{"id":12762,"date":"2020-12-19T21:30:38","date_gmt":"2020-12-19T18:30:38","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12762"},"modified":"2020-12-19T21:30:38","modified_gmt":"2020-12-19T18:30:38","slug":"literadura-nr-18-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12762","title":{"rendered":"Literadura nr. 18 (8)"},"content":{"rendered":"

Liliana RUS<\/strong><\/p>\n

(Mes souvenirs d\u2019enfance)<\/strong><\/p>\n

Gura Ocni\u0163ei. O carte magic\u0103, aproape
\nimposibil de \u00een\u0163eles. Amprenta
\nprimilor mei ani de via\u0163\u0103. O istorie
\npersonal\u0103 surprinz\u0103toare, cu str\u0103lucirea \u015fi
\nasprimea unei copil\u0103rii aproape fictive.
\nGura Ocni\u0163ei. \u00cenc\u00e2nt\u0103toare \u015fi trist\u0103. Cu
\npor\u0163ile verzi de la intrarea \u00een sanatoriu, dup\u0103
\nun drum lung cu ma\u015fina Salv\u0103rii, impregnat
\nde plictis, gol \u00een stomac \u015fi o stare de
\nmelancolie pe care doar \u00een dup\u0103-amiezile de
\nduminic\u0103 o sim\u0163eam. Spaim\u0103 \u015fi ne\u00eencredere \u00een
\ndiminea\u0163a care urma.
\nTrei vile cu desenul lor perfect, cu
\ntrandafiri \u015fi flori \u00eenalte, \u00een\u015firate \u00een dreapta
\naleii de la intrare. Cu perdele diferite. La
\nprimul cot, ie\u015fea la iveal\u0103 cl\u0103direa
\nimpun\u0103toare a pavilionului central, cu
\nacoperi\u015ful de \u0163igl\u0103 inundat de lumin\u0103, cu
\ngratii verzi la geamuri, acoperindu-le pe trei
\nsferturi. O senza\u0163ie scurt\u0103 de spaim\u0103, p\u00e2n\u0103
\nc\u00e2nd ma\u015fina salv\u0103rii intra pe aleea circular\u0103
\n\u00eenconjurat\u0103 de tuia \u00eenalt\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd mirosul
\nde r\u0103\u015fin\u0103 dulce se l\u0103sa \u00een fundul pl\u0103m\u00e2nilor
\nmei. Eram moale \u015fi parc\u0103 umplut\u0103 cu c\u00e2rpe.
\nCineva m\u0103 lua \u00een bra\u0163e \u015fi m\u0103 trecea cu grab\u0103
\nprin valul de c\u0103ldur\u0103 ce ie\u015fea din asfalt,
\namestecat cu mirosul iute al acelor de brad
\nizbite de soarele de iunie.
\nTunsoarea mea scurt\u0103, cu breton,
\npantalonii p\u00eacheur \u015fi bluzi\u0163a brodat\u0103 de mama
\ndeveneau amintire din acel moment. Hainele
\nerau puse pe umera\u015f, introduse cu grij\u0103 \u00eentr-un
\nsac de p\u00e2nz\u0103, \u00eenchis \u00een partea de sus cu
\nni\u015fte sforicele. \u015ei numele meu pe o etichet\u0103 de
\nh\u00e2rtie. O renun\u0163are complet\u0103, f\u0103r\u0103 lupt\u0103. Eu,
\ncea adev\u0103rat\u0103, r\u0103m\u00e2neam acolo, \u00een sacul de
\np\u00e2nz\u0103. Era singura dovad\u0103 c\u0103 exist. Abisul
\ndintre clipa aceea de abandon \u015fi str\u0103dania
\nne\u00eencetat\u0103 de a ajunge cu chiu cu vai la linia
\nde sosire, la cap\u0103tul sejurului balnear, m\u0103
\numple \u015fi acum.
\nTreceam o vam\u0103. Baia de cur\u0103\u0163enie,
\ns\u0103punul Cheia, tunsoarea mai scurt\u0103, haine
\nstr\u0103ine \u015fi aspre, mirosuri noi, spa\u0163ii largi \u015fi
\nnecunoscute, lumin\u0103 prea mult\u0103. \u015ei o senza\u0163ie
\nstranie: respingere \u015fi adora\u0163ie. \u00cen c\u00e2teva ore
\nnu mai \u00eensemnam nimic. Afar\u0103, dincolo de
\npor\u0163ile verzi, totul se desf\u0103\u015fura la fel ca
\n\u00eenainte.
