{"id":12964,"date":"2021-01-10T13:28:31","date_gmt":"2021-01-10T10:28:31","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12964"},"modified":"2021-01-10T13:28:31","modified_gmt":"2021-01-10T10:28:31","slug":"literadura-nr-7-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12964","title":{"rendered":"Literadura nr. 7 (5)"},"content":{"rendered":"

Alexandru PRIPON<\/strong>
\n\"\"

Pastile… pentru…<\/strong><\/p>\n

Fiecare dintre noi se afl\u0103 de o parte sau de alta
\na zidului. Iar zidul chiar \u00een acest scop a fost
\ncreat: s\u0103 ne separe, alung\u00e2nd orice urm\u0103 de
\nunitate dintre noi.
\nDac\u0103 ve\u0163i privi mira\u0163i, ne\u00een\u0163eleg\u00e2nd exact care
\nzid, v\u0103 spun c\u0103 toate sup\u0103r\u0103rile cotidiene,
\ntoate prilejurile de ceart\u0103, toate petardele
\npolitice \u015fi fumigenele ideologice, toate fac
\nparte din acest zid.
\nGrav este faptul c\u0103, pun\u00e2nd \u015fi noi um\u0103rul la
\nridicarea zidului, ajungem s\u0103 nu mai vedem
\nlumina dec\u00e2t prin m\u0103runte fisuri, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd
\nprizonieri ai luptei \u00een care am fost atra\u015fi…<\/p>\n

Peticit \u0219i decolorat, prezentul pare ruda s\u0103rac\u0103
\na unui viitor fantezist. Merit\u0103, ne zic ei, s\u0103
\nr\u0103bd\u0103m orice, at\u00e2ta timp c\u00e2t, la cap\u0103tul
\ndrumului, ne a\u0219teapt\u0103 ceva nemaiv\u0103zut \u0219i
\nmult-dorit.
\nDoar c\u0103 trecutul deloc \u00eendep\u0103rtat ne-a \u00eenv\u0103\u021bat
\n(chiar dac\u0103 uit\u0103m cam repede) c\u0103 promisiunile
\nacestea nu se vor materializa vreodat\u0103.
\nMin\u021bi\u021bi, pur \u0219i simplu, din nou \u0219i din nou,
\naccept\u0103m umilin\u021ba \u0219i spolierea, t\u0103cu\u021bi, privind
\n\u00een ochi o speran\u021b\u0103 \u00eendep\u0103rtat\u0103.
\nDe ce, oare, \u00een paralel cu promisiunile, ast\u0103zi
\neste ar\u0103tat\u0103 cu degetul Biserica, \u00eencerc\u00e2ndu-se
\ninducerea unor idei stupide? S\u0103 \u00een\u021belegem c\u0103
\nprezentul va deveni \u0219i mai ponosit, deci este
\nnevoie de suplimente absurde la speran\u021be
\nde\u0219arte?<\/p>\n

O via\u0163\u0103 tr\u0103it\u0103 intens se scurge la fel de iute ca
\nuna t\u00e2r\u00e2t\u0103 \u00een coate \u015fi genunchi sau dormit\u0103
\n\u00eentr-o r\u00e2n\u0103. Important este ce fel de amintire
\nse men\u0163ine \u00een sufletele celor r\u0103ma\u015fi \u00een urma
\nnoastr\u0103. Restul sunt doar metafore,
\nornamente, material (pre)destinat uit\u0103rii…<\/p>\n

