{"id":12721,"date":"2020-12-16T15:04:56","date_gmt":"2020-12-16T12:04:56","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12721"},"modified":"2020-12-16T15:04:56","modified_gmt":"2020-12-16T12:04:56","slug":"spatii-culturale-nr-73-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12721","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 73 (10)"},"content":{"rendered":"

Petre ISACHI<\/strong><\/p>\n

Emma Felicia Dimitriu \u2013 ochi al sufletului sau triada triadelor lirice<\/strong>*<\/p>\n

Moto: \u201eSufletul nu poate concepe nimic f\u0103r\u0103 imagina\u021bie\u201d (Aristotel)<\/em><\/p>\n

1. Cuv\u00e2ntul \u00een poezie<\/strong><\/p>\n

\tCititorii antologiei de autor, PORTRETUL UNEI STR\u0102INE se vor convinge \u0219i de aceast\u0103 dat\u0103, c\u0103 poe\u021bii nu sunt indivizi, ci divizi. Vor descoperi cu (in)satisfac\u021bie estetic\u0103 c\u0103 nu \u0219tiu care este Eul adev\u0103rat al poetei italiene de origine rom\u00e2n\u0103, tr\u0103itoare de c\u00e2\u021biva zeci de ani la Verona, topos poetic, eternizat de Shakespeare \u00een Romeo \u0219i Julieta. Mai precis, \u00een care din cele 9 sec\u021biuni ale antologiei: I. \u2026IAR\u0102 TIMPUL E IUBIRE; II. TORENTE; III. NATUR\u0102, TU, CA O FEMEIE; IV. LA \u00ceNCEPUT A FOST CUV\u00c2NTUL; V. VIA\u021aA CA SECUND\u0102; VI. POVARA ERORILOR; VII. M\u0102\u0218TI DE ACTUALITATE; VIII. G\u00c2NDURI DE POET; IX. PORTRETUL UNEI STR\u0102INE, crede\u021bi c\u0103 am putea descoperi \u201evocea\u201d autentic\u0103 a scriitoarei care iube\u0219te necondi\u021bionat cuvintele ce devin \u00een poezie, culoare, tr\u0103ire \u0219i muzic\u0103? Fascinat\u0103 de omniprezen\u021ba lirismului \u00een Lume, de modul miraculos \u00een care cuvintele se lumineaz\u0103 reciproc \u00een magia simbolurilor \u0219i \u00een t\u0103cerile care le \u00eenconjoar\u0103, dar \u0219i de cameleonismul Eului, poeta veronez\u0103 ne sugereaz\u0103 \u00een scriitur\u0103, natura (i)ra\u021bional-estetic\u0103 a omului. Divizarea Eului poetic este provocat\u0103 simultan de (auto)referen\u021bialitate \u0219i de (ne)cuvintele ce configureaz\u0103 o tematic\u0103 romantico-clasic\u0103, dar \u0219i o stare, o idee, o inten\u021bie \u2013 toate inefabile etc. Pluralitatea simfonic\u0103 a vocilor lirice, psihologia abisal\u0103 a tr\u0103irilor st\u00e2rnesc \u00een sufletul lectorului nenum\u0103rate procese estetice, st\u0103ri interogative, ce nu erau activate, p\u00e2n\u0103 la lectura antologiei.
\n\tCuv\u00e2ntul este pentru poeta Emma Felicia Dimitriu – o artist\u0103 cu personalitate inconfundabil\u0103, care-\u0219i tr\u0103ie\u0219te poetic propria-i via\u021b\u0103 -, o secven\u021b\u0103 inefabil\u0103 dintr-o realitate nev\u0103zut\u0103 \u0219i nelimitat\u0103, cristalizat\u0103 \u0219i fixat\u0103 pe un semn aparent imobil \u0219i limitat. Via\u021ba concentrat\u0103 \u00eentr-un cuv\u00e2nt \u00eei confer\u0103 acestuia, \u00een circumstan\u021be adecvate, o for\u021b\u0103 imprevizibil\u0103. Poeta care nu a fost cucerit\u0103 de libert\u0103\u021bile postmodernismului (anumite preferin\u021be livre\u0219ti, tenta\u021bia absolut\u0103 a experimentului, poten\u021barea exagerat\u0103 a poeticii privirii, construc\u021bia textului doar pe seama lectorului, func\u021biile multiple ale codului cultural etc.) caut\u0103 permanent cuv\u00e2ntul care s\u0103-i asigure poemului asem\u0103narea magic\u0103 cu lucrul transfigurat. Cuv\u00e2ntul \u00een poezia Emmei Felicia \u00een loc s\u0103 se afle cu lucrul \u00een raport de semnificant fa\u021b\u0103 de semnificat (signas fa\u021b\u0103 de signum, dup\u0103 Thoma d\u2019Aquino), se afl\u0103 \u00een raport de analog fa\u021b\u0103 de imaginar. Limba poetic\u0103 a italiencei de origine rom\u00e2n\u0103 danseaz\u0103 \u00eentre dou\u0103 limite: de o parte muzica specific\u0103 liricii rom\u00e2ne\u0219ti, de cealalt\u0103 parte \u2013 algebra superioar\u0103 a spiritului. Omul este transfigurat simultan ca fiin\u021b\u0103 ra\u021bional\u0103. religioas\u0103 \u0219i estetic\u0103. Limbajul poetic nu este doar ve\u0219m\u00e2ntul, ci \u00eensu\u0219i corpul g\u00e2ndirii. Desigur, ideea nu exist\u0103 dec\u00e2t at\u00e2ta timp c\u00e2t este spus\u0103 \u0219i apoi g\u00e2ndit\u0103. Se \u0219tie, poezia \u00eencepe dup\u0103 terminarea versurilor.
\n\tAutoarea antologiei Portretul unei str\u0103ine intuie\u0219te c\u0103 \u201esufletul\u201d cuv\u00e2ntului este trecutul lui. Altfel spus, \u00eentr-un cuv\u00e2nt coexist\u0103 tr\u0103irile, visele, emo\u021biile, a\u0219tept\u0103rile, iubirile, temerile, fricile, fericirile, anxiet\u0103\u021bile etc., nu doar a numeroaselor genera\u021bii de oameni ce l-au folosit\/ transmis, ci \u0219i a celor prezente \u0219i viitoare. P\u0103trunz\u00e2nd \u00een Eul cuvintelor, autoarea comunic\u0103 \u0219i se comunic\u0103 pe sine \u2013 de aici (auto)portretul \u00een palimpsest pe care ni-l ofer\u0103 antologia – suger\u00e2ndu-ne contextual sensurile posibile, care le-au fost date cuvintelor \u0219i pe care ele \u00eensele le-au recreat \u00een contextul mul\u021bimii formelor de expresie. Citez un fragment din poemul AEVEA: \u201e\u2026 Dar e pace-n ast\u0103 cas\u0103, ca \u00een z\u0103rile albastre\/ Unde p\u00e2lp\u00e2ie-n penumbr\u0103 lum\u00e2n\u0103ri vii, parfumate,\/ Dintre ziduri se aude murmurul unei iubite,\/ Ce \u00ee\u0219i t\u00e2nguie iubirea pentru tine-n miez de noapte.\/\/ Pe perete o copil\u0103, te prive\u0219te prea t\u0103cut\u0103\/ Leg\u0103n\u00e2nd \u00eencet un \u00eenger, care r\u00e2de ca \u0219i tine.\/ Timpul seam\u0103n\u0103 iubire, ora pare c\u0103-i f\u0103cut\u0103,\/ Din substan\u021ba fericirii \u0219i-a senza\u021biei de bine.\u201d (12 iulie 2009). Aceast\u0103 intruziune \u00een pluralitatea de Euri a cuv\u00e2ntului este primul har (in)observabil al scriitoarei. Cuv\u00e2ntul nu este \u00een viziunea autoarei, un simplu purt\u0103tor de sensuri, de sentimente, st\u0103ri, mir\u0103ri, interoga\u021bii, g\u00e2nduri, idei filosofice, religioase, amintiri, idei etc. ci – chiar creatorul acestora. \u201eG\u00e2ndim prin cuvinte, f\u0103r\u0103 ca pentru asta s\u0103 avem nevoie de o vorbire real\u0103\u201d, era \u0219i opinia lui Hegel. Avem \u00een vedere limba f\u0103r\u0103 glas a g\u00e2ndirii\/ limba interioar\u0103. Memoria \u0219i fantezia fecundeaz\u0103 cuv\u00e2ntul poetic \u0219i poten\u021beaz\u0103 lirismul confesiv, reflexiv, oracular, dubitativ, gnomic etc.
