{"id":12773,"date":"2020-12-20T20:59:05","date_gmt":"2020-12-20T17:59:05","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12773"},"modified":"2020-12-20T20:59:05","modified_gmt":"2020-12-20T17:59:05","slug":"literadura-nr-18-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12773","title":{"rendered":"Literadura nr. 18 (9)"},"content":{"rendered":"

Marius R\u00c2PEANU<\/strong><\/p>\n

La abator!<\/strong><\/p>\n

– Cocoan\u0103, unde este boierul, \u00eentreba cam
\nr\u0103stit tov. Ion Dragomir, secretarul
\nComitetului Comunal de Partid, mai marele
\ncomunei P.
\n\u00cenalt, cam slab, cu o voce autoritar\u0103, tovar\u0103\u0219ul
\nDragomir se adres\u0103 cocoanei, so\u021bia lui Ghi\u021b\u0103
\n\u0218erb\u0103nescu, de cur\u00e2nd trecut la chiaburi.
\n– A plecat s\u0103 fac\u0103 rost de ni\u0219te unt \u0219i br\u00e2nz\u0103,
\nca s\u0103 mai achit\u0103m din d\u0103rile pe care le avem
\nde dat la colectare, a r\u0103spuns cu un glas de
\nfemeie educat\u0103, so\u021bia boierului.
\nDiscu\u021bia, se purta \u00eentr-o fost\u0103 buc\u0103t\u0103rie
\ndin fundul cur\u021bii, c\u0103ci casa cea mare \u00eei fusese
\nluat\u0103 de mai mult\u0103 vreme. \u00cen ea se mutat
\nsediul G.A.P.-ului. Pe F\u00e2nt\u00e2na cu apa cea
\nrece, din mijlocul cur\u021bii, Gh. Buruian\u0103,
\nproasp\u0103t venit din prizonierat, cu Brigada
\nTudor Vladimirescu, pusese WC-ul. De unde
\nau b\u0103ut ap\u0103 boierii s\u0103 ne pi\u0219\u0103m noi acum,
\nspunea r\u00e2z\u00e2nd, cu gura p\u00e2n\u0103 la urechi
\nPre\u0219edintele Cooperativei de Consum din
\nlocalitate.
\n-\u0218i spui, c\u0103 boierul nu-i acas\u0103, mai \u00eentreb\u0103
\n\u00eenc\u0103 o data, tovar\u0103\u0219ul Dragomir. Asta ca s\u0103
\najung\u0103 la ideea pentru care intrase \u00een curtea
\nboierului. Auzi cucoan\u0103, spuse cu ochii
\npleca\u021bi Ionic\u0103, b\u0103iatul sl\u0103bu\u021b, de alt\u0103dat\u0103, cel
\ncare primea de la aceasta, \u00een dar, o felie de
\ncozonac, de cel bun, cu miez de nuc\u0103 la
\nmijloc, s\u0103 tai un curcan c\u0103 vin \u0103ia de la raion
\nla mas\u0103. Rotind \u00eenc\u0103 o dat\u0103 privirea, tov.
\nDragomir, descoperi ie\u0219ind de sub pat, o
\npereche de opinci. Ridic\u0103 cuvertura care
\nacoperea patul \u0219i-l descoperi pe boier.
\n-De ce te-ai ascuns acolo, m\u0103i ho\u021bule? Mai
\nmult t\u00e2r\u00e2ndu-se \u0219i \u0219terg\u00e2ndu-\u0219i praful de pe
\npulover, boierul r\u0103spunse:
\n-De frica ta, m\u0103i boule!
