0219\u0103?
\n\u021aop\u0103i ca un fl\u0103c\u0103u, \u00een chilo\u021bi \u0219i \u00een \u0219osete, p\u00e2n\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la u\u0219\u0103. ,,Aoleo, mam\u0103\u0103, ce frig \u00eei! Poate n-o fi tot Mili\u021bia… Au \u00eenceput s\u0103 \u0219tie \u0103\u0219tia orice… \u0218i c\u00e2nd ne…” Se uit\u0103 pe vizor. Bezn\u0103. Deschise u\u0219a.
\n– S\u0103ru’ mana, tat\u0103!
\n– Tu e\u0219ti, Victore? \u00eei tremur\u0103 glasul.
\n– Bine te-am g\u0103sit Am venit cum am promis. \u00centinse m\u00e2na.
\nB\u0103tr\u00e2nului nu-i venea bine s\u0103 deschid\u0103 u\u0219a de tot.
\n– Sunt cu cineva… \u0219opti el mai mult pentru sine.
\n– Dar ce e de nu deschizi, ai pantofi la u\u0219\u0103? nu auzise.
\n– A\u0103\u0103, da intr\u0103! Dormeam, de aia sunt a\u0219a. Bine ai venit\u2026Te rog s\u0103 m\u0103 scuzi, m\u0103 duc s\u0103 m\u0103 \u00eembrac. Imediat vin.
\nStr\u0103b\u0103tu sufrageria dintr-un singur pas. \u00cei \u0219opti Amaliei:
\n– A venit b\u0103iatu\u2019 meu, \u00eembrac\u0103-te repede!
\nFemeia s\u0103ri din pat, dar nu apuc\u0103 s\u0103 pun\u0103 ceva pe ea. \u00cen camer\u0103 intr\u0103 Victor.
\n– Iar au oprit \u0103\u0219tia lumina! A\u0219a fac mereu, nu? Economia m\u0103-sii.
\nLini\u0219te. \u00een camer\u0103 se auzeau dou\u0103 respira\u021bii, sesiz\u0103 el. Crezu c\u0103 i se pare \u0219i continu\u0103, de data asta cu o umbr\u0103 de indignare \u00een glas:
\n– Da’ ce-i misterul \u0103sta, tat\u0103?! Nu m\u0103-mbr\u0103\u021bi\u0219ezi deloc; nici nu te bucuri c-am sosit…
\n– Sunt cu cinevaaa… \u0219opti b\u0103tr\u00e2nul timid. \u0218i n-ai auzit.
\n– Cu cine?
\nEl aprinse lampa. \u00centr-un col\u021b, Amalia sta ghemuit\u0103, acoperit\u0103 cu un cearceaf. B\u0103iatul m\u0103ri ochii \u0219i f\u0103cu doi pa\u0219i \u00eenapoi, at\u00e2t c\u00e2t s\u0103 ias\u0103 din camer\u0103. Nu zisese nimic. Din sufragerie se auzi c\u0103 pufne\u0219te \u00een r\u00e2s. Nu putea s\u0103 se ab\u021bin\u0103.
\nD\u0103du fr\u00e2u liber hohotelor… B\u0103tr\u00e2nul r\u0103m\u0103sese interzis \u0219i privea femeia ca pe-o butelie gata s\u0103 explodeze. Becurile se aprinser\u0103 \u00een toat\u0103 casa.
