{"id":13006,"date":"2021-01-14T14:17:41","date_gmt":"2021-01-14T11:17:41","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13006"},"modified":"2021-01-14T14:17:41","modified_gmt":"2021-01-14T11:17:41","slug":"literadura-nr-7-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=13006","title":{"rendered":"Literadura nr. 7 (9)"},"content":{"rendered":"

Daniel LUCA<\/strong><\/p>\n

Case la cub<\/strong>
\n\"\"

\u00cen volumul Case aici case acolo (Editura
\nEikon, Bucure\u0219ti, 2017) Raul Bribete
\nconfer\u0103 caselor puterea a treia. Avem
\ncasele de aici, de pe p\u0103m\u00e2nt, casele de acolo,
\nde sub p\u0103m\u00e2nt, dar \u0219i casa-trup.
\nAutorul r\u0103m\u00e2ne adeptul poeziei de
\nlarg\u0103 respira\u021bie, dar viril\u0103, grav\u0103 \u0219i
\nsurprinz\u0103toare, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd s-ar p\u0103rea
\nc\u0103 nu e a\u0219a. Este meritul acestuia de a reu\u0219i
\natragerea cititorului \u00een v\u00e2ltoarea scrisului s\u0103u
\npentru c\u0103 un asemenea contact las\u0103 urme
\nad\u00e2nci \u0219i de durat\u0103.
\nDe\u0219i, uneori, mesajul \u00ee\u0219i pierde din
\nsubstan\u021b\u0103 prin faptul c\u0103 autorul nu se opre\u0219te
\nla timp ori folose\u0219te unele formule u\u0219or
\nbombastice (\u201ebizar\u0103 e \u00eenstelarea aceasta care
\nne alb\u0103stre\u0219te,\/ v\u00e2slind, larg prin noi, cu
\ngesturi mai ample dec\u00e2t\/ ale unui boxeur \u00eentr-o
\ndesc\u0103tu\u0219are de for\u021b\u0103\/ pe m\u0103rile de metilen
\n\u00eenghi\u021bit cu pumnii, pe care i-am ros,\/ ca pe
\nni\u0219te unghii mai mari\u201d).
\n\u00cen fapt, este o poezie de via\u021b\u0103 \u0219i de
\nmoarte, dar \u00een care \u0219i moartea este o via\u021b\u0103,
\ndoar c\u0103… altfel. Poezia reprezint\u0103 un liant
\n\u00eentre cele trei tipuri de case enun\u021bate anterior
\n(\u201epoezia ca lornion,\/ prin care vezi trec\u00e2nd
\nherghelii de \u00eentuneric catifelat\u201d). Un alt liant
\neste credin\u021ba, iar dang\u0103tul clopotului este
\n\u00eenso\u021bitor \u00een marea trecere (\u201eplou\u0103 cu p\u0103m\u00e2nt
\nnegru-verzui.\/ te gr\u0103be\u0219ti s\u0103 ajungi sub
\nclopot\u201d; \u201edeodat\u0103 storci fr\u00e2nghia, \/ din care se
\nprelinge\/ un lapte liliachiu\u201d). Un al treilea
\nliant const\u0103 \u00een t\u0103cere, \u00een lini\u0219te, mereu c\u0103utat\u0103
\n(\u201et\u0103cerea scrisului: \u201escriu \u00een t\u0103cere\/ cu litere
\nperfecte,\/ cu o perfec\u021biune asurzitoare\/ a
\nsentimentului\u201d; t\u0103cerea c\u0103r\u021bii, a cititului:
\n\u201elini\u0219tea, ca un sonor dat \u00eencet, \/se vars\u0103
\ndintre pagini de carte\u201d; t\u0103cerea cimitirului: \u201ee
\nat\u00e2t de lini\u0219te \u00eenc\u00e2t m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 nu sunt \/ o
\nsimpl\u0103 iluzie \u0219i tresar\u201d; t\u0103cerea ca un nectar al
\nsupravie\u021buirii \u0219i al inspira\u021biei poetice: \u201ebeau
\nlini\u0219te, \u00een loc de ap\u0103 sau vin\u201d), chiar \u0219i \u00een
\ntumultul ora\u0219ului, unde \u0219i lumina este cenu\u0219ie
\n(\u201e\u00cen creierele de piatr\u0103 ars\u0103 ale or\u0103\u0219enilor, \/
\nlumina gri care p\u0103trunde prin aceast\u0103
\nfereastr\u0103\/ e doar o simpl\u0103 lumin\u0103 a unei zile
\nmohor\u00e2te\u201d).
\nTotodat\u0103, t\u0103cerea une\u0219te oamenii cu
\ncasele, at\u00e2t la exterior, c\u00e2t \u0219i la interior
\n(\u201et\u0103cerea din cas\u0103 \u0219i din mine\/ formeaz\u0103 un
\nr\u00e2u imaterial\u201d), iar c\u00e2teodat\u0103 aceasta atrage
\ndup\u0103 sine \u0219i singur\u0103tatea (\u201euneori reu\u0219esc \/ s\u0103
\nm\u0103 ascund\/ chiar \u0219i de mine\u201d), apoi angoasa
\n(\u201e\u00een des\u0103v\u00e2r\u0219ita singur\u0103tate\/ angoasa coboar\u0103
\nsub forma unor stetoscoape aidoma\/
\ntentaculelor de caracati\u021be furioase\u201d).