\n\tCuvintele \u00een vers sunt \u00een principal, ecoul unor amintiri ascunse\/ informa\u021bii extratextuale, introspec\u021bii, tr\u0103iri circumstan\u021biale, aspecte din lumea interioar\u0103 a autoarei. Cuv\u00e2ntul nu ofer\u0103 \u201enoul\u201d, ci trecutul nostru \u0219i poate, personal, uitatul \u201eieri\u201d, \u00eenc\u00e2t a \u00een\u021belege ceva dintr-un cuv\u00e2nt\/ poem \u201e\u00eenseamn\u0103 s\u0103 ni-l reamintim\u201d, cum spunea Bergson. Citez tot din prima parte a antologiei \u2026IAR TIMPUL E IUBIRE, din poemul Scrisoare unui prieten: \u201ePrieten drag,\/ s-au str\u00e2ns amintirile pe frunzele copacilor\/ care de greutate, s-au pr\u0103bu\u0219it \u00eentr-o toamn\u0103 rece de\/ la marginea p\u0103m\u00e2ntului\u2026\/\/ Prieten drag,\/ s-au desp\u0103r\u021bit definitiv oceanele de m\u0103ri,\/ iar r\u00e2urile \u00eenvolburate s-au rev\u0103rsat peste c\u00e2mpurile gola\u0219e,\/ l\u0103s\u00e2nd vara f\u0103r\u0103 semnifica\u021bie \u0219i c\u0103ldur\u0103\u2026\/\/ Prieten drag,\/ cerul s-a \u00eentins peste p\u0103m\u00e2nturile str\u0103ine\/ care nu mai au nume \u0219i loc pe hart\u0103\u2026\/\/ Prieten drag,\/ de la marginile lumii au venit c\u0103tre mine solii fantasmici\/ s\u0103-mi spun\u0103 c\u0103 cele patru anotimpuri ale anului au disp\u0103rut f\u0103r\u0103 urm\u0103\u2026\/\/ Prieten drag,\/ p\u00e2n\u0103 \u0219i timpul, a spart \u00eentr-un v\u00e2rtej ame\u021bitor a sa clepsidr\u0103, izbind-o de st\u00e2ncile mun\u021bilor din\/\/ \u021aara de Nic\u0103ieri\u2026\/\/ Prieten drag,\/ \u0219i atunci, unde s\u0103 te mai caut? (11 decembrie 2014). Nu e greu de observat c\u0103 transfigurarea simfonic\u0103 a iubirii, prieteniei, desp\u0103r\u021birii, singur\u0103t\u0103\u021bii, c\u0103ut\u0103rii, melancoliei etc. nu este altceva dec\u00e2t amintirea \u00een extinderea ei maxim\u0103. \u00cen integralitate, antologia Portretul unei str\u0103ine ofer\u0103 unui cititor interesat, ontologiile singur\u0103t\u0103\u021bii \u0219i ale \u00eenstr\u0103in\u0103rii de sine \u0219i de Cel\u0103lalt. Singur\u0103tatea celui ce caut\u0103 \u00een sine, adev\u0103rul fiin\u021bei noastre, adev\u0103r contaminat de singur\u0103tatea (auto)exilatului. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, Boccacio, \u00eentr-un comentariu la Divina Commedia, considera c\u0103 adev\u0103ratul nume al acestei arte ar putea s\u0103 fie \u201eontologie\u201d, fiindc\u0103 poezia tinde spre r\u0103d\u0103cinile cunoa\u0219terii Fiin\u021bei.
\n\tSpecific autoarei mi se pare confruntarea ei cu \u201eagonia cuv\u00e2ntului\u201d\/ expresiei (\u201elupta\u201d pentru cucerirea formei lexicale, care s\u0103-i permit\u0103 s\u0103-\u0219i exprime tr\u0103irile, mesajul, interoga\u021biile) \u0219i corela\u021bia (in)explicabil\u0103 cu poetica t\u0103cerii \u0219i cu poetica tainei, \u00eenc\u00e2t poemele – insule de cuvinte – sunt folosite pentru a \u00eenchide t\u0103cerile sau \u00een explica\u021bia lui Paul Claudel: \u201ePoemul nu este f\u0103cut din cuvinte pe care le \u00eenfig ca pe ni\u0219te cuie, ci din spa\u021biul alb care r\u0103m\u00e2ne \u00eentre ele pe h\u00e2rtie\u201d. Paradoxal, dar tocmai \u201espa\u021biul alb\u201d dintre insulele de cuvinte asigur\u0103 unicitatea transfigur\u0103rii unei problematici vechi de pe vremea lui Ovidius: exilul ca scriitur\u0103. Exilul pentru Emma Felicia Dimitriu pare s\u0103 fie un drum spre nic\u0103ieri. Alungat\u0103 de Ceilal\u021bi \u00een exil, poeta are inteligen\u021ba \u0219i voca\u021bia s\u0103 se \u021bin\u0103 aproape de Dumnezeu. Sec\u021biunea La \u00eenceput a fost Cuv\u00e2ntul exprim\u0103 autentic, aceast\u0103 rela\u021bie profan \u2013 sacru.
\n\tSensurile poemelor sunt multiple \u0219i variabile, de\u0219i transfigureaz\u0103 o tematic\u0103 ce impune un limbaj de repeti\u021bie, \u00eenc\u00e2t cuvintele aceluia\u0219i poem sunt unice \u0219i de ne\u00eenlocuit. Func\u021bia gnostic-referen\u021bial\u0103 a cuv\u00e2ntului devine un motiv-pretext pentru a-i poten\u021ba func\u021bia estetic\u0103. Ordinea cuvintelor \u00een poem este dictat\u0103 \u0219i de viziunea tradi\u021bional\u0103 (clasico-romantico-expresionist\u0103) a scriitoarei. Se \u00een\u021belege c\u0103 \u00een poezie, cuv\u00e2ntul nu este doar aparent imobil, ci \u00eentr-adev\u0103r imobil, fiindc\u0103 acolo \u00ee\u0219i pierde posibilitatea de deplasare sau \u00eenlocuire, cum ar putea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple eventual \u00een proz\u0103. Nu sensurile sunt importante \u00een (con)Textele autoarei, ci emo\u021biile, st\u0103rile, tr\u0103irile pe care le provoac\u0103 cititorului. Darul construc\u021biei formelor \u0219i ritmul adecvat permit s\u0103 fie salvat\u0103 via\u021ba poetic\u0103 a cuv\u00e2ntului: \u201eL\u00e2ng\u0103 tine sunt ca focul, ce mocne\u0219te-ncet \u00een vatr\u0103,\/ p\u00e2rjolind tot ce-nt\u00e2lne\u0219te, c\u0103minul, piatr\u0103 cu piatr\u0103,\/\/ L\u00e2ng\u0103 tine sunt cascada, ce cade-n abis s\u0103 ude, \u2026 (Apropiere). Armonia scriiturii se vrea o stare de comunicare cu legile universului. Cititorul \u00ee\u0219i simte prin muzica poemelor, g\u00e2ndurile\/ tr\u0103irile sincronizate cu ordinea ve\u0219nic\u0103 a lumii. Important\u0103 pentru poeta-pictor r\u0103m\u00e2ne poetica privirii.<\/p>\n