\n– S-a dat luminaa! Hai s\u0103 ne uit\u0103m la telejurnal! \u00eencerc\u0103 Victor s\u0103 salveze momentul, dar imediat izbucni \u00een hohote nest\u0103p\u00e2nite de r\u00e2s.<\/p>\n

xxx<\/p>\n

,,Singur, din nou singur. Femeie, iart\u0103-m\u0103, da’ s-o ia naiba de poman\u0103, c\u0103 numai ghinioane am avut de pe urma ei!” Ciocni cu rama tabloului so\u021biei lui. ,,Ce \u00ee\u021bi pas\u0103 \u021bie, e\u0219ti \u00een lumea drep\u021bilor, \u021bi-ai g\u0103sit precis un loc \u00een rai. Ce bine o fi de tine! M-ai l\u0103sat pe mine s\u0103 m\u0103 cert cu nebunii. Ce mi-o fi trebuit mie poman\u0103, Doamne?\u201d. Ciocni din nou cu rama. Tabloul c\u0103zu. B\u0103tr\u00e2na z\u00e2mbea acum la tavan. ,,Copiii \u0103\u0219tia nu mai sunt ai no\u0219tri de mult… N-am \u0219tiut ce le poate mintea. Vine fii-mea \u0219i str\u00e2mb\u0103 din nas ca aia nu-i bine, c\u0103 aia nu-i bine. M\u0103 \u00eenva\u021b\u0103 cum s\u0103 tr\u0103iesc. In loc s\u0103 cinsteasc\u0103 memoria maic\u0103-sii, vine \u0219i-mi face mie moral\u0103. Fi-miu, la fel: tat\u0103, ce-ar crede mama de-ar \u0219ti c\u0103 tu te-ai \u00eencurcat cu asta \u0219i vrei s-o iei de nevast\u0103?… \u0218tii, g\u0103sisem o fat\u0103 de n\u0103dejde, s\u0103 m\u0103 \u00eensor cu ea. Tu m-ai fi \u00een\u021beles, doar \u0219tii ce b\u0103rbat am fost… \u0219i \u00eenc\u0103 mai sunt. Amalia \u00eemi d\u0103duse poft\u0103 de via\u021ba, reaprinsese focul \u0103la interior, de care mai aveam nevoie s\u0103 tr\u0103iesc \u00eenc\u0103 vreo zece – cin\u0219pe ani… \u0219i vin iubi\u021bii mei, ai no\u0219tri copii, cu o falc\u0103-n cer \u0219i cu una \u00een p\u0103m\u00e2nt sa \u00eemi pun\u0103 piciorul \u00een prag: nu, tat\u0103!”
\nPaharele z\u0103ng\u0103nir\u0103, sticla c\u0103zu stropind tabloul Simonei. El, cu capul pe mas\u0103, povestea \u00eenc\u0103. Auzi tu, nu cu ,,n” mare! Vipere am crescut la s\u00e2n \u0219i habar nu aveam! Am s\u0103 beau acum p\u00e2n\u0103 n-o s\u0103 mai \u0219tiu de mine. M\u0103 uit \u00eenapoi: n-am realizat \u00een via\u021ba asta \u00eempu\u021bit\u0103… ,,Tu ai murit atunci c\u00e2nd aveam mai mult timp s\u0103 ne-aducem aminte de tinere\u021be, s\u0103 ne iubim b\u0103tr\u00e2ne\u0219te\u2026”
\nSe ridica buimac de la mas\u0103, tremur\u00e2nd din tot trupul, \u0219i r\u0103cni at\u00e2t c\u00e2t \u00eel \u021bineau puterile: ooo, soleee miiioooo… se d\u0103dea cu capul de pere\u021bi. Dumnezeul be\u021bivilor \u00eel proteja de \u0219ocuri \u0219i impactul cu zidurile nu \u00eei d\u0103dea senza\u021bia de durere. \u00cen scurt timp c\u0103zu f\u0103r\u0103 cuno\u0219tin\u021b\u0103.<\/p>\n

xxx<\/p>\n

Cum oi fi ajuns aici? Mult timp \u00eenainte cred c\u0103 n-am plutit la Spele mele. Sim\u021beam c\u0103 undeva, cineva m\u0103 cere cu picioarele \u00eenainte. A trecut ceva vreme \u0219i boala a stagnat subit. Drept s\u0103 spun, nu mi-ar conveni s\u0103 mor ca un fluture pe lamp\u0103, a\u0219a c\u0103 mi-am aranjat o pieire lucid\u0103, ca tot omul. M\u0103 \u00eentreb, totu\u0219i, c\u00e2t o s\u0103 mai fac anticamer\u0103 la Doamna cu coasa?