Nu \u0219tiu dac\u0103 tr\u0103im un moment de r\u0103scruce.
\nDac\u0103 sunt vremuri despre care se va spune c\u0103
\n\u201eatunci a \u00eenceput\u201d, sau m\u0103car c\u0103 \u201eatunci a
\ncontinuat\u201d.
\n\u0218tiu doar c\u0103 ne croim viitorul, cu fiecare clip\u0103,
\niar istoria va consemna, pentru posteritate,
\ndoar ceea ce se va considera important.
\nOare c\u0103derea \u00een derizoriu pe care o remarc\u0103m
\nzilele acestea va ap\u0103rea pe undeva, m\u0103car prin
\nparanteze? Al\u021bii vor vedea…
\nUneori, cel mai greu lucru \u00een aceast\u0103 via\u021b\u0103
\neste s\u0103 descoperim binele, ad\u00e2nc ascuns \u00een cei
\ndin jur.
\nZiua \u00een care vom renun\u021ba la asta, \u00eens\u0103, va fi
\nziua \u00een care vom abandona propria \u0219ans\u0103 de a
\nr\u0103m\u00e2ne oameni. Nimic mai complex, nimic
\nmai simplu…<\/p>\n

Singurul du\u0219man c\u0103ruia, la nivel declarativ, \u00eei
\ndorim tot binele – cu toate c\u0103, \u00een realitate, \u00eei
\nfacem r\u0103u c\u00e2t de mult ne st\u0103 \u00een putin\u021b\u0103 –
\nsuntem noi \u00een\u0219ine.
\nP\u00e2n\u0103 \u0219i momentele \u00een care p\u0103rem a ne
\nfavoriza, \u00een detrimentul celor din jur, ne sunt
\notr\u0103vitoare.
\nOare c\u00e2nd vom \u00eenv\u0103\u021ba c\u0103 iubirea semenilor se
\noglinde\u0219te \u00een sufletul nostru, av\u00e2nd o for\u021b\u0103
\ndirect propor\u021bional\u0103 cu sinceritatea
\nsentimentului?<\/p>\n

C\u00e2nd existen\u0163a ni se rezum\u0103 doar la mimarea
\nunor cuvinte \u015fi atitudini \u00een\u0163elepte, reu\u015fim,
\npoate, s\u0103 \u00eei \u00een\u015fel\u0103m pe al\u0163ii. Mai grav este
\nc\u00e2nd izbutim s\u0103 ne convingem pe noi \u00een\u015fine
\nde faptul c\u0103 am fi altfel de cum suntem.
\nUndeva, \u00eentre bizar \u015fi psihoz\u0103, se afl\u0103 lumea
\n\u00een care tr\u0103im.<\/p>\n

Cred c\u0103 exist\u0103 o satisfac\u021bie deosebit\u0103 a
\nscufund\u0103rii \u00een anonimat, \u00een uitare. Dincolo de
\n\u00eenvingerea orgoliului \u0219i de asumarea unei st\u0103ri
\nde smerenie \u2013 at\u00e2t c\u00e2t poate fi \u2013 exist\u0103
\nlini\u0219tea, ca stare de fapt \u0219i ca sentiment
\nimposibil de descris \u00een cuvinte.
\nAdesea, suntem ceea ce sim\u021bim.<\/p>\n


\nFlorentin POPESCU<\/strong>
\n\"\"

Locuri \u0219i oameni din Buz\u0103ul de
\nalt\u0103dat\u0103 (III)<\/strong><\/p>\n

