{"id":13302,"date":"2021-01-29T13:35:28","date_gmt":"2021-01-29T10:35:28","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13302"},"modified":"2021-01-29T13:35:28","modified_gmt":"2021-01-29T10:35:28","slug":"literadura-nr-5-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13302","title":{"rendered":"Literadura nr. 5 (2)"},"content":{"rendered":"

Tudor CICU<\/strong>
\n\"\"

Ploaia la fereastr\u0103<\/strong><\/p>\n

De o vreme tot \u00eencerc
\ns\u0103 \u00een\u021beleg cum lipsit de adieri cere\u0219ti
\nBach nu \u0219i-a g\u0103sit m\u00e2ng\u00e2ierea dec\u00e2t \u00een propriul lui
\nchin
\nSpun\u00e2nd: \u201eAud via\u021ba!\u201d
\nDe aceea nu pot povesti nim\u0103nui cum s-a cuib\u0103rit
\n\u00eentre noi
\nun septembrie cu praguri de lut.
\nLut cu care mama lipea casa pe dinafar\u0103;
\n\u0219i singur\u0103tatea ei r\u0103m\u00e2nea a\u0219tept\u00e2nd pe pere\u021bi.
\nG\u00e2ndurile mele sunt \u00eentoarse de atunci.
\nAcum mi se spune c\u0103 pot iubi \u0219i un copac
\n\u0219i fiecare amintire e o frunz\u0103 picat\u0103 \u00een drum.
\n\u0218i tot de atunci marea nu mai sprijin\u0103 cerul
\nNici cerul nu a mai l\u0103sat umbra stelelor pe c\u0103r\u0103ri.
\n\u0218tiu cum ploaia bate cu disperare \u00een fereastra ta
\nChiar povestea fetei care privea
\nprintre stabilopozi marea,
\nva dob\u00e2ndi consisten\u021ba unei fiin\u021be vii.
\n\u0218i tot de atunci de la Nabokov
\nvin scrisori ca pe vremea c\u00e2nd Ma\u0219enka scosese
\nun \u021bip\u0103t
\n\u0219i s\u0103rise de pe balustrad\u0103.
\nToate se \u00eent\u00e2mplau
\nsub arcada aceea unde \u2013 \u00een opera lui Ceaikovski \u2013
\nmurea Liza.
\nNu \u0219tim \u00eenc\u0103 nimic despre noaptea
\nce cade greu pe umerii t\u0103i.
\n\u0218i \u021b\u0103nd\u0103ri se face luna
\nc\u00e2nd se izbe\u0219te odat\u0103 cu ploaia de geam.<\/p>\n


\na venit vremea<\/strong><\/p>\n

Nu \u0219tiu dac\u0103 ve\u0219nicia e cea care te-a furat
\nNici dac\u0103 v\u00e2ntul e cel care r\u0103sp\u00e2ndea floarea
\ncastanilor \u00een ora\u0219.
\nNu-mi explic nicicum
\ngestul unor oameni de z\u0103pad\u0103
\nce trag \u0219i-acum, ca dr\u0103cu\u0219orii, de cor\u0103bii
\n\u0219i r\u0103sucesc cheia nerostitelor cuvinte.
\nAcum \u00een fa\u021ba mestecenilor unde te-a prins
\nploaia
\ndoar iarba cre\u0219te p\u00e2n\u0103 la cer.
\nDe fapt,
\nNici nu \u0219tiu dac\u0103 ziua aceasta exist\u0103
\nDac\u0103 iubirea nu-i cumva doar spaima<\/p>\n

unui vis ce te-a alungat din gr\u0103dina cu rodii.
\n\u0218i dac\u0103 ar mai fi timp pentru a cobor\u00ee visele
\ndin nuc
\ndac\u0103 ploaia ar continua \u0219i dincolo de ferestre.
\nDac\u0103 prin apropierea ei de p\u0103m\u00e2nt
\nlumina acelei comete
\nmi-ar fi scris destinul
\nca lui Pierre Bezuhov asupra bulevardului
\nPrecisterski
\nprin coada ei \u00eenconjurat\u0103 de o pulbere de
\nstele.
