{"id":12988,"date":"2021-01-12T16:10:44","date_gmt":"2021-01-12T13:10:44","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12988"},"modified":"2021-01-12T16:10:44","modified_gmt":"2021-01-12T13:10:44","slug":"spatii-culturale-nr-64-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12988","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 64 (9)"},"content":{"rendered":"

Nina Elena PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

P\u0103\u0219ti\u021ba alb\u0103<\/strong><\/p>\n

\tIntram \u00een ora\u0219ul regilor odat\u0103 cu ploaia toren\u021bial\u0103 ai c\u0103rei ochi \u00eentuneca\u021bi de vr\u0103jitoare amenin\u021bau s\u0103 ne \u00eenghit\u0103. Era pu\u021bin dup\u0103 ora pr\u00e2nzului. Nu speram ca \u00een ziua aceea s\u0103 ie\u0219im din camera de hotel. Cu toate acestea, nu eram tri\u0219ti. Fereastra XXL, \u00eendreptat\u0103 spre v\u00e2rful muntelui, oferea un peisaj \u00eenc\u00e2nt\u0103tor. P\u0103durea eclectic\u0103 se vedea \u00een toat\u0103 splendoarea ei, iar cl\u0103direa ce ad\u0103postea telecabina promitea s\u0103 ne fac\u0103 \u0219ederea c\u00e2t mai agreabil\u0103. \u0218tiam de mult\u0103 vreme, de c\u00e2nd vizitasem prima oar\u0103 aceast\u0103 sta\u021biune montan\u0103, c\u0103 aici, prim\u0103vara, vara \u0219i toamna, aproape \u00een fiecare zi, ploaia se juca de-a v-a\u021bi ascunselea cu soarele. Nu ne-am mirat prea mult c\u00e2nd, \u00een amurg, cortina norilor s-a ridicat \u0219i ne-a f\u0103cut p\u0103rta\u0219i la spectacolul citadin. Afar\u0103 era pl\u0103cut. De\u0219i plouase, aerul nu era rece. Atmosfera reconfortant\u0103 te \u00eembia la plimbare. Ne-am propus s\u0103 mergem doar p\u00e2n\u0103 la m\u0103n\u0103stire. Am urcat drumul \u00een plan \u00eenclinat \u0219i, de\u0219i era t\u00e2rziu, dar nu eram obosi\u021bi, ne-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 dep\u0103\u0219im \u021binta ini\u021bial\u0103 \u0219i s\u0103 ajungem c\u00e2t mai aproape de castel. Aleea domoal\u0103, ce ne conducea spre palatul \u00een care tr\u0103iser\u0103 capetele \u00eencoronate, era aproape pustie. C\u00e2\u021biva v\u00e2nz\u0103tori de suveniruri \u00ee\u0219i str\u00e2ngeau marfa. Pu\u021binii turi\u0219ti, care se \u00eencumetaser\u0103 s\u0103 ajung\u0103 p\u00e2n\u0103 la por\u021bi, f\u0103ceau cale \u00eentoars\u0103. Noi eram singurii care urcam. De-o parte \u0219i de alta, drumul pietruit era str\u0103juit de arbori maiesto\u0219i, \u00eencin\u0219i cu ieder\u0103 la br\u00e2u, drep\u021bi \u0219i calmi ca apostolii chema\u021bi s\u0103 propov\u0103duiasc\u0103 Evanghelia. Solul era \u00eenve\u0219m\u00e2ntat \u00eentr-o mantie verde. Dintre frunzele lucioase, sculptate \u00een relief, \u00ee\u0219i ridicau capetele, ca felinarele aflate mai peste tot \u00een ora\u0219, ni\u0219te flori albe. \u201dS\u0103 fie ghiocei?\u201d m-am \u00eentrebat \u00een timp ce m\u0103 apropiam de \u0219an\u021bul care desp\u0103r\u021bea aleea de lumini\u0219ul str\u0103juit de molizi. \u201dEste Lacrima domnului sau Crinul pa\u0219telui!\u201d, am exclamat, amintindu-mi c\u0103 s\u0103rb\u0103toarea \u00cenvierii trecuse de numai dou\u0103 zile. \u201eSunt florile pe care le culegeam din p\u0103dure \u00een vinerea pa\u0219telui \u0219i le duceam la biseric\u0103\u201d, i-am spus \u00eenso\u021bitorului meu care m\u0103 privea \u00eentreb\u0103tor. \u201eTradi\u021bia spune c\u0103 p\u0103\u0219ti\u021bele albe au pl\u00e2ns \u00eempreun\u0103 cu femeile mironosi\u021be pe dealul Crucii \u0219i c\u0103 au p\u0103zit piatra de la morm\u00e2ntul M\u00e2ntuitorului. Au o via\u021b\u0103 scurt\u0103 ca \u0219i cel c\u0103ruia \u00eei sunt \u00eenchinate. \u00cenfloresc \u00een postul pa\u0219telui \u0219i apoi se ofilesc, la scurt timp, dup\u0103 marea s\u0103rb\u0103toare. Nu le-am mai v\u0103zut de mult, de pe vremea copil\u0103riei c\u00e2nd adunam florile rege\u0219ti \u0219i mergeam cu ele \u00een casa Domnului. Le a\u0219ezam pe masa acoperit\u0103 cu Sf\u00e2ntul Epitaf \u0219i apoi treceam de trei ori pe sub ea. Chiar \u00eemi era dor s\u0103-mi amintesc de copil\u0103rie!\u201d. <\/p>\n