Dintre dasc\u0103lii \u0219colii pedagogice buzoiene
\nde prin anii 1956-1959 se desprindea
\nde departe figura directorului
\n\u021aane, un ins \u00eenalt, usc\u0103\u021biv, cu fa\u021b\u0103 prelung\u0103,
\n\u00eembr\u0103cat aproape \u00eentotdeauna cu un loden gri,
\ncum era moda pe atunci. Nu l-am avut
\nprofesor, \u00eens\u0103 prezen\u021ba domniei sale \u00een \u0219coal\u0103
\nera sim\u021bit\u0103 de to\u021bi \u0219i aproape pretutindeni: pe
\nholuri, \u00een gr\u0103dina din fa\u021ba \u0219colii, la cantin\u0103
\n(unde gusta din m\u00e2ncarea preg\u0103tit\u0103 nou\u0103 \u0219i
\nf\u0103cea observa\u021bii buc\u0103tarilor dac\u0103 era cazul), \u00een
\ns\u0103lile de lectur\u0103, diminea\u021ba \u0219i dup\u0103-amiaza. N-am
\n\u0219tiut nici atunci \u0219i nici mai t\u00e2rziu cum de
\nnu obosea niciodat\u0103, fiindc\u0103 era bini\u0219or trecut
\nde prima tinere\u021be \u0219i monotonia unui program
\n\u0219colar \u00eel poate plictisi p\u00e2n\u0103 \u0219i pe cel mai
\nr\u0103bd\u0103tor dintre oameni.
\nDl. Stelian Grigore, fost elev aici, i-a
\nf\u0103cut nu de mult un portret cald \u00eentr-una din
\nrevistele buzoiene \u0219i abia acum, citind acele
\ntexte, am aflat, dup\u0103 at\u00e2ta amar \u0219i amar de
\nani, c\u0103 directorul nostru de atunci nu locuia \u00een
\nora\u0219, ci \u00ee\u0219i avea re\u0219edin\u021ba \u00eentr-una din
\n\u00eenc\u0103perile \u0219colii de unde se poate \u00een\u021belege clar
\nc\u0103 pentru el via\u021ba copiilor \u0219i a institu\u021biei pe
\ncare o slujea cu at\u00e2ta devotament \u00eensemnau
\ntotul.
\nAspru cu m\u0103sur\u0103 (c\u00e2t s\u0103 nu i ne urc\u0103m
\nla cap) directorul nostru manifesta o grij\u0103 mai
\nmult dec\u00e2t p\u0103rinteasc\u0103 pentru fiecare \u0219colar,
\ninteres\u00e2ndu-se \u00een am\u0103nunt din ce familie
\nprovine, ce nevoi are, \u0219i ce ar dori s\u0103 ajung\u0103
\n\u00een via\u021b\u0103, sprijinindu-l la o adic\u0103 prin tot ce \u00eei
\nst\u0103tea \u00een putin\u021b\u0103 \u0219i \u00een competen\u021b\u0103. Era adeptul
\nstimul\u0103rii copiilor \u0219i al educa\u021biei lor nu at\u00e2t
\nprin constr\u00e2ngeri aflate la \u00eendem\u00e2n\u0103 (cum ar fi
\nsc\u0103derea notei de purtare sau consemnarea de
\na nu mai primi bilet de \u00eenvoire \u00een ora\u0219, de
\npild\u0103) c\u00e2t prin apelul la demnitate \u0219i ru\u0219ine.
\n\u00cemi amintesc cum, odat\u0103, surprinz\u00e2ndu-m\u0103 c\u0103
\ncitesc pe ascuns o bro\u0219ur\u0103 din colec\u021bia
\n\u201ePovestiri \u0219tiin\u021bifico-fantastice\u201d editat\u0103 de
\nrevista \u201eStiin\u021b\u0103 \u0219i tehnic\u0103\u201d tip\u0103ritur\u0103 av\u00e2nd o
\ncopert\u0103 atr\u0103g\u0103toare m-a pedepsit s\u0103 stau toat\u0103
\nrecrea\u021bia mare \u00een picioare, \u00een fa\u021ba u\u0219ii de la
\ncancelarie \u0219i fiecare