\nSingur pe lume, nu mai a\u0219tept pe nimeni… \u00cei invidiez pe cei care \u00eenc\u0103 mai primesc vizite. Spun ,,\u00eenc\u0103” deoarece to\u021bi p\u0103\u021besc la fel: la \u00eenceput rudele vin \u00een fiecare lun\u0103, dup\u0103 aceea se rezum\u0103 la pache\u021bele \u0219i c\u0103r\u021bi po\u0219tale, iar pe urm\u0103 uit\u0103, l\u0103s\u00e2ndu-1 pe b\u0103tr\u00e2n s\u0103 a\u0219tepte. Putem a\u0219tepta. Avem timp \u0219i nu folose\u0219te dec\u00e2t la a\u0219teptare.
\nAzi au venit b\u0103ie\u021bii lu\u2019 Pandele. S\u0103racu, se bucura ca un c\u00e2ine plouat \u0219i \u00ee\u0219i gudura b\u0103tr\u00e2ne\u021bea umil\u0103 printre ei. Iar ei, ei – sc\u00e2rbele…! L-au adus aici doar ca s\u0103 scape de mirosul senilit\u0103\u021bii. \u0218i de astm, c\u0103 Pandele are g\u00e2f\u00e2ial\u0103. S-au descotorosit el, \u0103sta e cuv\u00e2ntul!
\nDup\u0103 ce au plecat, am stat la soare. Ehe, soarele e o t\u00e2n\u0103r\u0103… Pe el n-o s\u0103-1 duc\u0103 nimeni la azil c\u00e2nd va b\u0103tr\u00e2ni.
\nPrin gr\u0103dina plin\u0103 de verdea\u021b\u0103 \u0219i de flori se plimb\u0103 c\u0103rucioare cu invalizi. Trupuri \u00eempu\u021binate. At\u00e2ta suferin\u021b\u0103 \u00eenchis\u0103 \u00eentre gardurile astea albe, \u00eentr-un loc uitat de lume. Nu vrea nimeni s\u0103 \u0219tie de noi. B\u0103tr\u00e2ne\u021bea \u00eei apas\u0103, le \u00eencarc\u0103 memoria \u0219i a\u0219a plin\u0103 de grijile zilnice. Se \u00eempiedic\u0103 de ridurile noastre \u0219i ne dau la casare. Hi, hi, hi, nu le vine s\u0103 cread\u0103 c\u0103 vor fi la fel. De-aia c\u00e2nd vine, senectutea le pare o boal\u0103.
\nL-am \u00eentrebat pe Sic\u0103 ce va face m\u00e2ine. Mi-a r\u0103spuns uit\u00e2ndu-se la mine ca la un picat din cer: ,,P\u0103i, nu \u0219tii? M\u00e2ine, ca \u0219i azi, a\u0219tept\u0103m moartea \u0219i ne rug\u0103m s\u0103 vin\u0103 mai repede.”
\nSt\u0103m \u00eentr-un loc unde p\u00e2n\u0103 \u0219i moartea a uitat s\u0103 m\u00e2i vin\u0103.
\nGeneralul e ag\u0103\u021bat de gard \u0219i salut\u0103 femeile: s\u0103ru\u2019 m\u00e2na, s\u0103ru’ m\u00e2na! A\u021bi venit la noi? Ne-a\u021bi. adus br\u00e2nz\u0103 de oi… ?
\nAre o figur\u0103 t\u00e2mp\u0103. Erou de r\u0103zboi, lovit de schij\u0103 la trecerea unui r\u00e2u.