\nDe altfel, totul este un joc de lumini \u0219i
\numbre, iar omul este prins \u00een mijloc, cu ori
\nf\u0103r\u0103 voie (\u201eeu respir ceremonial\/ ar\u0103t\u00e2nd cu
\ndegetul \u00eentunericul\/ \u00een care stele de
\ndimensiunile unor rodii\/ cad pe p\u0103m\u00e2ntul\/
\ncare nu \u0219i-a g\u0103sit \u00eenc\u0103\/ punctul de chilibru\u201d).
\nExist\u0103, pe de alt\u0103 parte, o leg\u0103tur\u0103 indisolubil\u0103
\n\u00eentre om \u0219i cas\u0103, de oricare latur\u0103 a timpului sar
\nafla \u2013 trecut, prezent ori viitor (\u201em\u0103 plimb
\nprintre morminte,\/ cu gra\u021bia p\u0103rintelui care nu
\ndore\u0219te\/ s\u0103-\u0219i trezeasc\u0103 noii-n\u0103scu\u021bi\u201d; \u201ecase
\naici case acolo\/ \u0219i-n ele tot fiin\u021be. altfel de
\nfiin\u021be\u201d; \u201eiube\u0219ti casele de aici \u0219i ele o simt\u201d).
\nMai mult, aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 dob\u00e2nde\u0219te \u0219i o
\ndimensiune cosmic\u0103 (\u201eAcelea\u0219i degete
\nsenten\u021bioase\/ indic\u00e2nd, furibund, cerul\u201d).
\nAstfel, casele de aici pot fi considerate fiin\u021be,
\nfiind pline de suflet, ce vin s\u0103 ocroteasc\u0103
\noamenii \u0219i sunt martorii t\u0103cu\u021bi ai aventurii
\nvie\u021bii pe p\u0103m\u00e2nt (\u201e\u00een case ne scriem poemele,
\n\/ \u00een case facem dragoste,\/ ne na\u0219tem, g\u0103tim,\/
\ntot \u00een ele\/ ne dizolv\u0103m\u201d).
\nCasele-trup sunt ad\u0103postul sinelui, cu tr\u0103irile
\nsale, dar \u0219i al persoanei iubite (\u201etu stai \u00eenchis\u0103
\n\u00een mine, ca o imagine nedevelopat\u0103, dintr-un
\nvechi aparat de fotografiat.\/ tu stai \u00eenchis\u0103-n
\nmine,\/ ca \u00eentr-o cas\u0103,\/ \u0219i nu vrei s\u0103 mai ie\u0219i\u201d;
\n\u201eU\u0219i se \u00eenchid \u00een tine reverber\u00e2nd zgomotos\u201d;
\n\u201evie\u021bile noastre au fost at\u00e2t de vechi, \/iar
\nistoriile lor ar putea \u00eenc\u0103pea \/ca o vedere \u00eentr-o
\ngaur\u0103 de cheie.\/\/ ce, oare, e dincolo?\u201d). Iar
\nalteori sinele este multiplu, cu tendin\u021be de
\n(re)\u00eentregire (\u201ec\u00e2nd vechile mele trupuri se
\nsuprapun perfect \/peste vechile mele amintiri
\ndespre ele,\/ sunt un \u00eentreg\u201d).
\nCasele de dincolo sunt o continuare fireasc\u0103 a
\ncelor de aici, o punte \u00eentre prezent \u0219i trecut,
\n\u00eentre omul viu \u0219i str\u0103mo\u0219ii s\u0103i. C\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd,
\ndup\u0103 moarte se p\u0103streaz\u0103 rangul din timpul
\nvie\u021bii (\u201eunii tot ca \u00een via\u021b\u0103, \u00een case mai mici,\/
\ntot cu vedere la strad\u0103\u201d; \u201e\u00een tine bat toate\/
\ninimile alor t\u0103i, pleca\u021bii\u201d; \u201efe\u021be arse \u00ee\u0219i v\u0103desc
\nrelieful nesigur,\/ ie\u0219ind din trecutul adus \u00een
\nprezent\u201d).
\nCasele sunt, la urma urmei, o surs\u0103 de
\ninspira\u021bie, un sf\u0103tuitor tainic al oamenilor, o
\n\u201epapes\u0103\u201d (\u201eAntenele min\u021bii tale func\u021bioneaz\u0103
\nperfect\/ chiar \u0219i atunci c\u00e2nd recep\u021bionezi\/
\nposturi str\u0103ine, \/\u00een limbi necunoscute nou\u0103,
\npapes\u0103\u201d).
\n\u00cens\u0103 exist\u0103 \u0219i o coresponden\u021b\u0103 \u00eentre lumea
\ncelor vii \u0219i lumea celor mor\u021bi (\u201ese-adun\u0103 viii
\n\u0219i cei pleca\u021bi, demult,\/ la o canast\u0103\u201d). Poetul
\n(\u0219i individul, \u00een general) tr\u0103ie\u0219te \u00een lumea sa
\nproprie, o lume vie, reprezentat\u0103 prin arborele
\ntuia, zis al vie\u021bii, \u0219i prin buruienile p\u0103r\u0103sirii,
\nale nim\u0103nui (\u201ea arbore de tuia, a buruian\u0103 \u0219i
\ntutun miroase lumea mea\/ \u00eentruchipare de
\nextaz \u0219i for\u021b\u0103\u201d). O lume al c\u0103rui sf\u00e2r\u0219it e
\ncunoscut \u0219i a\u0219teptat (\u201e\u0219i a\u0219tept\u0103m\/ a\u0219tept\u0103m \/
\na\u0219tept\u0103m\/\/ casele de acolo\u201d), cu sentimentul
\nevad\u0103rii din perisabilitate \u00een eternitate (\u201eaici,
\nm\u0103run\u021bi\u0219urile acestei lumi\/ tind s\u0103 ne
\nconfi\u0219te.\/\/ acolo, e un perpetuu sentiment,\/ o
\ntr\u0103ire integral\u0103 a sublimit\u0103\u021bii\u201d).