\nA\u0219 putea m\u0103rturisi,
\nc\u0103 a venit vremea c\u00e2nd
\nte voi a\u0219tepta pe fa\u021ba nev\u0103zut\u0103 a lunii.
\nPe c\u00e2nd tu, fat\u0103 a norocului
\nA\u0219tep\u021bi s\u0103 prime\u0219ti ve\u0219ti
\nDar dinspre front doar un r\u00e2nd:
\n\u201eAcum se na\u0219te lumea \u0219i-acum moare
\ndar un om \u00eentreg \u0219tie c\u0103 a\u0219teptarea e o tortur\u0103
\n\u0219i nu-\u021bi num\u0103r\u0103 \u00een fiecare zi nenorocirile
\ntrecute\u201d.
\nNu-i drept c\u0103 via\u021ba ne-a fost dat\u0103 s\u0103 hr\u0103nim
\ndoar iluzii
\nzorn\u0103ind doar c\u00e2\u021biva b\u0103nu\u021bi ai am\u0103girii.
\n… \u0218i c\u00e2te pove\u0219ti s-ar fi cernut odat\u0103 cu ploaia!<\/p>\n


\nLeon-Iosif GRAPINI<\/strong>
\n\"\"

Taragotistul<\/strong><\/p>\n

Despre cetate, prima oar\u0103 am auzit de
\nla badea Florea, taragotistul, avea
\npove\u0219tile lui, ni le spunea cu voce
\nmisterioas\u0103, f\u0103c\u00e2ndu-ne aten\u021bi \u0219i l\u0103s\u00e2ndu-ne
\nde cele mai multe ori cu \u00eentreb\u0103ri
\nnesatisf\u0103cute, \u00een cel mai bun caz, cu un
\nr\u0103spuns \u00een doi peri, c\u00e2nd termina o povestire,
\nf\u0103r\u0103 a ne l\u0103sa timp s\u0103 ne exprim\u0103m
\nnedumeririle, \u00ee\u0219i lua taragotul adus cu el \u0219i
\nl\u0103sat \u00een a\u0219teptare, \u00een spatele s\u0103u, pe scaunul
\nscos din cas\u0103, \u0219i se punea pe c\u00e2ntat, doinea de
\nse auzea p\u00e2n\u0103 dincolo de marginile satului
\ndac\u0103 era instalat\u0103 lini\u0219tea \u00eenser\u0103rii, cel mai
\nadesea sufla \u00een instrument duminica, dup\u0103-amiaza,
\nc\u00e2nta \u0219i \u00eenc\u00e2nta asisten\u021ba de pe uli\u021b\u0103,
\nb\u0103rba\u021bi, dar mai ales femei, cu to\u021bii a\u0219eza\u021bi pe
\nlavi\u021be, c\u00e2nd povestea, \u00een afar\u0103 de noi, copiii,
\ncei mari nu-l prea ascultau, fie cuno\u0219teau
\nistorisirea, fie nu d\u0103deau crezare, \u00een vreme ce
\nvorbea, b\u0103rba\u021bii \u0219i femeile \u00ee\u0219i vedeau de treaba
\nlor pentru care au ie\u0219it la drum, ei jucau o
\ncarte, coment\u00e2nd \u00eent\u00e2mpl\u0103rile de peste zi \u0219i de
\npeste s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, ele conversau pe teme
\ncotidiene, \u0219tirile fiind \u00eentoarse pe toate fe\u021bele,
\ndar c\u00e2nd b\u0103tr\u00e2nul \u00eencepea a doini, to\u021bi, pe
\nr\u00e2nd, se l\u0103sau captiva\u021bi de acordurile muzicale
\n\u0219i purta\u021bi \u00een locuri numai de ei \u0219tiute, unde se
