{"id":13227,"date":"2021-01-25T16:24:17","date_gmt":"2021-01-25T13:24:17","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13227"},"modified":"2021-01-25T16:24:17","modified_gmt":"2021-01-25T13:24:17","slug":"spatii-culturale-nr-63-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13227","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 63 (8)"},"content":{"rendered":"

Emil NICULESCU<\/strong><\/p>\n

MIRCEA GRIGORESCU
\nUN ARHITECT DE PRES\u0102 R\u00c2MNICEAN
\n(II)<\/strong><\/p>\n

Modestia sub care a trecut \u201edincolo\u201d marele gazetar r\u00e2mnicean: o simpl\u0103 not\u0103 publicat\u0103 \u00eentr-un s\u0103pt\u0103m\u00e2nal bucure\u0219tean anun\u021b\u0103 \u00eencetarea din via\u021b\u0103 a lui Mircea Grigorescu, l-a determinat pe unul dintre \u201esubordona\u021bii\u201d de redac\u021bie din tinere\u021be, Virgil Ierunca (fost Untaru), s\u0103 \u00eencerce, de la Paris, o mai dreapt\u0103 cinstire: Cei mai \u00een v\u00eerst\u0103 \u00ee\u0219i vor aminti \u00eens\u0103 unul dintre cei mai talenta\u021bi ziari\u0219ti, slujind scrisul cu inteligen\u021b\u0103 \u0219i pasiune. \u00centre cele dou\u0103 r\u0103zboaie mondiale, Mircea Grigorescu a fost, al\u0103turi de Teodorescu-Brani\u0219te, tipul ziaristului de st\u00eenga, cu tot ce implica aceast\u0103 op\u021biune politic\u0103 \u00een Rom\u00e2nia de ieri, c\u00eend ciocnirile de tendin\u021be \u0219i idei constituiau rolul precump\u0103nitor al presei. Bine\u00een\u021beles aceast\u0103 st\u00eeng\u0103 era una liberal\u0103, pentru care democra\u021bia era democra\u021bie, \u0219i nu ca azi \u201edemocra\u021bie socialist\u0103\u201d. O democra\u021bie f\u0103r\u0103 epitete denatur\u00eendu-i con\u021binutul – pe aceasta practicat-o Mircea Grigorescu la \u201eDiminea\u021ba\u201d, la \u201eAdev\u0103rul\u201d sau la \u201eCuv\u00eentul liber\u201d.
\n\tZiaristica a \u00eensemnat o voca\u021bie, pentru ea Mircea Grigorescu a renun\u021bat la literatur\u0103. \u0218i totul anun\u021ba \u00een t\u00een\u0103rul Mircea Grigorescu \u00een primul r\u00eend un literat fin. \u00cenc\u0103 de pe b\u0103ncile Liceului \u201eSf\u00eentul Sava\u201d, el a scos o revist\u0103 r\u0103mas\u0103 mult\u0103 vreme exemplar\u0103 pentru publica\u021biile de acest fel: \u201eRevista literar\u0103 a liceului \u201d. Aici au debutat \u0219i Eugen Ionescu \u0219i Octav \u0218ulu\u021biu \u0219i tot aici Mircea Grigorescu \u00eentemeia un atelier de iluzii, al\u0103turi de prietenii lui Horia Roman, Lucian B\u0103descu \u2013 azi profesor la Sorbona – \u0219i at\u00ee\u021bia al\u021bii. (…)
\n\tLiteratul Mircea Grigorescu se va l\u0103sa \u00eens\u0103 devorat de ziaristic\u0103. Din articolele lui din \u201eDiminea\u021ba\u201d \u0219i \u201eAdev\u0103rul\u201d s-ar putea oric\u00eend alc\u0103tui o antologie impun\u00eend un spirit viu, polemic, un ziarist curajos \u0219i de o mare onestitate intelectual\u0103. C\u00eend Grigore Gafencu \u2013 \u00eentemeietorul ziarului \u201eTimpul\u201d \u2013 p\u0103r\u0103se\u0219te Rom\u00e2nia, fiind numit \u00een diverse posturi diplomatice, cotidianul e \u00eencredin\u021bat lui Mircea Grigorescu. Aici l-am cunoscut \u0219i eu \u00eentre 1941 \u0219i 1943. Ca arhitectul superior al unui ziar. \u201eTimpul\u201d a devenit, sub conducerea lui Mircea Grigorescu, o gazet\u0103 