\nAltfel, o g\u0103selni\u021b\u0103 a autorului const\u0103 \u00een
\nfolosirea majusculei doar la \u00eenceputul fiec\u0103rui
\npoem, iar \u00een rest nici m\u0103car dup\u0103 punct. De
\nasemenea, mai semnal\u0103m motivul romantic al
\nalbastrului, al acelui ceva mereu dorit \u0219i
\nniciodat\u0103 g\u0103sit (somn albastru, vers albastru,
\npere\u021bi alba\u0219tri etc.).
\nVolumul de fa\u021b\u0103 degaj\u0103 triste\u021be, am\u0103r\u0103ciune,
\n\u00eens\u0103 dac\u0103 s-ar re\u021bine doar a\u0219teptarea marii
\ntreceri, ar fi gre\u0219it, \u00eentruc\u00e2t via\u021ba \u00een sine este
\nun miracol pres\u0103rat de taine. Omului \u00eei revine
\nsarcina de a le c\u0103uta, de a le descoperi, de a le
\ndeconspira ori de a le p\u0103stra sub t\u0103cere. Pentru
\nc\u0103 omul \u00eensu\u0219i nu este dec\u00e2t o tain\u0103.<\/p>\n


\nIon RO\u015eIORU<\/strong><\/p>\n

Dou\u0103 poete buzoiene de elit\u0103<\/strong>
\n\"\"

Cu o documentat\u0103 \u015fi entuziast\u0103 prefa\u0163\u0103 a
\nneobositului Marin Ifrim, apare la
\nEditura Grinta (Cluj-Napoca, 2017),
\ncartea Spovedania oaselor semnat\u0103 de
\nMihaela Roxana Boboc. Este cea de a \u015fasea
\ncarte de poeme ale autoarei, una dintre ele
\nfiind scris\u0103, ca \u015fi romanul T\u0103t\u0103ru\u015fca, \u00een
\ncolaborare cu scriitorul polivalent care este
\nTudor Cicu.
\nPoezia Mihaelei Roxana Boboc vine din
\nad\u00e2ncimile ancestrale ale stirpei poetei \u015fi se
\nconstituie, totodat\u0103, \u00een elogiu
\nevlavios adus \u00eenainta\u015felor sale
\nperindate pe acest p\u0103m\u00e2nt ca
\npurt\u0103toare ale tuturor durerilor \u015fi
\nbucuriilor lumii. Discursul s\u0103u
\npoetic este, prin urmare, un
\nnest\u0103vilit recviem pentru to\u0163i eroii
\nneamului, eroi ale c\u0103ror trupuri
\nanonime au fost adunate prin
\ncimitire militare pres\u0103rate pe acolo
\npe unde au avut loc lupte
\ns\u00e2ngeroase pentru p\u0103strarea \u015fi
\ndob\u00e2ndirea independen\u0163ei gliei
\nstr\u0103mo\u015fe\u015fti. Suferin\u0163a se sublimeaz\u0103
\n\u00een versuri de sute de carate, timpul
\npoetei devenind test de pio\u015fenie \u015fi de
\nrecuno\u015ftin\u0163\u0103.
\nPoeta reabiliteaz\u0103 sau \u00eennobileaz\u0103
\ntextualismul care a exacerbat cu prec\u0103dere
\nfiziologicul \u015fi scabrosul de\u015f\u0103n\u0163at. Sub pana
\nMihaelei Roxana Boboc, poezia devine o
\nsuprarealitate \u00een care cuv\u00e2ntul de ordine
\ntutelar\u0103 e \u00eens\u0103\u015fi poezia de \u00eenalt\u0103 factur\u0103 \u015fi
\nlaud\u0103 adus\u0103 inspira\u0163iei care o scoate din
\ncontingent, din existen\u0163a banal\u0103 de zi cu zi
\n(Cineva ascult\u0103 pl\u00e2nsetul, poem dedicat
\npoetului Lucian M\u0103n\u0103ilescu). \u00centre dragoste \u015fi
\npoezie poeta pune semnul egalit\u0103\u0163ii, ambele
\nap\u0103r\u00e2nd instantaneu \u015fi, de regul\u0103, atunci c\u00e2nd
\nte a\u015ftep\u0163i cel mai pu\u0163in. \u00centoarcerea la ele e cel
\nmai adesea imposibil\u0103, saltul calitativ
\nnemaiput\u00e2nd fi contestat \u00een niciun fel (Ziua
\ndin colivie). Dragostea, ca \u015fi elaborarea
\npoemului, e mereu una tensionat\u0103 (Vremea
\nm\u0103rturisirilor). Majoritatea pieselor din
\nvolumul aici \u00een discu\u0163ie pot fi abordate \u015fi
\nanalizate ca arte poetice, ca modalit\u0103\u0163i de
\nelaborare, chiar sub ochii cititorului, a
\npoemului care o fascineaz\u0103 \u015fi o
\ntransfigureaz\u0103. Cit\u0103m aproape la \u00eent\u00e2mplare:
\n\u201e…fac dragoste cu imaginea mea din oglind\u0103,
\ncu femeia aceasta imperfect\u0103\/ m\u00e2ng\u00e2i
\ncearc\u0103nele \u015fi nop\u0163ile din p\u0103rul ei le a\u015fez ca
\npiese de domino,\/ degetele tale pe chipul
\nobosit \u015fi buzele mi se deschid\/ s\u0103rut\u00e2nd cerul\/
\niarba, florile, lumina din jurul t\u0103u mi se desfac
\n\u00een poeme de dragoste\/ min\u0163i c\u0103 nu sim\u0163i – te
\nmint c\u0103 nu-mi e\u015fti \u015fi jocul acesta continu\u0103,\/
\nprimul ajunge la linia alb\u0103 unde e prea t\u00e2rziu
\ns\u0103 te las s\u0103 c\u00e2\u015ftigi,\/ cerul cade \u00een oglinda
\ns\u00e2ngerie a nop\u0163ii – eu r\u00e2d de
\numbrele \u00eembr\u0103\u0163i\u015fate pe h\u00e2rtie,\/ \u00een
\nseara aceasta se na\u015fte un poem, \u00eel
\nvom boteza dup\u0103 noi\/ deschide
\nochii negri ai singur\u0103t\u0103\u0163ii \u015fi nimic
\nnu va mai fi la fel\u201d (Nu pune
\nvirgule).
