{"id":13292,"date":"2021-01-28T14:03:44","date_gmt":"2021-01-28T11:03:44","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13292"},"modified":"2021-01-28T14:03:44","modified_gmt":"2021-01-28T11:03:44","slug":"spatii-culturale-nr-63-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13292","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 63 (11)"},"content":{"rendered":"

Marius MANTA<\/strong><\/p>\n

Mircea Constantin Jurebie <\/strong>\u2013 \u201e\u0218i eu sunt fiul t\u0103u, preamilostiv\u0103 maic\u0103<\/em>\u201d<\/p>\n

Scriam alt\u0103dat\u0103 despre versurile lui Constantin Jurebie av\u00e2nd sentimentul c\u0103 m\u0103 aflu \u00eentr-o poezie cu o \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 profund cre\u0219tin\u0103, generat\u0103 de o tr\u0103ire autentic\u0103, o poezie cu adev\u0103rat a con\u021binuturilor unui suflet \u00eentr-o continu\u0103 c\u0103utare \u0219i care se bucur\u0103 din timp \u00een timp, cum altfel, de experierea Duhului Sf\u00e2nt. Arhitecturile lirice ale scriitorului nu urm\u0103resc nici pe departe moda literar\u0103, nu intertextualizeaz\u0103 excesiv, dar sunt modelate \u00een acord cu Sf\u00e2nta Tradi\u021bie \u2013 poate de aici tr\u0103inicia acestui discurs orientat spre o ra\u021biune \u201e\u00eenduhovnicit\u0103\u201d.
\nMaterialul de fa\u021b\u0103 este prilejuit de apari\u021bia spre finele lui 2018 a unui volum dedicat \u00een totalitate Maicii Domnului \u201e\u0218i eu sunt fiul t\u0103u, preamilostiv\u0103 maic\u0103\u201d, Editura \u201eAteneul Scriitorilor\u201d. A\u0219 men\u021biona \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput disponibilitatea autorului de a \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219i cu un auditoriu c\u00e2t mai larg gama de sentimente tr\u0103ite. Rela\u021bia cu receptorul nu este una artificial\u0103, ci se na\u0219te parc\u0103 \u00een moment, \u0219i \u00eel presupune pe cel\u0103lalt tocmai din aceast\u0103 dorin\u021b\u0103 de a m\u0103rturisi un ata\u0219ament spiritual. \u00cen \u00eentregul ei, poezia se na\u0219te ca o confesiune, e spontan\u0103, are un caracter pronun\u021bat oral, fapt care cumva paradoxal nu \u00eei \u0219tirbe\u0219te cu nimic valoarea. Chiar \u00een deschiderea c\u0103r\u021bii, \u00een prima strof\u0103, se afl\u0103 o marc\u0103 lexico-gramatical\u0103 (\u201e\u0219ti\u021bi\u201d) pentru adresabilitatea aceasta multi-structurat\u0103. De fapt, cuvenit sau nu, primul poem \u00eemi aduce aminte de un sfat oferit cu timp \u00een urm\u0103 de cineva drag: \u201e\u00een fa\u021ba icoanei, mai \u00eent\u00e2i de toate s\u0103 mul\u021bume\u0219ti, nu s\u0103 ceri; s\u0103 mul\u021bume\u0219ti!\u201d A\u0219adar, promisiunea de la final \u201e\u0218i, nicic\u00e2nd, nicic\u00e2nd \u00een via\u021b\u0103, c\u00e2t voi fi, nu voi uita\u201d se \u00eenscrie \u00een acela\u0219i registru al g\u00e2ndurilor pioase.
\n\u021ain s\u0103 atrag aten\u021bia asupra faptului c\u0103 acest univers mariologic este un t\u0103r\u00e2m al p\u0103cii \u2013 poezia este principala \u201eunealt\u0103\u201d de m\u0103rturisire a credin\u021bei, dar \u0219i un fel de imitatio Christi. Precum un cronicar cu har, autorul parcurge liric cele mai importante evenimente din via\u021ba Sfintei Maria. \u201eCu inima \u00eenfr\u00e2nt\u0103\u201d, la \u00eenceput de drum, exist\u0103 poc\u0103in\u021ba: \u201eSp\u0103la-m\u0103-voi de patimi, sp\u0103la-voi ur\u00e2ciunea,\/ Care-mi l\u0103sase-n suflet o-ntunecat\u0103 urm\u0103,\/ Cu\u021bitul dezn\u0103dejdii \u00een cugetul meu scurm\u0103…\/ Ajut\u0103-m\u0103 Iisuse, primindu-mi rug\u0103ciunea\u201d. Dinspre acest rescris psalm 50 pornim la drum sub semnul Sfintei Treimi: \u201eU\u0219or se-nmiresmeaz\u0103 eterul \u0219i v\u0103zduhul, \/ Ca o divin\u0103 boare adie-n tain\u0103 Duhul…\/ \u00cen fa\u021ba-mi se deschide cereasca profunzime\/ Pe care-o lumineaz\u0103, c-un gest, Sf\u00e2nta Treime\u201d (\u201eCu inima \u00eenfr\u00e2nt\u0103\u201d). Toat\u0103 aceast\u0103 cale-str\u0103b\u0103tut\u0103 pare s\u0103 fie \u00eenve\u0219m\u00e2ntat\u0103 \u00een formele unui romantism altoit pe credin\u021ba canonic\u0103 \u2013 visul pelerinului devine cumva, fie \u0219i indirect, un motiv recurent: \u201eAm