{"id":13014,"date":"2021-01-14T14:25:58","date_gmt":"2021-01-14T11:25:58","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13014"},"modified":"2021-01-14T14:25:58","modified_gmt":"2021-01-14T11:25:58","slug":"spatii-culturale-nr-64-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13014","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 64 (11)"},"content":{"rendered":"

Ionel POPA <\/strong><\/p>\n

DESPRE \u00ceNGHE\u0162 sau REVOLU\u0162IA de la SURULE\u015eTI<\/strong><\/p>\n

Sunt pu\u0163ine romanele\u2013ciclu \u00een literatura noastr\u0103. Un astfel de ciclu \u00eel formeaz\u0103 romanele: Supunerea, C\u00e2t ar c\u00e2nt\u0103ri un \u00eenger, Plan de rezerv\u0103, Beniamin, semnate de Eugen Uricaru. Permafrost (Ed. Polirom, 2018) \u00eencheie ciclul. Dar nu e un ciclu despre destinul unei familii, ci unul despre malefica perioad\u0103 a comunismului adus \u015fi instaurat \u00een \u0163ar\u0103 cu tancul de c\u0103tre tovar\u0103\u015ful de la r\u0103s\u0103rit, venit tocmai din Siberia \u00eenghe\u0163at\u0103.
\nMotoul, un citat dintr-o oper\u0103 sau un autor, pus \u00een fruntea unui roman, are rostul de a sugera o posibil\u0103 cheie pentru lectur\u0103. \u00cen loc de un moto propriu-zis, Eugen Uricaru, de data aceasta, ofer\u0103 o explica\u0163ie (\u015ftiin\u0163ific\u0103) de dic\u0163ionar a cuv\u00e2ntului folosit ca titlu pentru romanul s\u0103u: \u201ePermafrost este p\u0103m\u00e2ntul \u00eenghe\u0163at care permite ridicarea unei civiliza\u0163ii rudimentare \u00een acele p\u0103r\u0163i ale lumii unde altfel nu s-ar putea construi nimic.\u201d Din cuv\u00e2ntul care nume\u015fte o no\u0163iune\/ realitate geologic, scriitorul face un simbol pe care construie\u015fte o parabol\u0103.
\nConsilierul-agent sovietic, Iakov Bedelia, la plecarea din Rom\u00e2nia, \u00eei explic\u0103, la modul cinic, amicului \u015fi slugii sale, Niculai (ce melodios ruse\u015fte sun\u0103 numele) Cr\u0103ciun, ce este lumea mor\u0163ilor vii, permafrostul: \u201e\u2014Exist\u0103 o denumire pentru lumea despre care \u0163i-am vorbit, despre lumea mor\u0163ilor vii. Se cheam\u0103 permafrost, \u00eenghe\u0163, \u00een\u0163elegi, ceva \u00eenghe\u0163at permanent. [\u2026] Poate te g\u00e2nde\u015fti c\u0103 \u00eenghe\u0163ul e ceva r\u0103u. E r\u0103u. Dar dezghe\u0163ul? Dezghe\u0163ul e o mocirl\u0103, o mla\u015ftin\u0103, totul se amestec\u0103, se scufund\u0103, nu mai exist\u0103 nici binele, nici r\u0103ul\u201d (p.150). \u015fi \u00eei mai spune un secret: \u201e\u2014Acolo [la Surule\u015fti] e o min\u0103. O min\u0103 care de fapt nu e chiar o min\u0103. E o galerie, un tunel. Un coridor [\u2026] nimeni nu \u015ftie unde e cap\u0103tul. E ceva care nu are cap\u0103t\u201d (p.149). E clar: mina este labirintul din care minotaurul \u00ee\u015fi cere obolul \u00een fiin\u0163e umane.
\nLa finalul discu\u0163iei-instructaj, prietenul \u015fi tovar\u0103\u015ful Iakov Bedelia \u00eel asigur\u0103\/ avertizeaz\u0103 pe Niculai Cr\u0103ciun: \u201eNikulai, s\u0103 nu crezi c\u0103 noi chiar plec\u0103m. Noi doar ne retragem. Ne retragem par\u0163ial\u201d (p.144)
\nNucleul de semnifica\u0163ie al romanului este discu\u0163ia \u201eamical\u0103\u201d (p.144-150) dintre Iakov Bedelia \u015fi Nicolai Cr\u0103ciun. Discu\u0163ia \u00eei \u00eent\u0103re\u015fte acestuia convingerea c\u0103 \u201ecel mai bun model de societate este chiar \u00eenchisoarea\u201d pe care \u201edup\u0103 un timp, \u015fi cei \u00eenchi\u015fi \u015fi paznicii consider\u0103 pu\u015fc\u0103ria casa lor\u201d (p.147, 148)
\nPrima propozi\u0163ie a romanului anun\u0163\u0103 abrupt marele eveniment \u00een jurul c\u0103ruia se \u0163ese scenariul epic: \u201eToat\u0103 lumea s-a ales cu c\u00e2te ceva de pe urma revolu\u0163iei.\u201d La
\n finalul lecturii, afl\u0103m c\u0103 unii, cei foarte mol\u00e2i, s-au ales cu dezam\u0103giri, al\u0163ii, nu pu\u0163ini, cu moartea, iar foarte pu\u0163ini cu puterea politic\u0103 \u015fi economic\u0103 Din revolu\u0163ia de
\nla Surule\u015fti, Valer Negrea-Negrescu s-a ales cu un bolovan de minereu, iar \u00een final cu\u2026
\nTemporal, prezentul nara\u0163iunii dureaz\u0103 c\u00e2teva zile, de la izbucnirea revolu\u0163iei \u00een Bucure\u015fti \u015fi Surule\u015fti, \u015fi p\u00e2n\u0103 la autoinstalarea noii puteri care pentru legitimizare provoac\u0103 un \u201ehaos organizat\u201d \u015fi diversiunea cu terori\u015fti, adic\u0103 \u201ev\u00e2n\u0103toare de vr\u0103jitoare\u201d. Dar \u00een roman exist\u0103, la paritate cu prezentul nara\u0163iunii, secven\u0163e\/ analepse prin care naratorul coboar\u0103 \u00een memoria lui Valer Negrea-Negrescu \u015fi a lui Nicolai Cr\u0103ciun \u015fi evoc\u0103 trecutul imediat (cel premerg\u0103tor evenimentelor din decembrie \u201989) \u015fi chiar mai \u00eendep\u0103rtat, p\u00e2n\u0103 la perioada Dej.
\nSpa\u0163ial, dup\u0103 cum s-a v\u0103zut, nara\u0163iunea se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een Bucure\u015fti \u015fi localitatea (neconsemnat\u0103 de nicio hart\u0103) Surule\u015fti. Leg\u0103tura dintre cele dou\u0103 spa\u0163ii \u015fi evenimentele care au loc \u00een ele este asigurat\u0103 de \u015foferul Hariton Luntra\u015fu.