\nO cheie era \u00eentoars\u0103 cu putere \u00een u\u015fa
\nde la glasvandul care desp\u0103r\u0163ea coridorul de
\ncasa sc\u0103rilor. Urma o lini\u015fte ad\u00e2nc\u0103, la care
\nse ad\u0103uga, spre sear\u0103, cina luat\u0103 \u00eempreun\u0103 cu
\nc\u00e2\u0163iva copii \u00eentr-o sal\u0103 mic\u0103, l\u00e2ng\u0103 oficiu. Prin
\nferestrele larg deschise, suflarea r\u0103coroas\u0103
\ncare venea de afar\u0103 era p\u0103trunz\u0103toare. Ca
\ndup\u0103 un lung le\u015fin, sim\u0163eam o \u00eenviorare, o
\nlumini\u0163\u0103 sclipea \u00een dreptul pieptului meu.
\nPrindeam curaj \u015fi m\u0103 apropiam de pervaz.
\nDincolo de perdeaua alunecoas\u0103, se \u00eentindea o
\ngr\u0103din\u0103 uria\u015f\u0103, pierdut\u0103 \u00een zare, \u00eemp\u00e2nzit\u0103 cu
\nalei albe, spaliere grele de trandafiri, garduri
\nvii t\u0103iate f\u0103r\u0103 cusur, brazi tineri \u015fi tei \u00eenflori\u0163i.
\nOare cum trecusem printre toate aceste
\ncoloane verzi \u015fi \u00eenmiresmate f\u0103r\u0103 s\u0103 le v\u0103d \u00een
\ndrumul meu spre pavilionul de fete?
\nO gr\u0103din\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103. Printre brazi \u015fi
\narbu\u015fti, o pat\u0103 albastr\u0103. Un bazin uria\u015f,
\n\u00eengr\u0103dit cu plase delicate de s\u00e2rm\u0103. Trepte
\nalbastre, spa\u0163ii cu ap\u0103 de mic\u0103 ad\u00e2ncime
\npentru copiii m\u0103run\u0163i, alte spa\u0163ii pentru cei
\nmari, cu infirmit\u0103\u0163i mai u\u015foare. \u015euvoiul
\ntuturor contrastelor m\u0103 r\u0103nea \u015fi m\u0103 cople\u015fea
\n\u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103. Limpezime \u015fi inaccesibilitate.
\nToate se fixau \u00een lini\u015ftea salonului \u00een
\ncare, \u00eentr-o oglind\u0103 suspendat\u0103 deasupra
\nchiuvetei, sclipea o nuan\u0163\u0103 verzuie, aerul
\np\u0103rea mai u\u015for, iar g\u00e2ndul la u\u015fa glaswandului
\n\u00eenchis\u0103 cu cheia f\u0103cea s\u0103 creasc\u0103 \u00een mine, \u00een
\ncopilul m\u0103runt \u015fi pierdut \u00een s\u0103lile uria\u015fe ale
\nsanatoriului, o dorin\u0163\u0103 timid\u0103 de libertate.
\nPe fondul t\u0103cerii \u015fi al uimirilor mele,
\nde-acum aten\u0163ia mi se ascu\u0163ea peste m\u0103sur\u0103.
\nC\u0103m\u0103\u015fu\u0163a de pijama, str\u0103in\u0103, f\u0103cea falduri \u00een
\njurul corpului meu costeliv, p\u0103rea c\u0103 se
\ndesprinde cum se desprind petalele unui
\ntrandafir rupt de c\u00e2teva zile. Trebuia s\u0103
\ndeslu\u015fesc \u015fi s\u0103-mi apropii pere\u0163ii albi \u015fi goi,
\n\u00eenal\u0163i c\u00e2t dou\u0103 etaje, l\u0103mpile cu tije lungi
\nag\u0103\u0163ate de tavan (aveau s\u0103 fie cunoscute pe de
\nrost \u00een orele interminabile de odihn\u0103
\nobligatorie), paturile \u015fi noptierele de fier
\nvopsite \u00een alb, cear\u015fafurile aspre, uscate de
\nma\u015fin\u0103riile din anexele a\u015fez\u0103m\u00e2ntului
\nbalnear, masa micu\u0163\u0103, unde scriam pe r\u00e2nd
\nc\u00e2te o vedere pentru acas\u0103, u\u015fa \u00eenalt\u0103,
\ndeschis\u0103 la r\u0103stimpuri de c\u00e2te o infirmier\u0103 cu
\nscufie angelic\u0103, apretat\u0103 la fel ca restul
\nuniformei care fo\u015fnea precum frunzele c\u0103zute
\ntoamna. Lini\u015fte \u015fi ordine. Cuvinte cheie,
\nrostite diminea\u0163a \u015fi seara, uneori \u015fi peste zi.
\nCuvinte care mi s-au lipit de inim\u0103 \u015fi mi-au
\ndevenit familiare, al c\u0103ror rost \u015fi rezisten\u0163\u0103 m\u0103
\nre\u00eennoiesc \u015fi \u00een ziua de azi.