adormit cu fruntea pe un vis\/ R\u0103mas z\u0103log din nop\u021bile albastre\/ C\u00e2nd r\u0103t\u0103cea \u00een dep\u0103rt\u0103ri sihastre,\/ C\u0103t\u00e2nd, mereu, pierdutul Paradis\/\/ Biet pelerin, vremelnic c\u0103l\u0103tor,\/ Supus t\u0103cerii din singur\u0103tate,\/ Se r\u0103stignea \u00eentr-o pustietate\/ De-amar, f\u0103r\u0103 n\u0103dejde-n viitor\u201d. Ei, aceast\u0103 cale e \u00een chip evident \u0219i un urcu\u0219 c\u0103tre starea de trezie, \u00eentruc\u00e2t doar de la acele \u00een\u0103l\u021bimi se pot \u00eentrevedea marile adev\u0103ruri spirituale, mundanul fiind luminat de o \u00een\u021belegere superioar\u0103, \u201eretr\u0103ind minuni de nedescris\/ Din vremi patriarhale \u0219i m\u0103iastre\u201d. Asemenea locuri patriarhale \u00eemplinesc atemporal cuv\u00e2ntul scripturii: \u201eSe adunau str\u0103mo\u0219ii \u00een pagini de Scriptur\u0103,\/ Mo\u0219negi cu barba alb\u0103 \u0219i ochii largi c\u00e2t cerul\/ \u00cen care, printre taine, se ascundea misterul\/ \u0218i-apoi trecea-n departe, \u00een lini\u0219tea obscur\u0103\u201d. Mai departe \u00een volum asist\u0103m la pl\u00e2nsul drep\u021bilor Ioachim \u0219i Ana, \u00eendurera\u021bi de lipsa copilului. \u00centr-un crescendo de-a lungul a trei texte diferite, se poate urm\u0103ri o gam\u0103 larg\u0103 a sentimentelor de la dezn\u0103dejde (condi\u021bia pur uman\u0103) \u2013 speran\u021b\u0103 \u2013 credin\u021b\u0103 \u2013 mirare \u2013 mul\u021bumire (certitudinea). \u0218i dintr-o dat\u0103 suntem inunda\u021bi de frumuse\u021be: – \u00eemi aduc aminte de cuvintele rostite de M\u00ee\u0219kin (Dostoievski): \u201eFrumuse\u021bea va salva lumea\u201d. La Constantin Mircea Jurebie, Ierusalimul se bucur\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u de o frumuse\u021be edenic\u0103: \u201ePloua cu frumuse\u021be peste Ierusalim,\/ Un murmur \u00eenso\u021be\u0219te, \u00een \u0219oapte, armonia,\/ Din infinitul tainic sur\u00e2de ve\u0219nicia,\/ Miracolul plute\u0219te pe-aripi de serafim\u201d. Urm\u0103torul poem completeaz\u0103 aceast\u0103 minune dincolo de fire \u2013 \u201eC\u00e2nta \u00een inimi bucuria\u201d este o poezie de respira\u021bie scurt\u0103, versuri din trei-patru cuvinte, \u00eentruc\u00e2t eul liric contempl\u0103 activ \u201edesf\u0103\u0219urarea evenimentelor\u201d. Toposul transfigurat din \u201eC\u00e2nd s-a n\u0103scut Maria\u201d (\u201eLa pieptul maicii Ana r\u00e2dea Nevinovata\/ Trimis\u0103 de \u00cenaltul, ca binecuv\u00e2ntare\/ Pentru dreptcredincio\u0219ii p\u0103rin\u021bi pio\u0219i din care,\/ \u00cen rug\u0103ciuni smerite, n\u0103scut\u0103-i Preacurata\u201d) \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te drept corespondent, peste pagini, poemul \u201e\u00centr-o divin\u0103 pace\u201d (\u201eEterul \u00eel str\u0103bate stelu\u021ba c\u0103l\u0103uz\u0103\/ Ca s\u0103 arate vie\u021bii, prin lic\u0103ru-i de sus,\/ Locul \u00een care, iat\u0103, sub o celest\u0103 vrere,\/ Fecioara \u00eel vegheaz\u0103 pe Pruncul ei, Iisus.\/\/ Din lumea p\u0103m\u00e2ntean\u0103 se n\u0103rui p\u0103catul,\/ De patim\u0103 se spal\u0103 pe ochi \u0219i ve\u0219nicia,\/ Dispar cumplite umbre \u00een \u0219tersul \u00eentuneric…\/ Copilu-\u0219i al\u0103pteaz\u0103, \u00een lini\u0219te, Maria\u201d) \u2013 acela\u0219i chip matern, bl\u00e2nd echivaleaz\u0103 cu un omagiu adus mamei (a se vedea \u0219i \u201eCuv\u00e2ntul Mam\u0103 \u2013 de urm\u0103rit gestica ori \u201e\u00cen viitor precum odinioar\u0103\u201d).
\nEvident, \u00een tot acest excurs, dup\u0103 cum am l\u0103sat s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103, sunt surprinse \u00een vers scene (\u00een parte) biblice, precum Intrarea \u00een Biseric\u0103, Na\u0219terea M\u00e2ntuitorului, Cei trei magi, Irod, Exodul, Fuga \u00een Egipt, Patimile, R\u0103stignirea \u2013 Chipul Preasfintei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu este atotprezent: \u201eM\u0103 \u00eenso\u021besc cu Fiul meu oriunde,\/ \u00cel port cu mine-n fiecare g\u00e2nd,\/ \u00cel simt \u00een suflet \u0219i-l urmez pl\u00e2ng\u00e2nd\/ Pe ale cerului albastre unde\u201d \u2013 sugestia e \u0219i aceea a Sf\u00e2ntului Acoper\u0103m\u00e2nt raportat la omul obi\u0219nuit.