\naflau, ascunse, regrete, nostalgii, doruri \u0219i
\niubiri, sentimente ce nu pot fi dezv\u0103luite, ci
\ndoar tr\u0103ite \u0219i retr\u0103ite pe un fond muzical
\nelegiac \u0219i cople\u0219itor, c\u00e2nd melodia devenea
\nt\u00e2nguitoare, ochii unor neveste c\u0103deau prad\u0103
\nmelancoliei, ba, mai mult, l\u0103sau o lacrim\u0103 s\u0103
\nle umezeasc\u0103 geana. Badea Florea, slab ca un
\n\u021b\u00e2r, cu obrajii scof\u00e2lci\u021bi, cu fruntea ridat\u0103, cu
\nmusta\u021b\u0103 alb\u0103 \u0219i stufoas\u0103 \u0219i cu p\u0103rul ca neaua,
\ntuns scurt, ce i se vedea de sub p\u0103l\u0103ria
\n\u00eenvechit\u0103, pe care, mai mult ca sigur, nu o
\nd\u0103dea jos din cap nici c\u00e2nd dormea, cel pu\u021bin
\na\u0219a ne imaginam noi, \u00eenchidea pleoapele
\npentru o mai bun\u0103 concentrare, pentru a nu se
\nl\u0103sa distras \u0219i punea at\u00e2ta suflet \u00een c\u00e2ntec,
\n\u00eenc\u00e2t el \u00eensu\u0219i p\u0103rea o prelungire a fabulosului
\ninstrument, ca \u0219i cum acordurile muzicale s-ar
\nfi \u00eentors din v\u0103zduh, ar fi p\u0103truns prin tubul
\nconic \u0219i s-ar fi r\u0103v\u0103\u0219it \u00een sufletul b\u0103tr\u00e2nului
\nsolist, d\u00e2ndu-i noi imbolduri de a c\u00e2nta.
\nNumai so\u021bia lui, lelea Ilena, var\u0103 bun\u0103 cu
\nmama, nu se l\u0103sa prad\u0103 c\u00e2nt\u0103rii, ba p\u0103rea u\u0219or
\niritat\u0103, revoltat\u0103, uneori, c\u00e2nd mo\u0219neagul uita
\nde sine \u0219i de lume, ea \u0219tia cel mai bine ce
\nreac\u021bii se potrivesc momentului de \u00eenc\u00e2ntare
\ncolectiv\u0103, o fi fost sup\u0103rat\u0103 din motive ce
\n\u021bineau de ne\u00een\u021belegeri \u00eentre ei, poate chiar mai
\nmult dec\u00e2t ni\u0219te simple ne\u00een\u021belegeri,
\nc\u00e2teodat\u0103, c\u00e2nd ne vizita, vorbea cu mama pe
\nascuns, \u00eei f\u0103cea dest\u0103inuiri, mama d\u0103dea din
\ncap, semn c\u0103 a priceput \u0219i c\u0103 o comp\u0103time\u0219te,
\naltfel, c\u00e2nd f\u0103cea echip\u0103 cu noi, mama, eu \u0219i
\nsora mea, cu opinc\u0103ri\u021ba satului, prietena cea
\nmai bun\u0103 a mamei, \u0219i cu mama lui Nelu cel
\nmare \u00een lungile zile de var\u0103, c\u00e2nd eram du\u0219i
\ncu s\u0103pt\u0103m\u00e2na la cules de fructe de p\u0103dure, pe
\ncare le vindeam \u00een centrele de colectare, lelea
\nIlena era o prezen\u021b\u0103 agreabil\u0103, voioas\u0103, \u00eei \u021binea
\nisonul opinc\u0103ri\u021bei, cea mai hazlie femeie din
\ncopil\u0103ria mea, pus\u0103 mereu pe \u0219ag\u0103.