***
\n \tEra ultima zi de vineri din aprilie. Nu era orice vineri, ci Vinerea Mare. Anul acela s\u0103rb\u0103torile pascale aveau loc la sf\u00e2r\u0219itul lui Prier. Pentru copii, era un prilej de bucurie. Nimeni nu le spunea pe atunci c\u0103 este o zi de doliu, ziua patimilor lui Iisus, \u00een care m\u00e2ntuitorul a fost r\u0103stignit pe cruce pentru a salva oamenii. \u0218tiau din familie c\u0103 trebuie s\u0103 mearg\u0103 la biseric\u0103 \u00een m\u00e2ini cu buche\u021bele de flori, ca \u00een prima zi de \u0219coal\u0103, sau ca \u00een ultima c\u00e2nd se f\u0103cea premierea celor merituo\u0219i.
\n\t\u00centreg satul zumz\u0103ia ca un stup de albine. Femeile dereticau de zor: scuturau a\u0219ternuturi, m\u0103turau cur\u021bile, v\u0103ruiau pomii \u0219i grajdurile. B\u0103rba\u021bii plecau sau veneau de la serviciu. Cei mai mul\u021bi lucrau la mina din apropiere \u0219i, \u00een r\u0103stimpul dintre dou\u0103 \u0219uturi, se ocupau de gr\u0103din\u0103 sau de animale. Copiii erau \u00een vacan\u021b\u0103. Preg\u0103tirile pentru urm\u0103toarele zile erau pe sf\u00e2r\u0219ite. Hainele noi, rochi\u021bele, s\u0103nd\u0103lu\u021bele, pantofii, c\u0103m\u0103\u0219ile \u0219i pantalonii a\u0219teptau cumin\u021bi \u00een camera bun\u0103 momentul potrivit s\u0103 fie \u00eembr\u0103cate.
\n\tIna \u0219i ceilal\u021bi copii din c\u0103tun, at\u00e2t cei mari, c\u00e2t \u0219i cei mici, se aflau \u00een poian\u0103. A\u0219teptau s\u0103 se fac\u0103 timpul potrivit pentru a porni spre p\u0103durea ce le \u00eenconjura casele ca o e\u0219arf\u0103. Cuno\u0219teau locul \u00een care trebuiau s\u0103 ajung\u0103. I se spunea Valea Badii. Acolo, pe solul umed \u0219i bogat, cre\u0219tea din abunden\u021b\u0103 p\u0103\u0219ti\u021ba alb\u0103, c\u0103reia i se mai spunea \u0219i lacrima domnului. Ginga\u0219\u0103 \u0219i delicat\u0103, dar rezistent\u0103 la capriciile prim\u0103verii. era printre primele flori de prim\u0103var\u0103 care \u00eempodobeau p\u0103m\u00e2ntul. Nu le sem\u0103na \u0219i nu le \u00eengrijea nimeni, dar r\u0103s\u0103reau \u00een fiecare post al pa\u0219telui \u0219i apoi disp\u0103reau, ca \u0219i c\u00e2nd nici n-ar fi fost dup\u0103 s\u0103rb\u0103toarea luminii.
\n\tSoarele, sfios diminea\u021ba, dar din ce \u00een ce mai \u00eendr\u0103zne\u021b pe m\u0103sur\u0103 ce se apropia amiaza, \u00ee\u0219i trimitea razele cu d\u0103rnicie spre drumul ce pornea printre livezile cu merii \u00eempodobi\u021bi de nunt\u0103 \u0219i se pierdea printre stejarii b\u0103tr\u00e2ni cu scoar\u021ba aspr\u0103 cu ramurile \u00eenc\u0103 \u00eendoliate. Apoi luneca printre fagii \u00eenal\u021bi \u0219i drep\u021bi ca lum\u00e2n\u0103rile unui policandru. \u201eFrunzele fagilor sunt primele care \u00eenverzesc. Cu ele se vor orna por\u021bile \u0219i st\u00e2lpii caselor \u00een ajunul s\u0103rb\u0103torii de Sf\u00e2ntul Gheorghe\u201d, le-a reamintit fata tovar\u0103\u0219ilor s\u0103i privind spre ramurile \u00eenc\u0103rcate cu bumbi dolofani gata s\u0103 se deschid\u0103. Bunica \u00eei povestise c\u0103 \u00een anul acela slujba sf\u00e2ntului ucig\u0103tor de balauri se va \u021bine a doua zi de Pa\u0219te.