cum numai \u021b\u0103rile occidentale, m\u0103 g\u00eendesc \u00een primul r\u00eend la Fran\u021ba, \u00ee\u0219i puteau oferi. Totul se construia sub egida gustului, competen\u021bei, inteligen\u021bei \u0219i \u00eentr-un climat de libertate \u0219i de camaraderie unic. Mircea Grigorescu definea o redac\u021bie: o \u201ecafenea din care iese zilnic un ziar\u201d. \u00cen aceast\u0103 cafenea, unde se servea toat\u0103 ziua \u0219i toat\u0103 noaptea libertate, am lucrat f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu ce \u00eenseamn\u0103 rutina, cenzura, distan\u021ba sau morga patronului. E adev\u0103rat c\u0103 noi cei tineri de la \u201epagina a doua\u201d \u2013 \u201eTimpul\u201d avea zilnic o pagin\u0103 consacrat\u0103 literaturii \u2013 formasem un clan de \u201eteribili\u0219ti\u201d \u0219i de \u201enegativi\u0219ti\u201d, ne \u00eempotriveam formelor politice \u0219i culturale ale vremii, f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103nuim c\u0103 atmosfera ap\u0103s\u0103toare de atunci ne va p\u0103rea nimica toat\u0103 \u00een compara\u021bie cu ceea ce avea s\u0103 se a\u0219tearn\u0103 peste Rom\u00e2nia \u201eeliberat\u0103\u201d, dup\u0103 1944. L\u00eeng\u0103 Miron Radu Paraschivescu redactam \u201epagina a doua\u201d \u00eempreun\u0103 cu Geo Dumitrescu, Marin S\u00eerbulescu, la care s-a al\u0103turat apoi Ion Caraion. Eram, de fapt, stat \u00een stat, pentru c\u0103 Mircea Grigorescu nu ne d\u0103dea nici o directiv\u0103, nu ne punea nici o piedic\u0103. El se afla mai ales \u00een discu\u021bii nesf\u00eer\u0219ite cu redactorii politici \u0219i \u00een primul r\u00eend cu George Macovescu \u0219i G. Iva\u0219cu. Ace\u0219tia redactau editorialele, spre surprinderea noastr\u0103, care nu \u00een\u021belegeam cum ni\u0219te oameni de st\u00eenga pot scrie asemenea articole \u2013 chiar nesemnate \u2013 despre politica oficial\u0103 a vremii. (Aveam s\u0103 afl\u0103m, mai t\u00eerziu, c\u0103 o f\u0103ceau cu voia partidului comunist, dar tinere\u021bea noastr\u0103 era impermeabil\u0103 dialecticii de partid.) A\u0219a c\u0103 r\u0103m\u00eeneam \u00een grupul nostru, \u00eenchis, de \u201eterorism intelectual\u201d c\u0103ruia \u0218tefan Roll \u00eei f\u0103cea ocheade, Octavian Neam\u021bu \u00eencerca s\u0103-i dea sfaturi, sau Petru Manoliu, nelini\u0219ti. Mircea Grigorescu ne \u00eencuraja tinere\u021bea \u0219i impertinen\u021ba ca un adev\u0103rat dasc\u0103l al inconformismului. Pentru el, libertatea noastr\u0103 \u00eensemna mai mult dec\u00eet orice. Veghea asupra ei cu o intransigen\u021b\u0103 afabil\u0103. Mi-amintesc c\u0103 \u00eentr-o zi am scris un articol foarte dur \u00eempotriva lui Arghezi. Autorul \u201eFlorilor de mucigai\u201d protestase \u00eentr-un ziar \u00eempotriva tipografilor care cereau sporirea salariilor. (Mircea Damian avea s\u0103-mi dest\u0103inuie cauza furiei lui Arghezi: era vorba de cei doi tipografi ai lui de la \u201eM\u0103r\u021bi\u0219or\u201d). Am publicat atunci textul meu \u00een \u201eTimpul\u201d, intitul\u00eendu-l \u201eArghezi contra Gutenberg\u201d. Arghezi a f\u0103cut imediat presiuni asupra lui Mircea Grigorescu s\u0103 m\u0103 dea afar\u0103. Mircea Grigorescu nu numai c\u0103 nu a vrut s\u0103 aud\u0103, dar m-a poftit s\u0103 continuu, dac\u0103 mai vreau s\u0103 adaug ceva.