\n\u00cen ascensiunea sau \u00een
\naventura ei fiin\u0163ial\u0103, poeta atinge
\nsau escaladeaz\u0103 nichitast\u0103nescian
\nnepoemele, nelacrimile, nedorul
\n(Femeia \u00eenc\u0103 v\u00e2sle\u015fte). Ea ajunge
\nadesea acolo unde lucrurile \u015fi
\ntr\u0103irile se transform\u0103 automat \u015fi
\nmiraculos \u00een contrariile lor: \u201esunt femeia
\n\u00eendr\u0103gostit\u0103 de p\u0103catul ei care devine virtute\u201d
\n(Preeria ascuns\u0103 \u00een ochi).
\nCu \u015fi prin poezie, autoarea \u00ee\u015fi sondeaz\u0103
\nefervescent memoria \u015fi scoate la iveal\u0103 lucruri
\n\u015fi fiin\u0163e care i-au marcat devenirea, \u00eencep\u00e2nd
\ncu popasul \u00een lichidul amniotic \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een
\nclipa \u00een care se confeseaz\u0103, m\u0103rturisirea \u015fi
\ntr\u0103irea fiind la fel de puternice \u015fi una ca \u015fi
\ncealalt\u0103. Scrierea de poeme echivaleaz\u0103 cu
\nformularea \u00eentreb\u0103rilor existen\u0163iale capitale,
\nchiar dac\u0103 nu se ajunge \u015fi la r\u0103spunsurile
\nscontate: \u201eam cunoscut o fat\u0103 care scria
\npentru c\u0103 nu \u015ftia cum e dincolo -\/ ochea cu
\npra\u015ftia \u015fi trimitea poeme – \u00eentrebare\/ cerul se
\nscutura de mistere apoi se \u00eenchidea brusc,\/
\nfinalul se l\u0103sa a\u015fteptat iar eu o iubeam\/ pentru
\nnelini\u015ftea ei,\/ pentru semnele de \u00eenterbare
\n\u00eentoarse \u00een piept ca o\/ jaluzea;\/ eu pictam
\nnaturi vii \u015fi oameni vii sau invers,\/ pictam
\nochii ei c\u00e2nd nu \u015ftia s\u0103 iubeasc\u0103 -\/ nu po\u0163i s\u0103
\niube\u015fti am \u00eentrebat-o \u00een ziua x\/ iar ea a r\u00e2s\/ a
\nplecat \u00een ziua c\u00e2nd a \u00eenv\u0103\u0163at cum e cu poezia\/
\ncare pl\u00e2nge \u00een tine p\u00e2n\u0103 te sufoc\u0103,\/ abia apoi
\niese s\u00e2ngerie ca un prunc eliberat\/ din labiile
\ncerului;\/ altfel m\u0103 g\u00e2ndesc de c\u00e2nd i-am citit
\nversurile\/ din ce \u00een ce mai mult la moarte\/ ca
\nla un joc de c\u0103r\u0163i\/ \u00een copil\u0103rie a\u015fteptam cartea
\nsalvatoare pe aceea\u015fi linie cu\/ inima,\/ o s\u0103 ai
\ndoi copii – \u00eei vei numi dup\u0103 tine,\/ nu pl\u00e2nge,\/
\nc\u00e2nd m\u0103 \u00eembraci \u00een p\u00e2sla alb\u0103 de mireas\u0103,\/ voi
\np\u0103stra cel mai bun vers\/ pentru fata care nu
\n\u015ftia cum e dincolo.\u201d (Iar eu o iubeam).