2 Climatul policrom al dispozi\u021biei estetice<\/strong><\/p>\n

\tAparent, autoarea nu pare preocupat\u0103 de rela\u021bia dintre con\u021binutul unui poem\/ subiectul \u0219i \u201eforma\u201d\/ genul\/ specia lui. Se \u0219tie, forma, dup\u0103 Aristotel, este singurul element accesibil inteligen\u021bei, \u00een antitez\u0103 cu \u201emateria\u201d care lipsit\u0103 de form\u0103 este absolut de ne\u00een\u021beles. Poeta din Verona \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00eempace \u2013 \u00een opinia noastr\u0103 \u2013 \u201eestetica con\u021binutului\u201d (\u201eceea ce place, ceea ce este moral, ceea ce \u00eenal\u021b\u0103 omul \u00een cerul metafizicii sau al religiei, \u00een sf\u00e2r\u0219it, ceea ce este exact, ceea ce este natural frumos\u201d ) cu estetica formei (consider\u0103 \u201esubiectul\/ con\u021binutul\u201d drept un schelet pe care sunt valorificate \u201efrumoasele forme sau armonia sau simetria, singurele elemente care pot satisface judecata estetic\u0103\u201d). Convingerea c\u0103 nu doar poezia, ci orice form\u0103 de art\u0103 nu exprim\u0103 dec\u00e2t o \u201eclip\u0103\u201d de Art\u0103, domin\u0103 antologia. S\u0103 nu uit\u0103m, E.F.D. \u0219i picteaz\u0103, iar Italia i-a oferit, cu prisosin\u021b\u0103, prilejul s\u0103 aleag\u0103 \u00eentre arhitectur\u0103 (arta for\u021belor elementare ale materiei), muzic\u0103, care este \u201elimbajul voin\u021bei\u201d (A. Schopenhauer) \u0219i pictur\u0103 \u2013 poezie ce se vede \u00een loc s\u0103 se simt\u0103 (Leonardo Da Vinci). Artista a fi r\u0103mas credincioas\u0103 Poeziei sub influen\u021ba liricii, a mitologiei rom\u00e2ne\u0219ti \u0219i a filosofiei lui Hegel, credem noi, deoarece prin cuv\u00e2nt\/ g\u00e2nd se afl\u0103 cel mai aproape de Absolutul spiritual. Lucr\u0103rile pictori\u021bei confirm\u0103 proiec\u021bia sinelui, tenta\u021bia imaginarului \u0219i ideea c\u0103 toate tr\u0103irile, problemele izvor\u0103sc din ochi: visul, iubirea, moartea, prietenia, speran\u021ba etc.
\n\tStarea sufleteasc\u0103\/ dispozi\u021bia estetic\u0103 specific\u0103 scriitoarei ce a optat pentru exilul \u00een Italia \u2013 ca destin, salvare, terapie, revolt\u0103, reg\u0103sire, \u00eent\u00e2mplare, dor de duc\u0103, dilem\u0103, lehamite etc.? \u2013 confer\u0103 unicitate antologiei \u0219i exprim\u0103 mi\u0219carea, direc\u021bia spiritului, o viziune, o con\u0219tiin\u021b\u0103 generat\u0103 de \u201eavatarii lui Ovidiu\u201d cel ce a \u0219tiut c\u0103 exilul adev\u0103rat nu poate fi altceva dec\u00e2t un drum f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere, care perpetueaz\u0103 fatal, \u00eenstr\u0103inarea, \u00eensingurarea \u0219i dezr\u0103d\u0103cinarea, dar \u0219i creativitatea. Citez din cea de-a doua parte a volumului, TORENTE \u2013 poemul Re\u00eencarnare: \u201eAm r\u0103d\u0103cini ad\u00e2nci precum castanii\/ C\u0103ci m\u0103 simt stranie \u0219i milenar\u0103.\/ P\u0103catul meu, c\u0103-n trecerea cu anii,\/ M-am tot n\u0103scut \u00een lume, iar \u0219i iar.\/\/ \u0218i-n ori\u0219icare via\u021b\u0103 am avut,\/ Se vede trist, c\u0103-mi r\u0103m\u00e2nea mereu,\/ Cu fiecare an, alt \u00eenceput,\/ S\u0103-mi tot pl\u0103tesc, cu lacrimi, statul meu.\/\/ N-am fost \u00eemb\u0103ls\u0103mat\u0103 niciodat\u0103,\/ C\u0103ci sfin\u021bii sunt ca \u00eengeri lumina\u021bi.\/ Nu sunt femei de vi\u021b\u0103 nobil\u0103 p\u0103tat\u0103,\/ Amante des iubite de b\u0103rba\u021bi.\/\/ Dar singurul meu \u201ebun\u201d cu care soarta\/ M-a \u00eenzestrat, s\u0103 nu fiu blestemat\u0103.\/ A fost acela h\u0103r\u0103zit la poarta,\/ Iubirii, s\u0103 nu pot fi \u00een\u0219elat\u0103.\/\/ C\u0103ci libertatea ce-o ai prin iubire\/ De sine \u0219i de-o cale luminoas\u0103,\/ E mai presus de orice fericire,\/ C\u00e2nd voi muri, m\u0103-nal\u021b, stea norocoas\u0103.\/\/ \u0218i voi intra \u00een sufletul de fat\u0103,\/ Ce se va na\u0219te la-nceput de an.\/ Ca s\u0103-i aduc lumina toat-odat\u0103,\/ Ce s\u0103-i dureze-n via\u021b\u0103, zeci de ani.\/\/ De fiecare dat\u0103, soarta-mi crud\u0103,\/ M-a-ntors din drum, s-o iau iar de la cap,\/ Cu reticen\u021be o accept, cu ciud\u0103.\/ \u0218i-ncerc s\u0103 fug, s\u0103 fac orice, s\u0103 scap\u2026\/\/ Dar sufletul-mi revars\u0103 doar iubire,\/ pentru aproape to\u021bi ce m-au l\u0103sat,\/ Le d\u0103ruiesc din suflet fericire,\/ \u0218i nu primesc nimic din ce-am dat.\/\/ T\u00e2rziu, c\u00e2ndva, voi scrie doar de bine.\/ Vorbindu-v\u0103 de via\u021b\u0103, ca \u00een g\u00e2nd,\/ \u0218i de norocul unora cu mine,\/ Ce-a fost b\u0103tut mereu, ca frunza-n v\u00e2nt.\/\/ C\u00e2nd vin puhoaiele s\u0103 rup\u0103 malul,\/ Smulg\u00e2nd din loc, chiar \u0219i pe cei mai tari\/ Pe mine-nt\u00e2i, m\u0103 tot r\u0103pune valul,\/ C\u0103 nu am r\u0103d\u0103cinile prea mari.\/\/ Statornic\u0103 am fost \u0219i altruist\u0103\/ Dar nimeni n-a v\u0103zut, c-ar fi a\u0219a,\/ \u0218i to\u021bi r\u00e2deau de fa\u021ba mea prea trist\u0103,\/ c\u00e2nd r\u0103bufnea durerea-asupra mea.\/\/ De voi iubi, voi fi \u00een alt\u0103 via\u021b\u0103,\/ Voi prinde aripi, \u00een alt \u00eenceput,\/ \u0218i dac\u0103 soarele-mi va r\u00e2de-n fa\u021b\u0103,\/ Voi fi doar sus \u00een cer, nu pe p\u0103m\u00e2nt.\u201d (5 ianuarie 2009).
\n\tAntologia Portretul unei str\u0103ine este pentru cititor o invita\u021bie la un dialog \u2013 altul cu fiecare nou lector – dialog ce are sensul pe care i-l va da receptorul. Con\u021binutul judec\u0103\u021bii estetice (func\u021biei estetice a Textului) este reac\u021bia subiectiv\u0103 a cititorului, fa\u021b\u0103 de poem, care poate s\u0103 fie \u201efrumos\u201d, fiindc\u0103-i place. Iat\u0103 c\u00e2teva poeme care plac de la prima lectur\u0103: Puterea dragostei, S\u0103rb\u0103tori, Septembrie, Femeie, Armonii de toamn\u0103, P\u0103rin\u021bilor, Cuv\u00e2ntul etc. Fac precizarea c\u0103 \u201efrumosul\u201d din aceste poeme nu are o natur\u0103 referen\u021bial\u0103, ci spiritual\u0103, emo\u021bional\u0103\/ sentimental\u0103. Poezia este \u00een esen\u021b\u0103 un mister, \u00eenc\u00e2t lectorul recreeaz\u0103 Textul\/ contextul, dup\u0103 principiile pe care le crede adecvate. Scriitura reitereaz\u0103 teza c\u0103 frumosul este \u00een sine social, este dispozi\u021bie, provocare la dialog, monolog, interoga\u021bie, mirare. Poemul \u2013 oper\u0103 a spiritului – se refer\u0103 la ceea ce se na\u0219te, la ceea ce a provocat na\u0219terea \u0219i la nimic mai mult, \u00eenc\u00e2t des\u0103v\u00e2r\u0219irea poemului\/ antologiei ne revine nou\u0103, cititorilor, coautori ai scriiturii.
\n\tNu mi se pare deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103toare includerea simbolismului num\u0103rului nou\u0103 (triada triadelor la pitagoreici) \u00een structura compozi\u021bional\u0103 a antologiei. Este m\u0103sura gesta\u021biei: Lethe sufer\u0103 9 zile \u0219i 9 nop\u021bi durerile facerii; 9 luni dureaz\u0103 gesta\u021bia uman\u0103. Este, \u00een acela\u0219i timp, simbolul \u00eencoron\u0103rii efortului creator: cele 9 muze sunt create de Zeus, \u00een 9 nop\u021bi de dragoste. La Hesiod \u00een Teogonia, 9 zile \u0219i 9 nop\u021bi a durat separarea cerului de p\u0103m\u00e2nt. Intuind c\u0103 9 semnific\u0103 \u00eentoarcerea multiplului \u00een unicitate, Emma Felicia Dimitriu confer\u0103 unitate estetic\u0103 volumului \u0219i implic\u0103 pluralitatea Eurilor sub simbolistica \u0219arpelui Uroboros ce-\u0219i mu\u0219c\u0103 coada \u2013 semn c\u0103 artistul se hr\u0103ne\u0219te din sine \u00eensu\u0219i. \u00cen scrierea multor limbi, cifra 9 are aceast\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are a cercului, a curbei, a buclei ce se \u00eenchide. \u201eCoada\u201d antologiei (IX) se nume\u0219te \u2013 nu este deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u2013 Portretul unei str\u0103ine, probabil, dup\u0103 numele poemului cu acela\u0219i nume. Interoga\u021bia ce str\u0103bate scriitura: Ajungem s\u0103 nu ne mai cunoa\u0219tem pe noi \u00een\u0219ine?<\/p>\n