\nSurule\u015fti e un loc deosebit. Localitatea este dominat\u0103\/ vegheat\u0103\/ supravegheat\u0103 de mina de uraniu exploatat\u0103 \u00een vremea lui Gheorghiu-Dej de tovar\u0103\u015fii de la r\u0103s\u0103rit, care trimiteau minereul \u00een patria lor sovietic\u0103. Colonia minier\u0103 e \u00eenconjurat\u0103 de r\u00e2ul Letea; podul, care f\u0103cea leg\u0103tura dintre colonie \u015fi restul lumii, d\u0103r\u00e2mat de marile inunda\u0163ii, nu a mai fost reconstruit. Singurul locuitor care cuno\u015ftea vadul de trecere de pe un mal pe cel\u0103lalt este Ariton Luntra\u015fu, \u015fofer pe singurul mijloc de transport, camionul minei. Cel adus de Luntra\u015fu \u00een Surule\u015fti nu mai pleca niciodat\u0103 de acolo. Din Surule\u015fti nu se putea comunica cu restul lumii. Singurul telefon existent nu avea disc, prin urmare cu el numai se recep\u0163ionau apeluri. Aici nimeni nu munce\u015fte. Toat\u0103 lumea e pensionar\u0103. Nici copii nu exist\u0103, cei care au existat s-au mutat \u00een cimitir, sus pe munte. Condi\u0163iile de via\u0163\u0103 sunt de o elementaritate stupefiant\u0103. Paginile \u00een care este descris\u0103 a\u015fezarea cu atmosfera, izolarea \u015fi condi\u0163iile de via\u0163\u0103, cu chipul oamenilor, prin banalitatea detaliilor notate de narator sunt de o puternic\u0103 sugestivitate prin realismul verist: \u201e\u00cen Surule\u015fti se tr\u0103ia [din pensie \u015fi] din mica gospod\u0103rie local\u0103 ce r\u0103m\u0103sese \u00een vigoare \u00eenc\u0103 din vremea c\u00e2nd mina mai func\u0163iona. \u00cenc\u0103 de atunci se plantaser\u0103 straturi de legume printre blocuri, iar \u00een partea de lunc\u0103 a Letei se \u00een\u015firaser\u0103 sute de cote\u0163e de p\u0103s\u0103ri, g\u0103ini, ra\u0163e, acoperite cu carton asfaltat. Privit\u0103 dinspre baraca [biroul inginerului Valer Negrea-Negreanu] toat\u0103 partea aceea a localit\u0103\u0163ii p\u0103rea o pat\u0103 neagr\u0103 de mucegai, o coaj\u0103 de ran\u0103 care se \u00eenvechise prea mult, o tumoare uscat\u0103 pe un obraz neted, o ciuperc\u0103. Pe deasupra mirosea de-\u0163i muta nasul, dar asta numai lui [Valer]. Ceilal\u0163i nici nu luau \u00een seam\u0103 c\u00e2t de tare pu\u0163ea \u00eengr\u0103m\u0103direa aceea de sc\u00e2nduri vechi, aproape putrezite, m\u00e2ncate de ploaie, mormanele de g\u0103ina\u0163 \u015fi pene, p\u0103m\u00e2ntul negru, ca \u00een orice lunc\u0103, fr\u0103m\u00e2ntat, scurmat, \u00eempr\u0103\u015ftiat \u015fi iar\u0103\u015fi r\u0103scolit de p\u0103s\u0103rile care \u00ee\u015fi vedeau de via\u0163a lor [\u2026] la Surule\u015fti nu se cre\u015fteau doar g\u0103ini \u015fi ra\u0163e; aproape fiecare familie de or\u0103\u015feni, cum s-ar zice, cre\u015ftea un porc sau chiar doi <>. Asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 [\u2026] se desf\u0103\u015fura triumf\u0103toare \u00een duhoarea lor, cocinile \u00een care groh\u0103iau porcii. Era o priveli\u015fte \u00eensp\u0103m\u00e2nt\u0103toare\u201d (p. 21-22). \u201eSurule\u015ftii st\u0103tea cu spatele la Letea \u015fi cu fa\u0163a c\u0103tre gura \u00eentunecat\u0103 a minei. De acolo venea o briz\u0103 constant\u0103 \u015fi rece. Era ca respira\u0163ia unei fiin\u0163e uria\u015fe, o fiar\u0103 necunoscut\u0103, care se ascundea \u00een ad\u00e2nc. Poate era adormit\u0103. Poate sta la p\u00e2nd\u0103, oricum era \u00eentuneric. Deasupra intr\u0103rii \u00een galeria principal\u0103 puteai citi <>\u201d (p. 30). Evident c\u0103 descrierea Surule\u015ftiului este realizat\u0103 pe un tipar de mit. Imaginea e o sinecdoc\u0103 a \u0163\u0103rii. Ne afl\u0103m \u00een realitatea infernal\u0103 a comunismului – lumea mor\u0163ilor vii.
\nAici este deta\u015fat [cite\u015fte domiciliu for\u0163at] inginerul constructor Valer Negrea-Negrescu, cu ordinul de a zidi intrarea \u00een min\u0103, dar nu i se dau nici materialele necesare, nici muncitori. Prin urmare, intrarea r\u0103m\u00e2ne deschis\u0103 \u201eca o gur\u0103 de fiar\u0103\u201d. Odat\u0103 cu deta\u015farea inginerului, a fost internat \u00een sanatoriu, adic\u0103 arestat \u015fi \u00eenchis la balamuc, \u015fi maistrul inginerului, Nelu P\u0103r\u0103lu\u0163\u0103, pentru c\u0103 a f\u0103cut oarece prostii, cum ar fi scrierea pe ziduri a unor lozinci anticomuniste.
\nDin retrospectivele atribuite inginerului afl\u0103m de existen\u0163a unui grup de \u201ediziden\u0163i\u201d, care se \u00eent\u00e2lneau la restaurantul bucure\u015ftean numit Acvariu, deoarece zidul dinspre strad\u0103 este din sticl\u0103, a\u015fa c\u0103 orice trec\u0103tor putea vedea pe comeseni \u015fi, cu un mic efort, chiar putea asculta ce vorbeau. Prin rela\u0163ii de amici\u0163ie, la \u00eent\u00e2lniri participa uneori \u015fi Valer. Din grupul dizident f\u0103ceau parte: Paulic\u0103 Becheru, un tip \u201ede\u015ftept foc, dar \u015fi norocos, era \u00eensurat cu nepoata << ideologului>> Bibi Ianculescu, cel care \u00eei suflase \u00een ureche lui Dej \u015fi care acum \u00eei sufl\u0103 \u00een ceaf\u0103 lui Ceau\u015fescu\u201d; Rafael C\u00e2rlan, filosoful \u201ecu o figur\u0103 bovin\u0103\u201d, de care \u201egermana nu s-a cam prins\u201d, e \u201eprofesor de socialism \u015ftiin\u0163ific la un liceu cam m\u0103rgina\u015f\u201d; \u201eV\u00e2rstnicul\u201d grupului vorb\u0103re\u0163, Nicolai Cr\u0103ciun, \u201ep\u0103rea cel mai anost din grup, dar care era cel mai inteligent \u015fi cel mai decis\u201d, t\u0103cut, doar \u201eArunca un subiect pe mas\u0103, spunea dou\u0103, trei cuvinte\u201d, atunci ceilal\u0163i \u201ese porneau pe tocat\u201d, iar el se retr\u0103gea la un col\u0163 de mas\u0103 \u00eenvelindu-se \u00eentr-o \u201eumbr\u0103 abia perceptibil\u0103\u201d. De obicei el pl\u0103tea consuma\u0163ia (p.14-15). Mai t\u00e2rziu, cititorul afl\u0103 c\u0103 era agent sovietic \u015fi securist rom\u00e2n. \u201eDisiden\u0163ii croiau planuri \u201edin cu\u0163ite \u015fi pahare\u201d, adic\u0103 b\u00e2rfeau pe seama lui \u201eCea\u015fc\u0103\u201d: \u201eAre diabet, se cur\u0103\u0163\u0103 Cea\u015fc\u0103 \u00eentr-un an\u201d; \u201eAi v\u0103zut c\u0103 r\u0103gu\u0219e\u015fte imediat la \u015fedin\u0163e\u201d; \u201emai dureaz\u0103 cel mult \u015fase luni, tumoare la laringe\u201d; \u201eGorbi l-a avertizat, i-a trimis \u015fi o invita\u0163ie s\u0103 se trateze la nu \u015ftiu ce clinic\u0103 din Novosibirk\u201d (p.15); \u00eei e prezis sf\u00e2r\u015fitul: \u201eE gata, nea Puiu ajunge tras pe frigare! \u015ei el \u015fi puicu\u0163a lui! O s\u0103 fie pu\u015fi la zid \u015fi ta-ta-ta, bilet de dus, gata compostat, pentru lumea cealalt\u0103!\u201d; \u201e\u015ei cine o s\u0103 trag\u0103, Paulic\u0103, cine o s\u0103 trag\u0103, c\u0103 el e comandantul suprem, \u015ftii c\u0103 militarii nu\u2026\u201d (p.19). Numai Niculai Cr\u0103ciun face ce trebuie f\u0103cut. Sub supravegherea \u015fi \u00eendrumarea lui, c\u0103\u0163elandrii de azi, pofticio\u015fi de putere, vor deveni dul\u0103ii de m\u00e2ine.