\nPatul \u00eengust, cu cear\u015faful mereu \u00eentins
\n\u2013 una dintre primele mele izb\u00e2nzi de copil.
\nDa, un cear\u015faf \u00eentins ca un balon gata s\u0103
\ncrape. Cu p\u0103tura \u00eempachetat\u0103 la cap\u0103t, cu
\nperna a\u015fezat\u0103 deasupra, cu prosopul pus la
\nmijloc pe bara de la cap\u0103tul patului, niciun
\ncentimetru la st\u00e2nga sau la dreapta. Cu
\npapucii unul l\u00e2ng\u0103 altul. Cu o singur\u0103 carte de
\npove\u015fti, cu Arici Pogonici sau c\u0103r\u0163i P\u0103c\u0103lici
\n\u00een noptier\u0103. Nimic l\u0103sat la \u00eent\u00e2mplare. Doar
\nClubul permitea o u\u015foar\u0103 dezordine \u00een timpul
\nliber.
\n\u00cendr\u0103zneam, dup\u0103 acomodare, \u00een
\nprima zi de plimbare prin parc, s\u0103 aduc un
\ntrandafir \u00een salon, \u00eenso\u0163it de una din
\ncrengu\u0163ele tufei din care fusese desprins. O
\ncan\u0103 ciobit\u0103 de ceai, adus\u0103 de o buc\u0103t\u0103reas\u0103
\nbl\u00e2nd\u0103, era transformat\u0103 \u00een vaz\u0103. Semn c\u0103
\nspaimele mele luau o pauz\u0103. Atunci l\u0103sam s\u0103
\npluteasc\u0103 al\u0103turi de mine miresmele
\ntrandafirului, madlena copil\u0103riei mele,
\nimpregnat\u0103 puternic de ardoarea mea de a
\nrezista \u00eentr-un spa\u0163iu fabulos, dar str\u0103in.
\n\u00cen fiecare sear\u0103, dor de mama \u015fi de
\ninima ei cald\u0103.<\/p>\n


\nLa mul\u0163i ani!<\/strong><\/p>\n

Noiembrie<\/strong>
\n2-Ilie M\u00e2ndricel
\n3-Gheorghe Sava-Popa
\n6-Mihai Gabriel Voinea
\n10-Nicolae Tudor
\n12-Ion P. Iacob
\n12-Stelian Grigore
\n12-Constantin Feraru
\n15-Mitic\u0103 Ion
\n19-Stan Brebenel
\n21-Nicolae Cabel
\n22-Rodica \u0218erb\u0103nescu
\n23-\u0218tefan Dima
\n27-V.B. \u021a\u00e2n\u021b\u0103reanu
\n28-Virgil Diaconu<\/p>\n

Decembrie<\/strong>
\n1-C\u0103lin Bostan
\n9-Oana Calen
\n19-Paul Androne
\n20-Magda Ursache
\n25-Lucille Ion\u00e0
\n28-Oana Camelia \u0218erban<\/p>\n

Ianuarie<\/strong>
\n1-\u0218tefania Oproescu
\n2-Mihai S\u0103lcu\u021ban
\n4-Mircea T\u0103nase
\n8- Mioara Neagu
\n16-Alexandru Gai\u021b\u0103
\n17-Marcela Chiri\u021b\u0103
\n18-Ion G\u0103tej
\n19-Gabriel Pene\u0219<\/p>\n


\nFlorentina Loredana DALIAN<\/strong><\/p>\n

Scrisori netrimise (3)<\/strong><\/p>\n

Fiatul alerga \u00een noapte cu o sut\u0103
\n\u015faptezeci kilometri la or\u0103 pe
\ninterminabila autostrad\u0103 A nu-\u015ftiu-care
\na Italiei. Nae schimba cu repeziciune
\nbenzile, Ligia schimba cu lentoare picior
\npeste picior, iar eu \u00eemi schimbasem de-a
\ndreptul meseria. Devenisem adic\u0103 oftalmolog,
\nstudiind cu aten\u0163ie ochii lui Nae din clipa \u00een
\ncare observasem cum, pentru c\u00e2teva clipe, sau
\n\u00eenchis. Nu-mi pusesem p\u00e2n\u0103 atunci
\nproblema cum ar trebui s\u0103 reac\u0163ionez de pe
\nlocul \u201emortului\u201d dac\u0103 observ c\u0103 \u015foferul a
\na\u0163ipit la volan. Din momentul acela \u00eens\u0103 am
\nf\u0103cut o pasiune pentru asta. \u00cemi construiam \u00een
\nminte variante ale planului pentru situa\u0163ii de
\nurgen\u0163\u0103: s\u0103-l strig pe nume (dar dac\u0103 tresare \u015fi
\nbruscheaz\u0103 direc\u0163ia?), s\u0103-l mi\u015fc u\u015for (dar dac\u0103