\nNoaptea, la culcare, Nelu Speriatu’ bate m\u0103t\u0103nii ca c\u0103lug\u0103r pedepsit. Adormim \u0219i Nelu tot \u021bip\u0103: nu da, b\u0103\u0103, nu da! E somnambul. Se treze\u0219te, iese pe geam \u0219i face echilibristic\u0103 pe zidul dintre azil \u0219i biseric\u0103. Dup\u0103 rondul \u0103sta, se \u00eentoarce \u00een patul lui. C\u00e2teodat\u0103 m\u0103 treze\u0219te \u0219i pe mine \u0219i m\u0103 duce la geam. ,,Vezi, m\u0103, vezi? Mor\u021bii ies din culcu\u0219urile lor, unde miroase a hoit \u0219i merg pe strad\u0103 s\u0103 cear\u0103 un foc. \u00ce\u0219i aprind \u021big\u0103rile. Doar ei sparg tutungeria asta… Haide s\u0103 le d\u0103m noi un chibrit. Poate or s\u0103 ne spun\u0103 cum e acolo”. Prive\u0219te departe \u0219i adoarme.
\nDiminea\u021ba soarele sp\u0103l\u0103cit \u00eemi fluier\u0103 la fereastr\u0103. Nu m\u0103 simt prea bine azi. Totul \u00een jur e b\u0103tr\u00e2n \u0219i pe moarte. Natura cred c\u0103 \u00eembrac\u0103 forma sim\u021burilor omului. Dac\u0103-i \u00een v\u00e2rst\u0103, natura \u00eemb\u0103tr\u00e2ne\u0219te \u0219i ea s\u0103-i dea satisfac\u021bie c\u0103 vor muri \u00eempreun\u0103…
\nM\u0103 ridic din pat. Sc\u00e2r\u021b\u00e2ind am\u00e2ndoi. Apa nu curge. Iau coferul \u0219i m\u0103 sp\u0103l pe fa\u021b\u0103. M-a\u0219 sp\u0103la \u0219i pe din\u021bi bucuros, dar nu-i mai am. \u00cen camer\u0103 plute\u0219te un aer st\u0103tut \u0219i cald. Deschid fereastra. Ca \u00eentotdeauna, praf… Praful \u0103sta roade orice. Frunze, ochi, pl\u0103m\u00e2ni – tot! Iar c\u00e2nd \u00ee\u021bi ajunge pe inim\u0103, po\u021bi s\u0103 \u00eenchiriezi un loc la ,,Trei castani”. Pe \u0219apte ani…
\nApropos de castani! C\u00e2nd eram t\u00e2n\u0103r mergeam la „S\u0103rb\u0103toarea salc\u00e2mului”, la ‘Poieni\u021ba” sau beam bere la \u201cNou\u0103 tei”… Ce \u021bi-e \u0219i cu omu’, se-nconjoar\u0103 de verdea\u021b\u0103 \u0219i c\u00e2nd e viu, \u0219i c\u00e2nd moare.
\nMasa de diminea\u021b\u0103. \u00cencet, \u00eencet, interna\u021bii se adun\u0103 \u00een sala de mese. Intr\u0103 pe r\u00e2nd, \u0219chiop\u0103t\u00e2nd ca ni\u0219te r\u0103ni\u021bi. Fiecare m\u0103n\u00e2nc\u0103 strivind u\u0219or \u00eentre gingii felia de ca\u0219 cuvenit\u0103, molf\u0103ie cu p\u00e2ine \u0219i beau apa chioar\u0103 numit\u0103 ceai. \u0218i a\u0219a \u00eencepe ziua. Ce va fi azi? Generalul va speria b\u0103tr\u00e2nele. Ele vor admira vreun fl\u0103c\u0103u care trece pe strad\u0103… Poate va ploua…