\n\tIna urca vesel\u0103 \u00een mijlocul grupului. Cuno\u0219tea drumul. Sem\u0103na mai mult cu o potec\u0103, un \u0219an\u021b s\u0103pat de ape ce desp\u0103r\u021bea dou\u0103 maluri. C\u00e2nd ploua, devenea aproape impracticabil. \u00cel str\u0103b\u0103tea a suta sau poate a mia oar\u0103. Ca s\u0103-i fie mai u\u0219or, asculta \u0219i povestea la r\u00e2ndul s\u0103u diverse lucruri legate de \u0219coal\u0103 sau de via\u021ba de zi cu zi. Acum vorbeau despre h\u0103inu\u021bele noi pe care fiecare ardea de ner\u0103bdare s\u0103 le \u00eembrace. \u201eAnul acesta se poart\u0103 pantofii de lac. Pantofii mei sunt negri, au baret\u0103 \u0219i o fundi\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103, iar rochi\u021ba este bleu \u0219i se asorteaz\u0103 cu pulov\u0103rul cel nou\u201d.
\n\tDup\u0103 urcu\u0219, a urmat cobor\u00e2\u0219ul. La vale se mergea mult mai u\u0219or. Aerul curat te \u00eenviora dintr-o dat\u0103. Te f\u0103cea s\u0103 ui\u021bi oboseala. Din loc \u00een loc, floarea regeasc\u0103 \u00ee\u0219i ar\u0103ta clopo\u021belul alb cu inser\u021bii vine\u021bii. C\u00e2nd o z\u0103reau, copiii f\u0103ceau o plec\u0103ciune \u00een fa\u021ba ei, o rupeau cu cele trei degete de la m\u00e2na dreapt\u0103 cu care se \u00eenchinau \u0219i o a\u0219ezau \u00een m\u00e2na din partea inimii unde trebuia s\u0103 se formeze buchetul. Pentru un buchet viguros era nevoie de multe metanii \u0219i \u00eenchin\u0103ciuni a\u0219a cum se c\u0103dea \u00een ziua patimilor lui Iisus. \u201eUite alta, striga vesel\u0103 Ina. Sunt o gr\u0103mad\u0103! Aici p\u0103m\u00e2ntul pare nins. Privi\u021bi! Pare o c\u0103ma\u0219\u0103 uria\u0219\u0103 imaculat\u0103. La poale, cu viorele albastre, iar la m\u00e2neci cu petale de p\u0103\u0219ti\u021b\u0103 galben\u0103. Parc\u0103 ar fi ia pe care bunica o \u00eembrac\u0103 \u00een ziua de \u00eenviere\u201d. Ina \u00eengenunchea pioas\u0103 \u00een fa\u021ba florii, care \u00een ziua aceea era regin\u0103, o rupea cu grij\u0103 s\u0103 nu-i scuture petalele \u0219i o a\u0219eza l\u00e2ng\u0103 celelalte surori \u00eenl\u0103crimate. \u201eFlorile mele au \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng\u0103!\u201d rostea mirat\u0103 privind lacrimile ce-i udau m\u00e2na. Ceilal\u021bi copii n-o mai auzeau. Se dep\u0103rtau alerg\u00e2nd \u00een c\u0103utarea florii lui Hristos. Ina \u021binea florile aproape de ochi \u0219i de buze. \u00cei era mil\u0103 de bocetul lor. Parc\u0103 \u00eeng\u00e2nau \u00een cor \u201eHristos a \u00eenviat\u201d. O clip\u0103 de neaten\u021bie, un pas gre\u0219it pe solul umed \u0219i fata a alunecat l\u00e2ng\u0103 tulpina unui fag. Totul \u00een jur era gri. Un uria\u0219 cu t\u0103lpile pe p\u0103m\u00e2nt \u0219i capul printre nori, cu ochi mari p\u0103trunz\u0103tori \u0219i plete p\u00e2n\u0103 la umeri, \u00eembr\u0103ca c\u0103ma\u0219a alb\u0103 \u0219i \u00eei f\u0103cea semn s\u0103-l urmeze \u201eVino cu mine, Ina!\u201d. Fata p\u0103\u0219ea printre fagii drep\u021bi \u0219i \u00eenal\u021bi, c\u0103tre dealul cu coaste fr\u00e2nte din v\u00e2rful c\u0103ruia lumina ajungea p\u00e2n\u0103 la urmele pa\u0219ilor pe care copila s\u0103 str\u0103duia s\u0103-i urmeze. \u201eIna, Ina. Ce-ai p\u0103\u021bit? Treze\u0219te-te!\u201d. \u201eE glasul tatei. M\u0103 cheam\u0103. \u00cemi pare r\u0103u, dar trebuie s\u0103 m\u0103 \u00eentorc\u201d. \u00cen bra\u021bele calde pleoapele i se deschideau \u00eencet \u0219i c\u0103utau spre florile din m\u00e2na st\u00e2ng\u0103. C\u00e2nd s-a sim\u021bit \u00een siguran\u021b\u0103, i-a \u0219optit tat\u0103lui, care avusese o presim\u021bire \u00een ziua aceea \u0219i ie\u0219ise mai devreme din min\u0103, \u201eUria\u0219ul mi-a spus c\u0103 n-a venit s\u0103 st\u0103p\u00e2neasc\u0103, ci a venit s\u0103 slujeasc\u0103!\u201d.<\/p>\n