\nNu aveam nici 6 ani, c\u00e2nd tata a
\n\u00eendr\u0103znit s\u0103-l jigneasc\u0103 pe tov. Dragomir. \u00cen
\nperioada anilor 1950-1960, asemenea ie\u0219ire se
\npedepsea cu privarea de libertate. A\u0219a s-a \u0219i
\n\u00eent\u00e2mplat. A doua zi de diminea\u021b\u0103, pe la \u0219ase,
\nun GAZ a oprit la poart\u0103 \u0219i a claxonat. Tata a
\nie\u0219it \u0219i dus a fost. Dup\u0103 trei ani, c\u00e2nd s-a
\n\u00eentors, tata a devenit alt om. Era totdeauna cu
\nnervii \u00eentin\u0219i la maximum. El, care-\u0219i d\u0103dea \u0219i
\nsufletul pentru fala familiei, arm\u0103sarul purs\u00e2nge,
\n\u021aiganu, (numele i-l d\u0103duse dup\u0103
\nculoarea p\u0103rului, negru ca smoala) ajunsese s\u0103
\nfie aspru pedepsit. \u00cel cump\u0103rase de c\u00e2nd era
\nm\u00e2nz de la prietenul s\u0103u Felix \u021aopescu,
\ndirectorul Hergheliei Cisl\u0103u, tat\u0103l viitorului
\nmare comentator sportive, Cristian \u021aopescu.
\nAcum, din cauza tainului \u00eempu\u021binat,
\nacesta sl\u0103bise, motiv pentru care, pe pielea din
\nzona g\u00e2tului ap\u0103ruse pete de pecingine,
\nprovoc\u00e2ndu-i m\u00e2nc\u0103rimi pentru care bietul cal
\nse sc\u0103rpina cu furie. Cum singura camera in
\ncare locuiam era vecin\u0103 cu grajdul, \u0219i cum la
\ncele mai nepotrivite ore din noapte \u021aiganu \u00ee\u0219i
\nface num\u0103rul, tata furios se ducea in grajd \u0219i-l
\nlovea pe unde apuca. Fiecare sc\u00e2r\u021b, sc\u00e2r\u021b, venit
\ndin camera unde era Tiganu, era imediat
\nurmat de sculatul tatei din pat, \u0219i apoi de
\ncorec\u021bia dureroas\u0103 aplicat\u0103 bietului animal, iar
\neu, \u00eemi b\u0103gam capul \u00een a\u0219ternut \u0219i ziceam: \u201eiar
\n\u00eel bate tata pe Tiganu\u2019!\u201d.
\nOdat\u0103, \u0219i m-am bucurat, \u021aiganu s-a r\u0103zbunat.
\n\u00centocmai ca un tr\u0103snet, din grajd, s-a auzit un
\n\u021bip\u0103t de groaz\u0103, iar pe u\u0219\u0103 a ap\u0103rut tata
\n\u021bin\u00e2ndu-se cu m\u00e2na de nasul din care \u021b\u00e2\u0219nea
\ns\u00e2nge. Se f\u0103cuse dreptate.
\nDatorit\u0103 situa\u021biei sociale \u0219i politice a
\np\u0103rin\u021bilor, pentru a intra la \u0218coala Medie, a
\ntrebuit s\u0103 fiu \u00eenfiat de o rud\u0103 a mamei de la
\nBuz\u0103u. Dup\u0103 un an, \u00een prima vacan\u021b\u0103 de
\nprim\u0103var\u0103, m-am \u00eentors la ai mei. Acum,
\nbucuria revederii p\u0103rin\u021bilor era dublat\u0103 \u0219i de
\naceea a revederii satului \u0219i a vecinilor.
\nVenisem cu trenul de noapte. Diminea\u021ba, am
\ndeschis poarta cur\u021bii \u0219i priveam \u0219oseaua \u00een
\ntoat\u0103 lungimea ei. M\u0103 vedeam \u0219i m\u0103
\nrevedeam, \u00een tot, \u0219i peste tot locul.
\nCa din senin, am fost oprit din acea c\u0103l\u0103torie
\nimaginar\u0103 de un zgomot deosebit, dublat de o
\nimagine care \u00eencepuse s\u0103 prind\u0103 contur. Era
\nun grup numeros de cai, m\u00e2na\u021bi de un individ
\n\u00een v\u00e2rst\u0103. \u00cen frunte, un cal ar\u0103tos, p\u0103\u0219ea cu
\nm\u0103re\u021bia \u0219i elegan\u021ba unui animal de ras\u0103. Avea
\nculoarea neagr\u0103. L-am recunoscut, era \u021aiganu.
\nCu noduri \u00een g\u00e2t, care \u00eemi \u00een\u0103bu\u0219eau vorbele,
\nam avut totu\u0219i puterea s\u0103 \u00eentreb:
\nUnde \u00eei duce\u021bi?