\nIon poveste\u0219te: ,,B\u0103, asear\u0103 am ie\u0219it, dup\u0103 obiceiul meu, afar\u0103. C\u00eend m-am \u00eentors ce crede\u021bi c\u0103-mi v\u0103zur\u0103 ochi\u0219orii? Ce crede\u021bi c-am v\u0103zut, \u0103? Ia s\u0103 v\u0103 v\u0103d dac\u0103 sunte\u021bi inteligen\u021bi?”. ,,Ioane, du-te dracului, de unde vrei s\u0103 \u0219tiu eu ce ai v\u0103zut? Spune, dac\u0103 vrei; dac\u0103 nu las\u0103-ne \u00een pace!” ,,Doi porumbei de \u00eendr\u0103gosti\u021bi, zise el f\u0103r\u0103 s\u0103 ia seama la mustr\u0103ri, se s\u0103rutau pe iarba noastr\u0103. Iarba noastr\u0103 verde, frumoas\u0103 \u0219i \u021bepoasa… Erau ca la trei pa\u0219i \u0219i am stat chitic l\u00e2ng\u0103 pomu’ \u0103la gros. De ce s\u0103 \u00eei deranjez? Dup\u0103 aia, el i-a descheiat fetii flaneaua. Ohooo, era frumoas\u0103 fata! A\u0219 mai fi stat eu, ar mai fi stat \u0219i ei, dar m\u0103 cam luase frigul pe la \u0219ale \u0219i am ie\u0219it. S-au speriat \u0219i au fugit. Au s\u0103rit gardul. Dac\u0103 vre\u021bi s\u0103 vede\u021bi, duce\u021bi-v\u0103 la rond! \u00cen mijloc iarba e t\u0103v\u0103lit\u0103. Iarba noastr\u0103 verde, frumoas\u0103 \u0219i \u021bepoas\u0103 e t\u0103v\u0103lit\u0103”. Spunea toate astea cu ochii sclipind, \u00eenfunda\u021bi \u00een g\u0103vanele capului.
\nDup\u0103-amiaz\u0103, Sic\u0103 mi-a zis c\u0103 pleac\u0103 la nevast\u0103-sa. I-a r\u0103mas \u00een fix ideea asta, c\u0103 femeia a murit de mult. El pleac\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. Spune c\u0103 se duce la ea. Noaptea doarme pe marginea \u0219an\u021bului, iar diminea\u021ba \u00eel g\u0103sesc \u00eengrijitorii \u0219i \u00eel aduc \u00eenapoi. El nu se \u00eempotrive\u0219te. Spune doar: ,,Am fost pe la Safta, n-a mai trecut de ceva timp pe la mine.”
\nM\u0103 \u00eentreb mereu de c\u00e2nd m\u0103 aflu aici, la azil. Ceilal\u021bi spun c\u0103 de o jumate’ de an. S\u0103 fi \u00eemb\u0103tr\u00e2nit \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t s\u0103 m\u0103 g\u0103seasc\u0103 a’ neagr\u0103 \u00een cimitirul pentru vii? Adev\u0103rul e c\u0103 mi-fi mai u\u0219or s\u0103 trec dincolo… Aici \u00eens\u0103 ne seac\u0103 mu\u021benia, via\u021ba cu c\u0103lu\u0219 la gur\u0103. S\u0103 plec de-aici mi-ar fi u\u0219or, dar simt c-am fost predat pe proces-verbal. Dac-a\u0219 ie\u0219i pe poart\u0103 ar fi numai \u00een pardesiu de brad… M\u0103 trage a\u021ba s\u0103 plec \u0219i n-a\u0219 pleca…<\/p>\n

xxx<\/p>\n

De ce nu ne \u00eentreab\u0103 nimeni dac\u0103 vrem s\u0103 ne na\u0219tem? De ce nu ne \u00eentreab\u0103 nimeni daca vrem s\u0103 murim?