\n\tCert este c\u0103 \u201einconstan\u021ba\u201d arghezian\u0103, motivat\u0103 \u0219i de arghirofilie, avea state (de plat\u0103) mai vechi, de pe vremea dictaturii regale: Radu Popescu istorisea cu brio (imita\u021bie a vocilor, gesticula\u021bie) o anecdot\u0103 rezumativ\u0103 pentru aceast\u0103 situa\u021bie. Un grup de tineri liberali se r\u0103zvr\u0103tiser\u0103 \u00eempotriva b\u0103tr\u00eenilor conduc\u0103tori ai partidului \u0219i era pe cale s\u0103 ini\u021bieze o ac\u021biune disident\u0103. Anun\u021baser\u0103 c\u0103 va ap\u0103rea cur\u00eend o gazet\u0103 a lor, \u00een care cititorii vor g\u0103si zilnic semn\u0103tura lui Arghezi. I.G. Duca l-a poftit la el pe poet. Dup\u0103 ce s-a interesat cum o duce cu s\u0103n\u0103tatea \u0219i care-i s\u00eent proiectele literare, a abordat chestiunea noii publica\u021bii: \u201eDomnule Arghezi, am auzit c\u0103 ve\u021bi ap\u0103rea zilnic la gazeta tinerilor no\u0219tri.\u201d \u201eDa, a r\u0103spuns poetul, s\u00eent b\u0103ie\u021bi buni, patrio\u021bi!\u201d \u201e\u00cei cunoa\u0219te\u021bi mai mult?\u201d, a vrut s\u0103 \u0219tie Duca. \u201eBine\u00een\u021beles, l-a asigurat prompt Arghezi, s\u00eent b\u0103ie\u021bi buni, patrio\u021bi!\u201d. \u201e\u0218i c\u00e2t v\u0103 pl\u0103tesc colaborarea? – a insistat Duca. \u201eAt\u00e2ta \u0219i at\u00e2ta.\u201d \u2013 a precizat Arghezi. \u201eNu e pu\u021bin?\u201d \u2013 a \u00eendr\u0103znit Duca. \u201eDa \u2013 a convenit interlocutorul -, dar s\u00eent b\u0103ie\u021bi buni, patrio\u021bi!\u201d\u201eDomnule Arghezi, – a revenit la atac \u0219eful partidului liberal, scriind ceva pe o h\u00eertie. Treci dumneata cu asta pe la casierie. e de trei ori c\u00eet \u021bi-ar oferi ei pe un an \u00eentreg. Las\u0103-i \u00een plata Domnului \u0219i vezi-\u021bi d-ta de literatur\u0103.\u201d La aceast\u0103 propunere, Arghezi nu st\u0103tu o clip\u0103 pe g\u00eenduri. \u201eAve\u021bi dreptate, r\u0103spunse, d\u0103-i \u00een pizda mamei lor de lichele\u201d, \u0219i \u00eentinse m\u00eena dup\u0103 h\u00eertie (Ovid S. Crohm\u0103lniceanu, Amintiri deghizate, Editura \u201eNemira\u201d, 1994, p. 28).
\n\t\u201eLep\u0103d\u0103rile\u201d me\u0219terului au trecut dintr-un regim politic \u00een altul, f\u0103r\u0103 ca scriitorul s\u0103 manifeste vreun disconfort de acomodare; \u00een ni\u0219te \u201eContribu\u021bii la biografia lui Tudor Arghezi\u201d (datate 1988), Ierunca semnaleaz\u0103: C\u00eend Ion Caraion era \u00eenchis \u0219i c\u00e2nd, printr-un prieten comun stabilit \u00een Fran\u021ba, \u0218erban Voinea i-a cerut lui Arghezi s\u0103 intervin\u0103 \u00een favoarea de\u021binutului, maestrul i-a r\u0103spuns sec, nedezlipit \u00eens\u0103 de o v\u0103dit\u0103 arheologie a ranchiunii: \u201eN-are dec\u00eet s\u0103-l scoat\u0103 de la p\u00eernaie bunul lui prieten, Ierunca!\u201d (Virgil Ierunca, Dimpotriv\u0103. Polemici, Editura \u201eHumanitas\u201d, 1994, p. 27).
\n O singur\u0103 dat\u0103, Mircea Grigorescu a trebuit s\u0103 intervin\u0103, – revine Virgil Ierunca – dar nu cu autoritate, ci cu umor. \u00cemi \u00eencredin\u021base \u201ecronica literar\u0103\u201d a ziarului. Cu impertinen\u021ba v\u00eerstei, am reu\u0219it s\u0103 spun numai r\u0103u despre absolut to\u021bi prietenii s\u0103i din tagma literar\u0103. La \u00eenceput era foarte amuzat de situa\u021bie: de c\u00eete ori vreo scriitoare era victima cronicii mele literare, \u00eemi \u00eentindea telefonul s\u0103-i aud t\u00eenguiala, uneori \u0219i lacrimile. P\u00een\u0103 la urm\u0103 \u00eens\u0103, n-a mai putut suporta \u0219i – pe bun\u0103 dreptate \u2013 mi-a spus: \u201eEi bine, acum c\u0103 n-a mai sc\u0103pat nici un prieten al meu, am s\u0103-\u021bi iau cronica, nu \u00eenainte de a-mi recomanda pe cineva care s\u0103 repare, cu duhul bl\u00eende\u021bei, tot ce-ai stricat tu.\u201d
\nM-am g\u00eendit imediat la Perpessicius. A reflectat c\u00eeteva clipe \u0219i mi-a r\u0103spuns: \u201eAm nevoie de cineva \u0219i mai omenos, \u0219i mai bl\u00eend.\u201d \u0218i l-a g\u0103sit singur, pe loc: Petru Comarnescu. (…)
\n\tLa un moment dat, Mircea Grigorescu a p\u0103r\u0103sit \u201eTimpul\u201d \u0219i ne-am mutat cu to\u021bii la noul ziar \u201eEcoul\u201d. Am re\u00eenceput aici opera\u021bia de subversiune a culturii oficiale, a g\u00eendirii \u0219i moralei de-a gata, cu aceea\u0219i impertinen\u021b\u0103, \u0219i totdeauna Mircea Grigorescu a r\u0103mas identic cu sine: generos p\u00een\u0103 la cinism, un ciudat patron de libertate.
