{"id":12737,"date":"2020-12-18T10:18:36","date_gmt":"2020-12-18T07:18:36","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12737"},"modified":"2020-12-18T10:18:36","modified_gmt":"2020-12-18T07:18:36","slug":"literadura-nr-18-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12737","title":{"rendered":"Literadura nr. 18 (7)"},"content":{"rendered":"

Mihaela Roxana BOBOC<\/strong>
\n\"\"

Lampioane din vat\u0103 de zah\u0103r
\n\u201epe cerul ca un carusel
\npe cerul ca o Golgot\u0103
\nd\u0103m drumul cuvintelor\u201d<\/em><\/p>\n

\u00ceng\u00e2nam versurile, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi dau seama.
\nAlex m\u0103 privea cu expresia aceea pe care o
\ncuno\u0219team at\u00e2t de bine. Nici aprobare, nici
\ndezaprobare. O ironie subtil mascat\u0103 sub
\nplato\u0219a curiozit\u0103\u021bii.
\n– A\u0219adar, azi e\u0219ti poet\u0103? m-a \u00eentrebat cu
\nun glas u\u0219or grav. S\u0103 \u0219tiu cum s\u0103-\u021bi vorbesc.
\n– Ce relevan\u021b\u0103 are? \u00eei \u00eentorc imediat
\n\u00eentrebarea. Sunt cine sunt. Ieri, azi, m\u00e2ine \u2013 tot
\nat\u00e2tea secven\u021be posibile ale aceluia\u0219i st\u0103p\u00e2n.
\n– Aha, carevas\u0103zic\u0103, recuno\u0219ti c\u0103 te
\nst\u0103p\u00e2ne\u0219te. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, arunc\u0103 el spre mine un
\nz\u00e2mbet triumf\u0103tor.
\n– Te na\u0219ti poet. Poezia nu este o
\ndevenire. Este ceea ce este. De nediscutat, de
\nneargumentat. \u00cen plus, este un st\u0103p\u00e2n
\ncredincios, \u00eei \u00eentorc eu z\u00e2mbetul \u0219i m\u0103
\n\u00eendep\u0103rtez de fereastr\u0103.
\nM\u0103 enervau \u0219i m\u0103 amuzau, deopotriv\u0103,
\naceste discu\u021bii, cu jum\u0103tate de gur\u0103. Nu l\u0103sam
\ns\u0103 se vad\u0103, nu voiam s\u0103 \u00eei ofer vreo satisfac\u021bie.
\nDar el \u0219tia. \u0218tia mereu pe ce butoane s\u0103 apese.
\nTrecuser\u0103 trei ani de c\u00e2nd aflasem c\u0103 \u00eel
\niubesc. De altfel, era cel mai nesuferit b\u0103rbat
\n\u00eent\u00e2lnit \u00een cei treizeci \u0219i opt de ani, de c\u00e2nd
\nalunecam \u00een lumea aceasta. Nimic nu ar fi
\nanun\u021bat pasiunea care \u00eemi st\u0103p\u00e2nea cele mai
\nintime sim\u021biri. Nimic. \u00cemi sem\u0103na, pe c\u00e2t de
\nmult nu-mi doream s\u0103 recunosc. O fire
\ndificil\u0103, schimb\u0103toare \u0219i atipic\u0103.
\nA fost prea t\u00e2rziu s\u0103 dau \u00eenapoi \u00een fa\u021ba
\neviden\u021bei. El \u0219i-a dat seama \u00eenaintea mea ce
\nsimt. A\u0219 fi vrut s\u0103-i urlu c\u0103 nu e adev\u0103rat. C\u0103
\nse \u00een\u0219al\u0103, c\u0103 \u00eemi induce o idee complet fals\u0103 \u0219i
\nf\u0103r\u0103 fundament. Am r\u0103mas, \u00een schimb, pe
\ng\u00e2nduri \u0219i am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 b\u00e2lb\u00e2i. Am pus
\nvina pe poezie \u0219i pe starea mea artistic\u0103.