\nmi\u015fc\u0103 \u015fi el, instinctiv, m\u00e2na? la asemenea
\nvitez\u0103, nu era nevoie de prea mult), sau pur \u015fi
\nsimplu s\u0103 \u0163in de volan (p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd?) \u015fi s\u0103-l
\ntrezesc cu un c\u00e2ntecel. \u201eUn marinar avea o
\nbarc\u0103\u201d. Sau cam a\u015fa ceva. \u00cen timp ce \u00eemi
\nconstruiam strategia, am auzit un sfor\u0103it din
\nspate, semn c\u0103 Ligia nu d\u0103dea doi bani pe
\nplanurile mele, cum nu d\u0103dea o ceap\u0103
\ndegerat\u0103 nici pe via\u0163a ei. R\u0103mas\u0103 singur\u0103 cu
\nNae, semiadormit, am \u00eenceput s\u0103-l \u0163in de
\nvorb\u0103, doar-doar i-o pieri somnul. \u00cel \u00eentrebam
\ndespre el, despre familie, despre prieteni \u015fi
\ndespre to\u0163i Sfin\u0163ii din calendar, \u015fi \u00eei ceream
\nc\u00e2t mai multe am\u0103nunte, zg\u00e2nd\u0103rindu-l cu
\n\u00eentrebarea \u201e\u015fi?\u201d. \u00cemi r\u0103spundea monosilabic,
\nrupt de somn, iar pe mine m\u0103 apucase
\ndisperarea, ne\u015ftiind ce subiecte s\u0103 mai atac.
\nLa ultimul meu \u201e\u015fi\u201d mi-a replicat: \u201e\u015ei-am
\n\u00eenc\u0103lecat pe-o \u015fa, \u015fi v-am spus povestea-a\u015fa\u201d.
\nVezi mai bine s\u0103 nu \u00eencaleci jeep-ul din fa\u0163\u0103!
\n\u00cen scurt\u0103 vreme, \u00eens\u0103, a tras pe dreapta \u00eentr-o
\nparcare, a oprit motorul, \u015fi-a dus m\u00e2na st\u00e2ng\u0103
\nla buzunarul cu bani \u015fi a adormit instantaneu.
\nOprirea ma\u015finii a avut efect invers asupra
\nLigiei, care \u2013 de unde se lungise pe bancheta
\ndin spate \u2013 s-a trezit \u015fi s-a ridicat \u00een capul
\noaselor. Cu chef de vorb\u0103. \u00cen ciuda chefului
\nmeu de a dormi un pic, p\u0103truns\u0103 de
\nimportan\u0163a cumulului de func\u0163ii: copilot \u015fi
\noftalmolog totodat\u0103.
\n– \u015eti\u0163i, eu n-am vrut s\u0103 m\u0103 fac prostituat\u0103.
\nAm eu fa\u0163\u0103 de pop\u0103? Totu\u015fi mi-am \u00eenghi\u0163it
\nreplica \u015fi am intrat \u00een conversa\u0163ie f\u0103r\u0103 s\u0103
\nvreau, cuprins\u0103 brusc de curiozitate:
\n– Dar ce?
\n– Am vrut s\u0103 m\u0103 fac doamn\u0103.
\nHait! \u015ei ce te-a \u00eempiedicat?
\n– Meseria de doamn\u0103 nu exist\u0103 \u00een COR.
\n– P\u0103i nu vroiam neap\u0103rat corist\u0103.
\nDoamne!
\n– COR-ul este Clasificarea Ocupa\u0163iilor
\ndin Rom\u00e2nia. \u015ei ca s\u0103 ajungi o doamn\u0103, ar fi
\ntrebuit mai \u00eent\u00e2i s\u0103 ai o educa\u0163ie, apoi o
\nprofesie respectabil\u0103, fac pe de\u015fteapta. Ce \u0163i-ar
\nfi pl\u0103cut s\u0103 faci?
\n– P\u0103i, nu cred c\u0103 mi-ar fi pl\u0103cut nimic.
\n– Dar voiai s\u0103 ajungi doamn\u0103.
\n– Da.
\n– Atunci de ce nu te-ai m\u0103ritat? Cu unul
\ncare s\u0103 nu te pun\u0103 s\u0103 munce\u015fti, s\u0103 \u00ee\u015fi permit\u0103
\ns\u0103 te \u0163in\u0103 acas\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 faci nimic.
\n– Nu l-am g\u0103sit.
\n– \u015ei unde speri s\u0103-l g\u0103se\u015fti? Pe autostrad\u0103?
\nSau poate \u00een ma\u015fina lui Nae…
\n– Era s\u0103-l g\u0103sesc odat\u0103. M-am \u00eendr\u0103gostit
\nde un dezgust\u0103tor de vin, a fost mai mult o
\ndragoste plutonic\u0103 \u00eentre noi.