\n\u201eEcoul\u201d (19 dec.1943-31 mart. 1944) a fost un cotidian politic \u0219i literar ale c\u0103rui rubrici erau sus\u021binute de \u0218erban Cioculescu \u2013 art\u0103 \u0219i literatur\u0103, Miron Radu Paraschivescu – cronica literar\u0103, George Iva\u0219cu – cronica plastic\u0103; colaboratori: Al. Piru, Ov. S. Crohm\u0103lniceanu, M. Sadoveanu, Mihnea Gheorghiu, Nina Cassian, Tudor Mu\u0219atescu, Mircea Damian, Iorgu Iordan, Paul Scor\u021beanu (M.R.P., n.m.), G. C\u0103linescu (I. Hangiu, Dic\u021bionar al presei literare rom\u00e2ne\u0219ti (1790-1982), Editura \u0218tiin\u021bific\u0103 \u0219i Enciclopedic\u0103, 1987, p. 120).
\n\tDup\u0103 23 August, – nareaz\u0103 Virgil Ierunca – am asistat la cea mai crud\u0103 \u0219i nea\u0219teptat\u0103 \u00eentors\u0103tur\u0103 \u00een moravurile ei noi, progresiste. Colaboratorii lui imedia\u021bi, c\u0103rora Mircea Grigorescu le d\u0103duse p\u00een\u0103 \u0219i identitate de ziari\u0219ti, au devenit foarte, foarte importan\u021bi. \u0218i pe m\u0103sur\u0103 ce le cre\u0219tea progresismul \u00een noile fotolii, uitau sistematic pe cel care suflase asupra lor, f\u0103c\u00e2ndu-i oameni publici. Mircea Grigorescu r\u0103t\u0103cea prin Bucure\u0219ti ca o umbr\u0103 abia tolerat\u0103. Drama lui era at\u00eet de \u00eentunecat\u0103, \u00eenc\u00eet a revoltat \u0219i pe Petru Dumitriu, care, cu pu\u021bin \u00eenainte de a fugi \u00een apus, a scris o nuvel\u0103 unde Mircea Grigorescu era personajul principal al capcanei \u00eentinse de destin \u0219i fo\u0219tii s\u0103i proteja\u021bi. (Virgil Ierunca, Mircea Grigorescu, \u00een: Subiect \u0219i predicat, Editura \u201eHumanitas\u201d,1993, p.193-197). Text datat: Martie 1976. Nuvela la care se refer\u0103 Ierunca face parte din volumul \u201eBiografii contemporane\u201d al lui Petru Dumitriu.
\nCentrul manifest\u0103rilor antir\u0103zboinice, \u00een timpul campaniei noastre pe Frontul de Est, era Bucure\u0219tiul, dup\u0103 Emil Manu: \u00een \u201eAlbatros\u201d, \u00een \u201eTimpul\u201d, \u00een \u201eEcoul\u201d, se scria intens despre cartea francez\u0103 (Virgil Ierunca avea chiar o rubric\u0103, pe c\u00e2nd celelalte ziare elogiau cartea german\u0103). \u00cen \u201eEcoul\u201d (ziar condus de Mircea Grigorescu), se publicau \u00een ianuarie 1944 articole culturale total eretice\u201d, semnate de Geo Dumitrescu \u0219i Ion Caraion (Emil Manu, Genera\u021bia literar\u0103 a r\u0103zboiului, Editura \u201eCurtea Veche\u201d, 2000, p. 18).
\n Ierunca scoate, \u00eempreun\u0103 cu Ion Caraion, \u00een 1947, revista literar\u0103 \u201eAgora\u201d (\u00een cinci limbi) suprimat\u0103, dup\u0103 primul num\u0103r de comuni\u0219ti. \u00cen istoria revuisticii rom\u00e2ne\u0219ti, \u201eAgora\u201d este unicat bibliografic \u0219i bibliofilic, cu un tiraj foarte mic pentru interesul pe care-l presupune sumarul: 1026 de exemplare \u0219i acestea prea pu\u021bin difuzate. Unii dintre colaboratori, ca Salvatore Quasimodo, aveau s\u0103 ajung\u0103 celebri peste dou\u0103 decenii, fiind distin\u0219i cu un premiu de prestigiu universal (Premiul Nobel), al\u021bii au debutat aici, ca Paul Celan, dup\u0103 ce s-au impus pe plan european, vor muri prea de timpuriu, o parte din poe\u021bii rom\u00e2ni ce publicau \u00een \u201eAgora\u201d aveau s\u0103 se afirme vertiginos \u00een deceniul urm\u0103tor, s\u0103 tac\u0103 dou\u0103 decenii sau s\u0103 cad\u0103 \u00een acela\u0219i ritm \u00een uitare. (Emil Manu, Op. cit., p. 376; 429).