\nprofesor care intra
\nacolo m\u0103 \u00eentreba
\ncine m-a postat \u0219i cu
\nce scop \u00een acel loc, iar
\neu trebuia s\u0103 le
\nr\u0103spund ru\u0219inat la to\u021bi
\nc\u0103 execut o consemnare
\na \u201edomnului
\ndirector\u201d. Unii z\u00e2mbeau
\nironic, iar al\u021bii se
\nsim\u021beau datori s\u0103 comenteze: \u201eA\u0219a-\u021bi trebuie,
\nalt\u0103 dat\u0103 s\u0103 nu mai faci!\u201d…
\n\u00cen sala de mese domnul director intra
\nodat\u0103 cu noi \u0219i, cum spuneam, gusta din
\nm\u00e2ncare pentru a se convinge c\u0103 totul e \u00een
\nordine. De altfel \u0219i ast\u0103zi c\u00e2nd \u00eemi amintesc
\nc\u00e2t de mul\u021bi cartofi am m\u00e2ncat \u00een anii aceia
\n(ca \u0219i mai t\u00e2rziu prin cantinele studen\u021be\u0219ti) \u00eemi
\nspun \u00een g\u00e2nd (\u0219i uneori glumesc cu prietenii
\nmei pe tema asta) c\u0103 dac\u0103 printr-un miracol i-a\u0219
\nstr\u00e2nge pe to\u021bi la un loc \u0219i i-a\u0219 vinde, mi-a\u0219
\nputea cump\u0103ra un apartament sau m\u0103car un
\nautomobil. Noroc c\u0103 tr\u0103iam \u00een secolul XX
\nc\u00e2nd acest aliment era de baz\u0103 mai peste tot \u0219i
\nnu \u00een secolul al XVIII-lea, c\u00e2nd aceast\u0103 plant\u0103
\ncu tuberculi, at\u00e2t de hr\u0103nitori, \u00eenc\u0103 nu fusese
\nadus\u0103 din America de sud c\u0103 altfel nu \u0219tiu ce
\nm-a\u0219 fi f\u0103cut. Cu marmelada \u0219i ceaiul din
\nfiecare diminea\u021b\u0103 ne obi\u0219nuisem at\u00e2t de mult
\n\u00eenc\u00e2t dac\u0103 ni s-ar fi schimbat cumva meniul
\nde la micul dejun cred c\u0103 am fi suferit cu
\nto\u021bii…
\nAici, amintindu-mi de domnul director
\n\u021aane simt nevoia s\u0103 consemnez \u0219i o
\n\u00eent\u00e2mplare auzit\u0103 de mine de la prietena \u0219i
\ncolega mea Passionaria Stoicescu, cea care a
\nurmat cursurile \u0219colii pedagogice p\u00e2n\u0103 la
\nsf\u00e2r\u0219it, timp de \u0219ase ani \u2013 ceea ce mie nu mi sa
\n\u00eent\u00e2mplat \u00eentruc\u00e2t am c\u0103zut \u201ecu succes\u201d la
\nexamenul de admitere. Zicea cunoscuta
\nscriitoare: \u201eNe jucam prin clas\u0103 \u0219i \u00eentr-o
\npauz\u0103, nu \u0219tiu cine m\u0103 tot alerga printre b\u0103nci.
\nLa un moment dat (era var\u0103, cald \u0219i frumos;
\nde la pervazul ferestrei p\u00e2n\u0103 jos \u00een gr\u0103din\u0103 nu
\ncred c\u0103 era mai mult de un metru, un metru \u0219i
\nceva) pur \u0219i simplu am s\u0103rit pe fereastr\u0103.
\nCulmea a fost c\u0103 am c\u0103zut \u00een spatele
\ndirectorului \u021aane, era acolo, \u00eengrijea
\ntrandafirii. S\u0103ritura a fost de pomin\u0103 \u0219i m-am
\nales cu nota sc\u0103zut\u0103 la purtare. Risc\u00e2nd s\u0103
\nrepet ni\u0219te amintiri, despre care am scris mai
\nmult \u00eentr-o revist\u0103, nu pot, totu\u0219i, s\u0103 nu evoc
\n\u0219i figura profesorului nostru de limba rom\u00e2n\u0103,