\nLa Surule\u015fti, urm\u0103rind la televizor evenimentele revolu\u0163iei transmis\u0103 direct din Studioul 4, Valer \u00een\u0163elege pe deplin cum func\u0163ioneaz\u0103 mecanismul sistemului, \u015fi adev\u0103rul pe care \u00eel va rostit cinic Niculai Cr\u0103ciun: revolu\u0163ia nu a fost o explozie, ci o implozie, \u201eca explozie ar fi eliberat terenul, a\u015fa \u00eenc\u00e2t d\u0103r\u00e2m\u0103turile r\u0103m\u0103seser\u0103 pe loc [\u2026] toate ruinele se vor str\u0103dui s\u0103-\u015fi p\u0103streze pozi\u0163ia, statutul, importan\u0163a. Ceea ce se va construi se va ridica peste ele, continu\u00e2ndu-le\u201d (p.203) \u015fi adev\u0103rul \u00eenscrisului pe zidul de la B\u0103neasa, v\u0103zut de Hariton Luntra\u015fu: \u201eCr\u0103ciunul a fost al vostru, Revelionul e al nostru!\u201d (p.69).
\nValer nu s-a mirat deloc c\u00e2nd afl\u0103 de la televizor c\u0103 \u201eamicii\u201d de la Acvariu au ajuns \u00een Guvernul provizoriu sau pe aproape, c\u0103 \u015fi-au confec\u0163ionat certificat de revolu\u0163ionar: Nicolai Cr\u0103ciun \u2013 \u015feful Departamentului Informa\u0163iilor; Paul Becheru – \u015feful guvernului; Rafael C\u00e2rlan \u2013 \u201eg\u00e2nditorul\u201d, \u201ecu o contribu\u0163ie major\u0103 \u00een procesul de democratizare a \u0163\u0103rii\u201d \u015fi proprietar al unui mare trust media. Valer Negrea-Negrescu \u00eei vede mereu la televizor l\u0103murind poporul \u00een chestiuni importante privind economia, industria, comer\u0163ul, re\u00eempropiet\u0103rirea \u0163\u0103ranului. Dup\u0103 revolu\u0163ie, cei de la Acvariu \u015fi al\u0163i c\u00e2\u0163iva ca ei au devenit capitali\u015fti \u015fi se vor lansa \u00een afaceri \u015fi politic\u0103. Ne va face Eugen Uricaru cadou un nou roman \u00een care personaje s\u0103 fie ace\u015ftia (ta\u0163i \u015fi fii)?
\nLa Bucure\u015fti izbucne\u015fte revolu\u0163ia, adic\u0103 \u201e\u00eenlocuirea\u201d, \u201ecarnavalul\u201d, \u201en\u0103p\u00e2rlirea sistemului\u201d, dup\u0103 cum spune naratorul. Niculai Cr\u0103ciun \u015fi acoli\u0163ii s\u0103i transform\u0103 revolu\u0163ia \u00een \u201ehaos organizat\u201d. Printre primele m\u0103suri luate \u00een haosul organizat a fost lichidarea incomozilor. Unul dintre ace\u015ftia a fost Tudor Grancea, membru marcant \u00een conducerea superioar\u0103 ceau\u015fist\u0103, care a \u00eencercat s\u0103 salveze sistemul lui \u201eCea\u015fc\u0103\u201d. \u00cen haosul creat la Timi\u015foara, Tudor Grancea este \u00eempu\u015fcat, \u00een spital, tocmai de subalternul s\u0103u, Niculai Cr\u0103ciun. Din haosul organizat face parte \u015fi diversiunea cu terori\u015ftii prin care este justificat\u0103 interven\u0163ia armatei \u00een tragicele evenimente de dup\u0103 21 decembrie \u201989. Noii conduc\u0103tori \u201erevolu\u0163ionari\u201d urm\u0103reau compromiterea, subordonarea \u015fi manipularea armatei. Alt\u0103 m\u0103sur\u0103 urgent\u0103 a fost mascarada de proces prin care \u201esini\u015ftrii\u201d au fost judeca\u0163i \u015fi executa\u0163i, exact a\u015fa cum a prezis Paulic\u0103 Becheru.
\nEra musai ca \u015fi la Surule\u015fti s\u0103 izbucneasc\u0103 revolu\u0163ia – c\u00e2teva plimb\u0103ri cu steaguri pe strada principal\u0103, \u00eentre Bufet \u015fi Administra\u0163ia minei, pe care o devasteaz\u0103 (p.10-11). Revolu\u0163ionarii surule\u015fti erau cu ochii \u00een televizoarele instalate la bufet, privind la ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een Capital\u0103.
\nTot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la Surule\u015fti st\u0103 sub semnul ridicolului. Se constituie Frontul Salv\u0103rii \u00een frunte cu Gicu Bostan, gestionarul bufetului. \u00cen Consiliul de Conducere, printre cei 12 consilieri-apostoli, este ales \u015fi Valer Negrea-Negrescu, pentru c\u0103 era inginer \u015fi \u015ftia s\u0103 repare televizoare. S-a \u00eenfin\u0163at \u015fi Garda, pentru ap\u0103rare \u00een caz de nevoie, sub comanda fostului minier-artificier Artimon Artimon (!). Primele m\u0103suri luate, \u00een mod democratic, de Consiliul Salv\u0103rii din Surule\u015fti au fost: \u00eenfin\u0163area G\u0103rzii, privatizarea camionului minei, beneficiar fiind Hariton Luntra\u015fu, astfel el \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 meseria \u015fi func\u0163ia avute \u00eenainte de revolu\u0163ie; \u00eenfiin\u0163area unei Funda\u0163ii Umanitare, sub conducerea lui Gicu Bostan, care s\u0103 gestioneze ajutoarele str\u0103ine care vor sosi \u015fi pe malul r\u00e2ului Letea. Consiliul \u015fi noile institu\u0163ii \u00eenfiin\u0163ate \u00ee\u015fi au sediul la bufetul Letea. Tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la Surule\u015fti e de tot hazul. Relatarea naratorului e de o ironie amar\u0103 p\u00e2n\u0103 la sarcasm.