3. Empatie sau contemplare?<\/strong><\/p>\n

\tParafraz\u00e2ndu-l pe Nietzsche, putem spune c\u0103 poezia\/ arta \u00eencepe de la doi. Cel de-al doilea poate fi co-autor\/ co-juc\u0103tor sau simplu spectator la spectacolul lumii regizat \u0219i jucat de scriitor. Antologia prin problematica propus\u0103 cere simultan din partea receptorului, participare dinamic\u0103 (empatie) \u0219i participare pasiv\u0103 (contemplare). Participarea dionisyac\u0103 sau apolinic\u0103 este un element obligatoriu \u00een receptarea poeziei\/ Artei, Fondatorul esteticii fenomenologice, R. Imgarden distinge \u00een fiecare oper\u0103 de art\u0103\/ poem trei nivele: 1. fizic; 2. artistic; 3. estetic. Cel artistic este produsul ac\u021biunilor con\u0219tiente ale autoarei asupra obiectului fizic (con\u021binut, form\u0103, viziune, limbaj, filosofie etc.), \u00een timp ce nivelul estetic este rezultatul interven\u021biilor con\u0219tiente ale receptorului, – ce implic\u0103 participare empatic\u0103 sau\/ \u0219i contemplativ\u0103, – \u00een spirit dionisyac sau apolinic.
\n\tPartea a III-a : NATUR\u0102, TU, CA O FEMEIE reconfirm\u0103 opinia lui P. Eluard: \u201ePu\u021bin ne intereseaz\u0103 ca poetul s\u0103 fie inspirat, ceea ce dorim este s\u0103 ne inspire el pe noi\u201d. Scriitoarea are grij\u0103 permanent de dorin\u021bele cititorului; adic\u0103 respect\u0103 afirma\u021bia inspirat\u0103, dar \u00eentru-c\u00e2tva absolut\u0103 a lui P. Valery: \u201eCeea ce valoreaz\u0103 numai pentru noi nu valoreaz\u0103 nimic. Aceasta este legea literaturii.\u201d Iat-o \u00een poemul care d\u0103 numele celei de-a III-a p\u0103r\u021bi a volumului: \u201eCe m\u0103re\u021bie se arat\u0103 \u00een cale soarelui r\u0103sare\/ E ca \u0219i c\u00e2nd vars\u0103 pe lume, sclipirea lui cuprinz\u0103toare.\/ pe paji\u0219tile \u00eenflorite, culorile sunt parc\u0103 vii,\/ Ca \u0219i cr\u00e2mpeie de cristale, multicolore, mii \u0219i mii.\/\/ Nici ochiul critic nu mai poate g\u0103si din toate un defect.\/ Natura este m\u0103re\u021bia, puterea celui drept, Perfect,\/ C\u0103ci a\u0219ezat\u0103 \u00eentre axa, planeta noastr\u0103-nc\u00e2nt\u0103toare,\/ Ne-arat\u0103 m\u0103re\u021bie-n mun\u021bii ce-\u0219i oglindesc piscuri \u00een mare.\/\/ Iar verdele cel autentic e-n straja brazilor de vis,\/ Podoaba frumuse\u021bii caste, cu cetine \u00een Paradis,\/ Ce str\u0103juiesc \u00een anii tulburi, f\u0103c\u00e2nd apel la-naltul cer,\/ S\u0103 predice \u00een liturghia naturii caste, giuvaier.\/\/ O, Doamne, c\u00e2t\u0103 frumuse\u021be ne-ai d\u0103ruit cu-aceast\u0103 via\u021b\u0103!\/ F\u0103c\u00e2nd licoarea cea mai pur\u0103 din roua cea de diminea\u021b\u0103.\/ Sp\u0103l\u00e2nd, purific\u00e2nd natura, ca frumuse\u021bea s\u0103 ne fie,\/ At\u00e2t de vie \u00een culoare, nep\u0103m\u00e2ntean\u0103 armonie.\/\/ Tu, vraj\u0103 plin\u0103 de-nc\u00e2ntare, natur\u0103, tu, femeie pur\u0103,\/ Ce dai bine\u021be omenirii ca \u0219i o sf\u00e2nt\u0103 creatur\u0103,\/ Tu str\u0103luce\u0219ti \u00een ochii limpezi, privindu-te la nesf\u00e2r\u0219it,\/ \u00cen contempla\u021bia iubirii, la plus \u0219i minus infinit\u201d (Natur\u0103, tu, ca o femeie, 21 iulie 2016).
\n\tDe remarcat c\u0103 tr\u0103irea interioar\u0103 nu este un sentiment simplu sau complex, ci ceva nou, independent \u0219i de sine st\u0103t\u0103tor, ceea ce s-a numit inspira\u021bie sau \u201esuflu divin\u201d \u0219i care este alc\u0103tuit\u0103\/ alc\u0103tuit din amintiri \u2013 \u00eentreg fenomenul Artei este amintire \u2013 ivite din fantezia \u201ecreatoare de idei\u201d a poetului-pictor Felicia Emma Dimitriu. Antologia are ca azimut sensul vie\u021bii. Autoarea configureaz\u0103 firesc, pluralitatea punctelor de vedere: sensul vie\u021bii este via\u021ba \u00eens\u0103\u0219i (nivelul sim\u021bului comun); sensul vie\u021bii este dincolo de via\u021b\u0103 (viziunea teologic\u0103 \u2013 \u00een acest caz poezia este teologie, dup\u0103 autorul Decameronului); sensul vie\u021bii st\u0103 \u00eentr-o valoare determinat\u0103 (a fi, a face, a avea); sensul vie\u021bii const\u0103 \u00een c\u0103utarea \u0219i instituirea lui (ceea ce fac toat\u0103 via\u021ba \u0219i toat\u0103 moartea, filosofii \u0219i arti\u0219tii); sensul vie\u021bii este (auto)realizarea ei \u2013 puterea miraculoas\u0103 a crea\u021biei; iubirea (tem\u0103 pe care o \u00eent\u00e2lnim aproape \u00een \u00eentreaga antologie) fiind \u00een viziunea poetesei din Verona, tot o crea\u021bie, o genez\u0103, o for\u021b\u0103 modelatoare.
\n\t\u00cen alchimia antologiei conteaz\u0103 nu doar amintirile personale, care alc\u0103tuiesc canavaua con\u0219tiin\u021bei artistei, ci \u0219i amintirile colective ale poporului (rom\u00e2n, italian?) c\u0103ruia \u00eei apar\u021bine. La capitalul poetic mo\u0219tenit se adaug\u0103 ceea ce autoarea a \u00eenv\u0103\u021bat, a tr\u0103it \u0219i a imaginat. Imagina\u021bia \u2013 acest \u201eochi al sufletului\u201d \u2013 apar\u021bine prin excelen\u021b\u0103 spa\u021biului poetic (\u00een sensul pur etimologic al termenului), elementul principal, care exprim\u0103, dar \u0219i revel\u0103 libertatea f\u0103r\u0103 limite, care abole\u0219te, dac\u0103 vrea, orice contact cu \u201erealul\u201d. Aspira\u021bia spre Absolut face ca libertatea s\u0103 par\u0103 infinit\u0103 = Deziluzie. \u00cen realitate, ea, libertatea, r\u0103m\u00e2ne permanent\u0103 virtualitate \u0219i deschidere. At\u00e2t! Suficient \u00eens\u0103 pentru c\u0103ut\u0103rile Emmei Felicia Dimitriu, poet\u0103 ce reconfigureaz\u0103 poetic, prietenia \u0219i fr\u0103\u021bia istoric\u0103 dintre Rom\u00e2nia \u0219i Italia.<\/p>\n

4. Ce caut\u0103 poetul? Realitatea \u00een cuvinte sau cuvintele \u00een realitate?<\/strong><\/p>\n

\tMemoria\/ \u201emama Muzelor\u201d \u0219i imagina\u021bia\/ fic\u021biunea se leag\u0103 interior \u0219i profund, \u00een alchimia poemelor, \u00eenc\u00e2t este imposibil s\u0103 existe una f\u0103r\u0103 cealalt\u0103. Autoarea antologiei \u2013 un colec\u021bionar atipic de tr\u0103iri \u2013 era de a\u0219teptat s\u0103 transfigureze tr\u0103irile \u0219i ideile ei, \u00een rela\u021bie cu fraza: In principio erat verbum et verbum erat apud Deum, et Deus erat verbum\/ La \u00eenceput era cuv\u00e2ntul \u0219i cuv\u00e2ntul era la Dumnezeu \u0219i Dumnezeu era cuv\u00e2ntul. Partea a IV-a a c\u0103r\u021bii: LA \u00ceNCEPUT A FOST CUV\u00c2NTUL confirm\u0103 credin\u021ba nestr\u0103mutat\u0103 a scriitoarei italiene de origine rom\u00e2n\u0103, \u00een realitatea Cuv\u00e2ntului divin \u0219i a Cuv\u00e2ntului \u00eentrupat (Mi-e team\u0103, Doamne; Maicii Domnului; Scrisoare Sf\u00e2ntului Nectarie; Rena\u0219tere; \u00cen bezna p\u0103catelor; Scrisoare Dumnezeului meu; Genez\u0103).
\n\tViziunea pare s\u0103 fie cea din Pseudo-Dionisie Areopagitul. Cuv\u00e2ntul este simbolul cel mai pur al manifest\u0103rii Fiin\u021bei, al Fiin\u021bei care g\u00e2nde\u0219te \u0219i se exprim\u0103 pe sine. Iat\u0103 transfigurarea, din 2017, a Emmei Felicia Dimitriu: \u201eNici faima \u0219i nici vorbele-n\u021belepte\/ Nu te vor ajuta s\u0103 ajungi sus.\/ Ci s\u00e2rguin\u021ba-n care urci pe trepte,\/ Ca s\u0103 ajungi la s\u00e2nul lui Isus.\/\/ C\u00e2nd tu, din visteria ta po\u021bi scoate,\/ Cuv\u00e2ntul sacru, spus la o durere,\/ Se nasc \u00een suflet slove minunate,\/ Ce se prefac \u00een slav\u0103, \u00een t\u0103cere.\/\/ \u0218i harul S\u0103u de pre\u021b \u00eel d\u0103ruie\u0219ti\/ Acelora ce-n suflet pot s\u0103-l poarte.\/ O mic\u0103 p\u0103rticic\u0103 , s\u0103 sfin\u021be\u0219ti,\/ Cuv\u00e2ntul ce ajunge p\u00e2n-departe.\/\/ De-aceea, nu-i nimic s\u0103 egaleze, Tr\u0103irea, ce cu dragoste te suie,\/ F\u0103c\u00e2ndu-\u0219i loc \u00een tine, s\u0103 vegheze,\/ c\u00e2nd sui \u00eencet-\u00eencet pe c\u0103r\u0103ruie.\u201d (CUV\u00c2NTUL, 30 august 2017). Memoria, fantezia creatoare, inspira\u021bia \u0219i gustul estetic\/ inteligen\u021ba artistic\u0103 sunt sursele liricii din prezenta antologie, al c\u0103rei prim scop este comunicarea c\u0103tre un auditoriu necunoscut \u0219i nedefinit, dar simpatizat hristic.
\n\tOntologic vorbind, libertatea crea\u021biei coexist\u0103 ireductibil cu necesitatea. C\u00e2mpurile de intersec\u021bie \u2013 omniprezente \u00een antologie \u2013 sunt: cauzalitatea, legitatea, condi\u021bionarea \u0219i \u00eent\u00e2mplarea, toate laolalt\u0103 configur\u00e2nd realitatea care izvor\u0103\u0219te \u00eentotdeauna dintr-o posibilitate. Libertatea are voca\u021bie istoric\u0103. \u00cenaint\u0103m \u00een Istorie cupl\u00e2nd Onticul \u0219i Logosul, p\u00e2n\u0103 la intimitatea fiin\u021b\u0103rii \u2013 ne sugereaz\u0103 hegelian, poeta. Subiectul \u0219i obiectul antologiei\/ ontologiei interac\u021bioneaz\u0103 \u00eentr-un interogativ joc al ra\u021bionalit\u0103\u021bii \u0219i hazardului, al ordinii \u0219i al dezordinii: \u201eC\u00e2nd ordinea e ad\u00e2nc constituit\u0103, libertatea e posibil\u0103. C\u00e2nd ordinea e precar\u0103, a\u0219adar aparent\u0103, ea nu are \u0219ansa dec\u00e2t de a deveni tiranic\u0103. C\u00e2t\u0103 ordine latent\u0103, at\u00e2ta libertate \u00een act\u201d \u2013 spune Andrei Ple\u0219u despre corela\u021bia: libertate \u2013 ordine \u2013 dezordine, \u00een actul de crea\u021bie. Liberul arbitru, spontaneitatea \u0219i imprevizibilul \u00eei asigur\u0103 cititorului, tiranul nostru absolut, s\u0103 jongleze cum vrea cu \u201elibertatea\u201d pozitiv\u0103, negativ\u0103, moral\u0103, axiologic\u0103, filosofic\u0103, religioas\u0103, politic\u0103 etc.
\n\tMetafizica clasic\u0103 a scriiturii asigur\u0103 raportul poetei cu valorile obiective ale tradi\u021biei literare \u0219i corela\u021bia dintre (sub)con\u0219tientul individual \u0219i cel colectiv. Deosebit de inspirat\u0103 mi se pare imagina\u021bia autoarei, capacitatea ei de a fictiviza, adic\u0103 de a reprezenta\/ transfigura ra\u021bional o realitate absent\u0103. Dac\u0103 fantezia imagineaz\u0103 ceva nou, memoria – amintirea care creeaz\u0103 individualitatea Eului \u2013 trimite la modelul ei etern. \u0218i \u00een capitolul LA \u00ceNCEPUT A FOST CUV\u00c2NTUL, amintirea\/ memoria f\u0103r\u0103 fantezie\/ fic\u021biune nu este creatoare \u0219i fantezia f\u0103r\u0103 amintire este \u00een afara realit\u0103\u021bii. \u00cen subtitlu, nu am folosit doar o simpl\u0103 interoga\u021bie retoric\u0103. Poetul Emma Felicia Dimitriu caut\u0103 simultan realitatea \u00een cuvinte, dar \u0219i cuvintele \u00een realitatea pe care vrea s\u0103 o transfigureze \u00eentr-un poem ce nu se termin\u0103 niciodat\u0103 \u0219i devine \u2013 metaforic vorbind \u2013 \u201easamblor de suflete\u201d ale cititorilor,, asemenea unui magnet ce transmite for\u021ba lui de atrac\u021bie oric\u0103rui fier ce ajunge \u00een contact cu el.<\/p>\n