\n \u00cen \u201eTimpul\u201d debuteaz\u0103, la dou\u0103zeci de ani, \u00een martie1942, Marin Preda, pe atunci corector al ziarului, ajutat de Miron Radu Paraschivescu, cu schi\u021ba \u201eP\u00eerlitu\u201d, citit\u0103 \u0219i agreat\u0103 \u0219i de redactorul Orleanu; – E bun\u0103, zise el dup\u0103 ce o termin\u0103, ridic\u00e2nd fruntea din \u0219palt. Felicit\u0103ri!
\n\t– \u00cemi rezerv \u0219i eu pl\u0103cerea s\u0103 o citesc m\u00eeine dup\u0103 mas\u0103, la cafea, zise Grigorescu. Dup\u0103 c\u00e2te \u00een\u021beleg, e un debut?
\n\t– Da, zise Orleanu \u00een locul meu \u0219i \u00eenc\u0103 unul reu\u0219it. Tot acolo, m\u0103rturise\u0219te scriitorul, \u0219i-a \u201econsolidat\u201d intrarea \u00een literatur\u0103: Am publicat apoi \u00een \u201ePopasuri\u201d, aproape la r\u00e2nd, patru sau cinci nuvele, scrise sub impulsul debutului, apoi m-am oprit. Celelalte sunt, dup\u0103 Victor Cr\u0103ciun, \u201eStrigoaica\u201d, Noaptea\u201d, \u201eLa c\u00eemp\u201d (Marin Preda, Crea\u021bie \u0219i moral\u0103, Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103, 1989, p. 10).
\n\tUn e\u0219antion din atmosfera de redac\u021bie este surprins \u00een dialogul dintre M.R.P. \u0219i Tiberiu Tretinescu, redactor, fiul unui ofi\u021ber superior. Autorul \u201eC\u00e2ntecelor \u021big\u0103ne\u0219ti\u201d \u00eei imput\u0103 t\u00e2n\u0103rului coleg: Cum e posibil ca tu s\u0103 nu \u0219tii cine suntem \u0219i ce reprezent\u0103m noi cei de la \u201ePopasuri\u201d, pe care tu ne cuno\u0219ti \u0219i ne urm\u0103re\u0219ti? Ai v\u0103zut tu vreodat\u0103 pe unul dintre noi s\u0103 scrie articole antibol\u0219evice, aluzii de vreun fel, reportaj cum ai scris tu f\u0103r\u0103 s\u0103 te fi dus pe front, din burt\u0103 \u0219i \u00een a\u0219a hal de minciun\u0103 \u0219i de mistificare? Ce suntem noi dup\u0103 tine? Legionari \u201eadev\u0103ra\u021bi\u201d dintre cei care au r\u0103mas \u0219i pe care Mare\u0219alul \u00eei ocrote\u0219te, sau redactori la \u201ePorunca vremii\u201d sau la \u201eSfarm\u0103 piatr\u0103\u201d?
\n\t– Miroane, nu m-am g\u00e2ndit, se b\u00e2lb\u00e2i Tib.(…)
\nMiron Paraschivescu se opri din r\u00e2sul acela al s\u0103u \u00eenecat, care nu \u00eensemna numai entuziasm, ci o ironie la adresa cuiva sau ceva at\u00e2t de cople\u0219itor \u00eenc\u00e2t ai fi zis c\u0103 \u00eei venea \u0219i \u00ee\u021bi venea \u0219i \u021bie, auzindu-l s\u0103 te t\u0103v\u0103le\u0219ti de r\u00e2s.
\n\t– Barbarii de la r\u0103s\u0103rit… a… ha, ha, …a …ha, ha…
\n\tPe urm\u0103 \u00ee\u0219i reveni, deveni brusc grav:
\n\t– S\u0103 fie ultima ta prostie pe care ai f\u0103cut-o. Passons… S\u0103 sper\u0103m c\u0103 dup\u0103 r\u0103zboi acest reportaj nu va trece \u00een dosarul t\u0103u. C\u0103ci vor fi dosare. Vor c\u0103dea multe capete.
\n\u0218i se l\u0103s\u0103 peste noi o t\u0103cere grea. (Marin Preda, Via\u021ba ca o prad\u0103, edi\u021bia a 2-a, Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 1979, p. 275; 293; 305; 308).
\nUn \u201especialist\u201d \u00een reportajul de r\u0103zboi, Constantin Virgil Gheorghiu, care a publicat \u201eArd malurile Nistrului\u201d (cu o frumoas\u0103 prefa\u021b\u0103 de Tudor Arghezi, cel mai mare poet al nostru \u00een via\u021b\u0103), \u201eCu submarinul la asediul Sevastopolului\u201d (cu o prefa\u021b\u0103 de Ionel Teodoreanu) \u0219i \u201eAm luptat \u00een Crimeea\u201d, a avut precau\u021bia s\u0103 nu-i a\u0219tepte pe \u00eenving\u0103tori; la Paris, a publicat romanul \u201eOra 25\u201d, bine primit, ce, mai t\u00e2rziu, devenit \u0219i film, cu Anthony Queen \u00een rolul principal (Virgil Gheorghiu, Memorii, Editura \u201e100+1 Gramar\u201d, 1999, p. 535; 539).