\nVolumul prezentat e rod al lecturilor filocalice, al Psaltirii, al Patericelor \u0219i al altor c\u0103r\u021bi de \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 bun\u0103. Sunt multe plusuri (m-a\u0219 opri \u00een special la \u201e\u00centors \u00een timp\u201d, \u201eMuntele Athos\u201d), prea pu\u021bine momente de ezitare \u00een plan literar. Spa\u021biul c\u0103r\u021bii se \u00eenchide rotund, cu o declara\u021bie de iubire: \u201eA\u0219 vrea s\u0103 fiu\u201d. Mircea Constantin Jurebie e un tr\u0103itor autentic.<\/p>\n


\nMihai VINTIL\u0102<\/strong><\/p>\n

Ura din ochii vulpii. Lec\u021bia de literatur\u0103 <\/strong>
\n\"\"

Dinu S\u0103raru dore\u0219te \u00eenc\u0103 de pe prima pagin\u0103 a volumului s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 credem c\u0103 avem de-a face cu un roman. \u00cens\u0103 citind cartea nu \u00eei putem acorda acest statut. Avem doar c\u00e2teva personaje f\u0103r\u0103 nume Directorul, Vedeta, Sculptorul \u0219i Marea Dirijoare, o ac\u021biune care se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een cea mai mare parte \u00eentr-un teatru \u0219i un final care are loc la o v\u00e2n\u0103toare, unde Sculptorul moare. Practic, volumul \u00eencepe cu invita\u021bia Directorului la v\u00e2n\u0103toare f\u0103cut\u0103 de Sculptor, dar care este refuzat\u0103. Apoi avem o lung\u0103 confesiune despre problemele cu care se confrunt\u0103 \u00een teatru Directorul \u0219i volumul se \u00eencheie cu finalul v\u00e2n\u0103torii.
\nDup\u0103 toate canoanele literare, av\u00e2nd \u00een vedere num\u0103rul de personaje, tipul ac\u021biunii \u0219i \u00eentinderea, nu pot concluziona dec\u00e2t c\u0103 este o nuvel\u0103. Nu avem nicidecum un roman a\u0219a cum \u00eencearc\u0103 s\u0103 induc\u0103 ideea Dinu S\u0103raru. Important este s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m de ce autorul vrea s\u0103 ne spun\u0103 c\u0103 aceast\u0103 scriere este un roman? Din punctul meu de vedere, dore\u0219te practic s\u0103 schimbe de la \u00eenceput aten\u021bia cititorului de la o posibil\u0103 \u0219i a\u0219teptat\u0103 confesiune, ca \u00een ultimele sale romane, \u0219i s\u0103 ne construim o a\u0219teptare de roman, pentru altceva. Chiar insist\u0103 printr-un avertisment c\u0103 povestea este izvor\u00e2t\u0103 din realitate, dar r\u0103m\u00e2ne poveste.
\nAc\u021biunea b\u0103lte\u0219te \u00een cele mai multe pagini \u00een jurul directorului unui teatru din S\u0103rindar. \u0218tiind c\u0103 \u00een anii \u201980 autorul chiar a fost directorul teatrului Mic care \u00ee\u0219i are sediul pe strada S\u0103rindar, nu e greu de dedus cine este Directorul. La un moment dat, chiar autorul dezv\u0103luie c\u0103 el ar fi Directorul, l\u0103s\u00e2nd la o parte povestea la persoana a III-a pentru a trece la persoana \u00eent\u00e2i.
\nNici despre celelalte personaje nu putem spune c\u0103 sunt bine ascunse. Marea Dirijoare nu poate fi dec\u00e2t C\u0103t\u0103lina Buzoianu, \u00een Vedet\u0103 o putem recunoa\u0219te pe Leopoldina B\u0103l\u0103nu\u021b\u0103. R\u0103m\u00e2ne par\u021bial anonim doar Sculptorul. De fapt, cred c\u0103 el este povestea de care amintea la \u00eenceput Dinu S\u0103raru.
\nDe\u0219i ac\u021biunea este lent\u0103 \u0219i uneori practic nu exist\u0103, Dinu S\u0103raru reu\u0219e\u0219te s\u0103 \u00ee\u0219i \u021bin\u0103 captiv cititorul prin frumuse\u021bea frazei, prin limba curat\u0103 \u0219i cristalin\u0103 pe care o folose\u0219te pentru a transpune povestea. Finalul surprinz\u0103tor se vrea o lovitur\u0103 de maestru precum cele din marile romane sud-americane. Sculptorul moare fiind \u00eempu\u0219cat la v\u00e2n\u0103toarea unde Directorul, de\u0219i invitat, nu a participat. Stranietatea mor\u021bii Sculptorului este conturat\u0103 din \u00eent\u00e2mplarea care o declan\u0219eaz\u0103. O vulpe gras\u0103 \u0219i atipic\u0103 este \u00eempu\u0219cat\u0103 de Sculptor \u0219i apoi aruncat\u0103 \u00een spatele ma\u0219inii cu care grupul venise la v\u00e2n\u0103toare. Miraculos, vulpea d\u0103 semne de via\u021b\u0103 \u0219i unul dintre participan\u021bi dore\u0219te s\u0103 o \u00eempu\u0219te a doua oar\u0103 cu cartu\u0219e pentru mistre\u021bi. Misterioasele c\u0103i ale Domnului fac \u00eens\u0103 ca pu\u0219ca s\u0103 se descarce \u00een Sculptor. Acesta moare \u00een c\u00e2teva minute. \u00cen tot acest timp, pe fa\u021ba unuia dintre participan\u021bi se putea citi surpriza observ\u0103rii urii din ochii vulpii. \u00centr-un final, aceasta dispare de parc\u0103 nici nu ar fi existat, de parc\u0103 ar fi fost o n\u0103luc\u0103 sau o stafie.
\nPovestea \u00een sine nu este mare lucru. E \u00eentrerupt\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de episoadele epistolare dintre Director \u0219i Vedet\u0103. Avem un truc literar care schimb\u0103 gradarea descrierii f\u0103cute de Director \u0219i care introduce pu\u021bin\u0103 ac\u021biune, o sinusoid\u0103, \u00een mersul liniar al lecturii. Tot astfel cum finalul ridic\u0103 nivelul volumului mult peste valoarea sa intrinsec\u0103. De\u0219i ac\u021biunea este stagnant\u0103, faptele care se \u00eent\u00e2mpl\u0103 sunt banale \u0219i neofertante literar, finalul salveaz\u0103 ce mai putea fi salvat. E un volum exemplar pentru studiul literar. Aici se poate vedea cum talentul literar, experien\u021ba scrisului poate salva lipsa ideilor.