\ndl. Marin Anghel, recunoscut \u00een \u00eentreg ora\u0219ul
\nca profesor de limba latin\u0103 \u2013 de unde i se
\ntr\u0103gea \u0219i o porecl\u0103 pus\u0103 de elevi \u201eLa\u021bium\u201d-
\ndar pred\u00e2nd limba rom\u00e2n\u0103 la clasele
\nelementare probabil pentru a-\u0219i \u00eentregi norma
\ncerut\u0103 de lege.
\nScund \u0219i plin la trup, cu fa\u021b\u0103 rotund\u0103, brunet, \u00eens\u0103
\nnu at\u00e2t de brunet \u00eenc\u00e2t ai fi putut crede c\u0103
\nse trage din vreo mahala. Sobru, cu o veche \u0219i
\nbun\u0103 experien\u021b\u0103 de dasc\u0103l, \u0219tia c\u0103 fiecare
\nlec\u021bie, fiecare no\u021biune trebuie explicat\u0103 \u00een a\u0219a
\nfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 fi memorat\u0103 cu u\u0219urin\u021b\u0103
\np\u00e2n\u0103 \u0219i de cel mai lene\u0219 sau neantent \u0219colar.
\nDe aceea c\u0103uta s\u0103 se fac\u0103 \u00een\u021beles c\u00e2t mai exact
\n\u0219i c\u00e2t mai repede. Bun\u0103oar\u0103, pred\u00e2ndu-ne
\nconjugarea verbelor, \u00eel vedeam cum roste\u0219te
\nfoarte hot\u0103r\u00e2t, \u00eenso\u021bindu-\u0219i cuvintele cu gestul
\nc\u0103sc\u0103rii gurii: \u201eA m\u00e2nca-m\u00e2ncare! Verb de
\nprima conjugare, c\u00e2nd \u00eel pui \u00een aplicare, \u021bi se
\nface gura mare, mare!\u201d sau alt\u0103dat\u0103: \u201eA\u0219adar,
\ndeci, prin urmare,\/ noi f\u0103ceam comer\u021b pe
\nmare,\/ Prin urmare, a\u0219a, deci\/ Noi facem
\ncomer\u021b cu greci!\/ Erau poezioare improvizate
\npe loc, fie preluate de la al\u021bii. Cert este c\u0103 ne
\nintrau bine \u00een urechi \u0219i \u00een memorie. Dovad\u0103 c\u0103
\nnu le-am uitat p\u00e2n\u0103 azi.
\nNici inventivitatea noastr\u0103, a pu\u0219tanilor nu
\nr\u0103m\u00e2nea mai prejos. Nu \u0219tiu cine o spusese
\n\u00eent\u00e2i \u0219i nici cine a adus p\u00e2n\u0103 la noi, o mic\u0103
\npoezioar\u0103, pe care colegul meu Mihai
\nS\u0103lcu\u021ban o recita cu debit verbal, pe care l-a
\np\u0103strat \u0219i mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd a ajuns un avocat
\nimportant \u00een Buz\u0103u; \u201eDac\u0103 domnul Copernic\/
\nA b\u0103ut mai mult un pic\/ \u0218i atunci i se p\u0103rea\/
\nC\u0103 p\u0103m\u00e2ntul se-nv\u00e2rtea\/ Asta nu e vina mea!\u201d
\nEtc. Etc.
\nCu am\u00e2ndoi, cu Passionaria \u0219i cu Mihai
\nS\u0103lcu\u021ban aveam s\u0103 merg peste mul\u021bi ani, \u00een
\n1995 la Soroca Basarabiei, \u0219i n-o s\u0103 uit\u0103m
\nniciodat\u0103 cum \u00eentr-o sear\u0103, pe malul Nistrului,
\nne-au \u0219uierat c\u00e2teva gloan\u021be pe la ureche, iar
\nprietenul nostru Alexandru Oproescu, speriat,
\ns-a baricadat \u00een camera \u00een care era cazat, iar a
\ndoua zi ne-am \u00eentrerupt c\u0103l\u0103toria cultural\u0103 \u0219i
\nam plecat gr\u0103bi\u021bi spre Buz\u0103u.<\/p>\n