\nInstrumentistul \u0219tia \u0219i melodii s\u0103lt\u0103re\u021be, de joc
\n\u0219i voie bun\u0103, mai rar c\u00e2nta una, dou\u0103, mai
\nmult la cererea ascult\u0103torilor sau c\u00e2nd sim\u021bea
\nnevoia s\u0103 se distreze pe seama tinerelor
\nneveste \u00een\u0219irate pe lavi\u021b\u0103, acordurile zglobii \u0219i
\natr\u0103g\u0103toare \u00eendemnau la joc, dar cum s\u0103 joace
\nfemeile tinere \u00een colbul uli\u021bei, de capul lor, ar
\nfi fost lips\u0103 de respect fa\u021b\u0103 de cele b\u0103tr\u00e2ne,
\n\u00eens\u0103 nu se puteau ab\u021bine, b\u0103teau cu opinca pe
\nloc, ceea ce pe taragotist \u00eel distra de minune.
\nNu \u0219tiu cum era ca so\u021b, nu am \u00eendr\u0103znit s-o
\n\u00eentreb pe mama ce secrete de\u021bine de la so\u021bia
\nlui, m-am mul\u021bumit cu \u00een\u021belegerile mele
\nsugerate de spusele bunicii, biata Ilen\u0103, vorbe
\nrostite nu o dat\u0103, deci, nu am habar ce fel de
\nom era \u00een familia sa, avea un fecior \u0219i o fat\u0103,
\nam\u00e2ndoi c\u0103s\u0103tori\u021bi \u0219i cu copii, fata lui, r\u0103mas\u0103
\n\u00een casa p\u0103rinteasc\u0103, una dintre na\u0219ele mele de
\nbotez, era mama Anisiei, prietena de joac\u0103 a
\nsurorii mele, \u00een ciuda acestor presupuse
\nadev\u0103ruri, care nu-l situau \u00eentr-o lumin\u0103
\nfavorabil\u0103, eu \u0219i ceilal\u021bi prichindei de pe uli\u021b\u0103
\nne d\u0103deam \u00een v\u00e2nt dup\u0103 b\u0103tr\u00e2n, \u0219i el, la r\u00e2ndui,
\nne dorea prin preajm\u0103, \u00eel \u00eenc\u00e2nta prezen\u021ba
\nnoastr\u0103 \u0219i c\u0103uta fie o poveste, fie un joc
\ninventat spre a ne bucura inimile. Cel mai
\nmult \u00eei pl\u0103cea s\u0103 ne fac\u0103 din \u00eenvelitori de carte
\ncolorate \u0219i \u00eenvechite, avute numai el \u0219tia de
\nunde, bumbu\u0219te, desena pe materialul de
\nplastic cercuri dup\u0103 conturul monedelor, de la
\ncea mai mic\u0103, de cinci bani, p\u00e2n\u0103 la cea mai
\nmare, de trei lei, le decupa cu foarfeca, apoi,
\ncu o lam\u0103 folosit\u0103, le zim\u021buia pe margini,
\nrezult\u00e2nd stele multicolore, fiecare stea de o
\nanumit\u0103 culoare, le a\u0219eza una peste alta, de la
\ncea mai mare, la cea mai mic\u0103, altern\u00e2nd
\nculorile \u0219i potrivind zim\u021bii peste goluri, le
\nstr\u0103pungea mijlocul cu un bold pe care \u00eel
\n\u00eendoia la spate \u0219i ni-l prindea \u00een piept, o
\nmunc\u0103 mig\u0103loas\u0103 \u0219i de durat\u0103, copii eram
\nc\u00e2\u021biva, iar bumbu\u0219te ne doream c\u00e2t mai multe,
\ns\u0103 ne umplem pieptul, \u00een timp, cine era atent
\ncu propriile decora\u021bii, cum le numea b\u0103tr\u00e2nul,
\navea cu ce se m\u00e2ndri, nu-i vorb\u0103, \u0219i el avea o
\nr\u0103bdare de invidiat, era meticulos, \u00eenarmat cu
\nmult\u0103 aten\u021bie \u0219i str\u0103duin\u021b\u0103, doar b\u0103ie\u021bii aveau
\nparte de aceste insigne, nici m\u0103car rug\u0103min\u021bile
\nnepoatei sale nu-l \u00eenduplecau s\u0103-\u0219i \u00eencalce
\npropriile reguli, fetelor le f\u0103cea p\u0103pu\u0219i