\nCum c\u0103 \u00eel proiectasem gre\u0219it \u00eentr-un loc
\ndoar al meu, la care nimeni nu mai avusese
\nacces p\u00e2n\u0103 atunci. \u0218i aveam s\u0103-l scot, fie \u0219i cu
\ncle\u0219tele de acolo. El a r\u00e2s, oh, cum a r\u00e2s, cu
\nvocea aceea puternic\u0103, a r\u00e2s \u0219i mi-a urat
\nsucces.
\nAm ajuns aproape \u00eempleticindu-m\u0103
\nacas\u0103 \u00een seara aceea. Inima \u00eemi bubuia \u00een
\npiept, fusesem descoperit\u0103 \u0219i nu \u0219tiam cum s\u0103
\nreac\u021bionez.
\nEl n-a f\u0103cut ulterior nimic. Niciun pas \u00een
\nvreo direc\u021bie, erau acele discu\u021bii despre
\npoezie, pres\u0103rate pe alocuri cu umor. \u0218i at\u00e2t.
\n\u0218tiam c\u0103 simte la fel. Pur \u0219i simplu \u0219tiam.
\n\u00cen seara aceasta este festival de muzic\u0103
\nla Bra\u0219ov. \u00cen Centrul Vechi, \u00een frumoasa Pia\u021b\u0103
\na Sfatului, scaunele albe stau distan\u021bate
\nconform m\u0103surilor anti-Covid 19. Om \u0219i
\nmasc\u0103, laolalt\u0103, om \u0219i albul din spatele retinei.
\nSunt cazat\u0103 la o pensiune rustic\u0103,
\ncamera spa\u021bioas\u0103 dar intim\u0103 \u00eemi aduce aminte
\nde acas\u0103. De dou\u0103 zile pictez ne\u00eentrerupt \u0219i
\ndin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, scriu.
\nAzi Alex ajunge \u00een ora\u0219. Am vorbit s\u0103
\nie\u0219im \u00eempreun\u0103, s\u0103 ne bucur\u0103m de festival \u0219i
\nde weekend. S\u0103 ne enerv\u0103m reciproc, a\u0219a cum
\nnumai noi suntem \u00een stare. C\u00e2nd el va vorbi
\ndespre inutilitatea m\u0103\u0219tii \u0219i eu \u00eei voi spune
\ndespre statisticile seci, iar el se va enerva c\u0103
\nsunt f\u0103c\u0103turi, \u0219i adev\u0103rul este altul. Va face
\ncuta aceea orizontal\u0103 \u00eentre ochi \u0219i va sc\u0103p\u0103ra
\nfurie, eu voi reac\u021biona, ca \u00eentotdeauna,
\nnumindu-l conspira\u021bionist. El se va ridica,
\nnervos, \u0219i m\u0103 va l\u0103sa vorbind, iar eu voi m\u0103ri
\npasul s\u0103-l ajung, schimb\u00e2nd subiectul. Pentru
\nc\u0103 totu\u0219i, e \u00eenceput de toamn\u0103. E c\u00e2ntec \u0219i \u00een
\np\u00e2ntec se simte via\u021ba. El se va opri, la un
\nmoment dat \u0219i va spune o glum\u0103, care s\u0103
\n\u0219tearg\u0103 discu\u021bia anterioar\u0103. Este acela\u0219i
\nnesuferit pe care \u00eel iubesc \u0219i pe care \u00eel str\u00e2ng
\nvizual \u00een bra\u021be, chiar dac\u0103 rareori \u00eel ating. \u0218i
\natunci, ca prin \u00eent\u00e2mplare.
\nM\u00e2inile noastre nu cunosc alinare,
\ngurile noastre nu cunosc s\u0103rutul, trupurile
\nnoastre nu cunosc ast\u00e2mp\u0103r.