\nVictoria-Maria Pripon<\/strong>
\n\"\"

Clasa a II-a Sc. ,,G.E. Palade\u201d Buz\u0103u
\n\u00cenv\u0103\u021b\u0103toare Nicoleta Marin<\/p>\n

O nou\u0103 zi<\/strong><\/p>\n

Cu capul \u00een nori,
\ncu privirea zburdalnic\u0103,
\nM\u0103 trezesc \u00een zori.
\nSunt amuzat\u0103,
\ndar nu r\u00e2d.
\n\u015ei m\u0103 duc, m\u0103 sp\u0103l de amintiri (dar \u015fi pe fa\u0163\u0103)
\npentru c\u0103 este vorba de o nou\u0103 zi.<\/p>\n


\nPrivind spre soare<\/strong><\/p>\n

Cu chipul sus, spre soare,
\nPrivesc \u00eendelungat cum apune.
\nE felul soarelui de a spune: Noapte bun\u0103!<\/p>\n


\nVia\u0163a<\/strong><\/p>\n

\u00centr-o zi de prim\u0103var\u0103,
\nCopii, p\u0103s\u0103ri, flori sau fluturi
\nIes la plimbare.
\nCu o plant\u0103, carte, hart\u0103.
\nVoio\u015fi suntem to\u0163i,
\nDeoarece asta este copil\u0103ria sau bucuria,
\ncheful de via\u0163\u0103.
\nHai \u015fi tu \u00een aceast\u0103 frumoas\u0103 chestie, numit\u0103
\nVia\u0163a.<\/p>\n


\nDepinde de tine<\/strong><\/p>\n

Depinde de tine cum \u00ee\u0163i tr\u0103ie\u015fti via\u0163a,
\n\u00cenger, demon, bun, r\u0103u, cuminte, obraznic,
\nOricum ai fi, e\u015fti copilul lui Dumnezeu,
\nC\u0103ci toat\u0103 via\u0163a depinde de tine.<\/p>\n


\nGabriela Ana B\u0102LAN<\/strong>
\n\"\"

Acrostihul de vineri (Poezia)<\/strong><\/p>\n

Poezia
\nOstentativ \u00eencepe cu Poe
\nE semn clar c\u0103 nevermore
\nZilnic al\u0163i zei acela\u015fi corb \u015fi ca\u015fcavalul gri
\nIar e vineri noapte f\u0103r\u0103 s\u0103 fie zi
\nAripa doarme scoate m\u00e2na poete, acum po\u0163i
\ns\u0103 scrii!<\/p>\n


\nSeara ora\u0219ului gol<\/strong><\/p>\n

Totu\u0219i se aprind felinare
\nZidurile \u00ee\u0219i desfac coada de p\u0103un
\nFerestrele trimit s\u0103ge\u021bi \u00eenspre sta\u021bia de tramvai
\nLeduri colorate s-au \u00eenchis magazinele
\ncoliviile
\nMuzeele cinematografele muzele buzele
\nNumele meu defileaz\u0103 \u00een mantia interzis\u0103
\nO leag\u0103 de lun\u0103
\nLa semafor trec umbre de poe\u021bi
\nPisicile dorm \u00een cozi de comete
\nAripa m\u0103 eticheteaz\u00e3 pe facebook
\nPosteaz\u0103 emoticoane
\nTufi\u0219urile \u00ee\u0219i sting \u021bigarea
\nLa radio se spune noapte bun\u0103
\nTace fanfara \u00een parc
\nOra\u0219ul cre\u0219te ca iarba \u00een mine
\nPre\u021b de o noapte de fluture m\u0103 vrea<\/p>\n