5. Via\u021ba – jocul hazardului sau Eul poetului este un eu universal<\/strong><\/p>\n

\tVia\u021ba \u2013 comedie pentru omul de spirit \u0219i tragedie pentru omul de suflet – transfigurat\u0103 drept o \u201eclip\u0103 suspendat\u0103\u201d este pentru orice poet (E.F.D. nu face excep\u021bie!) o lupt\u0103 pentru nemurire, dar \u0219i un \u201ejoc al nebuniei\u201d de a crede c\u0103 putem \u00eenvinge timpul, infinitatea de absurdit\u0103\u021bi existen\u021biale, condi\u021bia de sclav postmodern, nelini\u0219tea permanent\u0103, seria de renun\u021b\u0103ri, nenorocul de a juca roluri ingrate, \u00een acest Teatru al Lumii, \u00een raport invers cu m\u0103rimea talentului \u0219i a posibilit\u0103\u021bilor etc. Sfetnicul, c\u00e2nd agreabil, c\u00e2nd ingrat, al poetei este timpul \u2013 \u201eimagine a eternit\u0103\u021bii\u201d, cum \u00eel definea Platon. De\u0219i vorbe\u0219te din ad\u00e2ncul sinelui, autoare antologiei Portretul unei str\u0103ine confirm\u0103 universalitatea fenomenului poetic, adic\u0103 face \u00een mod firesc trecerea de la \u201eEu\u201d la \u201eNoi\u201d. Reamintim opinia lui A. Rimbaud: \u201ePentru c\u0103 Eu este un altul\u2026 poezia mea dep\u0103\u0219e\u0219te \u00eentotdeauna ceea ce sunt \u00een clipa c\u00e2nd scriu\u201d. Poate pentru a se elibera de angoasa \u201eEu este altul\u201d, autoarea \u00ee\u0219i dateaz\u0103 cu acribia istoricului toate poemele. \tDar s\u0103 vedem cum gloseaz\u0103 \u00een VIA\u021aA CA O SECUND\u0102, despre acest \u201eacest vis din care te treze\u0219ti, murind\u201d(Voltaire). Poemul are un titlu care spune totul, despre fatalitatea destinului: \u201eCe-i via\u021ba? Un suflet \u00eenchis \u00eentr-o carcas\u0103\/ Cu drept de ie\u0219ire la prima lui \u0219ans\u0103.\/ S\u0103 se plimbe haotic prin lumea ireal\u0103,\/ Cre\u00e2nd idealuri de visuri, \u00een fal\u0103.\/\/ E\u0219ti ve\u0219nic alert, ne\u0219tiind ce-o s\u0103 fie?\/ C\u00e2nd joci \u0219ansa toat\u0103 ca la loterie.\/ Te sim\u021bi prins \u00een jocul cu faptele clare,\/ \u0218i-\u021bi ri\u0219ti existen\u021ba, sper\u00e2nd o schimbare.\/\/ Stai \u00een a\u0219teptare, s\u0103 pierzi sau s\u0103 iei,\/ Din lumea nebun\u0103 doar vreo c\u00e2\u021biva lei,\/ Uit\u00e2nd c\u0103 \u00een miz\u0103 nu-i tot ce ai pus.\/ Ci-i frica de moarte, ce-o ai mai presus.\/\/ Te sim\u021bi mult mai mic dec\u00e2t te-ai n\u0103scut,\/ C\u0103ci \u00een marea grab\u0103 s\u0103 joci, ai pierdut.\/ \u0218i nici nu vezi bine la vreun cap\u0103t de drum\/ De mai po\u021bi schimba soarta, de mai po\u021bi fi iar bun.\/\/ Dar timpul n-a\u0219teapt\u0103 ca s\u0103 ri\u0219ti ne-ncetat.\/ C\u0103ci \u00ee\u021bi cere dob\u00e2nda chiar la tot ce \u021bi-a dat\/ \u0218i-atunci, vezi c\u0103 via\u021ba \u021bi-a fost num\u0103rat\u0103,\/ Cu fiece clip\u0103, tr\u0103it\u0103, visat\u0103.\/\/ Te zba\u021bi \u00een ne\u0219tire, s\u0103 \u00eentorci tot ce-a fost,\/ Regret\u00e2nd c\u0103 pe lume n-ai avut nici-un rost\u2026\/ C\u0103ci la ora \u00een care te-ai n\u0103scut pe p\u0103m\u00e2nt,\/ \u021ai-au semnat condamnarea \u0219ase \u00eengeri pl\u00e2ng\u00e2nd.\u201d (Condamnare, 3 decembrie 2006). De ce \u0219ase \u00eengeri? \u00cen numerologia sufletului, num\u0103rul 6 este considerat a fi arhetipul preotului, c\u0103lug\u0103rului, dar \u0219i al \u0219amanului, al celui ce creeaz\u0103 miracole, al celui ce creeaz\u0103 un spa\u021biu sigur \u0219i sacru. Poate fi, desigur, \u0219i arhetipul poetului \u2013 sfin\u021benie, asisten\u021b\u0103, gra\u021bie divin\u0103, fair-play, libertate, dor de dor?
\n\t\u00cen viziunea autoarei antologiei, sufletul \u021bine tot de destin, de eternitate, de ilimitat, spre deosebire de con\u0219tiin\u021ba poetului, care e finit\u0103, relativ\u0103, provizorie ca reflectare, subiectiv\u0103, ve\u0219nic nemul\u021bumit\u0103 de sine etc. Lupta cu destinul este de fapt, supratema antologiei. \u0218i de aici, aura tragic\u0103 a scriiturii.
\n\tPoeta ce vorbe\u0219te din ad\u00e2ncul sinelui, ce tr\u0103ie\u0219te foarte intens singur\u0103tatea, care prin individual ne descoper\u0103 pe noi, mai profund, de\u0219i retorica este personal\u0103, confesiv\u0103 \u0219i poate eliberatoare. Emma Felicia D. p\u0103streaz\u0103 echilibrul personal-impersonal, \u0219tie c\u0103 un artist este pierdut, dac\u0103 se \u00eeneac\u0103 \u00een \u00eent\u00e2mpl\u0103ri suflete\u0219ti strict personale, f\u0103r\u0103 s\u0103 fac\u0103 trecerea de la \u201eEu\u201d la \u201eNoi\u201d. \u00cei reu\u0219e\u0219te introspec\u021bia vag\u0103 \u00een ad\u00e2ncul subcon\u0219tientului, configur\u00e2nd o interferen\u021b\u0103 personal\u0103 \u00eentre melosul apolinic \u0219i extazul dionisiac, specific Italiei\/ Rom\u00e2niei, \u00eenc\u00e2t Eul a devenit un Altul: \u201ePrivesc printre genele ochiului deschis\/ Unilateral\/ F\u0103r\u0103 s\u0103 amestec nimicul\/ \u00cen substan\u021be lacrimale\/ E ca \u0219i c\u00e2nd dintr-o privire,\/ Mi\u0219carea, pare s\u0103 se desf\u0103\u0219oare\/ La fel de unic\u0103,\/ Ca \u0219i modul \u00een care privesc.\/ Lateral,\/ E numai \u00eentunericul.\/ Nu se mai vede profund\/ Dec\u00e2t inima mea,\/ Care pl\u00e2nge \u00eencet-\u00eencet\/ Nep\u0103s\u0103toare la tot\/ Ce mai poate fi v\u0103zut \u0219i prin genele\/ Celuilalt ochi.\u201d (Printre gene, 24 februarie 2014). Via\u021ba este v\u0103zut\u0103 \u00een spiritul lui Voltaire \u2013 impresia pe care o las\u0103 scriitura \u2013 \u00een sensul c\u0103 nu exist\u0103 pentru om dec\u00e2t trei evenimente: na\u0219terea, via\u021ba \u0219i moartea; el nu simte c\u0103 se na\u0219te, sufer\u0103 c\u0103 moare \u0219i a\u0219teapt\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103.
\n\tAutoarea sugereaz\u0103 permanent c\u0103 legea vie\u021bii este lupta. \u00cens\u0103\u0219i biografia Feliciei Emma Dimitriu, de scriitoare american\u0103 postmodern\u0103, confirm\u0103 c\u0103 via\u021ba noastr\u0103 \u0219i Lumea \u2013 \u00eemb\u0103tat\u0103 de b\u0103utura ame\u021bitoare a r\u0103t\u0103cirii \u0219i nep\u0103s\u0103rii – \u00een care ne afl\u0103m, e alc\u0103tuit\u0103 \u00een mod misterios din libertate \u0219i necesitate. Via\u021ba, las\u0103 s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 poeta tr\u0103itoare \u00een Verona, e condus\u0103 de noroc, nu de \u00een\u021belepciune, \u00eenc\u00e2t, oriunde s-ar afla, nimeni nu duce via\u021ba pe care \u0219i-a ales-o. R\u0103m\u00e2ne deschis\u0103 \u00eentrebarea dac\u0103 noi alegem sau suntem ale\u0219i! Se confirm\u0103 \u00een antologia liric\u0103 c\u0103 via\u021ba e \u201eo p\u0103rere\u201d (Democrit), un \u201ejoc al nebuniei\u201d (Erasmus), al hazardului sau al unei puteri tiranice, oculte \u0219i mai pu\u021bin opera min\u021bii \u0219i voin\u021bei noastre. Autoarea antologiei poate s\u0103 afirme f\u0103r\u0103 s\u0103 gre\u0219easc\u0103, asemenea lui Rimbaud, c\u0103 poezia mea dep\u0103\u0219e\u0219te ceea ce sunt \u00een clipa c\u00e2nd scriu, \u201epentru c\u0103 Eu este un altul\u201d. \t\t\t\t\t\t\tDesigur – practic este imposibil\u0103 o delimitare \u00eentre Eul personal \u0219i sinele universal. Poezia nu este exteriorizarea personalit\u0103\u021bii poetului E.F.D., ci modul de eliberare a lui, de aceasta. Dac\u0103 avem \u00een vedere c\u0103 un poem bun este acela pe care cea mai capabil\u0103 interpretare nu-l poate epuiza, poemele din antologia scriitoarei rom\u00e2no-italiene confirm\u0103 constatarea lui Derrida: Cineva \u00ee\u021bi scrie \u021bie despre tine, referitor la tine sau mai exact: eu niciodat\u0103 nu semnez poemul, cel\u0103lalt \u00eel semneaz\u0103. S\u0103 nu uit\u0103m: noi semn\u0103m poemele din antologia Portretul unei str\u0103ine. Str\u0103inul din poemele Emmei locuie\u0219te confortabil \u00een noi \u0219i perpetueaz\u0103 frumuse\u021bea \u0219i singur\u0103tatea Lumii.<\/p>\n