\nDinu S\u0103raru arat\u0103 \u00een aceast\u0103 carte c\u0103 st\u0103p\u00e2ne\u0219te bine arta scrisului, dar c\u0103 a obosit \u00een a g\u0103si subiecte pe care s\u0103 le dezvolte literar, revenind la obsesivele \u0219i neofertantele exemple biografice. Ura din ochii vulpii nu se poate a\u0219eza l\u00e2ng\u0103 Cei care pl\u0103tesc cu via\u021ba sau l\u00e2ng\u0103 Ni\u0219te \u021b\u0103rani, dar arat\u0103 c\u0103 arta nu p\u0103r\u0103se\u0219te autorul cu adev\u0103rat \u00eenzestrat. <\/p>\n

Dinu S\u0103raru<\/strong>, Ura din ochii vulpii<\/em>, Bucure\u0219ti, editura RAO, 2016, 144 pagini.<\/p>\n


\nValentin POPA<\/strong><\/p>\n

O poezie u\u0219or \u00eembl\u00e2nzit\u0103 la Valeriu Mititelu<\/strong><\/p>\n

Aflat la al treilea volum de versuri, dup\u0103 Vacan\u021b\u0103 la antipozi, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2005 \u0219i Acedia, Editura Brumar, Timi\u0219oara, 2017, Valeriu Mititelu ne propune \u00een noul volum, \u00cembl\u00e2nzitorul de viermi (tot Editura Brumar, Timi\u0219oara, 2018) o poezie mai calm\u0103 dec\u00e2t cea din volumul anterior, mai pu\u021bin atins\u0103 de biciul furiei \u0219i al revoltei; un volum \u00een care autorul a renun\u021bat aproape complet la materialul lexical din gama celui ocolit de majoritatea poe\u021bilor, vocabular ce i s-a imputat ca fiind prea violent de c\u0103tre unii dintre criticii volumului anterior. Dar, prin aceast\u0103 renun\u021bare, tensiunea liric\u0103 nu sl\u0103be\u0219te, poemele vibr\u00e2nd cu aceea\u0219i intensitate, imagina\u021bia liric\u0103 fiind \u0219i de data aceasta la mare \u00een\u0103l\u021bime.
\nDac\u0103 \u00een Acedia, poezia cu tent\u0103 erotic\u0103 era g\u00e2ndit\u0103 din perspectiva unui b\u0103rbat care reduce erosul la sexualitate, \u00een \u00cembl\u00e2nzitorul de viermi apeleaz\u0103 la o atmosfer\u0103 u\u0219or romantic\u0103: \u201evom alerga \u00eempreun\u0103 descul\u021bi\/ spre un t\u0103r\u00e2m ne\u0219tiut \u00eenc\u0103\/ de bun\u0103 seam\u0103 c\u00e2nd vom ajunge\/ eu o s\u0103 \u00eenjgheb un mic ad\u0103post din mu\u0219chi \u0219i ierburi uscate\u201d (\u201eteatrul de umbre\u201d, p. 26.). Totu\u0219i, poezia erotic\u0103 are un timbru specific mititelian. Poetul are nevoie de un stimulent cu alcool pentru a sim\u021bi chimia rela\u021biei cu femeia iubit\u0103 (vezi \u201eDumnezeu s\u0103 binecuv\u00e2nteze alcoolul\u201d, p. 71 sau \u201ecei mai ferici\u021bi p\u0103m\u00e2nteni\u201d, p.72). Ca substan\u021b\u0103 generatoare de atmosfer\u0103, predomin\u0103 aici decoruri poetice suprarealiste. \u00cen poemul \u201evis\u201d, poetul traverseaz\u0103 un lan de gr\u00e2u, dar o m\u00e2n\u0103 \u00eel trage \u00een jos, \u00eempiedic\u00e2ndu-l s\u0103 avanseze. Poetul e cople\u0219it de angoasa apropierii unei treier\u0103tori care l-ar fi putut suprima. \u00cen \u201eCina\u201d, poetul este urm\u0103rit de o f\u0103ptur\u0103 fl\u0103m\u00e2nd\u0103, care nu e un c\u00e2ine, dar care \u201eca un c\u00e2ine de pripas\u201d se \u021binea dup\u0103 el. I-a dat bucata de p\u00e2ine, dar f\u0103ptura se dovedea \u00een continuare fl\u0103m\u00e2nd\u0103. I-a dat apoi un bra\u021b, i-a dat oasele trupului s\u0103u \u0219i la sf\u00e2r\u0219it i-a l\u0103sat \u0219i sufletul \u201es\u0103-i alunece-n sear\u0103\u201d (p. 28).
\n\u00cen lirica lui Valeriu Mititelu \u00eent\u00e2lnim o serie de personaje stranii, de care se interesau c\u00e2ndva poe\u021bii romantici: be\u021bivi ce \u00ee\u0219i plimb\u0103 pe corso nebunia \u00een les\u0103 (de florile m\u0103rului, p. 31), Annu\u0219ka, o nebun\u0103 ce-\u0219i flutur\u0103 tren\u021bele \u201eumbl\u00e2nd teleleu ziua-ntreag\u0103\u201d (Annu\u0219ka, p. 32).