\nAha! Care va s\u0103 zic\u0103, era \u015fi ceva plutoniu \u00een
\natmosfer\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 oxigen \u015fi azot. Sau poate
\nplutonic\u0103 vine de la pluton, \u015fi atunci
\ndragostea aia se transform\u0103 de-a dreptu-n
\norgie.
\n– \u015ei?
\n\u00cencepusem iar cu \u201e\u015fi\u201d-urile, chit c\u0103 pe Ligia
\nn-aveam vreun interes s-o \u0163in treaz\u0103.
\n– \u015ei a plecat \u00eentr-o zi \u00een delega\u0163ie \u015fi n-a mai
\nvenit. Mama a zis c\u0103 \u201e\u0102sta-i bun s\u0103-l trimi\u0163i
\ndup\u0103 moarte, c\u0103 uit\u0103 s\u0103 mai vin\u0103\u201d. Dar eu l-am
\ntot a\u015fteptat, am suferit mult, m\u0103 sim\u0163eam
\ndevizat\u0103-n dou\u0103. \u015eti\u0163i, prezen\u0163a lui m\u0103 f\u0103cea
\ns\u0103 m\u0103 simt m\u0103gulitoare.
\nCum spui tu, fat\u0103 drag\u0103.
\n– O dat\u0103 am vrut \u015fi s\u0103 m\u0103 angajez. Aveau
\nnevoie la o fabric\u0103 de textile. Dar \u0103la de la
\n\u201eResurse Umanitare\u201d mi-a f\u0103cut avansuri, \u015fi
\nam fugit de-acolo f\u0103r\u0103 s\u0103-mi mai depun
\nCurriculu Vitei.
\n– P\u0103i nu mai \u00een\u0163eleg. Nu te deranjeaz\u0103 s-o
\nfaci cu oricine pe bani, dar te-a deranjat c\u0103 \u0103la
\nde la \u201eResurse Umane\u201d \u0163i-a f\u0103cut avansuri.
\nM-a deranjat, c\u0103 eu, acolo, m\u0103 dusesem cu
\nalt\u0103 treab\u0103.
\nAha! Asta-i bun\u0103 de \u0163inut minte. Va s\u0103 zic\u0103,
\ndac\u0103-\u0163i face unul avansuri nedorite, \u00eei spui c\u0103
\nte afli acolo cu alt\u0103 treab\u0103. C\u00e2nd o fi s\u0103 vii \u015fi
\ncu chestiunea \u00een cauz\u0103, n-are dec\u00e2t s\u0103 te
\n\u201eavanseze\u201d.
\n– C\u00e2te clase ai, Ligia?
\n– Opt. At\u00e2t m-a l\u0103sat mama. C\u0103, dup\u0103 aia,
\nmi-a zis c\u0103 trebuie s\u0103-mi c\u00e2\u015ftig singur\u0103
\nexisten\u0163ialitatea.
\n– \u015ei \u0163i-ai c\u00e2\u0219tigat-o?
\n– Asta \u00eencerc s\u0103 fac. Dar e greu, tare greu…
\ncu italienii \u0103\u015ftia mofturo\u015fi..
\n– Cum adic\u0103?
\n– Adic\u0103 perver\u015fi. \u00ce\u0163i cer s\u0103 faci tot felul de
\nchestii.
\n– \u015ei le faci?
\n– P\u0103i… am de ales? Dar c\u00e2nd vine vorba de
\nplat\u0103, at\u00e2ta se \u0163ig\u0103nesc! Ei zic despre noi c\u0103
\nsuntem \u0163igani. Nu-i adev\u0103rat, ei sunt! Odat\u0103,
\nam fost la o familie s\u0103 fac menajul (mai fac \u015fi
\nd-astea c\u00e2nd n-am clien\u0163i, dar tot \u201ela negru\u201d).
\nDup\u0103 ce muncisem toat\u0103 ziua, mi-au propus \u015fi
\no partid\u0103 de sex \u00een trei. Am acceptat, c\u0103 nu
\nmai aveam nicio centessim\u0103. Le cerusem cinci
\nsute de euro. Nu mi-au dat nimic. \u015ei m-au
\namenin\u0163at c\u0103, dac\u0103 nu plec pe loc, cheam\u0103
\ncarabinieri. Ce era s\u0103 fac? N-am acte, n-am
\npermesso di soggiorno… te bag\u0103 \u0103ia la r\u0103coare
\nf\u0103r\u0103 s\u0103 te-ntrebe cum te cheam\u0103. To\u0163i rom\u00e2nii
\ncare lucreaz\u0103 ilegal sunt \u00een situa\u0163ia asta. Unii
\nau p\u0103\u0163it-o mai r\u0103u: au lucrat o lun\u0103, sau chiar
\ndou\u0103; un euro n-au v\u0103zut. C\u00e2nd au \u00eenceput s\u0103
\nfac\u0103 scandal, au fost amenin\u0163a\u0163i cu denun\u0163ul.