\nCu o voce ce parc\u0103 venea din alt\u0103 lume, mi
\ns-a r\u0103spuns: La abator!<\/p>\n


\nDaniel LUCA<\/strong><\/p>\n

Terapie \u0219oc<\/strong>
\n\"\"

Volens-nolens\u201d, situa\u021bia pandemic\u0103 a
\nfost de o asemenea natur\u0103 \u00eenc\u00e2t nea
\n\u00eempins \u00een propriile noastre colivii
\nde sticl\u0103, de unde s\u0103 privim \u0219i s\u0103 fim privi\u021bi
\n(fie \u0219i doar la nivel imaginar), apropierea fiind
\nposibil\u0103 doar \u00een acest mod, chiar dac\u0103
\ndistan\u021barea p\u0103rea un obstacol de netrecut.
\nMihaela Meravei<\/strong>, \u00een volumul de
\nversuri Colivia de sticl\u0103<\/em> (Editura Ex Ponto,
\nConstan\u021ba, 2020), surprinde exact aceast\u0103
\nstare de lucruri, nemai\u00eencercat\u0103 p\u00e2n\u0103 acum,
\ndar care a avut drept efect testarea propriilor
\nnoastre limite.
\nNu este vorba despre altceva
\ndec\u00e2t despre o c\u0103l\u0103torie ini\u021biatic\u0103 a
\nomului spre sine \u00eensu\u0219i (\u201e\u0218i am
\nplecat \u00een c\u0103l\u0103toria mea ini\u021biatic\u0103,\/
\na\u0219a, cu numele scris pe t\u0103lpi,\/ surd\u0103
\nla pr\u0103bu\u0219irea\/ spicelor prin lanurile
\ncon\u0219tiin\u021bei\u201d \u2013 Mi-am scris numele
\npe t\u0103lpi).
\nNe afl\u0103m \u00een prezen\u021ba unei
\nr\u0103sturn\u0103ri a valorilor, egoismul fiind
\nridicat la rang de virtute, totul din
\ncauza fricii (\u201eUndeva, sub mine, o
\nhait\u0103 de lupi albi\/ d\u0103dea rotocol visurilor,\/
\ndeasupra, o hait\u0103 de tigri la fel de albi\/ m\u0103
\na\u0219tepta ca prad\u0103.\/ Nic\u0103ieri un buton s\u0103 pot
\nopri frica\u201d \u2013 Frica).
\nBucuria de a fi viu se destram\u0103 \u00eencetul
\ncu \u00eencetul, pe fondul disip\u0103rii sentimentelor
\n(\u201eTrece via\u021ba pe l\u00e2ng\u0103 noi ca o adulter\u0103,\/ f\u0103r\u0103
\nru\u0219ine, merge \u00eenainte cu pas versat,\/ \u00een timp
\nce nou\u0103 ni s-a coc\u00e2rjat coloana de t\u0103cere \u0219i
\nneiubire\u201d ), chiar \u0219i moartea ajung\u00e2nd s\u0103 par\u0103
\nceva extrem de \u00eendep\u0103rtat, f\u0103r\u0103 nicio leg\u0103tur\u0103
\ncu fiin\u021ba (\u201eTrece via\u021ba prin noi ca o fantom\u0103,\/
\nne \u00eentoarce cu susul \u00een jos\/ \u0219i la sf\u00e2r\u0219it…,\/
\nc\u00e2nd credeam c\u0103 nu mai avem multe capitole
\nde tr\u0103it\/ realiz\u0103m c\u0103 nici m\u0103car de moarte nu
\nmai avem chef\u201d \u2013 Pe l\u00e2ng\u0103 noi).
\nEste absolut\u0103 nevoie de o terapie de \u0219oc
\npentru revenirea la via\u021b\u0103, \u0219i aceasta este coma
\nautoindus\u0103, practic o resetare interioar\u0103,
\nsufleteasc\u0103 (\u201ePentru a supravie\u021bui, mi-am dat
\nvoie s\u0103 mor,\/ dar nu de tot,\/ numai at\u00e2t c\u00e2t
\npentru zilele f\u0103r\u0103\/ soare, \u0219i p\u0103s\u0103ri, \u0219i copii
\nchiuind\u201d \u2013 Mi-am scris numele pe t\u0103lpi).