\nM\u0103 culc singur, m\u0103 trezesc \u0219i mai singur, lipsit de \u00eenc\u0103 vreo c\u00e2teva milioane de celule din iasca asta numit\u0103 trup. Moartea \u00ee\u0219i sap\u0103 culcu\u0219 \u00een noi de c\u00e2nd ne na\u0219tem. Arz\u00e2nd u\u0219or de la un cap\u0103t la cel\u0103lalt nu suntem dec\u00e2t ni\u0219te lum\u00e2n\u0103ri. Nu m-ar mira s\u0103 aflu c\u0103 dup\u0103 moartea ce dureaz\u0103 o via\u021b\u0103 de om am s\u0103 \u00eencep o via\u021b\u0103 ve\u0219nic\u0103…
\nCa un explorator perseverent ne sap\u0103 moartea trupul, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, arunc\u00e2nd balastul, descoper\u0103 piatra filozofal\u0103, atomul de suflet care a f\u0103cut s\u0103 se mi\u0219te marioneta. Secunda aceea de timp \u0219i de loc pe care nu o \u0219tim c\u0103uta, pe care nu putem s-o g\u0103sim, pe care, dac\u0103 am putea-o m\u00e2nui, am avea moartea la cherem.
\nC\u00e2inele m\u0103 prive\u0219te cu ochi l\u0103crima\u021bi \u0219i recunosc\u0103tori. A \u00eemb\u0103tr\u00e2nit \u0219i el, nu mai poate l\u0103tra. Vom muri am\u00e2ndoi, b\u0103tr\u00e2ne, n-ai ce face! Numai cele c\u00e2teva g\u0103ini cotcod\u0103cesc f\u0103r\u0103 pic de respect \u0219i stric\u0103 atmosfera.
\n\u00cencepe briza de sear\u0103. Soarele apune. Se vede ca un ochi \u00eens\u00e2ngerat, acoperit pe jum\u0103tate de pleoap\u0103. Un stol de migratoare zboar\u0103 \u00een apele lui ro\u0219ii…
\nChirpiciul prispei crap\u0103 sub pa\u0219i. Casa b\u0103tr\u00e2neasc\u0103… \u0218i tu u\u0219\u0103 ai \u00eemb\u0103tr\u00e2nit! Tot b\u0103lm\u0103je\u0219ti din clan\u021b\u0103 ne\u0219tiute vorbe… Ca \u0219i mine, de altfel. Am s\u0103-mi fac odat\u0103 timp s\u0103 vorbim ceva ca \u00eentre doi b\u0103tr\u00e2ni \u00een limba b\u0103tr\u00e2ne\u021bii.
\nCamera m\u0103 prime\u0219te ca pe un str\u0103in. Aprind lampa. Nu mai v\u0103d bine. O z\u0103resc lic\u0103rind ca la cap\u0103tul unui tunel. Se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 \u2014 eu m\u0103 duc \u00een cealalt\u0103 parte… M\u0103 a\u0219ez lini\u0219tit \u00een pat. T\u0103cere. \u00cemi opresc respira\u021bia s\u0103 pot auzi mai bine simfonia mor\u021bii celulelor din care sunt pl\u0103m\u0103dit. Pocnesc cu toatele ca ni\u0219te baloane de s\u0103pun. Ultima se va sparge balonul cu suflet. Ce-o s\u0103 fie atunci. ..?
\nM\u0103 duc din ce \u00een ce mai mult. Lumina l\u0103mpii se \u00eendep\u0103rteaz\u0103. M\u0103 adun \u00een mine \u0219i m\u0103 ag\u0103\u021b cu dezn\u0103dejde de b\u0103ierile sufletului, speriat de noua experien\u021b\u0103. Trebuie s\u0103 trec un prag al fricii, al crisp\u0103rii. Sufletul a intrat \u00een rezonan\u021b\u0103 \u0219i se va destr\u0103ma \u00een cur\u00e2nd… Aaaaaaa, deci asta eraaaa\u2026!
\nC\u00e2teva raze de soare intrau pe ochiul se sus al ferestrei \u0219i se prelingeau pe fa\u021ba b\u0103tr\u00e2nului care tocmai trecea pragul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

B\u0103tr\u00e2nul Nu mai pusese de mult flori la morm\u00e2ntul ei. C\u00e2nd o \u00eenmorm\u00e2ntase, pe locul acela erau numai dou\u0103 cavouri.<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":13217,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13311"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13311"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13311\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13321,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13311\/revisions\/13321"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13217"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13311"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13311"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13311"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}