\nPoate-om intra \u015fi noi o dat\u0103-n Uniune \u015fi s-o
\nschimba ceva…
\nPierdusem firul, nu mai \u00een\u0163elegeam ce spune
\nLigia. \u00cei auzeam vocea ca pe un b\u00e2z\u00e2it, dar
\ncuvintele ei nu mai ajungeau la mine. Am
\nadormit cu un cuv\u00e2nt \u00een minte \u2013 nedreptate \u2013
\nnu mai \u015ftiu dac\u0103 fusese al Ligiei, adic\u0103 rostit
\nde ea, sau doar de g\u00e2ndul meu. Adeseori,
\ncuv\u00e2ntul acesta \u00eel asociez cu doctorul Rotea.
\nPoate pentru c\u0103 mi-a f\u0103cut una dintre primele
\nnedrept\u0103\u0163i care m-au afectat \u015fi m-au urm\u0103rit
\nani de zile. Nu-i de mirare c\u0103 l-am visat.
\nEram \u00een clasa a opta, extrem de pasionat\u0103 de
\nanatomie. Erau la mod\u0103 concursurile
\n\u201eSanitarii pricepu\u0163i\u201d. \u00cempreun\u0103 cu alte patru
\ncolege, cu care formam echipa din clasa mea,
\nne preg\u0103tiser\u0103m minu\u0163ios, at\u00e2t la teorie, c\u00e2t \u015fi
\nla practic\u0103. \u00cen ziua concursului de la faza
\nlocal\u0103, totul fusese aranjat \u2013 de la bonetele
\nscrobite \u015fi c\u0103lcate la dung\u0103, p\u00e2n\u0103 la p\u0103rul \u2013
\naltfel rebel \u2013 cu toate firele adunate sub ea.
\nEram m\u00e2ndre foc, ce mai. Aveam \u015fi de ce.
\nContracandidatele noastre, chipurile, singurele
\ncare ar fi putut s\u0103 ne concureze, erau
\nsmotocite, la propriu \u015fi la figurat, lente \u00een
\nmi\u015fc\u0103ri, \u00een r\u0103spunsuri, destul de st\u00e2ngace \u015fi
\n\u00eempiedicate. \u015ei totu\u015fi am ajuns la baraj. M-am
\ncam mirat, dar n-aveam timp s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la
\nasta atunci. La proba de baraj, echipa noastr\u0103
\nprimise subiectul \u201ePrimul ajutor \u00een caz de
\nelectrocutare\u201d. Eu f\u0103ceam pe \u201esalvatorul\u201d
\nprincipal, ajutat\u0103 de colege. Am executat totul
\nca la carte, vorbind \u00een timp ce efectuam
\nopera\u0163iunile, explic\u00e2nd nu doar cum se face,
\nci \u015fi de ce. Inclusiv modul de deconectare de
\nla re\u0163ea, ce trebuie f\u0103cut \u015fi ce nu, astfel ca
\nvia\u0163a salvatorului \u015fi a victimei s\u0103 nu fie \u00een
\npericol. \u015ei totu\u015fi… am pierdut. Sub pretextul
\nc\u0103, la momentul respira\u0163iei artificial\u0103 gur\u0103-la-gur\u0103,
\nnu pusesem \u201evictimei\u201d un obiect \u00eentre
\ndin\u0163i, care s\u0103-l \u00eempiedice s\u0103-\u015fi \u0163in\u0103 gura
\n\u00eencle\u015ftat\u0103, \u00een cazul \u00een care ar fi avut aceast\u0103
\ntendin\u0163\u0103. Am fost \u015focat\u0103 \u015fi revoltat\u0103 \u2013
\nbine\u00een\u0163eles c\u0103-l pusesem. La protestele mele,
\ndoctorul Rotea mi-a spus c\u0103 el n-a v\u0103zut asta.
\nNu puteam crede. \u201eDe ce nu l-am \u00eentreba
\natunci pe el?\u201d, am plusat, convins\u0103 c\u0103 nimeni
\nn-ar putea s\u0103 depun\u0103 m\u0103rturie mincinoas\u0103 \u00een
\nnicio situa\u0163ie. Judecam oamenii dup\u0103 mine;
\n\u00eentotdeauna mi-am pus con\u015ftiin\u0163a, condus\u0103 de
\nsim\u0163ul drept\u0103\u0163ii, mai presus de orice interese
\npersonale. Din p\u0103cate, \u201eel\u201d era fratele mai mic
\nal uneia dintre componentele echipei adverse.