\nGina ZAHARIA<\/strong><\/p>\n

flor\u0103reasa de pe \u021b\u0103rm<\/strong><\/p>\n

vapoarele nu au sufletul sf\u00e2\u0219iat c\u00e2nd p\u0103r\u0103sesc portul
\ne mult p\u00e2n\u0103 ating zarea \u0219i toate promisiunile intr\u0103 la ap\u0103
\npesc\u0103ru\u0219ii \u00ee\u0219i \u00eentind pove\u0219tile la uscat
\npe punte nu e loc pentru umbre
\ns\u0103 fie clar
\naici oamenii \u0219i rechinii sunt fra\u021bi de cruce
\nnu mai vorbesc despre steaua de mare care mi-a d\u0103ruit at\u00e2ta cer
\n\u00eenc\u00e2t am c\u0103utat o busol\u0103
\ns\u0103 \u0219tiu \u00eencotro m\u0103 duce v\u00e2ntul<\/p>\n

asta am aflat dintr-o carte veche pe zi ce trece o recitesc
\n\u0219i o a\u0219ez la loc
\nhai s\u0103 nu ne min\u021bim \u0219i s\u0103 recunoa\u0219tem c\u0103 oceanul-tat\u0103
\nnu are sim\u021bul umorului
\nzadarnic \u00eei trecem prin fa\u021ba ochilor fel de fel de eclipse
\nnu s-a l\u0103sat \u00eenduplecat niciodat\u0103
\na \u00eenceput s\u0103 m\u0103 sperie poate a\u0219a e privirea lui
\ndar a\u0219 vrea s\u0103 se \u00eencrunte mai pu\u021bin
\nmai ales c\u00e2nd \u00eei m\u0103sor g\u00e2ndurile cu pasul pesc\u0103ru\u0219ilor<\/p>\n

ce tare a fost imaginea unei flor\u0103rese care pl\u00e2ngea pe \u021b\u0103rm
\ndup\u0103 buchetul de tuberoze pe care tocmai \u00eel aruncase
\n\u00een urma lui
\nsigur ar fi jelit mai pu\u021bin dac\u0103 ar fi p\u0103strat m\u0103car o petal\u0103
\na\u0219a a crezut c\u0103 scap\u0103 de blestem
\ndar a venit m\u00e2nie mare peste ea
\n\u0219i s-a f\u0103cut noapte \u00een toate scoicile deodat\u0103
\na doua zi era tot acolo
\nc\u0103p\u0103tase un col\u021b de p\u00e2ine de la un necunoscut
\ncare n-a \u00eentrebat-o de unde vine nici ce zi este
\noricum habar nu avea<\/p>\n

s\u0103 fi trecut peste un deceniu de c\u00e2nd \u0219tiu toate acestea
\nam mai \u0219lefuit c\u00e2te ceva adic\u0103 i-am \u0219ters cu nuferi t\u0103lpile femeii
\n(\u0219i ace\u0219tia din alt\u0103 \u00eent\u00e2mplare)
\ni-am spus c\u0103 nu toate creioanele deseneaz\u0103 la fel
\nnu cred c\u0103 m-a ascultat
\nmi-ar fi fost drag\u0103 dac\u0103 nu mi-ar fi \u00eentors spatele
\nca \u0219i cum ar fi spus las\u0103 c\u0103 de la tine am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 \u00eenot
\n\u0219i uite c\u00e2t de mic e acum vaporul \u0103la
\nde la bordul c\u0103ruia se transmite
\ntimpul probabil <\/p>\n


\nC\u0103r\u021bi prezentate de:<\/strong><\/p>\n

Petre ISACHI<\/strong> <\/p>\n

Hiperrealul \u015fi meteorologia lecturii
\n\u00een constela\u0163ia poetic\u0103 a O.A.*<\/strong><\/p>\n