\nSub aspect stilistic, frapeaz\u0103 absen\u021ba metaforei, discursul s\u0103u liric sus\u021bin\u00e2ndu-se pe instrumentele de persuasiune liric\u0103 omologate de curentul optzecist din poezia rom\u00e2neasc\u0103: ironia, b\u0103\u0219c\u0103lia, intertextualitatea, topica surprinz\u0103toare \u0219i altele. Multe poeme sunt comunicate la persoana a doua, fiind adresate unui interlocutor nenumit, ce poate fi identificat ca un alter-ego al poetului: \u201elas\u0103-\u021bi naibii am\u0103girile pe rafturile anticarilor\/ patruzeci de ani \u0219i ceva ai str\u00e2ns \u00een m\u00e2n\u0103 \u00een\u0219el\u0103toarea piele de sagri\/ duc\u00e2nd \u00een spate himerele ca pe o imens\u0103 cocoa\u0219\u0103\u201d (revela\u021bie, p. 42). Aceste exerci\u021bii sunt de fapt monologuri adresate nu numai sie\u0219i, ci \u0219i lui Dumnezeu sau vreunei misterioase femei.
\n\u00cen \u201ePoerezie\u201d, autorul ofer\u0103 cititorilor o mostr\u0103 din vocabularul aspru ce popula volumul anterior. E un monolog adresat poeziei, \u00eentr-un moment de furie sau de disperare. \u201ete-ai curvit poezie la fel ca stricata cu care s-a c\u0103l\u0103rit gal\u0103\u021banu\/ instinctele tale\u2026 \/ proverbialele tale instincte au explodat \u00een bra\u021bele mamelucilor\/ u\u0219oare \u0219i dulci ca lichiorul sunt rimele tale\/ dr\u0103gu\u021b\u0103 cam c\u00e2\u021bi aiuri\u021bi trimi\u021bi s\u0103-\u0219i caute moartea pe poduri?\u201d etc. De remarcat aici diversele trimiteri intertextuale la poe\u021bi precum Mihai G\u0103l\u0103\u021banu (amintit mai la \u00eenceput) ori Ion Stratan, invocat ceva mai jos: \u201ed\u0103 f\u0103 ce-ai promis! a\u0219a cum voia nebunu\u2019 de Stratan\u201d, care \u2013 se \u0219tie – a sf\u00e2r\u0219it prin auto\u00eenjunghiere sau Ilarie Voronca, cel care s-a sinucis arunc\u00e2ndu-se de pe un pod, la Paris. Finalul este demen\u021bial: \u201eziua – doamn\u0103\/ noaptea \u2013 dam\u0103\/ iubita mea de dou\u0103 parale aprinde-te\/ aprinde-te \u0219i juiseaz\u0103 cu toat\u0103 istoria literaturii rom\u00e2ne \u00een bra\u021be\/ de la origini p\u00e2n\u2019 la erata lu\u2019 escu\/ c\u0103r\u021bule\u0219te-te cu cine-o pofti mu\u0219chiule\u021bu\u2019 t\u0103u\/ dar las\u0103-m\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd s\u0103 te visez virgin\u0103\u201d (p. 68).
\nVolumul se compune din dou\u0103 cicluri: \u00cembl\u00e2nzitorul de viermi \u0219i s\u00e2mburi amari. \u00cen primul ciclu sunt inserate c\u00e2teva poeme, de mare sensibilitate, inspirate de pierderea tat\u0103lui: \u201etu dormi ca un prunc ne\u00eentors de la s\u00e2n\/ mama la c\u0103p\u0103t\u00e2i te vegheaz\u0103\/ c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd gone\u0219te o musc\u0103\u201d (lumea nou\u0103, p. 12). Sau: \u201emai vino tat\u0103 \u00een vise \u00eentinde-mi m\u00e2na sl\u0103bit\u0103\/ s\u0103 st\u0103m de vorb\u0103 c\u00e2t ar arde-o \u021bigar\u0103\u201d (\u00eenvoirea, p. 16). Poe\u021bii au abordat mai frecvent, \u00een poeziile lor, tema mamei. \u00cen r\u0103sp\u0103r cu toat\u0103 aceast\u0103 literatur\u0103 inspirat\u0103 de motivul matern, Valeriu Mititelu \u00ee\u0219i alege ca personaj vrednic de a fi invocat \u00een poezia sa \u2013 tat\u0103l, care se dovede\u0219te \u00eens\u0103 a fi un personaj obi\u0219nuit, nu un erou de poveste, un lucr\u0103tor manual ce \u00ee\u0219i alina sup\u0103r\u0103rile b\u00e2nd alcool: \u201ebea tat\u0103 c\u0103 prea \u021bi-a fost l\u0103sat amarul p\u00e2n\u0103 mai ieri\/ \u00eentoarce-te pe \u0219apte c\u0103r\u0103ri\u201d (mama r\u0103ni\u021bilor, p. 20).
\nNu lipsite de interes se dovedesc \u0219i poemele \u00een care poetul abordeaz\u0103 tema mor\u021bii. \u00cen \u201eora de pictur\u0103\u201d, poetul \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 c\u0103 moartea \u00ee\u0219i propune s\u0103 realizeze portretul lui \u0219i se \u021bine scai dup\u0103 el. Poetul se str\u0103duie\u0219te s\u0103 scape de aceast\u0103 urm\u0103rire venind cu argumente de tipul: \u201ede bun\u0103 seam\u0103 c\u0103 nu poate fi dec\u00e2t o confuzie\/ nu ave\u021bi de unde m\u0103 \u0219ti\/ doamn\u0103 nu frecvent\u0103m acelea\u0219i cercuri\u201d, dar nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 scape de insisten\u021bele ei: \u201ea\u0219a cum pic\u0103 lumina \u00een clipa aceasta sufletul t\u0103u m\u0103 inspir\u0103\/ dragule te rog nu mi\u0219ca!\u201d (p. 74).