\nPoezia este cea care sufer\u0103 pentru noi, iar
\nr\u0103nile sale \u00eens\u0103n\u0103to\u0219esc spiritul (\u201e\u0219i cu o
\npoezie picurat\u0103 dintr-o coroan\u0103 de spini,\/
\n\u00eenfipt\u0103 vremelnic pe fruntea celorlalte vie\u021bi\u201d –
\nMi-am scris numele pe t\u0103lpi).
\nPoezia se hr\u0103ne\u0219te din iubire pentru a o putea
\n\u00eentre\u021bine mai apoi, \u00eentre cele dou\u0103 cre\u00e2ndu-se
\nun raport indestructibil de interdependen\u021b\u0103
\n(\u201er\u00e2nd pe r\u00e2nd t\u0103iam\/ cele \u0219apte capete ale
\nbalaurului care-mi furase lumina,\/ \u00een timp ce
\ninimii \u00eei f\u0103ceam scut din amintirile unei
\npoezii\u201d \u2013 Din amintirile unei poezii).
\nFor\u021ba interioar\u0103 este \u00eent\u0103rit\u0103 \u0219i prin credin\u021b\u0103
\n(\u201eDoar Fiul Domnului a r\u0103mas acela\u0219i prunc
\nf\u0103r\u0103 prihan\u0103,\/ reinvent\u00e2ndu-se \u00een
\nfiecare dintre noi,\/ indiferent c\u00e2t am
\ntapetat anotimp-urile,\/ cu aceea\u0219i
\nbinecuv\u00e2ntare\/ a darului ceresc\u201d \u2013
\nOameni de nisip), Dumnezeu
\nnel\u0103s\u00e2ndu-\u0219i niciodat\u0103 crea\u021bia la
\ngreu. Fericirea re\u00eencepe s\u0103-\u0219i fac\u0103
\nsim\u021bit\u0103 prezen\u021ba, la \u00eenceput timid,
\napoi din ce \u00een ce mai \u00eendr\u0103zne\u021b, iar
\noamenii \u00ee\u0219i recap\u0103t\u0103 frumuse\u021bea, at\u00e2t
\ncea interioar\u0103, c\u00e2t \u0219i cea exterioar\u0103
\n(\u201eah, oamenii…\/ mi se p\u0103reau at\u00e2t
\nde frumo\u0219i cum se opinteau\/ la
\nfiecare sut\u0103 de metri de urcu\u0219 sisific,
\nsorbind fericirea strop cu strop\/ din cocoa\u0219ele
\nlor de dromaderi \u00eendumnezei\u021bi,\/ \u00eenc\u00e2t mi-au
\nf\u0103cut poft\u0103 de via\u021b\u0103!\u201d \u2013 Oamenii mi se p\u0103reau
\nat\u00e2t de frumo\u0219i).
\nSperan\u021ba, re\u00eenviat\u0103, este amplificat\u0103 \u0219i de unii
\nsemeni, gata de orice sacrificiu spre a p\u0103stra
\nnealterat\u0103 pofta de via\u021b\u0103 a celorlal\u021bi – medicii
\n(\u201eDoar ei au r\u0103mas aici, printre noi,\/ \u0219i-n
\nfiecare noapte r\u0103sucesc cu disperare\/ cheia
\ndintre por\u021bile Raiului\/ \u0219i Planeta Albastr\u0103\u201d \u2013
\nPoem pentru cei care nu mai au nop\u021bi).
\nAjuns \u00een acest moment, omul con\u0219tientizeaz\u0103
\neternitatea iubirii, care nu va pieri vreodat\u0103,
\np\u0103\u0219ind dincolo de moarte (\u201eA iubi nu
\n\u00eenseamn\u0103 s\u0103 mori \u00een fiecare secund\u0103,\/
\n\u00eenseamn\u0103 s\u0103 accep\u021bi fiecare secund\u0103 ca fiind\/
\nvia\u021ba de dincolo de moarte\u201d \u2013 A iubi nu
\n\u00eensemn\u0103 s\u0103 mori \u00een fiecare secund\u0103).