\ndecupate din mucava, figurine de animale
\nrezultate \u00een urma unor \u00eemp\u0103turiri bine ticluite
\nale colilor de h\u00e2rtie, ce mai, nu era numai un
\nme\u0219ter priceput, ci magician \u00een toat\u0103 puterea
\ncuv\u00e2ntului. C\u00e2nd termina bumbu\u0219tele, ne
\nalinia \u00een fa\u021ba scaunului scos \u00een uli\u021b\u0103, trecea
\nprin fa\u021ba fiec\u0103ruia, ne ag\u0103\u021ba micul obiect \u00een
\npiept, spun\u00e2nd, Pentru merite deosebite \u00een
\nserviciul militar \u0219i pe front te decorez cu
\nmedalia steaua republicii \u0219i te \u00eenaintez la
\ngradul de general, uneori se distra, Pentru
\nmerite deosebite \u00een ajutorul dat p\u0103rin\u021bilor, te
\ndecorez cu cea mai \u00eenalt\u0103 distinc\u021bie de pe
\nulicioar\u0103, bumbu\u0219ca bumbu\u0219telor, \u0219i te
\n\u00eenaintez la gradul de mare\u0219al \u00een ograda ta,
\napoi, dup\u0103 ce ne ar\u0103ta mi\u0219carea \u0219i se asigura
\nc\u0103 o putem executa c\u00e2t de c\u00e2t, asta de fiecare
\ndat\u0103, probabil iubea pasul de parad\u0103, ne punea
\ns\u0103 defil\u0103m prin fa\u021ba lui, pe acordurile
\nsingurului mar\u0219 cunoscut lui, Drum bun. \u00centruna
\ndin zile, nu \u0219tiu cu exactitate ce anotimp
\ns\u0103 fi fost, prim\u0103var\u0103 sau toamn\u0103, iarn\u0103, cu
\nsiguran\u021b\u0103, nu, cum nu-mi amintesc \u00een ce clas\u0103
\neram, probabil, la gimnaziu, m\u0103 \u00eentorceam de
\nla \u0219coal\u0103, veneam pe uli\u021b\u0103 c\u00e2nd, pe porti\u021ba de
\nla t\u00e2rna\u021bul casei \u00een care locuia badea Florea,
\nporti\u021b\u0103 ce asigura accesul \u00een cerdac direct din
\nulicioar\u0103, iese val-v\u00e2rtej lelea Ilena, c\u0103ut\u00e2nd
\ndin priviri pe cineva, d\u0103 cu ochii de mine \u0219i
\nm\u0103 roag\u0103 s\u0103-i vin \u00een ajutor, Bine c\u0103 te v\u0103d, hai
\nde-mi ajut\u0103 s\u0103-l ridic pe bade-t\u0103u Florea \u00een
\npat, Dar ce a p\u0103\u021bit, a c\u0103zut pe du\u0219umea, \u00eentreb,
\n\u00eendrept\u00e2ndu-m\u0103 spre intrarea \u00een pridvor, Da, E
\ngrav, Mai grav nici c\u0103 se poate, e mort. Din
\ndoi pa\u0219i \u0219i trei mi\u0219c\u0103ri, cum se spune, am
\najuns acas\u0103, l\u00e2ng\u0103 mama. Mult mai t\u00e2rziu,
\nc\u00e2nd frica de mor\u021bi mi s-a diminuat
\nconsiderabil, am regretat nespus ac\u021biunea mea
\nfricoas\u0103, cu toat\u0103 teama, a\u0219 fi putut s\u0103 dau o
\nm\u00e2n\u0103 de ajutor, era meritat\u0103 pe deplin. Mult\u0103
\nvreme am p\u0103strat a\u0219a-zisele decora\u021bii, ele s-au
\npierdut odat\u0103 cu alte lucruri dragi mie,
\nOracolul, colec\u021bia de arti\u0219ti \u0219i vedete de
\ncinema, vederi cu ora\u0219ele \u021b\u0103rii, lucr\u0103ri de
\ncontrol la rom\u00e2n\u0103 notate cu zece plus, primele
\ncrea\u021bii lirice \u0219i \u00een proz\u0103, multe naive, desigur,
\nadunate \u00eentr-un caiet studen\u021besc, cele mai
\nreu\u0219ite desene, caietul de compuneri \u0219i altele,
\nde care, acum, nu-mi aduc aminte. Am pierdut
\nbumbu\u0219tele, dar imaginea b\u0103tr\u00e2nului \u00eemi este
\n\u0219i acum vie \u00een minte.