6. Eroare \u2013 adev\u0103r \u2013 poezie<\/strong><\/p>\n

\tAflat\u0103 permanent \u00een c\u0103utarea adev\u0103rului, poeta tr\u0103ie\u0219te un ciudat \u0219i inexplicabil sentiment al erorii, de\u0219i, aparent paradoxal, cea mai mare parte a erorilor ne vin mai ales de la al\u021bii. Explica\u021bia pare simpl\u0103, din moment ce at\u00e2t adev\u0103rul, c\u00e2t \u0219i eroarea provin din acela\u0219i izvor, \u0219i, cum spunea Seneca, error immensus est, iar Cicero a fost convins toat\u0103 via\u021ba c\u0103 plena errorum sunt omnia. Ontologiile singur\u0103t\u0103\u021bii poten\u021bate de exilul interior \u0219i, probabil, de procesul de \u00eenstr\u0103inare \u00eei provoac\u0103 poetei o durere sufleteasc\u0103 comentat\u0103 c\u00e2ndva de acela\u0219i Seneca: \u201epartea cea mai bun\u0103 a durerii este c\u0103 dac\u0103 dureaz\u0103 nu e mare, iar dac\u0103 e mare nu dureaz\u0103.\u201d \u00cen aceast\u0103 a \u0219asea parte a antologiei, poeta \u00ee\u0219i asum\u0103 riscurile cunoa\u0219terii. Face eforturi vizibile s\u0103 con\u0219tientizeze aceast\u0103 cunoa\u0219tere de sine. Este \u0219i opinia lui Blaise Pascal: Trebuie s\u0103 ne cunoa\u0219tem pe noi \u00een\u0219ine \u0219i c\u00e2nd acest lucru nu serve\u0219te la aflarea adev\u0103rului, cel pu\u021bin ajut\u0103 la \u00eendrumarea vie\u021bii, (scop) fa\u021b\u0103 de care nu e nimic mai just\u201d. De observat, totu\u0219i, cum g\u00e2ndirea aplicat\u0103 lucrurilor exterioare, nu \u00ee\u0219i este sie\u0219i sprijin:
\n\t\u201eCu zeci \u0219i zeci de pic\u0103turi de-otrav\u0103\/ Calmez triste\u021bea, o maschez \u00een mine.\/ S\u0103 nu se vad\u0103 trista mea epav\u0103\/ \u00cen nop\u021bi t\u00e2rzii, c\u00e2nd somnul nu mai vine.\/\/ E o senza\u021bie de frig \u0219i \u00eenghe\u021bare,\/ C\u00e2nd corpul se \u00eentinde ab\u0103tut,\/ Se-acoper\u0103 imagini la \u00eent\u00e2mplare,\/ Ca s\u0103 m\u0103 resemneze de trecut.\/ \/ Dar orele trec greu, des num\u0103rate,\/ cu fiecare zbatere de via\u021b\u0103,\/ Am orologiile parc\u0103 s\u0103 \u00eenfiereze\/ C\u00e2nd falsa otr\u0103vire-mi d\u0103 speran\u021b\u0103.\/\/ Tr\u0103iesc imagini ce m\u0103 \u00eempresoar\u0103,\/ Sunt lumini\u021be ce le v\u0103d trec\u00e2nd,\/ C\u00e2nd ochii mi se-nchid, ultima oar\u0103,\/ \u0218i c\u00e2nd adorm t\u00e2rziu cu tine-n g\u00e2nd.\/\/ Pe-o lume, \u00eentr-o grot\u0103 f\u0103r\u0103 ap\u0103\/ A\u0219terne mintea, sufletu-mi prea trist,\/ Am\u0103gitor, iubirea parc\u0103 sap\u0103\/ Ad\u00e2ncul ei \u00een care nu exist\u201d (Somn iluzoriu; 13 ianuarie 2009). Constat\u0103m c\u0103 lucr\u0103rile imagina\u021biei \u2013 superba putere, inamica ra\u021biunii \u2013 nu sunt dec\u00e2t produc\u0103toare de eroare \u0219i falsitate. Adev\u0103rul lumii ne scap\u0103, prin urmare, pentru c\u0103 omului \u201enimic nu-i arat\u0103 adev\u0103rul\u201d \u00een ceea ce \u00eel \u00eenconjoar\u0103. Devine clar \u0219i pentru cititor, c\u0103 sinele este singurul sprijin al poetei.
\n\tCum spunea Pascal \u00een Cuget\u0103ri, Eu-l poetic nu ni se dezv\u0103luie ca obiect, ci ca problem\u0103, \u00eenc\u00e2t poeta\/ cititorul tinde s\u0103-\u0219i cunoasc\u0103 propriul neant. Pentru a se elibera de anxiet\u0103\u021bi, iluzii etc., autoarea antologiei consider\u0103 c\u0103 urmeaz\u0103 o \u201esentin\u021b\u0103 divin\u0103\u201d:
\n\t\u201e\u00cemi pare via\u021ba un intens infern.\/ Un purgatoriu-ncins, s\u0103 ard de vie.\/ C\u0103-n toate vie\u021bile ce m-au creat, etern,\/ Am fost f\u0103cut\u0103, pentru a fi\u2026 vecie.\/\/ Nu \u0219tiu c\u00e2te-am \u00eenf\u0103ptuit pe lume,\/ C\u00e2\u021bi m-au ur\u00e2t sau pe c\u00e2\u021bi am iubit.\/ \u201eVremelnicia timpului\u201d am nume,\/ Am fost n\u0103scut\u0103 \u00eentr-un infinit.\/\/ Azi p\u0103timesc pentru vreo via\u021b\u0103 trist\u0103,\/ Ce nu am onorat-o niciodat\u0103\/ \u0218tiu doar, c\u0103 \u00eencarnarea mea exist\u0103,\/ \u0218i-am fost sortit\u0103 doar, nem\u0103ritat\u0103.\/\/ C\u0103ci \u00een trecutul meu, f\u0103cut s\u0103 doar\u0103,\/ Am mi\u0219elit, ucis sau \u00een\u0219elat\/ Un suflet bun am fost, doar prima oar\u0103,\/ \u0218i l-am pierdut \u00een cel mai lung p\u0103cat.\/\/ Acum tr\u0103iesc \u00eentr-o triste\u021be clar\u0103.\/ \u0218i, ce-am f\u0103cut mi-am redob\u00e2ndit mie.\/ Aceea\u0219i m\u0103rturie milenar\u0103.\/ M\u0103-absoarbe \u00eentr-o gur\u0103 mare, vie.\/\/ \u00cencerc s\u0103 cer iertarea \u0219i iubirea,\/ \u00cen via\u021ba \u0219i spa\u021biul spiritual.\/ C-am f\u0103cut leg\u0103m\u00e2nt cu ve\u0219nicia.\/S\u0103 \u0219terg din karma mea de criminal\u201d (Sentin\u021b\u0103 divin\u0103, iunie 2010).<\/p>\n