\nGarda \u00eencepe v\u00e2n\u0103toarea de terori\u015fti. Dar cine s\u0103 fie \u00een Surule\u015fti terori\u0219ti? Nu altcineva dec\u00e2t str\u0103inul Valer Negrea-Negrescu \u015fi iubita lui, Nora P\u0103r\u0103lu\u0163\u0103. Sf\u00e2r\u015fitul celor doi e cumplit. Valer moare \u00eenghe\u0163at \u00een min\u0103, unde a c\u0103utat salvarea, iar Nora, r\u0103mas\u0103 s\u0103-i \u00eenfrunte pe cei care \u00eei v\u00e2nau, moare violat\u0103 de membrii G\u0103rzii. \u00cen pagini de poezie tragic\u0103 (p.273-275, 277, 281) este descris\u0103 moartea lui Valer prin \u00eenghe\u0163 \u015fi iradiere. \u00cen ultima clip\u0103 a vie\u0163ii, acesta are viziunea permafrostului din cap\u0103tul tunelului, al permafrostului siberian. Viziunea lui Valer, un mort viu, deslu\u015fe\u015fte titlul \u015fi semnifica\u0163ia romanului: P\u0103m\u00e2ntul din Surule\u015fti\/ Rom\u00e2nia a fost \u00eenghe\u0163at \u015fi iradiat de c\u00e2rmuirea comunist\u0103 adus\u0103 din Rusia Sovietic\u0103. Astfel, procesul de civilizare\/ dezvoltare a \u0163\u0103rii a fost \u00eenghe\u0163at.
\nO alt\u0103 victim\u0103 a sistemului comunist este Nelu P\u0103r\u0103lu\u0163\u0103, maistru pe \u015fantierul condus de inginerul Valer Negrea-Negrescu. Personaj episodic, dar excelent creionat, e de-a dreptul simpatic cititorului, nu numai prin faptele sale, dar \u015fi prin naivitatea \u015fi idealismul native, prin dorin\u0163a de a schimba \u00een bine lumea. E un simbol tragic.
\nDup\u0103 cum anticipam, personaj simbolic este \u015fi Hariton Luntra\u015fu (Charon, cel care trece mor\u0163ii cu luntrea de cealalt\u0103 parte a Acheronului, \u00een Hades), instrument al sistemului comunist. El face leg\u0103tura dintre agentul-consilier Iakov Beldia \u015fi securistul Nicolai Cr\u0103ciun.
\nSoarta de dup\u0103 revolu\u0163ie a \u201eeroilor\u201d este consemnat\u0103 \u00een finalul romanului \u00een c\u00e2te o \u201efi\u015f\u0103 de cadre\u201d: Nora, Paul Begheru, (\u00eenl\u0103turat de mineriad\u0103), Nicolai Cr\u0103ciun. Scriitorul face din Nicolai Cr\u0103ciun \u00eentruchiparea R\u0103ului. Din \u201efi\u015fa\u201d lui afl\u0103m c\u0103 o boal\u0103 ciudat\u0103 \u00eel determin\u0103 s\u0103-l consulte pe medicul Villara (alt\u0103 unealt\u0103 malefic\u0103 ce \u015fi-a pus \u015ftiin\u0163a \u015fi meseria \u00een slujba sistemului criminal). Consultul medical confirm\u0103 c\u0103 Nicolai Cr\u0103ciun a fost iradiat (Valer \u00eei trimite trofeul s\u0103u din revolu\u0163ia de la Surule\u015fti, bolovanul de minereu de uraniu pe care Cr\u0103ciun \u00eel \u0163ine pe biroul s\u0103u). \u201eDezechilibrat pentru moment\u201d, el \u015ftie \u00eens\u0103 c\u0103 este \u201ef\u0103r\u0103 v\u00e2rst\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 umbr\u0103\u201d, indiferent de c\u00e2te boli va mai suferi. Al\u0103turi de permafrost, Niculai Cr\u0103ciun e simbolul tare al romanului prin care scriitorul exprim\u0103 ideea filosofico-moral\u0103: r\u0103ului ve\u015fnic i te po\u0163i \u00eempotrivi \u00eentr-un fel sau altul, dar nu-l po\u0163i st\u00e2rpi definitiv.
\nNota final\u0103, redactat\u0103 ca informa\u0163ie \u015ftiin\u0163ific\u0103 despre permafrost, \u00eencheie parabola pesimist-tragic\u0103: \u201e\u00cen unele zone ale lumii. Permafrostul e singura solu\u0163ie pentru civiliza\u0163ie, chiar dac\u0103 toate cl\u0103dirile care se ridic\u0103 acolo sunt ni\u015fte \u00eenchisori sau seam\u0103n\u0103 cu ele\u201d.
\nPermafrost e un roman bine construit \u015fi bine scris. Pentru a ajunge la aceast\u0103 calitate, autorul se folose\u015fte de o serie de tehnici literare pe care le st\u0103p\u00e2ne\u015fte cu siguran\u0163\u0103. Am semnalat, mai \u00eenainte, cele dou\u0103 nivele de construc\u0163ie \u015fi semnificare care, prin permanenta interferare dintre prezent \u015fi analepse, redau imaginea real\u0103 a revolu\u0163iei. Parabola e construit\u0103 pe un simbol dezvoltat concentric prin densitatea evenimentelor, prin imagini de spa\u0163iu \u015fi obiecte semificative, prin limbaj (\u00een primul r\u00e2nd cel al lui Hariton Luntra\u015fu, de multe ori oracolar). Romancierul reuse\u015fte s\u0103 dea unitate \u015fi finalitate acestor componente ale scenariului epic. Eugen Uricaru are \u015ftiin\u0163a detaliului \u00eenv\u0103\u0163at\u0103 de la Liviu Rebreanu. \u015ei \u00een realizarea personajelor a urmat lec\u0163ia aceluia\u015fi Rebreanu, care spune: \u201e[\u2026] un personaj al meu, chiar cel mai ne\u00eensemnat, are tr\u0103s\u0103turi din cine \u015ftie c\u00e2te persoane v\u0103zute sau observate de mine, plus altele pe care a trebuit s\u0103 i le adaug pentru a motiva gesturi sau fapte ale sale.\u201d Nu e greu s\u0103 vezi \u00een spatele personajelor lui Eugen Uricaru persoanele reale, v\u0103zute \u015fi observate.
\nPlin de ironie \u015fi sarcasm, romancierul surprinde bine latura burlesc-grotesc\u0103 a evenimentelor din decembrie \u201989, vinova\u0163i de acest aspect fiind nu cei din strad\u0103, ci Niculai Cr\u0103ciun \u015fi \u201erevolu\u0163ionarii\u201d s\u0103i. Realismul necru\u0163\u0103tor al autorului surprinde caracterul malefic al noii puteri-vechi care a pus gheara pe p\u00e2rghiile puterii, care a men\u0163inut frigul existent: \u201e\u00centr-adev\u0103r, se f\u0103cuse frig \u00een toat\u0103 \u0163ara, [\u2026]. \u00cen cur\u00e2nd totul va \u00een\u0163epeni \u00een frig.\u201d
\n\u00cen opozi\u0163ie cu anumi\u0163i istorici, politologi, anali\u015fti care se \u00eencurc\u0103 \u00een subtilit\u0103\u0163i analitice, \u015fi chiar \u00een opozi\u0163ie cu unii scriitori mai cumin\u0163i care au scris romane despre comunism \u015fi despre revolu\u0163ie, Eugen Uricaru, printre pu\u0163inii, are curajul \u015fi fermitatea de a da jos masca de pe unele chipuri \u015fi fapte, pentru a scrie comedia trist\u0103 \u015fi amar\u0103 despre cele \u00eent\u00e2mplate cu revolu\u0163ia rom\u00e2n\u0103.