\nEl mi-a vorbit despre istoria satului nostru,
\ndespre vizitele \u00eemp\u0103ratului pe aceste
\nmeleaguri, despre cum s-au \u00eemp\u0103r\u021bit mun\u021bii la
\ncomunele de pe vale, despre popa cel b\u0103tr\u00e2n,
\nnu doar fa\u021b\u0103 bisericeasc\u0103, ci \u0219i c\u0103rturar de
\nseam\u0103, despre podul metalic de peste marele
\n\u0219an\u021b, ce a desp\u0103r\u021bit a\u0219ezarea \u00een dou\u0103, o parte,
\n\u00eentr-un imperiu, cealalt\u0103, \u00eentr-altul, ajung\u00e2nd,
\nastfel, s\u0103 se lupte s\u0103tenii \u00eentre ei, neamuri cu
\nneamuri, p\u0103rin\u021bi cu copii, despre fort\u0103rea\u021ba din
\ncomuna vecin\u0103, de unde se trag str\u0103mo\u0219ii
\nno\u0219tri, despre prin\u021bul \u00eenchis \u00eentr-o cetate
\nridicat\u0103 pe valea \u00eengust\u0103, ce coboar\u0103 \u00een
\nlocalitatea \u00eenvecinat\u0103 din mun\u021bii de
\nmiaz\u0103noapte, cum era cetatea o \u00eenchisoare nu
\ndoar pentru fiul majest\u0103\u021bii sale, ci \u0219i pentru cei
\ncare-l deserveau, pentru armata care-l p\u0103zea,
\npentru to\u021bi cei tr\u0103itori \u00een micu\u021ba a\u0219ezare unde
\ns-a ridicat edificiul \u00eemp\u0103r\u0103tesc, Da, da, v\u0103
\nuita\u021bi la mine \u0219i nu v\u0103 vine a crede, chiar a\u0219a
\nau stat lucrurile, \u00eemp\u0103ratul, \u00eentruc\u00e2t se temea
\npentru via\u021ba singurului s\u0103u mo\u0219tenitor, a
\n\u00een\u0103l\u021bat o fort\u0103rea\u021b\u0103 \u00een s\u0103tucul de peste mun\u021bi,
\n\u00eentr-un turn \u0219i-a \u00eenchis scumpa lui odrasl\u0103, a
\npus str\u0103jeri s\u0103 apere uria\u0219a cetate \u0219i singura
\ncale ce ducea spre ea, trec\u0103toarea str\u0103b\u0103tut\u0103
\nast\u0103zi de oamenii locului, c\u00e2nd prin\u021bul s-a
\nf\u0103cut mare, iar \u00eemp\u0103ratul se afla pe duc\u0103, a
\np\u0103r\u0103sit cetatea \u0219i \u021binutul, trec\u0103toarea fiind
\n\u00eenchis\u0103 \u0219i odat\u0103 cu ea fereca\u021bi au fost \u0219i s\u0103tenii
\n\u00een creierii mun\u021bilor, \u0219tiu povestea de la mo\u0219ul
\nmeu, el spunea c\u0103 un fl\u0103c\u0103u a sc\u0103pat cu via\u021b\u0103
\ndin \u00eenchisoare, a trecut mun\u021bii cu chiu, cu vai
\n\u0219i s-a aruncat \u00een partea astalalt\u0103, el a povestit
\nce \u0219i cum cu acel loc \u0219i cu acea fort\u0103rea\u021b\u0103,
\nlumea nu crede, zice c\u0103 e numai o poveste de