\n\u00cen concluzie, se poate aprecia c\u0103 Valeriu Mititelu dispune de o inteligen\u021b\u0103 \u0219i o imagina\u021bie liric\u0103 remarcabile. Solu\u021biile inventate la temele pe care le frecventeaz\u0103 sunt cel mai adesea surprinz\u0103toare. Prin ultimul s\u0103u volum (deocamdat\u0103), Valeriu Mititelu confirm\u0103 harul poetic cu care este \u00eenzestrat \u0219i pe care l-a sporit prin trud\u0103 \u0219i prin lupta cu resursele at\u00e2t de generoase ale limbii rom\u00e2ne.<\/p>\n


\nMihaela MERAVEI<\/strong><\/p>\n

\u201ePrizonierul\u201d, o inedit\u0103 fresc\u0103 a satului sudului rom\u00e2nesc<\/strong>
\n\"\"

\tUnul dintre romanele ap\u0103rute la cunoscuta editur\u0103 const\u0103n\u021bean\u0103 Ex Ponto, \u00een 2017, care a suscitat aten\u021bia publicului, este \u201ePrizonierul\u201d, autorul lui fiind scriitorul Adrian Nicola. Dup\u0103 ce, de-a lungul timpului, a publicat la aceea\u0219i editur\u0103 romanele: \u201ePove\u0219ti de adormit b\u0103rba\u021bi\u201d (2011) \u0219i \u201eDou\u0103 soacre \u0219i o minune\u201d (2013), romancierul urmeaz\u0103 cursul epic al scrierii public\u00e2nd un roman de excep\u021bie, dup\u0103 cum afirm\u0103 Directorul Revistei Ex Ponto, prozatorul Ovidiu Dun\u0103reanu, \u00een recenzia ap\u0103rut\u0103 \u00een Revista Datina, nr.48\/ aprilie 2018\/ serie nou\u0103\/ anul V, \u0219i intitulat\u0103 \u201eUn roman de excep\u021bie\u201d: \u201eExperien\u0163a \u015fi exerci\u0163iul narativ, dob\u00e2ndite \u00een urma scrierii primelor dou\u0103, \u00eel duc acum pe autor la o realizare de excep\u0163ie. Prozator din stirpea lui Zaharia Stancu \u015fi Marin Preda, el are voca\u0163ia monumentalului \u015fi a cunoa\u015fterii depline a spa\u0163iului supus observa\u0163iei.\u201d
\n\tRomanul, dedicat localit\u0103\u021bii Segarcea, jud. Dolj, \u0219i locuitorilor ei, este o fic\u021biune, autorul p\u0103str\u00e2nd ca leg\u0103tur\u0103 cu realitatea doar numele, poreclele b\u0103\u0219tina\u0219ilor, toponimele, datinile \u0219i obiceiurile locurilor natale. Povestirea se remarc\u0103 \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput prin momentul istoric pe care \u00eel abordeaz\u0103, instaurarea regimului comunist, dar \u0219i prin modul cum autorul reu\u0219e\u0219te s\u0103 creeze o lume veridic\u0103 a satului rom\u00e2nesc, ac\u021biunea desf\u0103\u0219ur\u00e2ndu-se treptat, subiectul fiind deosebit de captivant, intriga dozat\u0103 cu efect \u0219i abilitate, pe tot parcursul celor cincizeci \u0219i \u0219ase de capitole \u0219i aproximativ cinci sute de pagini.
\nSubstan\u021ba epic\u0103 a romanului, drama \u021b\u0103ranului Iorgu T\u0103n\u0103sache, se deruleaz\u0103 pe fundalul satului din sudul \u021b\u0103rii, de unde provine chiar autorul, \u00eentr-o corela\u021bie cu ritmurile \u0219i pulsa\u021bia acestuia. Plecat la r\u0103zboi \u0219i \u00eentors, c\u00e2nd nimeni nu se mai a\u0219tepta, \u201edup\u0103 vreo zece ani\u201d, dintr-un lag\u0103r de munc\u0103 for\u021bat\u0103 \u0219i reeducare de \u201em\u0103rea\u021ba\u201d Uniune Sovietic\u0103, Iorgu T\u0103n\u0103sache, personajul principal, este aproape de nerecunoscut \u0219i \u00een\u021beles: \u201eNici cuvintele mele nu mai erau acelea cu care plecasem de acas\u0103 pe front. Vorbeam al dracu de amestecat, un fel de rom\u00e2no-rus\u0103 ca \u00een c\u0103r\u021bile traduse \u201erom\u00e2ne\u0219te\u201d, pe care le g\u0103seam prin bibliotecile politice din lag\u0103rele \u201em\u0103re\u021bei\u201d Uniuni Sovietice, \u00een care eram caza\u021bi noi \u201emuncitorii din \u021b\u0103rile prietene \u0219i aliate\u201d care ajutam la f\u0103urirea societ\u0103\u021bii noi, a socialismului.\u201d ( pag 13)
\nDrama se declan\u0219eaz\u0103 c\u00e2nd, ajung\u00e2nd pe meleagurile natale, dup\u0103 o c\u0103l\u0103torie istovitoare, nu doar cons\u0103tenii nu-l mai recunosc, dar mai ales so\u021bia, Victorina \u0219i copiii Ana \u0219i Nicu, ajun\u0219i la v\u00e2rsta adolescen\u021bei. Iorgu T\u0103n\u0103sache afl\u0103 cu stupoare c\u0103 a fost declarat mort \u201ecu acte \u00een regul\u0103\u201d, ba chiar \u0219i \u00eenmorm\u00e2ntat cu tradi\u021bie \u0219i pomeni, iar Victorina, se rec\u0103s\u0103torise, mai mult, f\u0103cuse cu Petrache, noul so\u021b, un copil. \u201eDe afar\u0103 s-a auzit larm\u0103 \u0219i pe u\u0219\u0103 au n\u0103v\u0103lit \u00een fug\u0103, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, trei copii: o fat\u0103 \u0219i un b\u0103iat destul de mari, iar dup\u0103 ei unul m\u0103runt, cu p\u0103r b\u0103lai. Copiii mei? Dar cel mic? Am \u00een\u021beles, asta \u00eensemna , c\u0103 Victorina mai avea cel pu\u021bin unul. Uluit, am scos de pe cap boneta \u0219i am b\u0103gat-o \u00een buzunar. (\u2026) Copiii mei crescuser\u0103, parc\u0103 nici nu mai sem\u0103nau cu micu\u021bii pe care \u00eei l\u0103sasem pl\u00e2ng\u00e2nd, ag\u0103\u021ba\u021bi de fusta Victorinei.\u201d (pag. 27)