\n\u00cencep\u00e2nd cu patronul, p\u00e2n\u0103 la defensorul sovieticilor (vezi volumul de memorii \u201eJurnalul unui cobai\u201d, pe care a \u00eencercat s\u0103-l tip\u0103reasc\u0103, convins c\u0103 nu mai are ce pierde, \u00een deceniul \u0219apte, la Paris), to\u021bi aveau s\u0103 realizeze ce \u00eenseamn\u0103 un regim de ocupa\u021bie, de altfel destul de barbar.
\nLa 17 martie 1940, M.R.P. noteaz\u0103 despre ranforsarea sa moral\u0103 prin dramul de certitudine pe care mi-a dat-o re-angajarea mea la \u201eTimpul\u201d, unde sunt \u021binut s\u0103 scriu a lun\u0103 sub pseudonim. E un sentiment curios \u0219i o \u00eencercare grea: m\u0103 simt delivrat de orice r\u0103spundere moral\u0103 fa\u021b\u0103 de oamenii care m\u0103 citesc, dar de zece ori mai r\u0103spunz\u0103tor fa\u021b\u0103 de mine \u00eensumi.
\nLibertatea de a scrie oricum m\u0103 constr\u00e2nge \u0219i m\u0103 angajeaz\u0103, fa\u021b\u0103 de anonimul care e pseudonimul meu actual. De altfel nici nu e at\u00e2t de anonim fiindc\u0103 e numele lui bunicu-miu, tat\u0103l mamei: Paul Scor\u021beanu (Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai (1940-1954), Editura \u201eDacia\u201d, 1994, p. 37).
\n\u201eTimpul\u201d (7 mai 1937-1 mai 1948) era un cotidian de informa\u021bii politice, sociale, economice, culturale, sportive, cu pagin\u0103 literar\u0103 direc\u021bionat, ini\u021bial de Grigore Gafencu (1937-1946); redactor \u0219ef a fost Mircea Grigorescu. Articolele de fond purtau semn\u0103tura lui Gr. Gafencu \u0219i I. Simionescu, dup\u0103 1945, de Gheorghe Dinu, Demostene Botez, Petru Comarnescu. La pagina literar\u0103 au colaborat N.M. Condiescu. Lucia Demetrius, Anton Holban, Gala Galaction, Ion Marin Sadoveanu etc.; cronic\u0103 plastic\u0103 de M.R.P., cronica feminin\u0103 de Cella Delavrancea, iar cea muzical\u0103 de Em. Ciomac (I. Hangiu, Op. cit., p. 337).
\n\tFa\u021b\u0103 de conduc\u0103torul ziarului, atitudinea este oscilant\u0103, pornind de la ne\u00een\u021belegeri pecuniare: M\u0103 s\u00e2c\u00e2ie ni\u021bel mizerabila atitudine a lui Mircea Grigorescu \u0219i dependen\u021ba b\u0103neasc\u0103 de el, la care m-a dus plecarea lui Gafencu \u0219i a lui Hurtig de la conducerea ziarului. Bebe Roman a aruncat asear\u0103 peste focul \u0103sta mocnit: \u201e\u00ce\u0219i bat joc de tine, pl\u0103tindu-te cum te pl\u0103tesc. E\u0219ti un prost talentat!\u201d
\n\tEvident, Grigorescu f\u0103cea fe\u021be-fe\u021be. \u0218i Grigorescu se num\u0103r\u0103 printre tinerii \u201ede viitor\u201d ai acestei \u021b\u0103ri (Op. cit., p. 62; 68). Cu timpul, ca \u00een numeroase r\u00e2nduri, se va \u201erevizui\u201d: O dest\u0103inuire a lui Mircea Grigorescu, o dest\u0103inuire care, dac\u0103 e adev\u0103rat\u0103, e plin\u0103 de \u00eenv\u0103\u021b\u0103minte: defeta gazetei e opera lui Hurtig (…). \u00centr-adev\u0103r argumentele lui Mircea par conving\u0103toare; m-a izbit \u0219i pe mine \u00eenl\u0103turarea celor mai apropia\u021bi lui. Apoi, incertitudinile consiliului de administra\u021bie. (…) Oricum e interesant de re\u021binut c\u0103, sub guvern legionar, gazeta lui Gafencu moare sau e amenin\u021bat\u0103 \u0219i lovit\u0103 de moarte nu de Horia Sima, ci de Hurtig. Oamenii care, ie\u0219ind din scen\u0103, vor s\u0103 piar\u0103 toat\u0103 lumea odat\u0103 cu ei.