\nadormit copiii, \u00eens\u0103 eu \u0219tiu c\u0103 nu e a\u0219a, sunt
\nc\u0103r\u021bi scrise cu toate pove\u0219tile astea, ce zic eu,
\nnu-s pove\u0219ti, ci adev\u0103ruri de net\u0103g\u0103duit, c\u0103r\u021bi
\nscrise, chiar a\u0219a, trebuie c\u0103utate, ca adev\u0103rul
\ns\u0103 ias\u0103 la lumin\u0103. L-am \u00eentrebat \u0219i pe badea
\nLeontin, fierarul comunei, dac\u0103 a auzit de
\ntoate astea, De unele am de \u0219tire, de altele, nu,
\n\u00eemp\u0103ratul a venit la noi de dou\u0103 ori, dar
\ndespre cetate, din c\u00e2te cunosc eu, doar
\nmo\u0219neagul a auzit, c\u00e2t despre c\u0103r\u021bi, nu bag
\nm\u00e2na \u00een foc c\u0103 ar fi, cum nici nu m\u0103 prind c\u0103
\nnu ar fi, poate c\u00e2ndva vor ie\u0219i la iveal\u0103, abia
\natunci vom fi siguri c\u0103 ele exist\u0103.
\nCum aveam o obsesie, cetatea din comuna
\nvecin\u0103, \u00eentr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103, c\u00e2nd era t\u00e2rg, m-am
\nhot\u0103r\u00e2t cu noii mei prieteni, Eugen \u0219i Vasile,
\ns\u0103 o vedem. \u00cen aceast\u0103 zi, patru autodube
\npentru muncitorii la min\u0103 duceau gratis
\noamenii la t\u00e2rg, cred, \u00een baza unei \u00een\u021belegeri
\n\u00eentre prim\u0103rie \u0219i conducerea exploat\u0103rii
\nminiere. Mult\u0103 lume frecventa b\u00e2lciul, pe
\nl\u00e2ng\u0103 m\u0103rfuri aduse de prin \u021bar\u0103,
\n\u00eembr\u0103c\u0103minte, alimente fel de fel, lucruri de
\nfolosin\u021b\u0103 casnic\u0103 \u0219i gospod\u0103reasc\u0103 \u0219i c\u00e2te
\naltele, cu siguran\u021b\u0103, v\u0103 sunt cunoscute, dac\u0103
\na\u021bi trecut o dat\u0103 printr-un iarmaroc, pe l\u00e2ng\u0103
\ntoate acestea, se vindeau animale sau se t\u0103iau
\nla abatorul din apropiere, unde era mai tot
\ntimpul \u00eenghesuial\u0103, c\u00e2\u021biva oameni se \u00eenso\u021beau
\nla o oaie sau la un vi\u021bel, a\u0219teptau t\u0103ierea
\nanimalului \u0219i carnea cump\u0103rat\u0103 deja de la
\nproprietar. \u00cen centrul comunei, de unde se
\nvedea cetatea, o autodub\u0103 pleca, alta venea,
\nc\u00e2nd am cobor\u00e2t cu prietenii mei din ma\u0219in\u0103,
\nmama, care mergea des la t\u00e2rg, chiar \u0219i numai
\npentru a-\u0219i sc\u0103lda privirea printre tarabe,
\nrelax\u00e2ndu-se, fiind urcat\u0103 \u00een autovehiculul ce
\ntocmai o lua din loc, m-a z\u0103rit pe geam \u0219i m-a
\namenin\u021bat cu degetul ar\u0103t\u0103tor, semn cunoscut.