\nR\u0103mas f\u0103r\u0103 familie, f\u0103r\u0103 cas\u0103 \u0219i valorile la care visase anii c\u00e2t fusese pe front \u0219i \u00een prizonierat, r\u0103mas f\u0103r\u0103 identitate, c\u0103ci autorit\u0103\u021bile – \u00een urma unei afirma\u021bii f\u0103cute de un camarad \u00eentors din r\u0103zboi, cum c\u0103 Iorgu T\u0103n\u0103sache ar fi fost r\u0103pus pe front, ba mai mult, chiar \u00eengropat de leatul de arme – emit un certificat de deces pe numele r\u0103posatului, Iorgu T\u0103n\u0103sache se \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2neaz\u0103 s\u0103-\u0219i recupereze fosta via\u021b\u0103. Aproape f\u0103r\u0103 speran\u021b\u0103, pentru c\u0103 Victorina este prins\u0103 \u00een capcana perfid\u0103 a unui joc f\u0103cut chiar de Petrache, cel de-al doilea so\u021b. Acesta unelte\u0219te astfel \u00eenc\u00e2t scrisorile trimise de pe front de Iorgu T\u0103n\u0103sache s\u0103 nu ajung\u0103 \u00een m\u00e2inile femeii. Neav\u00e2nd ve\u0219ti de la so\u021bul plecat pe front, pus\u0103 \u00een fa\u021ba unui act fals de deces, Victorina admite moartea acestuia \u0219i consimte s\u0103-\u0219i refac\u0103 via\u021ba. Apari\u021bia din mor\u021bi a lui Iorgu T\u0103n\u0103sache produce un cutremur devastator \u00een sufletul femeii care sub nicio form\u0103 nu-l va recunoa\u0219te ca fiind Iorgu al ei. \u00cencerc\u0103rile prizonierului de a trezi amintiri \u00een inima femeii care-i era lumin\u0103 \u0219i speran\u021b\u0103, prin pove\u0219tile din via\u021ba lor anterioar\u0103, se vor dovedi lipsite de reu\u0219it\u0103. La final, Victorina va fi condamnat\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 nici unul dintre so\u021bi.
\n\u00cen paralel cu eforturile depuse pentru a-i demonstra Victorinei c\u0103 este so\u021bul s\u0103u dinainte de r\u0103zboi, Iorgu T\u0103n\u0103sache \u00eencerc\u0103 o reabilitare \u00een fa\u021ba \u00eentregului sat. Cu r\u0103bdare va aduce dovezi cons\u0103tenilor, rudelor, despre identitatea sa. Toat\u0103 povestea se desf\u0103\u0219oar\u0103 pe fondul prezent\u0103rii tradi\u021biilor \u0219i obiceiurilor satului din sudul \u021b\u0103rii, a frumuse\u021bii peisajului, a oamenilor \u0219i mentalit\u0103\u021bilor de atunci. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 ac\u021biunea se petrece \u00eentr-un moment marcant, c\u00e2nd comunismul \u00ee\u0219i pune pecetea ro\u0219ie peste oameni, locuri, istorie. S\u0103tenii deposeda\u021bi de p\u0103m\u00e2nturi, animale, locuin\u021be, \u00eenscri\u0219i cu for\u021ba \u00een colectiv, g\u00e2rbovi\u021bi de grijile unei vie\u021bi inimaginabile p\u00e2n\u0103 atunci, \u00eenfrico\u0219a\u021bi de represaliile noului regim, devin din \u021b\u0103rani liberi, robi ai regimului comunist. Mentalitatea curat\u0103 a \u021b\u0103ranului rom\u00e2n dinaintea r\u0103zboiului se schimb\u0103. Dar \u0219i satul rom\u00e2nesc prinde alt\u0103 form\u0103, tradi\u021biile fiind la limita supravie\u021buirii. Calitatea romancierului Adrian Nicola este de a scoate \u00een eviden\u021b\u0103 \u0219i a salva, prin scrierea dumnealui, valorile eterne ale satului \u0219i \u021b\u0103ranului rom\u00e2n. Capitole precum: \u201eLada de zestre\u201d, \u201eUli\u021ba satului\u201d, \u201e\u0218apte bobi\u201d, \u201ePe\u021bitorii\u201d, \u201eHora\u201d , \u201eTaica\u201d, \u201eCazanul\u201d, \u201eN\u0103frama\u201d, \u201eDuhul vinului\u201d, \u201ePriveghi\u201d, \u201eNunta\u201d, sunt dovezi clare c\u0103 prin talentul s\u0103u \u0219i capacitatea epic\u0103, Adrian Nicola reu\u0219e\u0219te s\u0103 \u021bin\u0103 vie, curat\u0103 \u0219i nealterat\u0103 imaginea satului rom\u00e2nesc din sudul \u021b\u0103rii \u0219i locuitorilor acestuia.