\nCopil, ou, p\u0103un<\/strong><\/p>\n

V\u0103d un p\u0103un pe um\u0103r
\nDecupez ciobul oglinzii
\nMult mult mult timp nu pot \u00een\u021belege
\nDe ce nu se mai vede pas\u0103rea pe um\u0103rul meu
\nAm decis s\u0103 m\u0103 nasc
\nS\u0103-mi caut p\u0103unul \u00een cealalt\u0103 lumin\u0103
\nAcum e \u0219i mai greu
\nNu voi \u0219ti care e al meu
\nIau fiecare exemplar din p\u0103duri dintre blocuri
\nDin rezerva\u021bii din tablouri
\nNiciunul nu seam\u0103n\u0103
\nAcum va fi \u0219i mai greu
\nS\u0103 mai r\u0103m\u00e2n copil
\nVa trebui s\u00e3 \u00eenghit un ou cu coaj\u0103 cu tot
\nS\u0103 \u00eemi nasc pas\u0103rea
\nCum o voi convinge
\nS\u0103 stea pe um\u00e3r
\nDac\u0103 nu sunt copil?<\/p>\n


\nArip\u0103<\/strong><\/p>\n

na\u0219terea e sf\u00e2r\u0219itul nemuririi
\nam apucat s\u0103 scriu pe arip\u0103
\nm\u0103 \u021bineam str\u00e2ns de o pan\u0103
\n\u0219tiam moartea va fi \u00eenceputul
\nfila pe care scriu poezia
\nse ia la tr\u00e2nt\u0103 cu v\u00e2ntul
\nm\u00e2ng\u00e2iat\u0103 de razele lunii
\nsub urlet de lup
\neu mi-am n\u0103scut cuv\u00e2ntul
\nun steag \u00een genunchi
\ncu stema iubirii
\nnumai g\u00e2ndul
\n\u00eemi e de-a pururi
\nminge de golf \u00een Olimp<\/p>\n


\n\u00cemp\u0103ratul de cear\u0103<\/strong><\/p>\n

Mi s-a topit imperiul
\nSub bra\u0163ul lung al secetei lui Dumnezeu
\nO scar\u0103 de o\u0163el
\nPe care \u00eemi urc iluziile la cer
\n\u015ei un pumn de piuneze colorate chineze\u015fti
\nAt\u00e2t au mai r\u0103mas din el.
\nDup\u0103 milenii un negustor
\n\u00cemi vinde sufletul la \u00eent\u00e2mplare
\nDe cealalt\u0103 parte a iluziei
\nPe un col\u0163 de clip\u0103
\nMoartea lipe\u015fte pliante
\nCu chipul meu de \u00eemp\u0103rat de cear\u0103
\nDator c\u0103tre cerescul fisc
\nA mia oar\u0103 Zeii mi se \u00eenchin\u0103<\/p>\n


\nAlfonso BREZMES<\/strong>
\npoet spaniol (1966, Madrid).
\n\"\"

C\u0103r\u021bi publicate: Ultramor<\/strong>, Harul limbilor<\/strong>,
\nNoaptea tatuat\u0103<\/strong>, Ilustrate din viitor<\/strong>.
\nPublic\u0103 \u00een numeroase antologii \u0219i reviste din
\ndiverse \u021b\u0103ri.<\/p>\n

Crim\u0103 perfect\u0103<\/strong><\/p>\n

Dintre toate crimele pe care le-am comis,
\nregret doar una:
\nc\u0103 nu am ucis de tot dorin\u021ba,
\nvulturul acesta abject \u0219i nes\u0103tul
\nce m\u0103 face s\u0103 cred
\nc\u0103 mai sunt viu.<\/p>\n


\nP\u0103pu\u0219i ruse\u0219ti<\/strong><\/p>\n

Ia un fier\u0103str\u0103u,
\n\u00eemparte-m\u0103 \u00een dou\u0103:
\n\u00een\u0103untru sunt eu,
\na\u0219tept\u00e2ndu-te
\ns\u0103 vii
\ns\u0103 m\u0103 \u00eempar\u021bi,
\n\u0219i s\u0103 m\u0103 deschizi din nou,
\nde at\u00e2tea ori
\nc\u00e2te vor fi nevoie,
\nde fiecare dat\u0103 mai mic,
\nmai eu,
\na\u0219tept\u00e2ndu-te,
\nca s\u0103-\u021bi v\u0103d
\nexpresia
\nc\u00e2nd ajungi \u00een sf\u00e2r\u0219it
\nla eul meu cel mai ascuns,
\n\u0219i te ui\u021bi la el,
\n\u0219i are chipul t\u0103u.<\/p>\n