\nDiscursul poetic al Mihaelei Roxana
\nBoboc e o perpetu\u0103 personificare a poeziei
\ncare l\u0103crimeaz\u0103, e \u00eentins\u0103 la uscat pe fr\u00e2nghia
\nde rufe, lumineaz\u0103 (Printre r\u00e2nduri,
\nDumnezeu), are ochi de sare, arde pe t\u0103ciunii
\nfuriei (Ora\u015ful doarme sub noi), peste
\ncre\u015ftetul ei z\u0103pada se a\u015fterne domol (Mama
\na\u015fterne bulg\u0103rele rostogolit din lun\u0103),
\nrespectiv: \u201es\u0103 m\u0103 ier\u0163i, mam\u0103,\/ poezia
\nseam\u0103n\u0103 cu tine\/ are trupul iernii \u015fi prea mult
\ndor \u00een rani\u0163\u0103\/ alearg\u0103 s\u0103lbatic prin lume\/ \u015fi
\nuneori se adap\u0103 din suflet ca dintr-o tipsie,\/ pe
\ncare ai a\u015fezat copil\u0103ria\/ pref\u0103cut\u0103 \u00een
\nchihlimbare\u201d (idem). Poeta viseaz\u0103 \u201epoeme
\ncare mu\u015fc\u0103 din z\u0103bala cerului \u015fi s\u00e2ngele lor\/
\nse preface \u00een vinul\/ unde poetul \u00ee\u015fi vinde
\negoismul \u00een bra\u0163ele muzei\u201d (Dresorul de
\niluzii). Poezia are gur\u0103 profetic\u0103 (Terapia
\niubirii prin \u00eenchipuite). Pentru poeta
\nnelini\u015ftit\u0103 poezia e un permanent refugiu,
\nfic\u0163iunea av\u00e2nd un incontestabil rol terapeutic,
\na\u015fa cum \u015fi visul are unul pentru realitatea
\nvulnerabil\u0103: \u201evinde tot ce i-a r\u0103mas copilului\/
\ncare a\u015fteapt\u0103 o or\u0103 doar pentru el;\/ seara o
\ng\u0103se\u015fte t\u0103cut\u0103\/ \u00een bra\u0163ele muzei,\/ unde visul se
\nplimb\u0103 dintr-un poem \u00eentr-altul\/ \u015fi m\u00e2ng\u00e2iat\u0103
\npe cre\u015ftet,\/ copil\u0103ria adoarme la s\u00e2n\u201d
\n(Liturghii de rou\u0103). Textul lumii r\u0103bufne\u015fte
\nbenefic \u015fi fertilizator \u00een discursul poetei: \u201eTe
\npogor\u00e2m de pe cruce ne\u015ftiind cum ai ajuns
\nacolo,\/ Te pironim iar \u00een cuvinte ori p\u0103lmuim
\nfruntea \u00eendoielilor\/ dar Tu, P\u0103rinte, e\u015fti \u015fi al
\nlor,\/ cei care dinamiteaz\u0103 copiii altora \u015fi pun
\nfiare inutile \u00eentre oameni\/ \u0163ipetele lor devin
\nrefrene ale unei genera\u0163ii de \u00eentreb\u0103ri\/ unde
\nfiul cerului e pus la col\u0163ul batjocurii -\/ \u015fi-au
\n\u00eemp\u0103r\u0163it hainele Tale \u015fi pentru biblia ta au
\naruncat sor\u0163i\/ primul care intr\u0103 \u00een celula Ta se
\nafl\u0103 gol de sine \u015fi lumea se \u00eenchide\/ \u00een sufletul
\nlui \u00eenainte s\u0103 te verse \u00een potir,\/ \u00eenainte s\u0103-\u0163i
\n\u00eempr\u0103\u015ftie trupul \u00een z\u0103rile cuvintelor,\/ s\u0103
\nvorbeasc\u0103 despre Cer acolo unde p\u0103m\u00e2ntul
\nurl\u0103 \u00een pl\u0103m\u00e2nii urii,\/ Iar Tu, P\u0103rinte bun, cu
\nbra\u0163e \u00eentinse chemi c\u0103prioara lui Labi\u015f,\/
\n\u00eenainte ca ochiul ei s\u0103 se de\u015ferte \u00een versuri \u015fi
\ndemonii nop\u0163ii\/ s\u0103 \u00eentoarc\u0103 p\u0103m\u00e2ntul blagian\/
\nscrisorile se \u00eempart cu lumin\u0103 \u015fi luna
\noglinde\u015fte chipul\/ b\u0103tr\u00e2nului dasc\u0103l\/ punem
\npunct \u015fi de la cap\u0103t \u00eempletim flori de mucegai
\n\u00een b\u0103taia ploii\/ poezia se scrie singur\u0103\/ din
\nm\u00e2na nev\u0103zut\u0103 a \u00eengerului picur\u0103 s\u00e2nge pe
\ncre\u015ftetul fricii\/ feti\u0163a de z\u0103pad\u0103 m\u0103 \u00eenso\u0163e\u015fte
\ndin capcana vulpilor\/ cozile lor ro\u015fii
\nbr\u0103zdeaz\u0103 cerul \u015fi diminea\u0163a se preface-n
\napus\u201d (Feti\u0163a de z\u0103pad\u0103).
\nDiscursul poetic al Mihaelei Roxana
\nBoboc e, \u00een concluzie, un perpetuu elogiu
\nadus creatorului ca mijlocitor de poezie \u00eentre
\ndivinitate \u015fi ins, poezia, at\u00e2t ca act elaborativ
\nc\u00e2t \u015fi lectural, av\u00e2nd un nedezmin\u0163it rol
\nterapeutic pentru toate angoasele \u015fi nelini\u015ftile
\nmetafizice ale lumii dintotdeauna: \u201elinia fin\u0103
\n\u00eentre Dumnezeu \u015fi om\/ se prelinge pe degetele
\npoetului \u015fi chipul lui se transform\u0103 \u00een cear\u0103\/
\naparenta nelini\u015fte e o rapsodie a sim\u0163urilor
\nunde cioc\u00e2rliile se transform\u0103 \u00een dor\/ ce doin\u0103
\ne poporul meu \u015fi c\u00e2ntec de jale din naiul
\nzamfirei\/ povestitorul t\u00e2lcuie\u015fte mor\u0163ii din
\nsuflet \u015fi nasturii m\u00e2necii se desfac\/ o arip\u0103 se
\n\u00eentinde \u00een zadar spre c\u0103ma\u015fa poeziei \u015fi r\u0103m\u00e2ne
\nstingher\u0103\/ ca o pas\u0103re uitat\u0103 pe limba de
\np\u0103m\u00e2nt a b\u0103tr\u00e2nilor\/ nimic nu se pierde din ce
\nn-a existat \u015fi aici, \u00een v\u00e2rful\/ cuvintelor,
\nosemintele lor pl\u00e2ng\/ a mir cu pre\u0163ul
\ns\u00e2ngelui,\/ a nemurire\u201d(Rapsodia sim\u0163urilor).<\/p>\n

***
\n\"\"

Dup\u0103 \u015fapte c\u0103r\u0163i de poezie, ap\u0103rute
\n\u00eentre 2011 \u015fi 2016, un roman de
\ndragoste \u015fi trei romane poli\u0163iste, Gina
\nZaharia semneaz\u0103 a opta carte de poeme,
\nPerseide (Editgraph, Buz\u0103u, 2017).