\nSe oferise voluntar pentru postura de
\nelectrocutat. C\u00e2nd a fost \u00eentrebat, se pare c\u0103-\u015fi
\nintrase prea bine \u00een rol, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd sub
\nimpulsul \u015focului electric, care \u00eei provocase \u015fi
\nlacune de memorie. De fapt, s-a uitat c\u0103tre
\nsor\u0103-sa care se \u00eencrunta la el s\u0103-l m\u0103n\u00e2nce, \u015fi
\na rostit neadev\u0103rul: \u201eNu, nu mi s-a pus nimic
\n\u00eentre din\u0163i\u201d. A doua zi, am avut grij\u0103 s\u0103 i se
\npun\u0103 un junghi \u00eentre coaste, l-am b\u0103tut m\u0103r,
\ndar asta n-a schimbat rezultatul concursului.
\nL-am re\u00eent\u00e2lnit pe Rotea dup\u0103 vreo
\ntreisprezece ani. M-a \u00eentrebat de ce nu m-am
\nf\u0103cut doctori\u0163\u0103, c\u0103 \u201eerai tare pasionat\u0103 \u015fi te
\npricepeai\u201d. Dintotdeauna, am a\u015fteptat
\nmomentul cel mai prielnic pentru a r\u0103spunde
\nunei poli\u0163e nepl\u0103tite, chiar de ar fi fost s\u0103
\ndureze o via\u0163\u0103. Doctorul Rotea scurtase
\nmomentul la treisprezece ani, servindu-mi pe
\ntav\u0103 ocazia, ridic\u00e2nd, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea seama,
\nmingea la fileu. Am tras: \u201ePoate pentru c\u0103
\ncineva m-a sc\u00e2rbit definitiv de meseria asta\u201d.
\nI-am spus-o pe un ton sec, lipsit de ironie, f\u0103r\u0103
\ninflexiuni ale vocii, cu o nuan\u0163\u0103 de
\nam\u0103r\u0103ciune \u00een glas. Nu m\u0103 a\u015fteptam s\u0103 \u015fi
\n\u00eenscriu, eram convins\u0103 c\u0103 nu-\u015fi mai amintea.
\nR\u0103spunsul lui m-a uimit: \u201eTe rog, nu-mi
\naduce aminte!\u201d.
\nAaa, care va s\u0103 zic\u0103 nici el nu uitase? L-am
\n\u00eentrebat cum e posibil. \u201eEste. Dintre toate
\nnedrept\u0103\u0163ile omenirii, cele mai criminale sunt
\nacelea s\u0103v\u00e2r\u015fite \u00eempotriva unor copii. C\u00e2nd un
\nadult nedrept\u0103\u0163e\u015fte un copil, se cutremur\u0103
\n\u00eentreg universul\u201d. \u201eAtunci, de ce…?\u201d \u201e\u00cenc\u0103 nai
\n\u00een\u0163eles c\u0103 adul\u0163ii au lumea lor, guvernat\u0103 de
\nreguli m\u00e2r\u015fave, pe care le respect\u0103 uneori,
\nchiar \u015fi atunci c\u00e2nd asta-i determin\u0103 s\u0103
\nocoleasc\u0103 oglinda?\u201d
\nAm aflat c\u0103 \u00eei era dator directoarei \u015fcolii, cea
\ncare preg\u0103tise cealalt\u0103 echip\u0103. \u015ei nu-i ceruse
\nnimic altceva dec\u00e2t s\u0103 fac\u0103 a\u015fa \u00eenc\u00e2t echipa ei
\ns\u0103 c\u00e2\u015ftige. \u201eAm ur\u00e2t-o. M-am ur\u00e2t \u015fi pe mine.
\nAm avut co\u015fmaruri… Speram s\u0103 vin\u0103 odat\u0103
\nziua \u00een care s\u0103-\u0163i pot cere iertare. V\u0103zusem
\nclar cum i-ai \u00een\u0163epenit \u0103luia o bucat\u0103 de lemn
\n\u00eentre din\u0163i, chiar m\u0103 mirasem c\u0103 nu \u0163i-a sc\u0103pat
\nnici m\u0103car un lucru despre care nu se pune
\nproblema frecvent; am sperat c\u0103, atunci c\u00e2nd a
\nfost \u00eentrebat, s\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103. Poate a\u015f fi
\nputut s-o dau cotit\u0103 cumva, s\u0103-i dau \u0103leia
\npeste nas f\u0103r\u0103 s\u0103 par\u0103 c\u0103 n-am f\u0103cut tot
\nposibilul s\u0103 o ajut. Dar vezi, n-a fost s\u0103 fie…
\npesemne trebuia s\u0103 aflu despre mine \u015fi c\u00e2t pot
\nfi de m\u00e2r\u015fav, \u00een ciuda \u201et\u00e2mpeniilor\u201d idealiste
\npe care le t\u00e2ram dup\u0103 mine din studen\u0163ie.