\tScriitoarea din N\u0103vodari \u2013 Constan\u0163a \u2013 ce pare convins\u0103 c\u0103 natura umanului se identific\u0103 cu natura neprev\u0103zutului \u015fi a singur\u0103t\u0103\u0163ii intuie\u015fte c\u0103 cel mai important clivaj \u00een domeniul artelor\/ poeziei se construie\u015fte \u015fi se perpetueaz\u0103, pe de o parte, \u00een jurul celor ce consider\u0103 c\u0103 informa\u0163iile sunt asimilate prin sim\u0163uri (filosofia empiric-materialist\u0103) \u015fi, pe de alt\u0103 parte, al celor ce consider\u0103 c\u0103 la \u201eadev\u0103r\u201d nu se poate ajunge dec\u00e2t prin g\u00e2ndire abstract\u0103 (filosofia ra\u0163ionalist-idealist\u0103). \u00centr-o asemenea ecua\u0163ie existen\u0163ial\u0103, poetul-lup nu mai \u201emu\u015fc\u0103 luna\/ \u015fi o t\u00e2r\u0103\u015fte p\u00e2n\u0103 sub fereastr\u0103\u201d (c\u00e2nd nu am somn), pentru c\u0103 El, Poetul, \u015ftie c\u0103 teritoriul poetic nu mai preced\u0103 harta (zilei\/ istoriei!) \u015fi nici nu-i mai supravie\u0163uie\u015fte: \u201eninge\/ e semn\/ c\u0103 vecina de peste alee va scoate rufe\/ la uscat\/ jum\u0103tate din ea este mereu pe\/ dinafar\u0103\/\/ o fixez cu privirea\/ nu e de ajuns\/ e bine s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la ceva frumos\/ cum ar fi noi doi o funie cu sentimente\/ \u00eennodate p\u00e2n\u0103 ajungem cu picioarele pe\/ p\u0103m\u00e2nt\/\/ sigur\/\/ perna lumii s-a descusut pe-o margine\/ cad fulgii cine mai \u015ftie c\u0103rei p\u0103s\u0103ri\/\/ cu g\u00e2tul fr\u00e2nt\/\/ a alunecat pe aerul poleit\/ ca o patinatoare la primul\/ antrenament\/ se \u0163ine de un cle\u015fte\/ de ghea\u0163\u0103\/ ochii imortalizau lumea\/ adunat\u0103 ca pentru\/ ceremonie\u201d (niciodat\u0103 nu spune unei zile c\u0103 e ordinar\u0103).
\n\tAceast\u0103 poetic\u0103 a rupturii ar explica de ce, \u00een scriitura Ottiliei Ardeleanu, estetica, etica, teologia \u015fi metafizica par s\u0103 fie ni\u015fte elemente lipsite de importan\u0163\u0103\/ de sens major, \u00eentruc\u00e2t nimic din ceea ce exprim\u0103\/ sugereaz\u0103 acestea nu poate fi verificat!? Abstrac\u0163iunea contemporan\u0103 nu mai este harta, dublul \u015fi nici oglinda. Cauza se vede cu ochiul liber: tr\u0103im \u00eentr-o Lume cu tot mai multe informa\u0163ii \u015fi tot mai pu\u0163in sens. A\u015fa se explic\u0103 de ce semnele \u015fi simbolurile nu ne mai arat\u0103 drumul spre adev\u0103r!? Ele pretind c\u0103 sunt chiar \u201eadev\u0103rul\u201d\u2026 : \u201etrebuie s\u0103 mimez\/ moartea\/ s\u0103 m\u0103 t\u00e2r\u0103sc prin mocirl\u0103\/ cameleonic\/ s\u0103 f\u00e2\u015f\u00e2i doar odat\u0103 cu v\u00e2ntul\/ pe t\u00e2mple\/ m\u0103 durea coroana\/ de spini\/ picura sufletul\/ ca giulgiul\/ m\u0103 prelingeam\/ spre un punct\/\/ tot nu-i \u00een\u0163elegeam\/ rostul\/\/ \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 p\u0103m\u00e2ntie\/ mi-am r\u0103sucit privirea ca o mitralier\u0103\/\/ nimeni\u201d (preg\u0103tire pentru via\u0163\u0103). Unul dintre marii teoreticieni ai postmodernit\u0103\u0163ii, sociologul Jean Baudrillard, ar comenta astfel fenomenul transfigurat de Ottilia A.: \u201eNu mai avem de-a face cu imita\u0163ia, cu duplicarea, nici chiar cu parodia. Avem de-a face cu \u00eenlocuirea realului de c\u0103tre semnele realului\u201d. Faptul c\u0103 semnele realului se v\u0103d, dar nu se \u00een\u0163eleg, eternizeaz\u0103 \u00eentrebarea lui Pillat din Pont: \u201eCare adev\u0103r?\u201d \u015fi poten\u0163eaz\u0103 \u201e\u00eentr-un fel\u201d, estetica tainei \u00een \u201eprogramarea unei eve moderne\u201d, ce nu este str\u0103in\u0103 de poetica atmosferei \u015fi de mitul unui homo deus aflat \u00een r\u0103zboi cu sine \u00eensu\u015fi.
\n\tAutoarea volumelor Culoarea sufletului meu, 2009; Totul e s\u0103 mergi p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, 2016; Pe tibie-n jos, 2017, intuie\u015fte c\u0103 nu exist\u0103 sine\/ suflet unitar, previzibil, cunoscut. Eul poetic ce prefer\u0103 \u201erealitatea apropiat\u0103\u201d, realitate ce \u201efrige arde tope\u015fte mistuie\u015fte\u201d este o \u00eengem\u0103nare de percep\u0163ii \u00een continu\u0103 schimbare. Viziunea poetei aminte\u015fte de filosofia lui Buddha cel ce sus\u0163inea c\u0103 nu avem o esen\u0163\u0103 fix\u0103, neschimb\u0103toare, dimpotriv\u0103, suntem suma experien\u0163elor suflete\u015fti, corporale, a g\u00e2ndurilor \u015fi a sentimentelor noastre, \u00eenc\u00e2t nimic din ceea ce percepi nu po\u0163i fi Tu, dar nici Cel\u0103lalt!? (v. cu un g\u00e2nd mai sus, nici o singur\u0103tate nu are nimic de pierdut, aer de reculegere etc.). La fel, postmodernitatea\/ transmodernitatea, de\u015fi admite c\u0103 oamenii sunt modela\u0163i de limbaj, de societate, de ierarhia Puterii, de credin\u0163a \u00een liberul-arbitru \u015fi \u00een individualism, de sufletul suprem (care-i unul \u015fi se afl\u0103 \u00een tot \u015fi \u00een toate \u015fi care-\u015fi schimb\u0103 forma dup\u0103 orice, cum aerul), fiin\u0163ele\/ nefiin\u0163ele sunt predestinate s\u0103-\u015fi contureze permanent o con\u015ftiin\u0163\u0103 de sine narativ\u0103: \u201e\u00een mine are loc o schimbare\/ m-am temut de ea o vreme m-am ferit\/ s\u0103 ies din\u0103untru Dumnezeu\/ st\u0103 \u00eentr-o camer\u0103 rezervat\u0103 de mult Lui\/ scrie picteaz\u0103 recicleaz\u0103 restaureaz\u0103\/ experimenteaz\u0103 c\u00e2teva noi \u00eensu\u015firi\/ juc\u00e2ndu-se cu polivalen\u0163ele\/ din ceea ce sunt face forme geometrice\/ pl\u0103cute vederii\u201d (oric\u00e2t a\u015f vrea s\u0103 mai fiu ce-am fost). Eludarea cu inten\u0163ie a gramaticii academice, folosirea cezurei cu efect modulativ \u015fi intensiv, problematica transfigurat\u0103, viziunea proteic\u0103 etc. confirm\u0103 teza c\u0103 poeta nu mai e a priori un reprezentant, ci se caut\u0103 pe sine cea dizolvat\u0103 \u00eentr-o pluralitate de voci contradictorii, de doctrine, filosofii, \u015ftiin\u0163e, prejudec\u0103\u0163i, de\u015fi nu \u015ftie care este Eul autentic\/ cel adev\u0103rat?! Nu \u015ftie nici cine-i dicteaz\u0103 versul!
\n\tNimic nu este banal \u00een lumea pe care o tr\u0103im, iar, \u00een mod nea\u015fteptat, oamenii nu sunt indivizi, ci sunt divizi, las\u0103 s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 poeta din spa\u0163iul poetic ovidian. Consecin\u0163a: nimic, concret sau abstract, din ceea ce percepi nu po\u0163i fi Tu, \u00eenc\u00e2t, dac\u0103 Eu nu sunt aceasta \u2013 sus\u0163ine implicit autoarea \u2013 nici via\u0163a (supratema volumului!) nu este aceasta! \u00cen scriitur\u0103 se insinueaz\u0103 bovaric nostalgia, absurdul, dar \u015fi o aspira\u0163ie difuz\u0103 c\u0103tre \u201eautenticitate\u201d \u015fi \u201eadev\u0103r\u201d. \u00cen locul realului, poeta, \u201eo p\u00e2ine de femeie la masa singur\u0103t\u0103\u0163ii\u201d construie\u015fte din simulacre \u015fi simulare, un feti\u015f pentru via\u0163a trecut\u0103, prezent\u0103 \u015fi viitoare, asemenea Parcului Disneyland, pentru a ne sugera s\u0103 credem c\u0103 restul societ\u0103\u0163ii\/ lumii este real (v. nocturn\u0103, de mult nu m\u0103 mai uit la filme, unde r\u0103m\u00e2i f\u0103r\u0103 cuvinte, ce este sim\u0163irea dac\u0103 nu te st\u0103p\u00e2ne\u015fte p\u00e2n\u0103 la adev\u0103r etc.). De\u015fi autoarea este preponderent preocupat\u0103 de lumea fenomenal\u0103, ontologic con\u015ftientizeaz\u0103 metanarativitatea zilelor\/ poemelor: \u201est\u0103team pe buza f\u00e2nt\u00e2nii\/ m\u0103 g\u00e2ndeam de ce se sup\u0103r\u0103\/ oamenii \u00eentre ei soarele cocea\/ gr\u00e2ul\/\/ se apropia cu un aer\/ m\u0103t\u0103sos pe piept\/ pe frunte cerul l\u0103f\u0103it \u00een ochi\/ siiimplu ca un om\/ oarecare\/\/ cine ar fi crezut c\u0103\/ \u00eei e sete m\u0103 uitam\/ aiurea dup\u0103 fluturi\/\/ mai s\u0103-l refuz dac\u0103\/ nu ar fi avut smerenia\/ de \u00eemp\u0103timit\/\/ m\u00e2inile \u00eemi tremurau\/ \u015fi trupul\/ can\u0103 se f\u0103cu\u201d (acel trec\u0103tor). Observ\u0103m c\u0103, \u00een concep\u0163ia O. A., poezia este arta cre\u0103rii de universuri imaginare, de rafinare a limbajului, de seduc\u0163ie poetic\u0103 \u015fi de explorare poetic\u0103 a realit\u0103\u0163ii interioare \u015fi exterioare a ultimei femei \u201ecare va ie\u015fi din mine\u201d, a posibilei \u015fanse a arhetipului \u00een expansiune, de a avea o via\u0163\u0103 fericit\u0103 \u015fi plin\u0103 de sens, de a dispune de liber-arbitru \u015fi de autonomie: \u201e..nu m\u0103 mai c\u0103uta \u00een alt\u0103 parte\/ \u00een mine locuiesc toate acele\/ femei de care ai nevoie\/ trebuie doar s\u0103 m\u0103 strigi\/\/ una c\u00e2te una vor alerga spre tine\/\/ moartea \u00een voaluri p\u00e2n\u0103-n c\u0103lc\u00e2ie\/ mai sprinten\u0103 ca niciodat\u0103\/ te va chema cu vocea aia care-\u0163i place\/ iar eu nu voi \u015fti cum\/ s\u0103 te pre\u00eent\u00e2mpin\u201d.