\n\u00cen primele 12 poeme ale c\u0103r\u0163ii, poeta se
\nadreseaz\u0103, fie confes\u00e2ndu-se, fie urm\u0103rind-o
\ncu g\u00e2ndul, unei prietene, Ana, care poate fi
\nconcomitent \u015fi alter-ego-ul mai curajos al
\nautoarei. Aceast\u0103 An\u0103, sintez\u0103 a tuturor
\nAnelor celebre din literatura rom\u00e2n\u0103 \u015fi
\nuniversal\u0103, \u00eentruchipeaz\u0103 curajul, \u00eenfrunt\u0103
\nriscul, se las\u0103 purtat\u0103 de absolut \u015fi \u00ee\u015fi asum\u0103
\nsacrificiul, \u00een timp ce naratoarea romanului
\nepistolar \u00een versuri e mai ra\u0163ional\u0103 \u015fi mai cu
\npicioarele pe p\u0103m\u00e2nt. Temerara i-a l\u0103sat \u00een
\ngrij\u0103 o gr\u0103din\u0103, \u201ecu dou\u0103 veri mai \u00eencolo, cu
\nun trandafir ce eman\u0103 miresme ce ajung p\u00e2n\u0103
\nla st\u0103p\u00e2na stabilit\u0103, \u00eentru tatonarea norocului,
\ndincolo de ocean, \u00eentr-o \u0163ar\u0103 care n-o vede,
\nprecum \u015fi f\u00e2nt\u00e2na \u015fi dragostea (Ana (I).
\nOarb\u0103).
\nSunt puse fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, contrastiv, dou\u0103
\nlumi distincte: a naratoarei, cu realit\u0103\u0163ile ei
\nmonotone \u015fi precump\u0103nitor banale (secet\u0103,
\ntoamn\u0103, dor) \u015fi a celei plecate \u015fi
\ncantonate \u00eentr-un vis care e al
\ntuturor posibilit\u0103\u0163ilor. De o parte
\niubirea \u015fi setea de absolut, de alt\u0103
\nparte nostalgia \u015fi triste\u0163ea generat\u0103
\nde ne\u00eempliniri \u015fi a\u015ftept\u0103ri (Ana
\n(III). Cafea \u00een doi). Ana e
\nurm\u0103rit\u0103 cu g\u00e2ndul de prietena sa
\n\u00eentristat\u0103 c\u0103 evadata n-a dat, acolo
\nunde se afl\u0103 curs integral fericirii
\ncare a trecut pe l\u00e2ng\u0103 ea aidoma
\nunui tren ce nu va mai reveni
\nniciodat\u0103: \u201eNu, Ana, de\u015fertul nu
\nva rodi nicic\u00e2nd s\u0103 ai mas\u0103
\nbogat\u0103,\/ mersul pe jos \u00eenseamn\u0103 cunoa\u015ftere,\/
\nmersul intens \u00eenseamn\u0103 dep\u0103rtarea de tine,\/
\noare vei \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 zboare toate p\u0103s\u0103rile tale de
\nnisip?\/ Le-ai dat via\u0163\u0103, acum arunc\u0103-le pe cer\/
\n\u015fi vezi dac\u0103 \u015ftiu\/ s\u0103 respire albastru\u201d (Ana
\n(IV). P\u0103s\u0103ri de nisip). Naratoarea se erijeaz\u0103,
\ndeci, \u00eentr-o ipostaz\u0103 moralizatoare, fa\u0163\u0103 de
\ncapricioasa ei prieten\u0103 risipitoare. Discursul
\ncvasiepistolar e unul despre visuri \u015fi
\nspulberarea lor, despre am\u0103r\u0103ciunea scr\u00e2\u015fnit\u0103
\nde cel care e\u015fueaz\u0103: \u201etoate promisiunile tale sau
\nzdrobit \u015fi au luat-o la vale\u201d (Ana (V). Fire
\nde pelin). Procesul clon\u0103rii e departe de a fi
\nfost unul punctual: o alt\u0103 femeie \u00eei uzurpeaz\u0103
\nidentitatea naratoarei pe aceast\u0103 ax\u0103 a
\ndedubl\u0103rii: \u201eAm uitat s\u0103-\u0163i spun, Ana, o
\nfemeie \u00eemi imit\u0103 mi\u015fc\u0103rile,\/ se \u00eendr\u0103goste\u015fte
\nde tot ce mi-e drag\/ \u015fi pare c\u0103 \u015ftie tabieturile
\nnoastre. Evit\u0103 s\u0103 m\u0103 priveasc\u0103 \u00een ochi,\/ dar \u00eei
\nsimt umbra cum se leag\u0103 de mine\u201d (Ana (VI).