\n\u00centr-o vreme \u00een care nesiguran\u021ba este la ea
\nacas\u0103, Mihaela Meravei vine \u00een fa\u021ba cititorilor
\ncu o poezie optimist\u0103, menit\u0103 a le reda
\nbucuria de a tr\u0103i, at\u00e2t de n\u0103p\u0103stuit\u0103.<\/p>\n


\nMihai VINTIL\u0102<\/strong><\/p>\n

Ordinea de zi.
\nIstoria ca subiect<\/strong><\/p>\n

Eric Vouillard este un scriitor francez
\ncare, prin volumele sale, st\u0103 aproape
\nde evenimentele importante ale
\nistoriei. Prin romanul Conquistadors din
\n2009, B\u0103t\u0103lia Occidentului \u0219i Congo din
\n2012, 14 iulie din 2014 \u0219i acum prin acest
\nvolum Ordinea de zi. A primit mai multe
\npremii literare importante din Fran\u021ba dar
\nrecompensa cea mai important\u0103 a fost
\nc\u00e2\u0219tigarea premiului Goncourt \u00een 2017.
\nDup\u0103 ce cite\u0219ti Ordinea de zi nu \u0219tii ce
\ns\u0103 crezi. Volumul nu este un roman cum poate
\nar crede mul\u021bi dar \u00een acela\u0219i timp nu este
\nrelatare istoric\u0103. Este un amalgam care
\ncreeaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd senza\u021bia de
\nautentic. Autorul poveste\u0219te
\nevenimente istorice semnificative din
\ncel de al doilea r\u0103zboi mondial. Este
\nun studiu al minciunii, propagandei \u0219i
\nam\u0103girii. Este o privire rece \u0219i t\u0103ioas\u0103
\ncare aduce aminte de ceea ce nimeni
\nnu mai dore\u0219te a-\u0219i aduce aminte.
\nAvem o reuniune secret\u0103 ca
\nprim capitol. Suntem introdu\u0219i \u00een
\natmosfera rarefiat\u0103 a afacerilor la
\nmare nivel, unde urm\u0103rim preg\u0103tirea
\n\u00eent\u00e2lnirii dintre cei mai importan\u021bi
\ndou\u0103zeci \u0219i patru de industria\u0219i
\ngermani cu Adolf Hitler prin care ace\u0219tia vor
\nfinan\u021ba nazismul \u00een schimbul comenzilor de
\nstat, \u00een schimbul \u00eembog\u0103\u021birii prin r\u0103zboi.
\nPovestirea este aproape filmografic\u0103. Parc\u0103
\nuneori cadrul insist\u0103 pe detalii
\nnesemnificative care creeaz\u0103 o tensiune
\nintern\u0103 evenimentului cum ar fi organizarea
\np\u0103l\u0103riilor de fetru sau luciul sinistru al unui
\ncadru metalic. Autorul nu dore\u0219te dec\u00e2t a
\nar\u0103ta cu degetul asupra vinova\u021bilor care nu au
\npl\u0103tit niciodat\u0103 pentru sus\u021binerea lor, pentru
\nfinan\u021barea lor, pentru alegerile lor r\u0103zboinice.
\n\u00cens\u0103 \u00eentreprinderile nu mor precum oamenii.
\nSunt entit\u0103\u021bi mistice care nu pier niciodat\u0103.
\n\u00cen capitolul urm\u0103tor intitulat M\u0103\u0219tile
\nse detaliaz\u0103 aceast\u0103 \u00eent\u00e2lnire dintre diavol \u0219i
\nucenicii s\u0103i. Hitler era sur\u00e2z\u0103tor, degajat,
\ndeloc a\u0219a cum \u0219i l-ar fi \u00eenchipuit, afabil da,
\npoate chiar simpatic, cu mult mai simpatic
\ndec\u00e2t ar fi crezut ei. Avu pentru fiecare un
\ncuv\u00e2nt de mul\u021bumire \u0219i o str\u00e2ngere de m\u00e2n\u0103.