\n\tAutoarea vol. Niciodat\u0103 nu spune unei zile c\u0103 e ordinar\u0103 \u015fi-a creat o poetic\u0103 specific\u0103, \u00een care sintetizeaz\u0103 negarea artei ca mimesis, cu poetica romantismului (a pasiunii inimii, fanteziei, a evad\u0103rii etc.), a simbolismului, expresionismului, dar \u015fi a (post)modernismului, a\u015fa cum l-a v\u0103zut Hugo Friedrich \u00een Structura liricii moderne: poezia e \u201epoein\u201d ce presupune dispari\u0163ia elocutorie a autorului ce neag\u0103 comunicarea direct\u0103, caut\u0103 t\u0103cerea, taina, inventeaz\u0103 noi forme de expresie, pentru a reg\u0103si dincolo de imediat \u201eadev\u0103rul\u201d. \u00cen mod cert, Ottilia Ardeleanu are \u015ftiin\u0163a \u201einefabil\u0103\u201d a poeziei \u015fi voin\u0163a de a topi \u00een discursul poetic semnele \u015fi simbolurile din era simulacrului generalizat, c\u00e2nd \u201enu mai exist\u0103 Dumnezeu, care s\u0103 recunoasc\u0103 ce \u00eei apar\u0163ine, nici Judecat\u0103 de Apoi, care s\u0103 separe ce este fals de ceea ce este adev\u0103rat\u201d. (v. \u00een cele din urm\u0103 verific\u0103 dac\u0103 a dat drumul la c\u0103ldur\u0103 lini\u015fte \u015fi iubire, ziua mea aldin\u0103 de la tine \u00eencepe, nocturn\u0103, aer de reculegere etc.)
\n\tHiperrealul configurat postmodernist de Ottilia Ardeleanu, \u00een volumul \u201eNiciodat\u0103 nu spune\u2026\u201d, nu-\u015fi propune, sub poetica rupturii, s\u0103 fixeze un anume sens, ci s\u0103 capteze un proces de receptare, o dinamic\u0103 a sensurilor. Fiecare zi cu (non)poezia ei, cu extraordinarul ei! Aceasta mi se pare a fi prima calitate a c\u0103r\u0163ii: propunerea implicit programat\u0103 a unor multiple strategii interpretative, dup\u0103 principiul lui Barthes; adic\u0103 a interpreta un Text (via\u0163a = Text) nu \u00eenseamn\u0103 \u201ea-i da un sens (mai mult sau mai pu\u0163in fondat, mai mult sau mai pu\u0163in liber) ci, din contra, a aprecia din c\u00e2t plural este f\u0103cut el\u201d. Seria indeterminat\u0103 de posibilit\u0103\u0163i interpretative\/ (im)previzibile \u00eei asigur\u0103 din partea lectorului, o semioz\u0103 virtual nelimitat\u0103, f\u0103r\u0103 a c\u0103dea \u00eentr-un delir de interpretare (signifioz\u0103) \u015fi f\u0103r\u0103 a obtura intentio auctoris sau intentio operis. \t\t\t\tPluralitatea interpret\u0103rilor se impune obligatoriu \u00eentr-o lume aflat\u0103 \u00een pierdere de sens \u015fi de adev\u0103r: \u201eun lup mu\u015fc\u0103 luna\/ \u015fi o t\u00e2r\u0103\u015fte sub fereastr\u0103\/ geme \u00een\u0103bu\u015fit\/ suflarea trece deasupra ca o fantom\u0103\/ peste un pode\u0163 de g\u00e2nduri\/ o ciutur\u0103 cerul se vars\u0103\/ peste gura sobei mestec\u00e2nd focul\/ din obraji\/ dihania sf\u00e2\u015fie cu ghearele\/ s\u00e2ngele url\u0103\/ pe ziduri umbra mea\/ r\u0103t\u0103ce\u015fte\/ de spaim\u0103\/ un \u00eenger aprinde\/ \u00een brad o stea\u201d (c\u00e2nd nu am somn). Poetica atmosferei, tr\u0103irile, anxiet\u0103\u0163ile, fuga de sine\/ de lume, efectele \u201edihaniei\u201d asupra umbrei, interoga\u0163iile, \u201epode\u0163ul de g\u00e2nduri\u201d dintre poemele \u201ezilelor\u201d etc. mi se par admirabil revelate \u015fi de Constantin Grigoru\u0163\u0103, \u00een imaginea de pe coperta I. Cartea \u201eNiciodat\u0103 nu spune unei\u2026\u201d transfigureaz\u0103 o \u201einsomnie ideal\u0103\u201d, ce ne permite o lectur\u0103 \u201elunatic\u0103\u201d, care ne ofer\u0103 ideea omului-deus, \u201eiudacainul\u201d de azi \u015fi de m\u00e2ine, fiin\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 limit\u0103 cognoscibil\u0103, aflat\u0103 \u00eentr-un r\u0103zboi interminabil, cu \u201efemeia de inim\u0103 neagr\u0103\u201d.
\n \t\u00cen mod cert, \u201eDumnezeu elibereaz\u0103 nota de plat\u0103\u201d! Poate \u015fi de aceea Ottilia Ardeleanu viseaz\u0103 la o \u201edihotomie inexistent\u0103\u201d, cel pu\u0163in \u00een Art\u0103, de\u015fi \u015ftie c\u0103 Poezia e contempla\u0163ie pur\u0103, impersonal\u0103 prin obiect \u015fi personal\u0103 prin expresie. Un disconfort sufletesc interogativ se insinueaz\u0103 \u00een paginile c\u0103r\u0163ii: arta\/ poezia e inutil\u0103 \u015fi arbitrar\u0103? Nu, dac\u0103 \u00een\u0163elegem c\u0103 nimic nu este etern \u00een univers, afar\u0103 de universul \u00eensu\u015fi\u2026 <\/p>\n