\nRomanul s\u0103u, Permafrost, se situeaz\u0103 \u00eentre pesimist \u015fi tragic. Autorul lui prefer\u0103 aceast\u0103 viziune asupra trecutului recent \u015fi asupra viitorului imediat, consider\u00e2nd c\u0103 e mai s\u0103n\u0103tos a\u015fa dec\u00e2t s\u0103 te \u00eembe\u0163i cu aghiasm\u0103.
\nPermafrost este cu adev\u0103rat una dintre c\u0103r\u0163ile anului 2018.<\/p>\n


\nEmil NICULESCU<\/strong>\t\t\t\t<\/p>\n

SINGUR\u0102TATEA LA TURA\u021aIE MAXIM\u0102<\/strong><\/p>\n

Volumul de debut al Irinei-Roxana Georgescu, \u201eNo\u021biuni elementare\u201d (Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 2018, 80 p.), are, pe coperta a patra, un scurtissim decupaj din postfa\u021ba semnat\u0103 de Angela Marinescu, cea apar\u021bin\u00e2nd \u201enucleului dur\u201d al liricii noastre din ultima jum\u0103tate de veac: \u201ePoezia Irinei-Roxana Georgescu este scris\u0103 cu talent postuman \u2013 zic eu, cu sfiala unei b\u0103tr\u00e2ne asuprite de poezie \u201d.
\nPrelu\u00e2nd o parte din conceptele \u201etextualiste\u201d ale lui Marin Mincu, \u00een exerci\u021biile sale de critice, Octavian Soviany a \u00eencercat a demonstra \u201ecaracterul al lumii\/ literaturii actuale, adic\u0103 ralierea la un model existen\u021bial nihilocentric, la o cultur\u0103 a dorin\u021bei de moarte\u201d. (\u201eB\u0103tr\u00e2ne\u021bea ucenicului alchimist\u201d. Un interviu cu Octavian Soviany, de un cristian, Editura \u201ecasa de pariuri literare\u201d, 2015).
\n\u00cen primul ciclu, \u201eAplica\u021bii\u201d, afl\u0103m semnele vremii: un consumerism (vrei s\u0103 fii cineva, vrei s\u0103 ai ni\u0219te chestii; bani bani bani bani\/ nici un moment pentru tine (Introducere) s\u0103tul de el \u00eensu\u0219i \u0219i asaltat de altceva, nu totdeauna definibil, poate chiar acel \u201edor f\u0103r\u0103 sa\u021biu\u201d, \u00een formularea necabotin\u0103 a lui Emil Botta, membru al echipajului de pe \u201ecorabia rata\u021bilor\u201d, ale c\u0103rui proze (din \u201eTr\u00e2ntorul\u201d), pot sta la c\u0103p\u0103t\u00e2iul unor texte ale poetei: imagineaz\u0103-\u021bi c\u0103 nu mai trebuie s\u0103 munce\u0219ti nici o zi; aici nu mai este vorba de cei t\u00e2njind dup\u0103 otium, nici de reflexul celor care nu simt nevoia s\u0103 se agite datorit\u0103 unei lipse de \u021bel, pentru c\u0103 se simt debusola\u021bi, ci de reflexul unei oboseli\/ epuiz\u0103ri cov\u00e2r\u0219itoare.
\nO pagin\u0103 de jurnal, deloc oblomovist\u0103, reflect\u0103 o repetitivitate exasperant\u0103: \u00cencep diminea\u021ba cu doza zilnic\u0103 de vitalitate la pachet.\/ Ritual urban, schizoid. Cafeneaua e \u00eembietoare cu posesorii\/ de conturi,\/ de rate & depresii minore\/\/ Apoi 10 ore func\u021bionez irepro\u0219abil,\/ robot simpatic \u0219i versatil\/\/ S\u0103pt\u0103m\u00e2na trece de la sine\/ Descarc filme pe netflix, am abonament la fitness,\/ carduri de fidelitate pentru toate farmaciile, cluburile,\/ pariez pe s\u0103n\u0103tatea capitalismului.\/\/ (…) Stochez fotografii, gif-uri, documente m\u0103runte,\/ tr\u0103iesc tranzitiv. Asigur back-up-ul propriei vie\u021bi. O iau de la cap\u0103t\/ pentru \u00eenc\u0103 10 ore.\/ Duc totul \u00een recycle bin (Ritual urban). Minim orizont de a\u0219teptare, nici o iluzie asupra lui Godot. Tot astfel, \u00een \u201edosarul\u201d, care nu este numai de caz, se adaug\u0103 noi probe: Povestea se define\u0219te prin \u201ese \u00eent\u00e2mpl\u0103 live\u201d \u0219i\/ \u201em\u00e2ine e reluarea\u201d (Aplica\u021bie IV. Angoas\u0103).
\n\u201eCyborgi umani\u201d, \u201epostbrute\u201d, nu at\u00e2t de perfec\u021biona\u021bi \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu aib\u0103 un apendice, o nostalgie a condi\u021biei pierdute: identitate\/ recompus\u0103 din\/ ore de nesomn \u0219i via\u021b\u0103 \u00een rate\/\/ (…) tr\u0103iesc \u00een falia clipei, \u00eentr-un continuum umanoid,\/ \u00een falia nebuniei\/ sub amenin\u021barea fricii\/\/ ea produce tunete de animal\/ tot mai exersat, tot mai adecvat (Aplica\u021bie III). O societate meschin\u0103 sau etnologist\u0103, prudent\u0103 cu sursele sale naturale, inclusiv cele umane: Recicl\u0103m bateriile, h\u00e2rtia, pet-urile, aluminiul, oamenii.\/ Recicl\u0103m c\u0103sniciile (Aplica\u021bie V. Reset\u0103ri).
\n \u00cen \u201ePrado al Reves\u201d, are remu\u0219c\u0103ri de membr\u0103 a Armatei Salv\u0103rii: Cheltuiesc periodic pe cosmetice \u0219i\/ bijuterii o mic\u0103 avere.\/ Pot hr\u0103ni cu capriciile mele un sat din Africa (Aplica\u021bie III).
\nO autoflagelare, nu la \u00eendem\u00e2na oricui, o aspira\u021bie spre evadarea din condi\u021bia pe care \u0219i-o atribuie scrumier\u0103 este numele meu\/ disponibil 24 din 24 7 zile din 7,\/ glasul \u2013 ma\u0219in\u0103 de la rela\u021bii cu clien\u021bii (Aplica\u021bie XII Indeterminare). Nu vede, ca Ovidiu Genaru, partea plin\u0103 a urnei: \u201eAm pierdut focul\/ Am c\u00e2\u0219tigat cenu\u0219a\u201d.
\n Mihai Ursachi, unul dintre \u201emarii ar\u0219i\u201d, clama ca un brav ignifor, \u00een volumul \u201eMissa solemnis\u201d: \u201ePas\u0103re grav\u0103\/ cine e\u0219ti tu\/ care \u00eemi vrei\/ Singur\u0103tatea?\/\/ Din ce te tot na\u0219ti\/ \u0219i te hr\u0103ne\u0219ti\/ Cu singur\u0103tate?\/\/ \u201d. Pe vremea aceea, \u00een rezerva\u021bia poe\u021bilor, mai tr\u0103iau, \u00eenc\u0103, \u0219i c\u00e2teva exemplare de phoenix. Dan Lauren\u021biu, poet \u00een \u201ezodia leului\u201d, \u00een\u0219ira despre pericolele asum\u0103rii unui destin scriitoricesc: ars amandi ars scribendi ars moriendi.