\n\tNu mai pu\u021bin \u00eei unea pre\u021buirea fa\u021b\u0103 de debutantul din Sili\u0219tea Gume\u0219ti, cum reiese dintr-o invidioas\u0103 parc\u0103, observa\u021bie a jurnalierului: Scriu f\u0103cut, compus, construit. Scriu \u0219tiut. \u00cel citeam pe Marin Preda, care un geniu elementar, (…) \u0219i m\u0103 sim\u021beam umilit. Raporturile pe care el le stabile\u0219te \u00eentre lume \u0219i lucruri sunt grave, simple \u0219i primordiale. A\u0219 spune analfabete. Ignare, sigur. Dar geniale. Cum spunea foarte bine Mircea Grigorescu, Marin Preda n-are predecesor. El e genera\u021bia spontanee. Pe c\u00e2nd eu, sunt tot numai alambic, filtru, sit\u0103, r\u00e2\u0219ni\u021b\u0103 ( Op. cit., p. 145).
\n\t\u00cel va urma pe Mircea Grigorescu la \u201eEcoul\u201d, dar, \u00een noiembrie 1946, c\u00e2nd apele se desp\u0103r\u021biser\u0103 \u0219i cei racola\u021bi de noul regim nu mai erau \u201etovar\u0103\u0219i\u201d cu cei epura\u021bi, estim\u00e2nd, cu am\u0103r\u0103ciune, ponderea e\u0219aloanelor, va nota: Pe c\u00e2nd \u201est\u00e2nga\u201d asta a lui Groza dureaz\u0103, dureaz\u0103; cu chiu, cu vai, dar dureaz\u0103, m\u0103car at\u00e2ta c\u00e2t s\u0103 realizeze \u00een jurul ei c\u00e2teva inteligen\u021be ori\u0219icum reprezentative: de la Dimitrie Gusti, Camil Petrescu \u0219i Vianu p\u00e2n\u0103 la un Zaharia Stancu. (…)
\n\tNu deschiz\u0103tori de drumuri \u00eemi par ace\u0219ti \u201eadezioni\u0219ti\u201d, ci resturi, fenomene implicite necesare unui faliment complet, ale \u201edesfacerii totale\u201d, a\u0219a cum se v\u0103d \u00een vitrinele pr\u0103v\u0103liilor de consigna\u021bii, toate boarfele \u0219i m\u0103run\u021bi\u0219urile unor foste gospod\u0103rii \u00eenst\u0103rite de pe vremuri, ce se v\u00e2nd, pe lipsurile de azi, la pre\u021buri bune.
\n\t\u0218i atunci, de-abia se va pune problema viitoarei culturi rom\u00e2ne\u0219ti. \u0218i vom fi noi, cei pu\u021bini, r\u0103ma\u0219i pe margine \u0219i-n urm\u0103, ca Bogza, Pandres, Mircea Grigorescu, Radu Popescu, Octavian Neam\u021bu \u2013 destul de zdraveni ca s\u0103 constituim gr\u0103untele viitoarei recolte culturale? Or suntem o s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 mucezit\u0103 sau, \u00een cel mai bun caz, uscat\u0103? ( Op. cit., p. 264). Doi dintre nominaliza\u021bi, Bogza \u0219i Radu Popescu au accelerat \u0219i au prins plutonul omologat ca fiind \u201eprogresist\u201d.
\n Fondatorul ziarului \u201eTimpul\u201d, Grigore Gafencu, r\u0103mas \u00een exil, dup\u0103 \u00eenfr\u00e2ngerea revolu\u021biei din Ungaria (1956) a avut o criz\u0103 cardiac\u0103 \u00eentorc\u00e2ndu-se de la sediul parizian al Europei Libere, unde \u00eenregistrase un comentariu pentru Rom\u00e2nia, tr\u0103g\u00e2nd primele \u00eenv\u0103\u021b\u0103minte din invazia sovietic\u0103. Sim\u021bise obliga\u021bia moral\u0103 de a-i avertiza pe rom\u00e2ni c\u0103, dac\u0103 acum Occidentul nu a intervenit (c\u00e2nd un avion av\u00e2nd la bord pe secretarul Na\u021biunilor Unite ar fi fost probabil de ajuns pentru a opri tancurile moscovite), ar fi riscant s\u0103 se mai conteze pe vreo interven\u021bie american\u0103 eliberatoare. \u00cel va fi durut at\u00e2t de tare acest negru constat al e\u0219ecului \u00eenc\u00e2t de aici s\u0103 i se fi tras moartea? Cei care i-au stat aproape nu se \u00eendoiesc (Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, Editura \u201eHumanitas\u201d, 2008, p. 205-206).