\nEram stagiar, iar directoarea fusese cea care
\nintervenise pentru mine pe l\u00e2ng\u0103 primar s\u0103-mi
\nofere o locuin\u0163\u0103. Cineva spunea c\u0103 dragostea
\ntrece prin stomac. Pesemne dreptatea trece
\nprin acoperi\u015f\u201d.
\n\u201eM-ai iertat?\u201d
\n\u201eDemult.\u201d
\n\u201eO s\u0103 ui\u0163i?\u201d
\n\u201eA\u015f vrea.\u201d
\n\u201e\u015ei eu.\u201d
\nC\u00e2nd Nae a pornit din nou ma\u015fina, m-am
\ntrezit. \u00cel visasem pe doctorul Rotea \u015fi \u00eenc\u0103 mai
\naveam \u00een minte rug\u0103mintea lui din vis: \u201eTe
\nimplor s\u0103-mi spui c\u0103 nu eu am fost cel care tea
\ndeterminat s\u0103 nu urmezi medicina!\u201d. Nae cu
\nmotorul lui nu mi-a mai dat timp s\u0103 aflu ce i-am
\nr\u0103spuns. Dar am r\u0103mas cu \u00eentrebarea: oare
\nchiar el, doctorul, s\u0103 fi fost cel care m-a
\n\u00eendep\u0103rtat de medicin\u0103 definitiv? Parc\u0103 cine
\n\u015ftie? Pe Ligia cine o \u00eempiedicase s\u0103 ajung\u0103
\ndoamn\u0103? Poate chiar \u201edezgust\u0103torul\u201d ei care o
\nf\u0103cea s\u0103 se simt\u0103 \u201em\u0103gulitoare\u201d, sau chiar
\npropria mam\u0103 care o \u00eendemnase s\u0103-\u015fi c\u00e2\u015ftige,
\nde la o v\u00e2rst\u0103 at\u00e2t de fraged\u0103, existen\u0163a.
\n– Nae, tu ce ai dorit s\u0103 ajungi?
\nM\u0103 prive\u015fte n\u0103uc, nepricep\u00e2nd ce i s-a n\u0103z\u0103rit
\ncucoanei \u0103steia s\u0103 pun\u0103 a\u015fa o-ntrebare. Totu\u015fi
\n\u00eemi d\u0103 r\u0103spunsul:
\n– Ceea ce mi-am dorit, am \u015fi ajuns.
\n– Adic\u0103?
\n– Un om cu bani.
\nMda. De grija c\u0103rora nu po\u0163i dormi noaptea
\n\u00eentr-o parcare am\u0103r\u00e2t\u0103 prin care nu umbl\u0103
\nnimeni.
\n– De ce \u00eentreba\u0163i?
\n– A\u015fa… Voiam s\u0103 \u015ftiu dac\u0103 exist\u0103 \u015fi oameni
\ncare-\u015fi \u00eemplinesc visurile.
\n– Exist\u0103.
\n– M\u0103 bucur s\u0103 aflu. Nae, cum e c\u00e2nd \u00ee\u0163i
\n\u00eempline\u015fti un vis?
\n– Ca dracu! Vreau s\u0103 spun… e aiurea r\u0103u de
\ntot. C\u00e2nd \u0163i-l \u00eempline\u015fti, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu-l mai
\nai. \u015ei fiindc\u0103 nu-l mai ai, \u00ee\u0163i lipse\u015fte. Dac\u0103-\u0163i
\nlipse\u015fte… trebuie s\u0103 pui altul \u00een loc. De
\nexemplu, eu visez acuma s\u0103 fiu un om cu
\nbani, dar care s\u0103 nu \u015fi-i mai c\u00e2\u015ftige b\u0103t\u00e2nd
\n\u015foselele \u015fi dormind prin parc\u0103ri.
\nDeschide geamul \u015fi scuip\u0103. Pesemne cea mai
\ns\u0103n\u0103toas\u0103 atitudine \u00een calea spre \u00eemplinirea
\nunui vis \u2013 s\u0103 scuipi mai \u00eent\u00e2i pe el. S\u0103-i
\ndemonstrezi c\u0103 nu dai doi bani pe el, c\u0103 nu el
\nte joac\u0103 pe tine.
\nAveam \u015fi eu un vis. Dar nu mi-a venit s\u0103-l
\nscuip. \u015ei r\u0103u am f\u0103cut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Liliana RUS (Mes souvenirs d\u2019enfance) Gura Ocni\u0163ei. O carte magic\u0103, aproape imposibil de \u00een\u0163eles. Amprenta primilor mei ani de via\u0163\u0103.<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":12671,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12762"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12762"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12762\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12763,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12762\/revisions\/12763"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12671"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12762"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12762"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12762"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}