\nA\u0219a a fost s\u0103 fie. S\u0103 ne fi \u00eent\u00e2lnit, deja
\ncunosc\u00e2ndu-ne, f\u0103r\u0103 a mai fi nevoie de
\netichete. Al meu, a lui, a cuiva. Am fi ars, ca o
\nv\u0103paie, am fi mistuit \u0219i ultimul dor. Am fi fost
\n\u00eempreun\u0103 un trup de care te dezbraci \u0219i pe
\ncare \u00eel dai uit\u0103rii \u0219i te scuturi. A\u0219a suntem
\ndou\u0103 suflete, absolut \u00eendr\u0103gostite unul de
\ncel\u0103lalt, care vom trece prin via\u021b\u0103 separat.
\nPentru a nu ne r\u0103ni prezen\u021ba, prefer\u0103m
\nabsen\u021ba.
\nCe este absen\u021ba? C\u00e2nd sufletul vine
\n\u00eenaintea trupului \u0219i \u00ee\u0219i ia partea sa de adev\u0103r,
\ndar ce este adev\u0103rul? Cine este Adev\u0103rul?
\nMeditez de ceva timp, \u00een timp ce m\u0103
\npreg\u0103tesc pentru plecarea spre festival.
\nRetu\u0219ez machiajul, aplic ceva ruj \u0219i z\u00e2mbesc
\noglinzii cu generozitate. Ma\u0219ina lui este \u00een
\nfa\u021ba pensiunii. Un claxon scurt, dup\u0103 care m\u0103
\ngr\u0103besc, s\u0103 nu m\u0103 a\u0219tepte.
\nZ\u00e2mbesc \u00een continuare \u00een timp ce ne
\nsalut\u0103m \u0219i \u00eencepem discu\u021bia despre orice.
\nAjungem \u00een Pia\u021ba Sfatului, plin\u0103 ochi.
\nOm \u0219i masc\u0103. Nu, n-am \u00eenceput acea discu\u021bie,
\ndar va urma. \u00cei simt deja neast\u00e2mp\u0103rul \u0219i
\nnemul\u021bumirea. Din modul \u00een care se uit\u0103 de
\njur-\u00eemprejur, \u0219i ofteaz\u0103.
\nNu spune nimic totu\u0219i, ne ocup\u0103m un
\nloc pe scaunele albe \u0219i cur\u00e2nd, muzica \u00eencepe
\ns\u0103 p\u0103trund\u0103 lini\u0219tea. Dou\u0103 ore de r\u0103gaz \u0219i
\nnelini\u0219te, de z\u00e2mbete furate \u0219i chicoteli, \u00eentre
\nmelodii.
\nVreau de ceva timp s\u0103-i spun c\u0103 nu-l
\nmai a\u0219tept. C\u0103 \u00een lumea mea nu mai este loc
\nde \u00eendoial\u0103. De lucruri spuse \u0219i f\u0103cute pe
\njum\u0103tate. Ceva m\u0103 opre\u0219te, \u00eens\u0103. Nu poate fi
\nvorba despre team\u0103. Am ajuns deja cu g\u00e2ndul
\ndincolo de aceast\u0103 stare at\u00e2t de familiar\u0103.
\nZilele care se succed monoton, ritmul lor
\ncaden\u021bat, apoi h\u0103ul care se casc\u0103 \u0219i \u00eenghite
\ntotul \u00een jur. Casele, copiii, p\u0103rin\u021bii, amintirile.
\nDe undeva, dintr-o cutie neagr\u0103, pl\u00e2nge
\ncopilul cu traum\u0103 de abandon. Cel pe care l-ai
\nl\u0103sat singur \u0219i ai plecat la sticla ta cu vodc\u0103,
\nnegare \u0219i ru\u0219ine. Copilul nem\u00e2ng\u00e2iat, copilul
\nvis\u0103tor, copilul f\u0103r\u0103 copil\u0103rie.
\nM\u0103 uit la el cum se bucur\u0103. V\u0103d copilul
\ndin el, pe care l-a\u0219 ocroti, p\u00e2n\u0103 la epuizare.
\nV\u0103d libertatea \u0219i spiritul pus pe \u0219otii, m\u0103 v\u0103d
\n\u0219i nu \u0219tiu cum s\u0103 \u00eei dau drumul.