\n Privitor la reconsiderarea la care au ajuns unii din primii ofertan\u021bi pomeni\u021bi, la 19 septembrie 1959, artista Florica Hociung este \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 dea unui alt \u201erefuzat\u201d, dintre scriitori, al regimului \u201edemocrat-popular\u201d, Traian Chelariu: Mi-a spus c\u0103 \u201eCiobanul Bucur\u201d i-a fost refuzat, iar\u0103 bustul \u201eCamil Petrescu\u201d, lucrare foarte bun\u0103, dup\u0103 ce i-a fost recep\u021bionat de respectiva comisie, n-a mai fost expus. I s-a r\u0103spuns c\u0103 lucrarea s-a r\u0103t\u0103cit sau pierdut undeva. Florica (…) a aflat c\u0103 motivul neexpunerii ar fi faptul c\u0103, \u00eenainte de a muri, Camil Petrescu a scris Vaticanului, c\u0103 tot ce a publicat \u00een R.P.R. a fost publicat de nevoie \u0219i sub presiune moral\u0103. Muribundul ar fi implorat iertarea p\u0103catelor (Traian Chelariu, Strada Lebedei nr. 8. Pagini de jurnal, Editura \u201ePaideia\u201d, 2002, p. 343). Oricum, autorul lui \u201eB\u0103lcescu\u201d a refuzat, sub diferite pretexte, s\u0103 se \u00eenscrie \u00een partid.
\nTotal f\u0103r\u0103 remu\u0219c\u0103ri, \u00een acela\u0219i an, se declara, dup\u0103 acela\u0219i \u201eproscris\u201d, un mare\/ masiv, dar orientat reper: M. Sadoveanu, la un banchet, unui interlocutor care pomenise de mizeria \u00eendurat\u0103 se un confrate ne\u00eenregimentat sub steagul scrisului nou: \u201eDac\u0103 mergea de la \u00eenceput cu noi, m\u00e2nca \u0219i el ce m\u00e2nc\u0103m noi.\u201d Nu cred c\u0103, rostind aceste sau asem\u0103n\u0103toare cuvinte, marele prozator s-a g\u00e2ndit \u0219i la cel\u0103lalt \u00een\u021beles al frazei sale (Op. cit.,p. 314).
\nNici revopsirea lui Zaharia Stancu, dup\u0103 startul pentru a prinde carul de lupt\u0103 al \u00eenving\u0103torilor politici, nu a fost lipsit de emo\u021bii, dup\u0103 depozi\u021bia Monic\u0103i Lovinescu: Pus la index de comuni\u0219ti pentru curajoasele sale articole dintr-un jurnal na\u021bional-\u021b\u0103r\u0103nist ap\u0103rut dup\u0103 23 august \u0219i suprimat repede de c\u0103tre cenzura sovietic\u0103 (fals denumit\u0103 Comisia aliat\u0103 de control, deoarece numai ru\u0219ii t\u0103iau \u0219i sp\u00e2nzurau acolo), Zaharia Stancu nu \u0219tia cum s\u0103-\u0219i rec\u00e2\u0219tige epole\u021bii \u00een pres\u0103. Pe Virgil, \u0219tiindu-l de st\u00e2nga, \u00eel rugase s\u0103-l introduc\u0103 la sociali\u0219ti. V\u0103z\u00e2nd c\u0103 de partea asta u\u0219ile p\u0103reau \u00eenchise, s-a \u201edescurcat\u201d singur. \u00centr-o bun\u0103 zi, la Cap\u0219a, nu s-a mai discutat dec\u00e2t despre noua \u201e\u021binut\u0103\u201d a lui Zaharia Stancu: se r\u0103sese \u00een cap \u0219i sem\u0103na leit cu un comisar politic. Printre c\u0103peteniile comuniste pe cine va fi v\u0103zut mai \u00eent\u00e2i? \u00cen orice caz, de atunci ascensiunea sa a fost lin\u0103 (Monica Lovinescu, Op. cit.,p. 362).
\n\tAcum c\u00eend Mircea Grigorescu a plecat dintre noi \u2013 adaug\u0103 \u00een finalul remember-ului s\u0103u Ierunca – m\u0103 g\u00eendesc cum s-a sim\u021bit el c\u0103lc\u00eend \u00een redac\u021bia \u201eRom\u00e2niei literare\u201d a lui George Iva\u0219cu sau a \u201eS\u0103pt\u0103m\u00eenii\u201d lui Eugen Barbu. El, care f\u0103cuse dintr-o redac\u021bie un templu \u0219i o cafenea, nu mai putea intra dec\u00eet \u00eentr-o cazarm\u0103 de sloganuri. Ironie cu adev\u0103rat greu de suportat pentru fine\u021bea celui care a fost Mircea Grigorescu.
\n\tCalibrul m\u0103rturiilor ad\u0103ugate, rarele prilejuri de aniversare\/ comemorare, au \u00eendrept\u0103\u021bit, \u00eencerc s\u0103 sper, aceast\u0103 addenda la evocarea, g\u0103zduit\u0103 de num\u0103rul anterior al revistei, marelui gazetar r\u00e2mnicean, ce, dac\u0103 ar fi fost caucazian, \u00een noiembrie 2018, ar fi \u00eemplinit 110 ani.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Emil NICULESCU MIRCEA GRIGORESCU UN ARHITECT DE PRES\u0102 R\u00c2MNICEAN (II) Modestia sub care a trecut \u201edincolo\u201d marele gazetar r\u00e2mnicean: o<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13227"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13227"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13227\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13228,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13227\/revisions\/13228"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13227"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13227"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13227"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}