7. M\u0103\u0219tile prezentului etern<\/strong><\/p>\n

\tPoeta din Verona \u0219tie c\u0103 locuim \u00eentr-o lume ca teatru, \u00eenc\u00e2t transfigureaz\u0103 \u00een viziune clasic\u0103, misiunea social\u0103 a scriitorului: aceea de a propune explicit \u0219i implicit, un tip ideal de om virtuos \u2013 \u00een sens filosofic. De aici caracterul preponderent educativ al poemelor de acest tip, \u00een care masca este simbolul unei identific\u0103ri. Sub pluralitatea m\u0103\u0219tilor, scriitoarea satirizeaz\u0103 o tipologie etern uman\u0103, sub care cititorul vede modurile de manifestare ale Sinelui universal. Se \u0219tie, masca opereaz\u0103 ca un fel de catharsis, care nu doar ascunde, ci \u0219i dezv\u0103luie viciile de care trebuie s\u0103 ne eliber\u0103m. Poemele \u00een care spiritul ironic, sarcastic \u0219i satiric \u00ee\u0219i dau m\u00e2na sunt scrise sub imperativul ra\u021biunii, tocmai pentru a promova valorile morale necesare omului, el \u00eensu\u0219i un poem, pe care Fiin\u021ba l-a \u00eenceput. \u201eM\u0103\u0219tile\u201d configurate satiric de Emma Dimitriu sunt simultan un simbol al metamorfozei, al dedubl\u0103rii \u0219i mimetismului:
\n\t\u201e\u00centr-o lume prea nebun\u0103 cre\u0219te numai m\u0103tr\u0103gun\u0103,\/ Iarba rea ca idio\u021bii, la\u0219ii milei, bandi\u021bi \u0219i ho\u021bi.\/ Totul-i netrebnicie, to\u021bi sunt plini de l\u0103comie\/ Prea burto\u0219i, scuip\u00e2nd venin, numai ur\u0103 \u0219i pelin.\/ Ast\u0103zi soarta-i \u00eensemnat\u0103, st\u0103 la cei mai mari, furat\u0103,\/ Guri haps\u00e2ne \u0219i hidoase, str\u00e2mbe, mari, libidinoase.\/ Ei te fur\u0103 \u0219i te v\u00e2nd, dar stau sus, \u00een primul r\u00e2nd.\/ \u0218i adulmec\u0103 mereu cum \u0219i c\u00e2nd s\u0103-\u021bi fac\u0103 r\u0103u.\/ Bie\u021bi mi\u0219ei \u0219i venetici, a\u021bi stricat rostul pe-aici.\/ Pleca\u021bi capetele-n fa\u021b\u0103, \u00een mizera voastr\u0103 via\u021b\u0103\/ \u0218i privi\u021bi cum l\u0103comia s\u0103r\u0103cit-a omenia.\/ Toate-s vechi \u0219i noi mai toate, doar blesteme \u0219i p\u0103cate,\/ Iar \u00een timpul ce s-a scurs v-a\u021bi f\u0103cut mereu de r\u00e2s.\/ A\u021bi distrus pe cei din fa\u021b\u0103 doar cu simpla voastr\u0103 grea\u021b\u0103.\/ Sunte\u021bi doar urma\u0219ii lumii \u00een comedia minciunii\/ Ce viseaz\u0103 la c\u00e2\u0219tig, de e cald sau de e frig\/ De e var\u0103 sau de-i iarn\u0103, peste lume se r\u0103stoarn\u0103,\/ Ur\u00e2ciunea, neghiobia, \u00eeng\u00e2mfarea cu m\u00e2ndria.\/ Toate-s legea unui Iad unde totul este fad\/ Unde nu e Dumnezeu, acolo e dracul zeu.\/ Ast\u0103zi scriu s\u0103 v-amintesc, \u00een cuvinte deslu\u0219esc,\/ Voastra joas\u0103 spe\u021b\u0103 care, n-are rang, n-are valoare,\/ N-are nici un strop de bine. S\u00e2ngele e rece-n sine,\/ E veninul unei unui \u0219arpe din str\u0103mo\u0219i \u0219i n-are moarte.\/ Doar urma\u0219ii lui Satan ce v\u0103-mbat\u0103 an de an\/ Cu iubirea de argin\u021bi, f\u0103r\u0103 Dumnezeu sau sfin\u021bi.\/ F\u0103r\u0103 nici o-ng\u0103duin\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 crez \u0219i umilin\u021b\u0103.\/ Via\u021ba voastr\u0103-i \u00eensemnat\u0103, ba cifrat\u0103 \u0219i codat\u0103.\/ Unde-i cuibul celor mari, plini de sine, dar precari.\/ Buni \u00een iadul cel colos, sus \u0219i-at\u00e2t de tra\u0219i pe jos\/ Peste toat\u0103-aceast\u0103 \u0219leaht\u0103, cre\u0219te-n num\u0103r, sus pe treapt\u0103,\/ Demonul cel dezgustat, Tartorul \u00een plin p\u0103cat.\/ Cei ce se-nmul\u021besc la r\u0103u, \u00eei separ\u0103 Dumnezeu.\/ Doar cu pulberea cea fin\u0103 face praful din gr\u0103din\u0103.\/ C\u0103ci Gr\u0103dina este-un Rai, prea p\u0103zit pe-un col\u021b de rai,\/ \u00centr-o lume minunat\u0103, unde nu ve\u021bi sta vreodat\u0103.\/ Medita\u021bi la ce-a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la ultimul ceas.\/ C\u0103ci oriunde ve\u021bi tot str\u00e2nge, sus sau jos, oricum ve\u021bi pl\u00e2nge!\/\/ Din comori \u0219i bog\u0103\u021bie, Dracu-\u0219i face temelie:\/ Talpa joas\u0103-a iadului, \u00een Tara P\u0103catului\u201d (Talpa Iadului; 26 iulie 2016).
\n\tDe remarcat cum \u201em\u0103\u0219tile\u201d, unele caricaturizate, configurate sarcastic de autoare, p\u0103streaz\u0103 func\u021bia satirico-acuzatoare \u0219i \u00eel pune pe purt\u0103torul ei \u00een afara legilor obi\u0219nuite. \u201eM\u0103\u0219tile\u201d fur\u0103 identit\u0103\u021bi, spun adev\u0103rul, pedepsesc verbal, f\u0103r\u0103 a fi pedepsite. Ele completeaz\u0103 nefericit arpegiile destinului: via\u021ba \u0219i moartea ne sunt date. Aici, acum, a\u0219a! Se \u0219tie c\u0103 murind facem universului dovada c\u0103 suntem oameni. Dar pe de alt\u0103 parte \u201emurind, fac r\u0103u iubirii mele\u201d (Shakespeare), ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 dac\u0103 iube\u0219ti cu adev\u0103rat nu ai mandat pentru moarte. Este unul din mesajele cheie ale antologiei.<\/p>\n