\nComori). \u00cent\u00e2lnim \u015fi o imagine a satului
\nrom\u00e2nesc pustiit \u00een ani din urm\u0103, cu frumoasele
\nlui tradi\u0163ii rarefiate, dorul dup\u0103 vremurile
\napuse activ\u00e2ndu-se ne\u00eencetat: \u201eCur\u00e2nd vei
\najunge \u00een satul t\u0103u. E \u00eenconjurat de furnici,\/ au
\numplut urmele carelor \u00een care truda nu urc\u0103
\nniciodat\u0103.\/ Mai \u015ftii, Ana, \u015ftergarul bunicii?\/
\nEra mereu plin cu duminici \u015fi fluturi.\/ Dar
\nbra\u0163ele mamei le sim\u0163i?\/ O lacrim\u0103 de dor
\numple p\u00e2r\u00e2ul din fa\u0163a casei.\/ Niciun strig\u0103t nu
\n\u00eencape \u00een v\u0103zduh. Niciun strig\u0103t,\/ toate m\u0103
\nstr\u00e2ng precum bocancii osta\u015filor cu r\u0103ni \u00een
\npiept.\/ Toamna \u00eemi trimite un c\u00e2ntec. E timpul
\ns\u0103 scriu despre tine\u201d (Ana (IX). E timpul s\u0103
\nscriu despre tine).
\nPloile de stele, adic\u0103 perseidele,
\n\u00eendeamn\u0103 la reverie \u015fi umplu
\nsufletul de triste\u0163i indicibile.
\nC\u0103derile lor solitare trimit la ideea
\nde moarte, dar \u015fi de decor feeric:
\n\u201e\u00een cur\u00e2nd perseidele vor sparge\/
\n\u00eentunericul\/ c\u00e2teva vor poposi \u00een
\ncalendarul t\u0103u.\/ S\u0103 fii acas\u0103, vor
\nveni pe u\u015fa dinspre soare,\/ \u0163i-au
\npromis c\u0103 vor intra \u00een camera unde
\nscrii poeme de dragoste.\/ Astfel se
\nsfin\u0163esc t\u0103cerile\u201d (Ana (X).
\nPerseide).
\nPoeta se proiecteaz\u0103
\nautoportretistic \u00een oglinda celui
\ndrag: \u201eTrebuie s\u0103 te odihne\u015fti, iubito, ca s\u0103
\nm\u0103 afli,\/ mi-ai spus,\/ nu ai dormit de peste un
\ndeceniu,\/ mereu ai avut c\u00e2te ceva de f\u0103cut prin
\nsufletul meu…\/ Mi-era frig \u015fi ai aprins un foc
\nimperial,\/ mi-era cald \u015fi ai adus Niagara peste
\nv\u0103paie,\/ cu tine am v\u0103zut primele albine
\n\u00eenecate \u00een miere,\/ ai f\u0103cut bungee jumping s\u0103
\nle salvezi,\/ te priveam de pe creste, erai at\u00e2t
\nde mic\u0103 \u015fi de curajoas\u0103!\/ \u00cen c\u0103dere, s-a ag\u0103\u0163at
\nde tine o floare-de-col\u0163!\u201d (numai tu).
\nAutoarea \u00ee\u015fi imagineaz\u0103 \u00eentoarceri ale
\ncuplului la natura edenic\u0103 atott\u0103m\u0103duitoare \u015fi
\n\u00eentru totul reconfortant\u0103 \u015fi face, cu acest prilej
\nutopic, elogiul simplit\u0103\u0163ii generatoare de
\nfericire adev\u0103rat\u0103 (ni s-a mai spus). Ea nu
\nobose\u015fte s\u0103 eviden\u0163ieze magia dragostei
\ntainice \u015fi irepetabile \u015fi care d\u0103 coeren\u0163\u0103
\nuniversului pe care-l \u00eencarc\u0103 cu s\u0103rb\u0103tori f\u0103r\u0103
\nsf\u00e2r\u015fit (magicianul). Sufletele \u00eendr\u0103gosti\u0163ilor
\nse contopesc paroxistic \u015fi se separ\u0103 doar spre
\na-\u015fi lua noi elanuri ale reg\u0103sirii mistuitoare (\u015fi
\ntu). Statornicia \u00een dragoste e o valoare mereu
\nla loc de cinste \u00een inima poetei care se simte
\nastfel ocrotit\u0103 confortabil \u00een propriul destin:
\n\u201edrumul meu trece prin fa\u0163a casei tale\/ e
\nmereu pres\u0103rat cu crini\/ \u015fi are un singur sens\/
\npe acolo s-au plimbat st\u0103ri imperiale\/ poate de
\naceea este mereu neted \u015fi\/ miroase a lini\u015fte\u201d
\n(drum). \u00cen preajma celui ales e oric\u00e2nd gata
\ns\u0103-i strige, faustic, clipei s\u0103 se \u00eenve\u015fniceasc\u0103
\n(mi-e bine).