\nToat\u0103 mascarada fu rezumat\u0103 de expresia \u0218i
\nacum, domnilor, la caserie! \u00cent\u00e2lnirea din 20
\nfebruarie 1933 era pentru ace\u0219ti oameni
\nnormalul, \u00eenc\u0103 o afacere bine \u00eencheiat\u0103. Iar ei
\nstau acolo, impasibili, ca dou\u0103zeci \u0219i patru de
\nma\u0219ini de calcul, la por\u021bile iadului.
\nPrin O vizit\u0103 de curtoazie este
\nprezentat momentul vizitei lordului Halifax \u00een
\nGermania \u0219i minciuna politicii de \u00eemp\u0103ciuire.
\nCapitolele intitulate Intimid\u0103ri,
\n\u00centrevederea de la Berghof, Cum s\u0103 nu decizi
\n\u0219i O \u00eencercare disperat\u0103 arat\u0103 agonia Austriei
\n\u00eenainte de \u00eenghi\u021birea ei de marele reich
\ngerman.
\nNu este uitat\u0103 nici Fran\u021ba iar prin
\ncapitolul O zi la telefon, este
\nar\u0103tat\u0103 o zi pierdut\u0103 efectiv de
\npre\u0219edintele francez Albert
\nLebrun cu lucruri minore cum
\nar fi semnarea de decrete
\nabsolut aiuritoare precum cele
\nde acordare de denumiri de
\norigine controlat\u0103 unor vinuri!
\nAsta \u00een timp de Seyss-Inquart
\neste impus de germani drept
\ncancelar al noii Austrii filonaziste
\niar invazia acestei \u021b\u0103ri
\neste gata de a fi desf\u0103\u0219urat\u0103.
\nCinismul este conturat
\n\u00een Pr\u00e2nzul de adio \u00een Downing Street unde
\neste descris\u0103 cina la care von Ribbentrop,
\nambasadorul Germaniei \u00een regat, \u021bine \u00een loc
\ncabinetul englez \u0219i pe primul ministru
\nChamberlain printr-un expozeu de o
\nbanalitate cras\u0103 \u00eempiedic\u00e2nd astfel, la ordinul
\nlui Hitler, un r\u0103spuns imediat al Marii
\nBritanii.
\nNu lipse\u0219te ironia. \u00cen Blitzkrieg este
\nironizat\u0103 invazia \u00een Viena unde ajung ini\u021bial
\ndoar trei solda\u021bi, cu un tren de c\u0103l\u0103tori, pentru
\nc\u0103 marea armat\u0103 german\u0103 era \u00eempotmolit\u0103
\n\u00eentr-un gigantic ambuteiaj la Linz! Pentru a
\ncontura mai bine imaginea aceasta a
\nharababurii invaziei autorul o accentueaz\u0103 \u00een
\ncapitolul Un ambuteiaj de Panzere. Prezint\u0103
\ninforma\u021biile legate de transportul panzerelor
\ncu trenul de la Linz la Viena pentru a fi apoi
\nfolosite \u00een scena invaziei \u0219i defil\u0103rii prin
\ncapitala valsului.
\nUn capitol foarte interesant este cel
\nintitulat Magazinul cu recuzit\u0103 unde se
\ndescrie o vizit\u0103 la un magazin de butaforie din
\nHollywood. Acolo uniformele naziste deja
\nerau istorie \u0219i \u00ee\u0219i g\u0103seau locul l\u00e2ng\u0103 alte
\nbutaforii ale istoriei. Cu alte cuvinte totul este
\ntrec\u0103tor inclusiv nazismul.
\nUltimul capitol Dar cine sunt to\u021bi
\nace\u0219ti oameni revine la scena ini\u021bial\u0103 a
\nfinan\u021b\u0103rii ma\u0219inii de r\u0103zboi. Autorul se
\nconcentreaz\u0103 pe Gustav Krupp \u0219i pe urma\u0219ul
\nacestuia Alfried care va deveni oricum unul
\ndintre cei mai puternici oameni din Pia\u021ba
\nComun\u0103, regele c\u0103rbunelui \u0219i al o\u021belului,
\nst\u00e2lpul p\u0103cii europene. Cu alte cuvinte, banul
\nmerge \u00eenainte!