\nA\u0219a c\u0103 nu spun nimic, merg doar de-a
\nlungul Str\u0103zii Dup\u0103 Ziduri, dup\u0103 \u00eencheierea
\nconcertului. Este \u00eenceput de toamn\u0103 \u0219i de-a
\nlungul r\u00e2ului, pa\u0219ii no\u0219tri r\u0103sun\u0103 pe asfalt. Se
\nopre\u0219te deodat\u0103 \u0219i scoate, de nic\u0103ieri, un
\nlampion. Vom face precum \u00een poemul t\u0103u.
\nCum era? Lampioane din vat\u0103 de zah\u0103r… Pe
\ncerul ca un carusel\/ pe cerul ca o Golgot\u0103\/
\nd\u0103m drumul cuvintelor, adaug eu, cu emo\u021bie
\n\u00een glas. El ignor\u0103 privirea mea, se
\nconcentreaz\u0103 pe aprinderea lampionului \u0219i \u00eei
\nreu\u0219e\u0219te. Lumina alb-g\u0103lbuie chiar seam\u0103n\u0103
\ncu o vat\u0103 de zah\u0103r, concluzionez eu, urm\u0103rind
\nzarea care devine, pentru o clip\u0103, poezie. El
\nm\u0103 prive\u0219te, \u00een sf\u00e2r\u0219it, \u0219i m\u0103 trage \u00een bra\u021be,
\nspre s\u0103rutul care ne une\u0219te gurile, \u00een miez de
\nseptembrie.
\nIa ce \u0219tie c\u0103 e al lui, ia din mine \u0219i nu
\npune nimic \u00een loc, m\u0103 g\u00e2ndesc mai t\u00e2rziu. Eu
\nvoi pune totul la loc, ca \u0219i c\u00e2nd n-ar fi fost.
\nPoem dup\u0103 poem. Acuarel\u0103 dup\u0103 acuarel\u0103.
\nTu, ia promisiunile care nu se \u021bin, ia iubirea
\ncare nu se d\u0103ruie\u0219te, ci doar este!
\n– A\u0219adar, azi e\u0219ti poet\u0103? aud din nou
\nvocea care m\u0103 r\u0103scole\u0219te.
\n– Sunt, dragul meu, sunt.<\/p>\n


\nSavu POPA<\/strong>
\n\"\"

Niculi\u021b\u0103 de la ciocane<\/strong><\/p>\n

Niculi\u0163\u0103 Stonea, c\u0103ruia lumea din
\nOcna \u00eei spunea Moraru\u2019 sau
\nMor\u0103relu, a avut un vis straniu. Ca
\n\u00een fiecare sear\u0103, omul ajunsese acas\u0103 destul de
\nt\u00e2rziu. Pielea, \u00eembr\u0103c\u0103mintea \u00eei erau pline de
\nf\u0103in\u0103, sclipeau palid \u00een lumina l\u0103mpilor.
\nM\u00e2nc\u0103 un blid de sup\u0103, b\u0103u un pahar de vin,
\napoi, mul\u0163umit se puse \u00een pat. \u015etia de mic, nu
\nera bine s\u0103 te culci m\u00e2nios, am\u0103r\u00e2t, nici m\u0103car
\npus pe g\u00e2nduri. Avea un somn lin, curat, a\u015fa
\ncum era f\u0103ina care, zilnic, \u00eei trecea prin palme,
\nd\u00e2ndu-le aspectul pietrelor de r\u00e2u.
\nPrintre pu\u0163inii basarabeni care s-au stabilit \u00een
\nOcna, copil fiind, Niculi\u0163\u0103 Toma venise \u00een
\naceast\u0103 localitate, din Basarabia, dup\u0103 dou\u0103
\nnop\u0163i \u015fi-o zi, \u00eentr-un tren de marf\u0103, \u00een condi\u0163ii
\nfoarte grele. Familia lui fugise de acolo, din
\ncauza foametei aspre, imediat, la un an dup\u0103
\nr\u0103zboi. La 12 ani, Niculi\u0163\u0103 sim\u0163ea din plin
\ngustul amar al pribegiei, gust amestecat cu cel
\nde fier, mucegai \u015fi sudoare, din vagonul
\n\u00eenchis.