\n Imaginare expedi\u021bii cinegetice prin Africa \u0219i America Latin\u0103 \u0219i altele (reale) \u00een Europa, sf\u00e2r\u0219esc f\u0103r\u0103 trofee: V\u00e2n\u0103m caimani \u00een laguna neagr\u0103, anaconde, piranha m\u0103run\u021bi\/ c\u00e2t singur\u0103tatea noastr\u0103.\/ (…) \u00cen Europa, doar Belarus continu\u0103 s\u0103 execute condamna\u021bii.\/ dispar pur \u0219i simplu de pe fa\u021ba p\u0103m\u00e2ntului,\/ ca \u0219i cum nu ar fi existat niciodat\u0103 (Aplica\u021bie XV).
\nPanoplia instrumentelor de tortur\u0103 cuprinde Re\u021belele de socializare,\/ o realitate ca un continuu atentat terorist (Aplica\u021bie XXV), unele sub deghizare: C\u00e2teodat\u0103, banalitatea\/ distruge orice urm\u0103 de redresare,\/ c\u00e2teodat\u0103, rutina este mai otr\u0103vitoare\/ dec\u00e2t arsenicul\/\/ Salva\u021bi eroul de el \u00eensu\u0219i (Aplica\u021bie XVI. Dream diary); tr\u0103iesc iner\u021bia certitudinilor pasagere,\/ servesc interesele timpului emergent\/ \u00een alerg\u0103tura dup\u0103 bani & vacan\u021be exotice\/\/ m\u00e2ine voi fi un animat\/ mai performant (Aplica\u021bie XXIX), zgomotul \u0219i furia: Vocile se sparg \u00eentre pere\u021bii prea vii, prea sub\u021biri:\/ pastile de lini\u0219te vreau\/ Pastile de moarte (Aplica\u021bie XIV).
\n\tSub implacabilul semn al lui Cronos se produc calcule \u0219i prezum\u021biuni, deseori (auto)ironice, \u00eentr-un flux alegru: diviziunea muncii\/ (educa\u021bie educa\u021bie educa\u021bie)\/\/ noi forme de domina\u021bie\/ noi poli ai puterii\/ (o mul\u021bime de alegeri)\/ paradoxul puterii m\u0103 \u00eencearc\u0103 la fiecare pas:\/ dac\u0103 \u0219ansa este pe jum\u0103tate ratat\u0103, unde\/ voi fi m\u00e2ine c\u00e2nd\/ ora\u0219ul va dudui de binele corpora\u021biilor, de binele patriei,\/ unde voi fi c\u00e2nd\/ \u00eemi negociez orele de somn \u00een inima ecranului, unde\/ sunt proiectate cu rigoare aproape didactic\u0103\/ termene de depunere & obliga\u021bii administrative (Aplica\u021bie XVIII. Sincronicitate); sau Ziua se consun\u0103 \u00eentre termene-limit\u0103 (Aplica\u021bie XXI).
\n\tA treizecea \u201eaplica\u021bie\u201d ar marca un \u201erondou\u201d, o renun\u021bare la status-ul \u00een func\u021biune, un refuz al bunurilor lume\u0219ti, adversare, conform lui Diogene, ale libert\u0103\u021bii: Nu mai vreau planific\u0103ri,\/ extinderi, modele, evalu\u0103ri, bro\u0219uri. Vreau o cas\u0103 de paie\/ pe malurile Bosforului.\/ Vreau soare & somn (Aplica\u021bie XXX); e o nostalgie a \u201ebunului s\u0103lbatic\u201d, utopia ilumini\u0219tilor, nepervertit de civiliza\u021bie, care habar nu are de contractul social \u0219i nici de fi\u0219a postului.
\n E mai bine s\u0103 omori f\u0103r\u0103\/ s\u0103 chinui\/ dec\u00e2t\/ s\u0103 chinui\/ f\u0103r\u0103 s\u0103 omori? (Aplica\u021bie XXXI); aceasta ar fi interoga\u021bia est-etic\u0103 dintr-o \u201eEurop\u0103 cu dou\u0103 viteze\u201d emis\u0103 din sarcofagul biroului.
\nBacovia, \u00eentre postume, are \u201ePro arte II\u201d: \u201eEu scriu\/ \u0218i, poate,\/ Tr\u0103dez\/ O criz\u0103 moral\u0103…\u201d; \u201eArminden\u201d: \u201e\u0218i dup\u0103 o alt\u0103 zi,\/ Post festum -\/ \u00cendem\u00e2n\u0103ri de cruci\/ Pe str\u0103zi \/ \u0218i \u00een \u00een tramvaie,\/ Spre necesarul randament\/ Din monotona Munc\u0103.\u201d; \u201eBel\u0219ug\u201d: \u201eM\u0103 duc tot acolo, \u00een marea cl\u0103dire,\/ E ora, de la care r\u0103m\u00e2n \u00eenchis -\/ O emo\u021bie… o amor\u021bire..\/ E toamn\u0103… mi-au dat de scris…\u201d (Bel\u0219ug). Un \u201ec\u00e2mp de lupt\u0103\u201d, cumva sinecurist, \u00een care poetul a intrat pasager \u0219i mai mult la insisten\u021bele Agathei Grigorescu Bacovia, profesoar\u0103 emerit\u0103, ce nu-i accepta \u201est\u00e2ng\u0103ciile\u201d sociale, izola\u021bionismul sau, mai \u0219tim noi?, \u201eparazitismul\u201d; \u0219i prin dumneaei ac\u021biona \u201ebra\u021bul social\u201d.
\nAcest prim ciclu al volumului s-ar putea numi, parafraz\u00e2nd un titlu celebru din secolul trecut, \u201eReportaj cu job-ul de g\u00e2t\u201d. Pavese, teoretician \u0219i practicant al sinuciderii, a observat c\u0103 \u201eLabore fatigare\u201d, iar un film neorealist, tot italian, f\u0103cea un pronostic optimist, dar cu alt\u0103 miz\u0103: \u201eClasa muncitoare merge \u00een paradis\u201d. Acum, nu numai.
\n\tCea de-a doua sec\u021biune a volumului, \u201eInstantanee\u201d, cuprinde o sum\u0103 de impresii de c\u0103l\u0103torie neconven\u021bionale, f\u0103r\u0103 popularizare de monumente \u0219i muzee puse \u00een valoare de propria sensibilitate sau glos\u00e2nd \u00een marginea ghidurilor \u0219i pliantelor. Acolo unde Esenin n-a ajuns (\u201eEu n-am v\u0103zut, persano, Bosforul niciodat\u0103\u201d), autoarea nu abordeaz\u0103 m\u0103re\u021bia Sfintei Sofii, ci, din condi\u021bia modest\u0103 de fotoreporter, prinde flash-uri, imagini de o delicat\u0103 gra\u021bie: M\u0103 ad\u00e2ncesc \u00een ora\u0219ul cosmopolit\/ La o mas\u0103 al\u0103turat\u0103 dou\u0103 turcoaice joac\u0103 table,\/ Una din ele poart\u0103\/ un corsaj de m\u0103tase gri.\/ Am\u00e2ndou\u0103 au m\u00e2ini delicate, de parc\u0103 ar tivi \u00eentruna\/ numai petale de trandafiri (Ut pictura poesis).