\nConstruit din pove\u0219ti reale, din
\n\u00eent\u00e2mpl\u0103ri bine documentate ale istoriei,
\nvolumul Ordinea de zi este o incursiune \u00een
\nvia\u021ba trecut\u0103 a Europei. O istorie pe care nu
\ntrebuie s\u0103 o uit\u0103m. Titlul mi se pare absolut
\nfabulos. Pentru fiecare ordinea de zi este cu
\ntotul alta. Pentru nazi\u0219ti era cucerirea, spa\u021biul
\nvital, pentru industria\u0219i \u00eembog\u0103\u021birea, pentru
\nenglezi p\u0103strarea iluziei p\u0103cii, pentru austrieci
\no posibil\u0103 integrare istoric\u0103 cu Germania. \u00cen
\nfond pentru to\u021bi ordinea de zi era \u00een fapt
\nr\u0103zboiul despre care nimeni nu sufl\u0103 o vorb\u0103
\ndar pe care to\u021bi \u00eel con\u0219tientizau.
\nCartea lui Eric Vuillard este o
\nradiografie a realit\u0103\u021bii, a ordinilor de zi. O
\nrecomand cu mult\u0103 c\u0103ldur\u0103 ca fiind o
\nadev\u0103rat\u0103 lec\u021bie de istorie dar \u0219i de literatur\u0103.<\/p>\n

\"\"


\nPremiile Revistei Literadura<\/strong><\/p>\n

Anul 2020 b\u00e2ntuit de pandemie nu a
\n\u00eempiedicat lumea literar\u0103 s\u0103 se manifeste, mai
\nales \u00een mediul on line.
\nRedac\u021bia revistei a lansat \u00een prim\u0103var\u0103 un
\nconcurs de volume publicate pe dou\u0103 sec\u021biuni:
\n1.Volum debut cu premiul \u201eMarin Ifrim\u201d.
\n2.Volum scriitori consacra\u021bi cu premiul \u201eIon
\nCaraion\u201d.
\nConcursul este doar pentru poezie \u0219i cu
\nvolume publicate, trimise pentru concurs \u00een
\nformat pdf ap\u0103rute pe anul \u00een curs. Av\u00e2nd
\nISBN \u0219i numele editurii.
\nPrima edi\u021bie a concursului a luat sf\u00e2r\u0219it.
\nPremiului \u201eIon Caraion\u201d<\/strong>, \u00een valoare de 500 de
\nlei, a fost c\u00e2\u0219tigat de scriitorul Alexandru
\nSf\u00e2rlea<\/strong> cu volumul \u201eObiecte \u0219i voci<\/em>\u201d, editura
\n\u201e\u0218coala Ardelean\u0103\u201d, Cluj Napoca, 2020 \u0219i a
\nfost oferit dat de Asocia\u021bia Cultural\u0103
\n\u201eRena\u0219terea buzoian\u0103\u201d prin pre\u0219edintele
\nOvidiu Petrescu.
\nPremiul \u201eMarin Ifrim\u201d<\/strong> pentru debut, \u00een
\nvaloare de 500 de lei, a fost c\u00e2\u0219tigat de Iuliana
\nPa\u0219ca<\/strong> cu volumul \u201eReflect\u0103rile unei
\nmolecule<\/em>\u201d, editura eCreator, Baia Mare, 2020,
\na fost acordat de Emil Ifrim.
\nFelicit\u0103ri concuren\u021bilor!
\nFelicit\u0103ri c\u00e2\u0219tig\u0103torilor!
\nNum\u0103rul concuren\u021bilor a fost redus.
\nCondi\u021biile actuale de securitate sanitare nu au
\npermis un eveniment literar a\u0219a cum ne-am
\ndorit. Premiile au fost trimise prin po\u0219t\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marius R\u00c2PEANU La abator! – Cocoan\u0103, unde este boierul, \u00eentreba cam r\u0103stit tov. Ion Dragomir, secretarul Comitetului Comunal de Partid,<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":12671,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12773"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12773"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12773\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12776,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12773\/revisions\/12776"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12671"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12773"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12773"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12773"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}