\nTot timpul c\u00e2t st\u0103tuser\u0103 \u00eenchi\u015fi \u00een vagon,
\n\u0163inuse str\u00e2ns m\u00e2na mamei, iar, \u00eempreun\u0103 cu
\nmirosul greu, \u00eel cople\u015fea \u015fi senza\u0163ia c\u0103 sunt
\n\u00eentr-o cu\u015fc\u0103 de fier, biete animale duse de un
\ncirc te miri pe unde, a\u015fa cum a v\u0103zut el venind
\nun circ cu animale exotice, \u00een satul lor lini\u015ftit
\nde l\u00e2ng\u0103 B\u0103l\u0163i, \u00eentr-o prim\u0103var\u0103 t\u00e2rzie.
\nAnimalele exotice, fioroase \u00een alte condi\u0163ii, \u00een
\ntimp ce erau date jos din tren, p\u0103reau
\n\u00een\u021bepenite sau amor\u021bite, privind nelini\u015ftite,
\nsatul prea t\u0103cut, oamenii palizi \u015fi dealurile
\nro\u015fii.
\nIntr\u00e2nd \u00een \u0163ara noastr\u0103, Niculi\u0163\u0103 \u00ee\u015fi aminte\u015fte
\nc\u0103 a v\u0103zut printre z\u0103brelele de fier, un peisaj
\nmurdar, incolor, \u00een care c\u0103dea o lapovi\u0163\u0103 de
\n\u00eenceput de prim\u0103var\u0103, trist\u0103. Fe\u0163ele oamenilor
\np\u0103reau p\u0103m\u00e2ntii, precum r\u00e2pele mari de l\u00e2ng\u0103
\nsat, unde se juca el.
\nTrenul \u00eei l\u0103sase chiar \u00een gar\u0103 la Ocna. Familia
\nlui urma s\u0103 se stabileasc\u0103 aici. Absolvise
\n\u015fcoala cu clasele elementare, din localitate,
\napoi \u015fcoala de mai\u015ftri strungari la Sibiu. Se
\nc\u0103s\u0103torise cu o unguroaic\u0103, tanti Mogdi \u015fi
\nlocuiau \u00een casa lui p\u0103rinteasc\u0103, pe uli\u021ba Mihai
\nViteazu. De\u015fi, nu uitase vreodat\u0103 acea
\nc\u0103l\u0103torie f\u0103cut\u0103 \u00een condi\u0163ii vitrege, Niculi\u0163\u0103
\nr\u0103m\u0103sese un om pontos, muncitor \u0219i foarte,
\nfoarte supersti\u021bios!
\nNu lucrase \u00eens\u0103 ca strungar. Se angajase
\nimediat, cum a terminat \u015fcoala de meserii, la
\nMoara cu ciocane. Lucra ziua \u00eentreag\u0103, iar
\ndup\u0103 mul\u0163i ani, r\u0103m\u0103sese unicul morar. Mai
\navea vreo dou\u0103, trei ajutoare, dar greul \u00eel
\nducea el. Moara, o cl\u0103dire micu\u0163\u0103, pe vremuri
\ndepozit agricol, avea un dispozitiv ce con\u0163inea
\nanumite cu\u0163ite sau ciocane din lemn pentru
\nm\u0103run\u0163irea furajelor, a cocenilor sau a
\nlucernei. Zgomotul f\u0103cut de ciocane, era unul
\nmelodios, lini\u0219titor. Cei care st\u0103teau \u00een jurul
\nmorii, \u00eel puteau auzi clar la r\u0103stimpuri, c\u00e2nd
\nnu trecea vreun tren sau vreo c\u0103ru\u0163\u0103 spre
\nc\u00e2mp.