8. Cogito, ergo sum<\/strong><\/p>\n

\tAgita\u021bia sufleteasc\u0103 ce str\u0103bate scriitura poetei din Verona define\u0219te termenii unei rela\u021bii inconfundabile cu propriul prezent, v\u0103zut ca t\u0103r\u00e2m prin excelen\u021b\u0103 al finitului. Aflat\u0103 \u00een c\u0103utarea adev\u0103rului ontologic, scriitoarea ofer\u0103 o anatomie a nelini\u0219tii str\u0103inului\/ autoexilatului, pentru care idealul r\u0103m\u00e2ne visul – pe care-l vedem \u0219i pe care nu-l tr\u0103im. Idealul poeziei din prezenta antologie este asemenea Afroditei din Milo, cu m\u00e2inile fr\u00e2nte, simbol al frumosului care nu \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103. Convins\u0103 c\u0103 noi nu tr\u0103im \u00een mod real dec\u00e2t \u00een clipele \u00een care g\u00e2ndim \u0219i c\u0103 doar g\u00e2ndurile mari vin din inim\u0103, Emma Dimitriu vede \u00een \u201eg\u00e2nd\u201d nu doar un har al cerului, ci \u2013 folosesc expresia lui Bacovia \u2013 un \u201epierdut v\u00e2sla\u0219 pe-al vremurilor mers\u201d, care o ajut\u0103 s\u0103 topeasc\u0103 \u00een limbajul poetic cele patru forme introvertite, pe care le insufl\u0103 prin cuvinte, \u00een sufletele cititorilor: cea profetic\u0103 a lui Apollon, ini\u021biatic\u0103\/ mistic\u0103 a lui Dionysos, poetic\u0103 a Muzelor \u0219i erotic\u0103 a Afroditei. A\u0219a se explic\u0103 l\u0103rgirea \u0219i valorificarea proceselor interioare, cum sunt: memoria, fic\u021biunea\/ fantezia, rug\u0103ciunea, medita\u021bia, elegia filosofic\u0103, introspec\u021bia etc.:
\n\t\u201eTrecutul iar \u00eencepe s\u0103-\u0219i stoarc\u0103-ncet veninul\/ De\u0219i r\u0103m\u00e2ne umbra acelui stins apus.\/ Ascuns\u0103 printre vremuri, purtat\u0103 de Iisus,\/ Respir aroma dulce, rev\u0103d \u00een zori sublimul.\/\/ Ro\u0219ea\u021ba pal\u0103-a serii, re-nvie anotimpul\/ \u00cemi d\u0103 suflarea cald\u0103 \u0219i dulce-a prim\u0103verii.\/ Stau jos l\u00e2ng\u0103 un brad, ascult murmurul serii,\/ Rev\u0103d z\u00e2mbetul sincer\u2026 dar cum mai zboar\u0103 timpul.\/\/ \u00centreb t\u00e2n\u0103rul care \u00eemi va iubi de-acum\/ Chiar g\u00e2ndul cel mai aprig din flac\u0103ra iubirii:\/ Spune-mi dar, dulce stea, tu \u00eengerul sclipirii,\/ Iubi-vei ast\u0103 fat\u0103 ce-o str\u00e2ngi u\u0219or cu m\u00e2na?\/\/ Hazard al tinere\u021bii, vrei oare s\u0103 ne fie,\/ Altarul cununiei, o poart\u0103-a-ngenuncherii\/ S\u0103 punem cap\u0103t temii \u0219i veci de veci durerii\/ S\u0103 nu r\u0103spundem celui ce-ndeamn\u0103-o nebunie?\/\/ Dac\u0103-am putea r\u0103m\u00e2ne de-a pururi vis\u0103tori,\/ \u0218i iubitori de \u00eengeri, precum e Dumnezeu,\/ Ne-am d\u0103rui iubirii al\u0103turi tu \u0219i eu,\/ Vom fi noi doi o lume, prin lume zbur\u0103tori.\/\/ Vom fi lumea aceea de doi copii cura\u021bi\/ Prin veacuri mi\u0219c\u0103toare, prin Univers vom fi,\/ Vom fi iubire, via\u021b\u0103, mai tare-om str\u0103luci,\/ \u0218i-apoi uita\u021bi de oameni, vom fi \u00eenaripa\u021bi.\/\/ Iar soarta noastr\u0103 va disp\u0103rea pe veci\/ \u00cen infinit nu este amarul, nici urgia.\/ Prin veacuri vom pluti, prive\u0219te ve\u0219nicia,\/ Suntem un trup \u0219i-un suflet, iubite, s\u0103 nu pleci!\/\/ \u00cengenunchind al\u0103turi de trupul sprijinit,\/ De trunchiul verde-putred al bradului umbros\/ Iubita lui sta dreapt\u0103, spun\u00e2ndu-i ru\u0219inos: \u201ePe noi nu ne desparte nimic. Pricepi? Nimic.\u201d (Inscrip\u021bie \u00een timp, 3 mai 2019).
\n\tImplicarea sacrului (categorie emergent\u0103) \u00een problematica antologiei a fost f\u0103cut\u0103 prin transfer, prin apelul la actul genezic al oric\u0103rei creaturi posesoare de suflet, care prin defini\u021bie apar\u021bine fluxului supranatural, extra-teluric, ordinii ra\u021bionalului divin\/ suprem. Vocea autorizat\u0103 a lui Mircea Eliade ne aminte\u0219te c\u0103 sacrul \u0219i transcenden\u021ba au fost \u0219i sunt dou\u0103 moduri fundamentale de apropiere a omului de el \u00eensu\u0219i. \u00cen acest sens le ve\u021bi g\u0103si problematizate \u00een scriitur\u0103.<\/p>\n

9. Mitul patriei \u2013 \u00eentre sacru \u0219i profan<\/strong><\/p>\n

Remarcabil\u0103 mi se pare \u00een aceast\u0103 antologie a exilului provocat de oameni, niciodat\u0103 de locuri, modul constant, g\u00e2ndirist\/ ortodoxist, \u00een care scriitoarea \u00ee\u0219i cinste\u0219te \u021bara \u00een care s-a n\u0103scut, \u00ee\u0219i iube\u0219te p\u0103rin\u021bii, familia (din Rom\u00e2nia \u0219i din Italia), prietenii, valorile specifice rom\u00e2nismului, poate ca un contrapunct al tendin\u021bei de \u00eenstr\u0103inare \u2013 v. Portretul unei str\u0103ine 24 iunie 2009; Identitatea rom\u00e2neasc\u0103, 5 mai 2015; Toamn\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, 13 septembrie 2015; Str\u0103in\u0103tate, 4 ianuarie 2019; Minte uman\u0103, 13 aprilie 2010; O mie de \u00eentoarceri, 3 februarie 2020; C\u0103r\u0103u\u0219ul \u00eendoielilor, 19 noiembrie 2019; etc. Lectura acestor poeme reconfirm\u0103 opinia lui Napoleon despre patriotism: – prima virtute a omului civilizat. Mi-am amintit de patriotismul napoleonian \u0219i pentru c\u0103 oamenii au pierdut aproape inexplicabil valorile de 2000 de ani ale civiliza\u021biei?!
\n\tLectura integral\u0103 a antologiei Portretul unei str\u0103ine \u2013 \u00een realitate o simfonie a destinului\/ a vie\u021bii, aici, acolo, acum, a\u0219a – mi-a amintit un punct-cheie din Decalogul exilului, de Eugen Vasiliu, din care voi cita \u0219i voi parafraza, pentru c\u0103 exprim\u0103 la modul fericit, metafizica \u0219i starea dubitativ\u0103 a poetei: \u201e\u0218tiu c\u0103 Exilul absolut este via\u021ba. Ca o alungare din nefiin\u021ba \u00een care ne \u00eentoarcem negre\u0219it. \u0218tiu c\u0103 Exilatul absolut este Dumnezeul meu. Ca unul plecat dintr-o lume pe care a f\u0103cut-o abia dup\u0103 aceea\u201d. \u0218tiu c\u0103 voi iubi \u00eentotdeauna Italia, dar \u0219i Rom\u00e2nia natal\u0103. Ca pe o dulce, uria\u0219\u0103 \u0219i sacr\u0103 iluzie. Departe, departe, departe, departe\u2026 Adic\u0103 aici, \u00een Verona\u2026 A\u0219a \u0219i acum \u00een Rom\u00e2nia! Aproape, aproape, aproape\u2026 Mai aproape de Dumnezeu. Corela\u021bi, v\u0103 rog, cu poemul Numele t\u0103u, \u021aar\u0103: \u201e\u021ai-am scris numele pe fiecare piatr\u0103\/ care mi-a r\u0103nit t\u0103lpile goale\/ \u0218i strig\u0103tul lor mi-a urm\u0103rit anii\/\/ \u021ai-am s\u0103pat numele pe trupul meu,\/ Literele au crescut odat\u0103 cu mine\/ \u0218i-acum, uria\u0219e, te strig\u0103\u2026!\u201d (4 februarie 2020). Eficient implicat este motivul pietrei \u2013 simbolul solidit\u0103\u021bii, t\u0103riei, statorniciei \u0219i perenit\u0103\u021bii.
\n\tCa s\u0103 fiu bine \u00een\u021beles, exilul poetei Emma Felicia Dimitriu se \u00eenscrie fatal, \u00een demonia existen\u021bial\u0103 a Istoriei, \u00eenregistrat\u0103 pe toate meridianele lumii. Ce nu am \u00een\u021beles niciodat\u0103, de ce-i uit\u0103m (ca s\u0103 folosesc un eufemism) noi, scriitorii rom\u00e2ni, pe \u201eavatarii lui Ovidiu\u201d (cum \u00eei numea c\u00e2ndva Lauren\u021biu Ulici)? Singurii care mai perpetueaz\u0103 \u2013 numai ei \u0219tiu cum! – cu har estetic \u0219i perseveren\u021b\u0103 sisific\u0103, pe aproape \u00eentreg mapamondul, spiritul limbii, al culturii \u0219i al civiliza\u021biei rom\u00e2ne. Nimeni nu mai aude strig\u0103tul scriitorilor rom\u00e2ni din diaspora? Dac\u0103 nu noi, scriitorii, atunci cine?!
\n\tAntologia de autor care ne ofer\u0103 portretul \u00een palimpsest nu doar al scriitoarei, ci \u0219i al fiec\u0103rui cititor, confirm\u0103 opinia lui Eugen Ionesco: orice oper\u0103 literar\u0103\/ de art\u0103 este o expresie a unei realit\u0103\u021bi incomunicabile. Tocmai aceast\u0103 \u201erealitate\u201d incomunicabil\u0103, adic\u0103 duhul inanalizabil din Portretul unei str\u0103ine poten\u021beaz\u0103 farmecul scriiturii, muzica ei specific\u0103. \tCunoa\u0219terea de sine \u00eensu\u0219i confer\u0103 un sens activ, celor 9 sec\u021biuni\/ capitole \u2013 triada triadelor lirice – ale antologiei Portretul unei str\u0103ine. Cioranian exprim\u00e2ndu-ne: \u201eCine nu se g\u00e2nde\u0219te la el r\u0103m\u00e2ne str\u0103in sie \u00eensu\u0219i\u201d. \u00cen realitate, noi suntem creatorul \u201estr\u0103inului\u201d din noi \u0219i de l\u00e2ng\u0103 noi. \u00cen via\u021ba fiec\u0103ruia dintre noi, nu exist\u0103 de fapt, dec\u00e2t o singur\u0103 \u0219i mare vinov\u0103\u021bie: cea proprie!?<\/p>\n

*Emma Felicia Dimitriu<\/strong>, PORTRETUL UNEI STR\u0102INE<\/em>, Editura Magic Print, One\u0219ti, 2020<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Petre ISACHI Emma Felicia Dimitriu \u2013 ochi al sufletului sau triada triadelor lirice* Moto: \u201eSufletul nu poate concepe nimic f\u0103r\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12721"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12721"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12721\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12722,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12721\/revisions\/12722"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12721"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12721"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12721"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}