\nCe s\u0103 mai vizitezi cetatea, i-am v\u0103zut \u00een
\ntreac\u0103t, pe deasupra cl\u0103dirilor ridicate \u00een
\npreajm\u0103, v\u00e2rful singurului turn r\u0103mas \u00een
\npicioare, m-am strecurat printre oamenii l\u0103sa\u021bi
\n\u00een urm\u0103 de autoduba plecat\u0103, sper\u00e2nd ca
\nma\u0219ina cu care am venit s\u0103 ia cale \u00eentoars\u0103 c\u00e2t
\nmai grabnic, ceea ce a \u0219i f\u0103cut, \u00een scurt\u0103
\nvreme s-a adunat lume suficient\u0103, ne-am
\n\u00eembarcat \u0219i am pornit spre sat. \u0218anse ca
\nautovehiculul s\u0103-l \u00eentreac\u0103 pe cel a\u0219ternut la
\ndrum adineauri erau minime, doar o minune
\nputea s\u0103 m\u0103 scoat\u0103 din impas \u0219i s\u0103 m\u0103 salveze
\nde la o b\u0103taie cert\u0103, dar minunile se produc
\nc\u00e2nd nu te a\u0219tep\u021bi, mi-am spus rug\u0103ciunile \u00een
\ng\u00e2nd, Doamne f\u0103 cumva s\u0103 ajung \u00eenaintea
\nmamei, \u0219i a f\u0103cut, s-o fi l\u0103sat \u00eenduplecat de
\nrug\u0103min\u021bile mele, neconsider\u00e2nd o gre\u0219eal\u0103
\ndorin\u021ba de a vedea o cetate, de\u0219i am \u00eenc\u0103lcat o
\ninterdic\u021bie, nu aveam voie s\u0103 plec de capul
\nmeu cine \u0219tie unde prin sat, dar\u0103mite \u00een
\ncomuna vecin\u0103, o fi dat curs altor cereri,
\noamenii apeleaz\u0103 des la bun\u0103voin\u021ba Sa, mai
\nales la nevoie, oricum, a \u00eenf\u0103ptuit un miracol,
\na tras prima ma\u0219in\u0103 pe dreapta, i-a dat g\u00e2nd
\n\u0219oferului s\u0103 coboare \u0219i s\u0103 verifice cine \u0219tie ce
\nproblem\u0103 sesizat\u0103 la motor, timp suficient
\npentru ca vehiculul \u00een care m\u0103 aflam s\u0103 o
\ndep\u0103\u0219easc\u0103 \u0219i s\u0103 ajung\u0103 cu doar trei, patru
\nminute mai repede, \u00eendeajuns pentru a m\u0103 da
\njos \u0219i a m\u0103 comporta c\u00e2t de c\u00e2t firesc, ca \u0219i
\ncum a\u0219 a\u0219tepta-o pe mama s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 de la
\nt\u00e2rg. C\u00e2nd a cobor\u00e2t \u0219i m-a v\u0103zut, s-a ar\u0103tat
\nsurprins\u0103, Te-am z\u0103rit \u00een comun\u0103, Pe mine,
\nnicidecum, ce s\u0103 caut eu acolo, M\u0103i s\u0103 fie, \u0219i
\neram at\u00e2t de convins\u0103 c\u0103 e\u0219ti tu, sigur nu m\u0103
\nmin\u021bi, Sigur, de\u0219i vocea \u00eencepea s\u0103-mi
\ntremure, \u00eens\u0103 Dumnezeu abia acum \u0219i-a
\n\u00eencheiat minunea, a tras-o de m\u00e2nec\u0103 pe o
\nfemeie, a adus-o l\u00e2ng\u0103 mama \u0219i i-a pus \u00een
\ngur\u0103 aceste cuvinte, Bine c\u0103 te v\u0103d, hai \u00eentr-o
\nparte, am ceva de vorbit cu tine. Uite a\u0219a, am
\nsc\u0103pat ca prin urechile acului. S\u0103 mai spun\u0103
\ncineva c\u0103 nu exist\u0103 miracole.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Tudor CICU Ploaia la fereastr\u0103 De o vreme tot \u00eencerc s\u0103 \u00een\u021beleg cum lipsit de adieri cere\u0219ti Bach nu \u0219i-a<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":13290,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13302"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13302"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13302\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13303,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13302\/revisions\/13303"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/13290"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13302"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13302"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13302"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}