\nVisul din noaptea aceea fusese urm\u0103torul: se
\nf\u0103cea c\u0103 moara a explodat. Zgomotul nu
\nsperiase pe nimeni, se auzise destul de
\n\u00eenfundat. Peste toat\u0103 Ocna, \u00een acea zi torid\u0103 de
\niulie, c\u0103zuse o ninsoare sub form\u0103 de f\u0103in\u0103.
\nTotul fusese acoperit, sclipind pe alocuri \u00een
\nlumina furioas\u0103 a soarelui. Dealurile, casele,
\nstr\u0103zile p\u0103reau cople\u015fite de povara alb\u0103, pe
\nalocuri, sinilie. Aproape c\u0103 totul luase
\naspectul unor d\u00e2mburi neregulate, care
\nsclipeau puternic \u00een soarele \u015fi el, de z\u0103pad\u0103.
\nSe f\u0103cuse rece. Doar p\u0103m\u00e2ntul ardea puternic.
\nSfin\u0163ii din biserici ar\u0103tau ca ni\u015fte brazi
\ncople\u015fi\u0163i de at\u00e2ta promoroac\u0103 argintie, b\u0103rbile
\nlor albite, p\u0103reau mai lungi, mai stufoase, sub
\nforma unor vrejuri care puteau continua la
\nnesf\u00e2r\u015fit, \u00een interiorul p\u0103m\u00e2ntului. Se mai
\nputea z\u0103ri pe fe\u0163ele lor, un aer de \u00een\u0163elepciune
\narhaic\u0103. Ochii larg deschi\u015fi r\u0103m\u0103seser\u0103 vii,
\narz\u0103tori, ca dou\u0103 ispite, ca doi \u015ferpi \u00eencol\u0103ci\u0163i
\ncare se unduiau \u00een mi\u015fc\u0103ri lente \u00eenaintea
\npr\u0103zii.
\nOamenii \u00eenaintau \u00een interiorul unui timp
\nformat dintr-un imens, nesf\u00e2r\u015fit culoar plin de
\ntroiene. Pe cerul ca un lapte fierb\u00e2nd sub
\npresiune, totul era \u00eencremenit. P\u0103s\u0103rile, nori,
\nsoarele, luna ca o prescur\u0103, p\u0103reau s\u0103 nu se
\nmai mi\u015fte din loc. Erau \u00een\u015firate haotic. P\u0103reau
\nsf\u0103r\u00e2mate. Iar, \u00een scurt timp, cerul fusese
\nacoperit de o cea\u0163\u0103 ro\u015fiatic\u0103, frem\u0103t\u0103toare.
\nSunetul straniu, al zecilor de cioc\u0103na\u015fe
\nmerg\u00e2nd, \u00eencepu s\u0103 se aud\u0103 din nou. De unde
\nar putea veni el, acum c\u00e2nd moara nu mai
\nexista? Brusc, cineva \u00ee\u015fi d\u0103du seama c\u0103 acel
\nzgomot vine dinspre cimitir, a\u015fa c\u0103 au luat-o
\ncu to\u0163ii \u00een direc\u0163ia lui, suind un deal abrupt.
\nSunetul se auzea din interiorul mormintelor,
\nc\u00e2nd mai lent, c\u00e2nd mai repede. Dureros de
\nstrident. De asemenea, sunetul parc\u0103 venea,
\nc\u00e2nd de la o toac\u0103 b\u0103tut\u0103 pe lemne putrede,
\nc\u00e2nd de la un topor izbind un copac masiv.