\nAm remarcat capitolul \u201eHora\u201d. Mie una mi-a adus aminte de romanul \u201eIon\u201d al lui Liviu Rebreanu, imaginea horei fiind elementul str\u0103vechi al tradi\u021biilor noastre populare. Prozatorul Adrian Nicola a creat \u00een acest capitol o adev\u0103rat\u0103 fresc\u0103 a portului \u0219i c\u00e2ntecului popular rom\u00e2nesc. \u00centreg capitolul este \u00eens\u0103ilat cu versuri tradi\u021bionale, cu imaginea idilic\u0103 a \u021b\u0103r\u0103ncu\u021bei cobor\u00e2te parc\u0103 dintr-un tablou de Nicolae Grigorescu, cu \u021b\u0103rani c\u00e2nt\u00e2nd \u0219i chiuind \u00eentr-un cadru pitoresc cum numai la noi, la rom\u00e2ni, po\u021bi \u00eent\u00e2lni: \u201e La timpul acela abia se odihnise vinul din fiert \u0219i mirosea a gutui \u0219i miez de nuci pe toate uli\u021bele. Parc\u0103 \u00eemi aduc aminte \u0219i acum. Nu era nici cald, nici frig, iar un soare domol \u0219i galben, ca mierea c\u00e2nd o stoarce Ion Stuparu din faguri, m\u00e2ng\u00e2ia satul. Poiana din parc, de la rege, avea \u00eenc\u0103 iarb\u0103, un troscot m\u0103runt ca un covor, iar sub castan alde Nelu Andronache \u00ee\u0219i acordau diblele \u0219i cobzele c\u00e2nd a venit Floarea Anic\u0103i cu Mi\u021ba lu\u2019 Zb\u00e2rlu, primenite de s\u0103rb\u0103toare. Era frumoas\u0103, ce s\u0103 spui, cu ochii migdal\u0103 \u0219i pielea alb\u0103. P\u0103rul \u00eei at\u00e2rna \u00een dou\u0103 cozi pe care m\u0103-sa, Anica, i le adunase \u00eenapoi, spre cre\u0219tetul capului. Purta peste bluza de crepde\u0219in, un icu\u0219ar din salba Anic\u0103i, prins cu o panglic\u0103 ro\u0219ie, iar s\u00e2nii mici \u00eei s\u0103ltau u\u0219or, abia ghici\u021bi sub m\u0103tase c\u00e2nd s-a prins \u00een hor\u0103. (\u2026) Pe la chindie, c\u00e2nd peste poiana din parc se l\u0103sase lini\u0219tea, iar teii aruncau umbra r\u0103coroase dinspre apus, oamenii au \u00eenceput s\u0103 plece grupuri-grupuri, t\u0103inuind despre oamenii care veniser\u0103 la hor\u0103, ce \u021boale purta a-lui cut\u0103ri\u021b\u0103, cu ce se primenise a-lui cut\u0103rescu. (\u2026) C\u00e2rduri de b\u0103ie\u021bi \u0219i b\u0103rba\u021bi care jucaser\u0103 \u00een hor\u0103, se prindeau de dup\u0103 umeri ca la < S\u00e2rb\u0103> \u0219i str\u0103b\u0103teau agale uli\u021bele satului c\u00e2nt\u00e2nd laolalt\u0103 c\u00e2ntece de haiducie: , sau <\u0218i de-o fi \u0219i-o fi s\u0103 mor,\/ P\u00e2n\u2019 la var\u0103 tot m\u0103-nsor>.\u201d ( pag 172)
\nRomanul \u201ePrizonierul\u201d este \u00een\u021besat cu personaje din toate p\u0103turile sociale, de la \u021b\u0103rani, la vechii burghezi, de la camarazi de front, la securi\u0219ti \u0219i comuni\u0219ti, armonios concepute \u0219i definite. Scriitorul Adrian Nicola este un excelent portretist, el reu\u0219e\u0219te s\u0103-\u0219i coloreze poveste cu caractere diferite fiind un bun cunosc\u0103tor al psihologiei umane, dar \u0219i al sufletului omului. Vor cuceri, f\u0103r\u0103 dar \u0219i poate, aten\u021bia cititorului: Iorgu T\u0103n\u0103sache, prizonierul, Victorina, so\u021bia sa, Nicu, fiul s\u0103u \u0219i Mitrana. Creionat\u0103 \u00eentr-o aur\u0103 romantic\u0103, de o puritate sufleteasc\u0103, d\u0103ruire \u0219i devotament remarcabile, t\u00e2n\u0103ra Mitrana va da o nou\u0103 valoare viitorului sumbru al personajului principal. \u00centre ea \u0219i Iorgu T\u0103n\u0103sache se va na\u0219te o emo\u021bionant\u0103 poveste de dragoste. Scene de o candoare deosebit\u0103, \u00eempletite cu scene de dragoste p\u0103tima\u0219\u0103, vor face deliciul multor capitole. Cititorul va urm\u0103ri, sensibilizat \u0219i emo\u021bionat, aceast\u0103 nou\u0103 poveste care salveaz\u0103 drama resim\u021bit\u0103 pe parcursul lecturii.
\nProzatorul Adrian Nicola reu\u0219e\u0219te cu romanul \u201ePrizonierul\u201d s\u0103 readuc\u0103 satul sudului rom\u00e2nesc \u00een inima cititorilor. Zidit, parc\u0103, \u00een vatra Segarcei, el ne ofer\u0103 un roman de o valoare literar\u0103 inestimabil\u0103, demonstr\u00e2nd, cu prisosin\u021b\u0103, c\u0103 este urma\u0219ul precursorilor literaturii satului sudului rom\u00e2nesc Cornel Ungureanu sau Iulian D\u0103m\u0103cu\u015f. Cu siguran\u021b\u0103 c\u0103 autorul ne-a oferit un \u00eenceput din viitoarea sa crea\u021bie epic\u0103, iar romanul \u201e Prizonierul\u201d este cartea sa de vizit\u0103 \u00een acest sens.<\/p>\n

*Adrian Nicola<\/strong>: \u201ePrizonierul<\/em>\u201d, Editura Ex Ponto, 2017<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marius MANTA Mircea Constantin Jurebie \u2013 \u201e\u0218i eu sunt fiul t\u0103u, preamilostiv\u0103 maic\u0103\u201d Scriam alt\u0103dat\u0103 despre versurile lui Constantin Jurebie<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13292"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13292"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13292\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13296,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13292\/revisions\/13296"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13292"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13292"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13292"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}