\n\tP\u00e2n\u0103 la un punct, erosul este un fel de vivere pericolossamente, un drog, precum \u00een aceast\u0103 depozi\u021bie de la Budapesta: Diminea\u021ba m\u0103 cuib\u0103resc \u00eentre bra\u021bele tale.\/ M\u0103 iube\u0219ti ca un mafiot bolivian eliberat din\/\/ \u00eenchisoare. Fiindc\u0103, totu\u0219i, Nu suntem doar saci de carne \u0219i limf\u0103, suntem lumin\u0103,\/ \u00eenv\u0103\u021b\u0103m despre r\u0103bdare, libido & fidelitate, urc\u00e2nd singuri\/ treptele de\u0219ertului mustind de delicii \u0219i scorpioni (Love exposure).
\n\tExist\u0103 o nostalgie celest\u0103, chiar sub acumulata crust\u0103 de scepticism: Cau\u021bi un ochi de lumin\u0103 \u00een mla\u0219tina\/ \u00een care te-ai cufundat deja (Vis salamantin).
\nLa Tel-Aviv, vede, cu totul accidental, cercet\u00e2nd vitrinele, \u201eSoarele galben\u201d de Chagall &\/ \u201eBufonul\u201d lui Picasso \u00eentr-o galerie cochet\u0103 (Cinematografie).
\nO alt\u0103 prim\u0103var\u0103, la Salonic, eviden\u021biaz\u0103 un cadru static \u00een care ciorile totemice de la statuia lui Aristotel\/ r\u0103m\u00e2n \u00eencremenite.
\nOra\u0219ul de unde se d\u0103dea \u201eora exact\u0103\u201d este mai degrab\u0103 depresiv: Am r\u0103t\u0103cit prin ploaie dou\u0103 ore dup\u0103 ce te-am condus la\/ aeroport. Am schimbat patru autobuze \u00een Bucure\u0219tiul\/ mocirlos. Frig, umezeal\u0103, singur\u0103tate (Back in Bucharest. Back in solitude). Nu mai este capitala exotic\u0103, special\u0103 din monografia lui Paul Morand, plin\u0103 de un anume pitoresc \u00een dorin\u021ba ei de a-\u0219i p\u0103stra cartea de vizit\u0103 de \u201emic Paris\u201d (\u00een 1934, observa: ,, se numea o frizerie\u201d). Dar difer\u0103 (prin \u00eenc\u0103lzirea global\u0103?) \u0219i de imaginea, de la 1889, prins\u0103 de Martha Bibescu, \u00een \u201eCatherine-Paris\u201d: \u201etermometrele ar\u0103tau 30 de R\u00e9aumur sub zero, bocalele farmaci\u0219tilor plesniser\u0103, iar pe str\u0103zi nu se vedea nici o tr\u0103sur\u0103 \u0219i nici o sanie, c\u0103ci vizitiii ru\u0219i tr\u0103seser\u0103 \u0219i ei la ad\u0103post. Surd\u0103, mut\u0103, lovit\u0103 de una din blestematele caracteristici ale climei sale claustrofobe, cetatea Bucure\u0219tilor era parc\u0103 \u0219i oarb\u0103. Cruste de ghea\u021b\u0103 \u00eembr\u0103cau ferestrele duble, pe care locuitorii le acoper\u0103 de dou\u0103 ori pe an: o dat\u0103 iarna, c\u00e2nd giurgiuvelele se c\u0103ptu\u0219esc cu h\u00e2rtie de jurnal \u0219i cu bure\u021bi gro\u0219i, o dat\u0103 vara, c\u00e2nd se \u00eenchid storurile \u0219i se trag persienele \u0219i draperiile negre, ca s\u0103 nu intre vipia amiezii, cel\u0103lalt du\u0219man de-afar\u0103.\u201d
\nTensiunea, o vast\u0103 solitudine trepidant\u0103, activist\u0103, f\u0103r\u0103 perspectiv\u0103, poate \u0219i din perspectiva megapropor\u021biilor loca\u021biei: Suntem regii nebuni ai lui Corneliu Baba, t\u00e2r\u00e2ndu-ne\/ nefericirea \u00een statistica zilelor nediferen\u021biate. (…) Ne tr\u0103im singur\u0103tatea la tura\u021bie maxim\u0103. (…) Vreau s\u0103 tr\u0103iesc \u00eentr-o cutie chinezeasc\u0103, nu \u00een camera asta,\/ nu \u00een ora\u0219ul \u0103sta (Loveless).
\nCartierul de reziden\u021b\u0103 este pus pe p\u00e2nza vremii cu tehnica numit\u0103 \u201e\u00een cu\u021bit\u201d: C\u00e2ini \u0219i \u021bigani \u0219i p\u0103s\u0103ri ciudate. C\u00e2ini \u0219i vijelie.\/ C\u00e2ini \u0219i corvus cornix \u00eentre p\u0103m\u00e2ntul bocn\u0103 \u0219i cerul \u00eennegrit.\/ Perhan, \u021biganul adolescent al lui Kusturika,\/ aleag\u0103 liber prin vis,\/ \u00een c\u0103utarea unui confrate din alte epoci… (Poem), ajung\u00e2nd, printr-un tunel al timpului, \u00eentr-o Valahie scopitoare, cea din filmul \u201eAferim\u201d. Textul deschiz\u0103tor al volumului (\u0218antier I), trimite, ca zmeul din basme, un buzdugan ce-i anun\u021b\u0103 venirea iminent\u0103, un avertisment sonor: Din Colentina aud forn\u0103itul mecanic al tramvaiului 21\/ rostogolindu-se peste mine. Poposind pu\u021bin la cinematec\u0103, ne amintim de o pelicul\u0103 de mare succes, \u201eVagabondul\u201d, gener\u00e2nd un folclor or\u0103\u0219enesc adaptat: \u201ePe \u0218oseaua Colentina\/ Trece Rita cu ma\u0219ina\/ Vagabon\u021bii, dup\u0103 ea,\/ Vrea s\u0103-i sparg\u0103 camera\u201d. \u00centre timp, \u201emisterele\u201d fostului nou cartier s-au ad\u00e2ncit, fiindc\u0103, \u00een prim\u0103var\u0103, dup\u0103 topirea ghe\u021bii, \u00een r\u00e2ul\/ Colentina organizeaz\u0103 o recuperatoare, sinistr\u0103 tombol\u0103: cuferele burdu\u0219ite cu chinezi sf\u00e2rteca\u021bi,\/ sirieni \u0219i \u021bigani r\u0103u-platnici; contrapunctic, pier \u0219i ultimele testimonii ale unei epoci mai demne: La televizor se transmite ceremonia funerar\u0103 a regelui (Biografie falsificat\u0103). Din r\u00e2ul Colentina, Ca un monstru acvatic,\/ un b\u0103tr\u00e2n iese din r\u00e2u, pe burt\u0103 \u0219i unde \u201emal\u201d \u0219i \u201emall\u201d stau \u00eentr-o postmodern\u0103 vecin\u0103tate.