\n\u0218i atunci, to\u021bi cei de-acolo \u00ee\u0219i deter\u0103 seama c\u0103-n
\nfiecare morm\u00e2nt exista o moar\u0103 prin care
\noasele mor\u0163ilor erau m\u0103cinate r\u00e2nd pe r\u00e2nd. Pe
\nfiecare cruce, omul avea un z\u00e2mbet calm,
\n\u00eemp\u0103cat. La un moment dat, \u015fi cu asta se
\n\u00eencheie visul, un om h\u00e2tru, bondoc, care
\nr\u0103s\u0103rise \u00een spatele lui Niculi\u0163\u0103, spusese din
\nsenin c\u0103 din f\u0103ina acelor oase se vor face
\nprescuri pentru Dumnezeu \u015fi ceilal\u0163i sfin\u0163i, iar
\nfirimiturile din b\u0103rbile lor vor c\u0103dea din cer
\npeste noi, sub forma unor bolovani \u0219i ne vor
\nstrivi c\u00e2t ai zice pe\u015fte. Apoi izbucni \u00eentr-un
\nr\u00e2s clocotitor, care provoc\u0103 brusc, un
\ncutremur puternic, \u00een care toat\u0103 f\u0103ina
\n\u00eencremenit\u0103, ce acoperise totul \u00een jur ca o
\npojghi\u0163\u0103 imens\u0103, \u00eencepu s\u0103 crape, s\u0103 curg\u0103
\nr\u00e2uri-r\u00e2uri, \u00een p\u0103m\u00e2nt.
\nDup\u0103 acest episod, Niculi\u0163\u0103 se trezise \u00een toiul
\nnop\u0163ii agitat \u0219i destul de bulversat. \u00ce\u015fi spusese
\nimediat, dup\u0103, c\u0103 acest vis a fost c\u00e2t pentru o
\nsut\u0103 de nop\u0163i. Nu mai voia s\u0103 treac\u0103 prin acea
\nnoapte, c\u00e2t va tr\u0103i!
\nC\u00e2nd se \u00eent\u00e2lnea cu ceilal\u0163i oameni, pe la
\ns\u0103rb\u0103tori, anivers\u0103ri, \u00een mijlocul unei discu\u0163ii,
\ndevenea serios \u015fi le povestea visul. Vorbea \u00een
\n\u015foapt\u0103, se \u00eencrunta. Ceilal\u0163i \u00eel l\u0103sau s\u0103 spun\u0103
\nfiecare detaliu, apoi izbucneau \u00een r\u00e2s. Era
\nveselie mare. Oamenii \u00eel numiser\u0103 ‘Criitorul
\nnost sau omul cu zvoane.
\nSo\u0163ia lui, unguroiaca, o femeie vulcanic\u0103,
\nvorb\u0103rea\u0163\u0103, dar mereu pus\u0103 pe treab\u0103, \u00eei d\u0103dea
\nadesea senza\u0163ia c\u0103 nu f\u0103cea \u00eendeajuns pentru
\ngospod\u0103rie, nu muncea destul ziua, c\u00e2t era el
\ndus. Niculi\u0163\u0103 o tot tachina spun\u00e2ndu-i:
\n,,Femeie, doar\u0103 iar nu sunt lemne pentru foc,
\nm\u0103m\u0103liga iar \u00eei rece, dar ia spune, ai pl\u0103tit
\nd\u0103rile la sfat?\u201d Mogdi f\u0103cea ca o locomotiv\u0103
\ncu aburi \u0163inut\u0103 pe loc \u015fi le spunea celorlal\u0163i cu
\naccentul ei: ,,Omu meu, spus la mine c\u0103
\nniciodat\u0103 femeia mea nu larg\u0103 destul, nici
\nziua, nici noaptea nu larg\u0103.\u201d C\u00e2nd auzeau
\naceste vorbe, r\u00e2deau prietenii lor de se
\ncutremurau pere\u0163ii caselor. Apoi, Niculi\u0163\u0103, cu
\nlacrimi \u00een ochi, cu un aer de \u00een\u0163elept veritabil,
\nexplica tachin\u00e2nd-o \u00een continuare: ,,No bine,
\nfemeia mea chiar nu alearg\u0103 destul, dar ce s\u0103
\n\u00eei faci, e tot a mea.\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mihaela Roxana BOBOC Lampioane din vat\u0103 de zah\u0103r \u201epe cerul ca un carusel pe cerul ca o Golgot\u0103 d\u0103m drumul<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":12671,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12737"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12737"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12737\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12739,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12737\/revisions\/12739"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12671"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12737"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12737"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12737"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}