Dar ei nu \u0219tiu.<\/p>\n


\nM\u0103rturisirea<\/strong><\/p>\n

A m\u0103rturisit c\u0103-mi citea
\npoemele ca s-o ia somnul,
\nf\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama c\u0103,
\n\u00een realitate, visele mele erau
\ncele care foloseau poemele
\npentru a intra \u00een ea.<\/p>\n


\nInsula<\/strong><\/p>\n

Am ales s\u0103 tr\u0103iesc aceast\u0103 neor\u00e2nduial\u0103,
\nora\u0219ul acesta de iarn\u0103, tundra aceasta
\nde cl\u0103diri cenu\u0219ii ca ni\u0219te prevestiri,
\npentru a putea iubi ceea ce \u00eemi lipse\u0219te:
\nacea insul\u0103, lumina, recifele sale,
\nunde str\u0103luce\u0219te comoara ascuns\u0103
\npe care c\u00e2ndva am \u00eengropat-o l\u00e2ng\u0103 copil\u0103ria
\nmea.<\/p>\n


\nGramatica iubirii<\/strong><\/p>\n

Eu \u0219tiu.
\nTu \u0219tii.
\nNoi \u0219tim.<\/p>\n


\nCeilal\u021bi<\/strong><\/p>\n

Apar deodat\u0103, dup\u0103 p\u0103ienjeni\u0219ul
\nzorilor. Istovi\u021bi argonau\u021bi
\nce se \u00eentorc cu m\u00e2inile goale
\ndin cea mai frumoas\u0103 c\u0103l\u0103torie. Visele
\nse trezesc domol \u0219i, unul c\u00e2te unul,
\n– ca \u0219i cum ar \u0219ti drumul – trec
\nde partea aceasta a oglinzii,
\nca s\u0103 se transforme iar \u00een noi.<\/p>\n


\nN-ai citit pove\u0219tile<\/strong><\/p>\n

\u0218i a\u0219a \u00ee\u021bi merge.
\nE t\u00e2rziu deja pentru lament\u0103ri:<\/p>\n

Se face noapte
\n\u0219i cur\u00e2nd va fi \u00eentuneric.
\nVezi gura aceasta, iubire?
\nE f\u0103cut\u0103 pe m\u0103sura viselor tale.
\nAcum nu mai e timp. \u00cenchide ochii<\/p>\n

N-ai citit pove\u0219ti,
\n\u0219i acum, eu – a\u0219a e povestea – va
\ntrebui s\u0103 te m\u0103n\u00e2nc.<\/p>\n


\nBerzele<\/strong><\/p>\n

Te iubesc
\nprecum berzele iubesc
\nvechile catedrale:
\np\u0103s\u0103ri fidele ce se-ntorc
\nla minunea cuiburilor lor
\nf\u0103r\u0103 pic de credin\u021b\u0103.<\/p>\n


\nA doua piele<\/strong><\/p>\n

Ling\u00e2ndu-mi r\u0103nile
\nam descoperit cicatrice
\npe care le uitasem
\nsub pielea ce ne na\u0219te
\nc\u00e2nd uneori murim
\n\u0219i nimeni nu ne \u00eengroap\u0103.<\/p>\n

traducere \u0219i prezentare de
\nElisabeta BO\u021aAN<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alexandru PRIPON Pastile… pentru… Fiecare dintre noi se afl\u0103 de o parte sau de alta a zidului. Iar zidul chiar<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":12867,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12964"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12964"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12964\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12966,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12964\/revisions\/12966"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12867"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12964"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12964"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12964"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}