\nFrumuse\u0163ea de o intensitate pasional\u0103 a
\nversurilor acestei poete puternice \u015fi dezinvolte
\nte poart\u0103 cu g\u00e2ndul la C\u00e2ntarea c\u00e2nt\u0103rilor \u015fi
\nfoarte greu \u00ee\u0163i \u00eenfr\u00e2ngi pornirea de a tot cita,
\ncu \u00eenc\u00e2ntare, din ele: \u201e\u0162i-am g\u0103sit c\u0103ma\u015fa
\nars\u0103 de dor,\/ au trecut peste ea zile str\u0103ine,
\navea pecetea soarelui \u00een dreptul inimii,\/ m-am
\ngr\u0103bit s\u0103 aprind felinarele,\/ felinarul care ne-a
\nvegheat dragostea p\u00e2n\u0103 dincolo de nori \u015fi
\n\u00eenapoi,\/cu flac\u0103ra mirosind a moarte \u015fi a
\nizb\u00e2nd\u0103.\/\/ A\u015fadar, vino s\u0103 juc\u0103m \u015fah pe trupul
\nserii,\/ iasomia \u0163ine de somn. Lupii s-au culcat
\ncu urletul pe note.\/ Recunosc, n-am \u015ftiut
\nniciodat\u0103 s\u0103 c\u00e2nt la vioar\u0103,\/ dar am purtat-o pe
\num\u0103r\/ cu triumful unei reprezenta\u0163ii de
\nsucces\u201d (leacul p\u0103m\u00e2ntului). Sau: \u201eM\u0103
\n\u00eembrac \u00een \u015foaptele tale unde s-au ag\u0103\u0163at de
\npere\u0163ii inimii\/ altele au r\u0103mas \u00eentr-un aisberg,\/
\nmereu m-am \u00eentrebat\/ cum s\u0103-mi ascund la
\ns\u00e2n aurul t\u0103u brut\/ \u00een care o pas\u0103re \u00ee\u015fi
\np\u0103streaz\u0103 c\u00e2ntecul\/ mai presus\/ dec\u00e2t toate
\nbog\u0103\u0163iile lumii\u201d (cayman).
\nIubirea e proiectat\u0103 la scar\u0103 cosmic\u0103, mereu \u015fi
\nmereu \u00eentr-un aspirat punct de \u00eent\u00e2lnire \u015fi de
\nechilibru al contrariilor cardinale: aer\/p\u0103m\u00e2nt;
\nad\u00e2nc\/\u00eenalt, aproape\/departe, secund\u0103\/ve\u015fnicie,
\nrug \u00eencins\/ frig polar, lumin\u0103\/tenebre,
\nalb\/negru, c\u00e2ntec\/t\u0103cere, secet\u0103\/ploaie, stare
\npe loc\/galop, ger siberian\/jungl\u0103 homeric\u0103 etc.
\nExist\u0103 \u00een aceste poeme un motiv al tabloului,
\nal fotografiei, al picturii odihnitoare, unde
\nfor\u0163ele corozive ale timpului sunt anihilate \u015fi
\nunde \u00eendr\u0103gosti\u0163ii nu mai \u00eemb\u0103tr\u00e2nesc
\nniciodat\u0103 (poemul cu ochi negri, la cin\u0103,
\netc.). \u00cendr\u0103gosti\u0163ii trebuie s\u0103-i dea fiec\u0103rei zile
\nceea ce este al ei, m\u0103car at\u00e2t c\u00e2t ace\u015ftia s\u0103 nu
\nsimt\u0103 \u00een chip dureros presiunea timpului
\n(c\u0103ma\u015fa de luni). Iubirea se cere ne\u00eencetat
\nreinventat\u0103 \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t combustia ei s\u0103 nu
\nse diminueze nicio clipit\u0103 \u015fi nicio intemperie
\ns\u0103 n-o doboare: \u201em\u00e2ine diminea\u0163\u0103 te voi trezi
\ns\u0103 bem o cafea la nisip\/ cu soarele pe um\u0103r\/
\nvom \u00eenv\u0103\u0163a marea s\u0103 c\u00e2nte\/ s\u0103 pl\u00e2ng\u0103\/ s\u0103 r\u00e2d\u0103\/
\ns\u0103 danseze\/ s\u0103 cear\u0103\/ \u015ftiu \u00een ad\u00e2ncuri un pian
\n\u015fi trandafiri acvatici\/ legenda spune c\u0103 sunt
\niubiri \u00eenecate de dor\/ s\u0103 le dezleg\u0103m lan\u0163urile\/\/
\npeste c\u00e2teva zile va fi potop\/ vom \u00eenota prin
\nap\u0103 vie unul \u00een pieptul celuilalt\/ vom \u00eembr\u0103ca
\nfulgere \u00een c\u0103m\u0103\u015fi noi le vom hr\u0103ni cu silabe\/
\ns\u0103lbatice\/ iar noaptea asta\/ noaptea asta se va
\nfuri\u015fa dup\u0103 ora\u015ful\/ ars de lumin\u0103\u201d (las\u0103
\nnoaptea asta). \u00centreaga fire ia parte \u015fi se las\u0103
\nantrenat\u0103 \u00een ritualul iubirii: \u0163igara de dor
\ndevine comet\u0103; ultimul copac \u00een\u0163elept urc\u0103
\ndealul, marea poate fi \u00eembr\u00e2ncit\u0103 sub aripa
\nunui vultur, izvorul vinovat de nelini\u015fti e
\ndezbr\u0103cat de tor\u0163e, bulevardele aga\u0163\u0103 felinare
\n\u00een copaci, un vulcan se plimb\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt,
\nsatele \u00ee\u015fi plimb\u0103 cojoacele \u00een ierni desprinse
\ndin tablouri etc.
\nPerseide este, de departe, cea mai bun\u0103
\ncarte de poeme din cele scrise p\u00e2n\u0103 la aceasta
\ndat\u0103 de Gina Zaharia, poet\u0103 demn\u0103 de toat\u0103
\nconsidera\u0163ia pentru av\u00e2ntul ei metaforic, ca \u015fi
\npentru frazarea poetic\u0103 amintind-o, pe alocuri,
\npe cea a altei buzoience inconfundabile:
\nViorica R\u0103du\u0163\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Daniel LUCA Case la cub \u00cen volumul Case aici case acolo (Editura Eikon, Bucure\u0219ti, 2017) Raul Bribete confer\u0103 caselor puterea<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":12867,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13006"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13006"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13006\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13012,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13006\/revisions\/13012"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12867"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13006"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13006"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13006"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}