\nExist\u0103, desigur, antecesori, autohtoni \u0219i de altunde, ai Irinei-Roxana Georgescu. O proiec\u021bie de senectute a carierei didactice apar\u021bine chilianului Nicanor Parra; \u00eentr-un autoportret din volumul \u201eViciile lumii moderne\u201d (tradus \u00een 1973, la \u201eDacia\u201d, de Darie Nov\u0103ceanu, viitor ambasador, dup\u0103 1989, \u00een America Latin\u0103), se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a astfel: \u201eB\u0103ie\u021bi, respecta\u021bi\/ Pardesiul acesta de c\u0103lug\u0103r cer\u0219etor\/ Sunt profesor la un liceu obscur,\/ Mi-am pierdut vocea pred\u00e2nd lec\u021bii\/ (…) \u0218i toate acestea, pentru ce?\/ Pentru a c\u00e2\u0219tiga o p\u00e2ine neiertat\u0103\/ Aspr\u0103 ca obrazul burghezului\/ Cu miros \u0219i cu gust de s\u00e2nge.\/ Pentru c\u0103 ne-am n\u0103scut oameni\/ \u0218i ni se preg\u0103te\u0219te o moarte de-animale.\/\/ Din cauza excesului de munc\u0103, uneori, \/ S\u0103 v\u0103d \u00een aer forme ciudate,\/ Curse nebune de cai,\/ R\u00e2sete, discu\u021bii criminale.\/ (…) T\u00e2n\u0103r, plin de frumoase idealuri,\/ Am visat s\u0103 topesc arama\/ S\u0103 \u0219lefuiesc fe\u021bele diamantului;\/ Acum stau \u00een fa\u021ba dumneavoastr\u0103,\/ \u00cen spatele acestei catedre incomode,\/ \u00cendobitocit de monotonia\/ celor cinci sute de ore ale s\u0103pt\u0103m\u00e2nii.\u201d Re\u021beta supravie\u021buirii ar putea fi: \u201eS\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 fim ferici\u021bi, v\u0103 sf\u0103tuiesc eu,\/ Ciupind din mizerabila coast\u0103 uman\u0103.\/ S\u0103 extragem din ea lichidul conservator,\/ Fiecare de acord cu \u00eenclina\u021biile lui personale.\u201d
\nAcum, adaug\u0103 poeta, s-au f\u0103cut ceva progrese: Noua form\u0103 de intimitate condamn\u0103 la\/ voyorism\/\/ dezabuzare\/\/ hedonism\/ mizerie colectiv\u0103 (Aplica\u021bie XXVII).
\nVasalitatea fa\u021b\u0103 de sistemul persecutor, reaua con\u0219tiin\u021b\u0103 comun\u0103 \u0219i consolatoare (\u201easta este situa\u021bia, se putea \u0219i mai r\u0103u\u201d) conduc la impresia c\u0103 exist\u0103 nu numai \u201eIeudul f\u0103r\u0103 ie\u0219ire\u201d (Ioan Es. Pop, ajuns, totu\u0219i, bucure\u0219tean), ci \u0219i un Hilariopolis f\u0103r\u0103 exit.
\nCondi\u021bia de captiv\u0103 a unei realit\u0103\u021bi pe care o detest\u0103, din o mul\u021bime motive, tehnic, repetitiv \u0219i face ca motorul unora dintre texte s\u0103 fie voin\u021ba de exorcizare (am spus\/ m\u0103rturisit \u0219i mi-am salvat inima), exhibi\u021bionist\u0103, \u00een felul ei, fiind orice confesiune public\u0103 (C\u00e2\u0219tig\u0103torul trebuie s\u0103 fie umil,\/ iar cel\u0103lalt s\u0103 \u00eenve\u021be s\u0103 piard\u0103 \u2013 Cinematografie); ar fi \u0219i o op\u021biune alternativ\u0103, cum \u00een poemul botezat de Magistrul din \u021aic\u0103u \u201eAlesul\u201d: \u201eVede\u021bi-l: acesta e cel care poart\u0103 \u00eensemnele,\/ acesta e cel cople\u0219it de noroc \u0219i de steme,\/ acesta e cel care tace.\/ Ferici\u021bi-l, preal\u0103uda\u021bi-l \u0219i\/ fie-v\u0103 mil\u0103 de el.\u201d Chestionat de Robert \u0218erban asupra literaturii milenariste, Gheorghe Grigurcu are \u00een vedere \u201eo intimitate paradoxal socializat\u0103, a str\u0103zii, a barului, a tehnicii inclusiv informa\u021bionale. Introspec\u021bii gr\u0103bite, sincopate, aglutinate cu o dispozi\u021bie conversa\u021bional\u0103, familiar\u0103, cu largi ferestre deschise spre un firesc al urbanit\u0103\u021bii acaparatoare. \u0218i nu f\u0103r\u0103, \u00een destule cazuri, dr\u0103g\u0103la\u0219e verbe porno.\u201d
\nPoezia Irinei-Roxana Georgescu, deloc stenic\u0103, are for\u021ba de a fi credibil\u0103.<\/p>\n


\nMihaela MALEA STROE<\/strong><\/p>\n

Din alt timp\u2026 <\/strong><\/p>\n

Clipita c\u0103rei biruin\u021be ne va \u00eenfr\u00e2nge iar \u0219i iar?
\nDin ce Golgot\u0103 izvor\u0103\u0219te, urc\u00e2nd spre v\u0103mi, r\u00e2ul Isar?
\nPe ce rever? Al c\u0103rei umbre? s\u0103 scriu povestea murmur\u00e2nd
\nDespre ispita ne-nser\u0103rii \u0219i calea primului cuv\u00e2nt.<\/p>\n

Prea multe \u00eentreb\u0103ri, p\u0103rinte, Horebul tainei mi l-au nins
\nPrea tare-am str\u00e2ns \u00een podul palmei pecetea rugului aprins.
\n\u0218i, f\u0103r\u0103 somn, \u00een crugul nop\u021bii, c\u00e2nd stau a\u0219a… cu g\u00e2ndul dus,
\nSe-aud coco\u0219i, a treia oar\u0103. Eu tac. M\u0103 lep\u0103d de Iisus.<\/p>\n

Port aur, smirn\u0103 \u0219i t\u0103m\u00e2ie \u00een buzunarul de la piept
\nDar nu mai \u0219tiu acum, p\u0103rinte, spre care iesle s\u0103 m\u0103-ndrept.
\nBat serafimi la por\u021bi uitate: cel mut, cel singur, cel amar…
\nM-am r\u0103t\u0103cit \u00een \u00eenviere ca-n visul pietrei de hotar.<\/p>\n

Ce candel\u0103 s-aprind, p\u0103rinte, spre zarea lumii-n asfin\u021bit,
\nS\u0103 lumineze p\u00e2n\u0103-n cuget Isarul cel neadormit?
\nC\u00e2nd sub mesteceni pl\u00e2nge luna \u0219i r\u00e2ul urc\u0103 spre izvor,
\nV\u0103d o fecioar\u0103-stea, pioas\u0103, \u00eengenunchind. O v\u0103d pe-Alcor.<\/p>\n

E ran\u0103 oda bucuriei pe care n-o pricepem \u00eenc\u0103?
\nBat clopote-n pustiul nop\u021bii… E-nalt\u0103 slava, ori ad\u00e2nc\u0103?
\nC\u00e2nd \u00eengerii se vor \u00eentoarce \u2013 t\u0103r\u00e2m de c\u00e2ntece promise,
\nVenirea cui va fi, p\u0103rinte, t\u0103cerea bra\u021belor deschise?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ionel POPA DESPRE \u00ceNGHE\u0162 sau REVOLU\u0162IA de la SURULE\u015eTI Sunt pu\u0163ine romanele\u2013ciclu \u00een literatura noastr\u0103. Un astfel de ciclu \u00eel<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13014"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13014"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13014\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13015,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13014\/revisions\/13015"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13014"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13014"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13014"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}