*Ottilia ARDELEANU<\/strong>, Niciodat\u0103 nu spune unei zile c\u0103 e ordinar\u0103<\/em>, EX PONTO, Constan\u0163a \u2013 2018<\/p>\n


\nSorin C\u0102LIN<\/strong><\/p>\n

Clepsidr\u0103<\/strong><\/p>\n

M-am n\u0103scut \u00eentr-o zodie moart\u0103, orfan\u0103,
\nLa un ceas dup\u0103 veacul cu nou\u0103,
\nLa o zi dup\u0103 apa de moar\u0103.
\nM-am n\u0103scut \u00eentr-o zi de prim\u0103var\u0103, banal\u0103,
\nLa un ceas dup\u0103 cucul lui \u0219apte,
\nLa o zi dup\u0103 noapte.
\nM-am n\u0103scut \u00eentr-o camer\u0103 alb\u0103, goal\u0103,
\nLa un ceas dup\u0103 Venus,
\nLa o zi dup\u0103 Soare.
\nM-am n\u0103scut \u00een sf\u00e2r\u0219it dup\u0103 moarte,
\nLa un ceas, dup\u0103 medic,
\nLa o zi, dup\u0103 moa\u0219e.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nina Elena PLOPEANU P\u0103\u0219ti\u021ba alb\u0103 Intram \u00een ora\u0219ul regilor odat\u0103 cu ploaia toren\u021bial\u0103 ai c\u0103rei ochi \u00eentuneca\u021bi de vr\u0103jitoare amenin\u021bau<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12988"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12988"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12988\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12989,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12988\/revisions\/12989"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12988"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12988"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12988"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}