{"id":12718,"date":"2020-12-16T14:58:30","date_gmt":"2020-12-16T11:58:30","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12718"},"modified":"2020-12-16T14:58:30","modified_gmt":"2020-12-16T11:58:30","slug":"literadura-nr-18-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12718","title":{"rendered":"Literadura nr. 18 (5)"},"content":{"rendered":"

Tudor CICU<\/strong><\/p>\n

\u00cen neaten\u021bia general\u0103<\/strong>\/ed. eLiteratura, 2019 \u2013 de Ion Lazu<\/p>\n

Dup\u0103 \u201eVreme \u00eenchis\u0103\u201d (Jurnalul anilor 1979 \u0219i urm\u0103torii p\u00e2n\u0103 \u00een 1989) lectur\u0103m \u0219i Jurnalul anilor 2001-2004 \u0219i \u00eencepi s\u0103 \u00een\u021belegi c\u0103 astfel prive\u0219te cu admira\u021bie lumea, numai omul estetic, cel care are suflet \u0219i \u201earmur\u0103\u201d de artist \u0219i \u00ee\u0219i poate st\u0103vili, c\u00e2nd vrea, pornirile contemplative, aplec\u00e2ndu-se asupra scrierii \u0219i \u00eei transfer\u0103 din pulsul tr\u0103irilor sale focul \u00een care se modeleaz\u0103 crea\u021bia. Fiind un scriitor al detaliilor, Jurnalul devine o necesitate prin a se rosti \u00een cam tot ceea ce g\u00e2nde\u0219te: \u201eAsta (jurnalul \u2013 n.n.) se cite\u0219te acum mai mult ca orice altceva. Pe C\u0103rt\u0103rescu l-a s\u0103ltat mai mult Jurnalul dec\u00e2t orice Orbitor sau altele\u201d. Afl\u0103m despre scrierea romanului Veneticii, \u00een calvarul vremii: \u201eE mult mai greu s\u0103 p\u0103strezi tensiunea, caden\u021ba \u0219i interesul, mai ales atunci c\u00e2nd lipse\u0219te epica \u0219i miza\u201d (sau) \u201eScriitorul e \u0219i el ca furnica \u2013 adun\u0103 fragmente din imaginea celui ce a fost, \u00eencearc\u0103 s\u0103 edifice o construc\u021bie\u2026\u201d. Cite\u0219ti cu pl\u0103cere \u0219i ochii f\u0103cu\u021bi mari pentru a afla zbuciumul unei vie\u021bi de scriitor din aceste \u201e\u00eencerc\u0103ri de a trage timpul \u00eenapoi, de s-ar putea, m\u0103car pentru c\u00e2teva secunde de am\u0103gire\u201d. Dup\u0103 ce poveste\u0219te (noi citim cu sufletul la gur\u0103) despre odiseea lans\u0103rii, a cronicilor scrise, a rudelor ofuscate despre carte, autorul roste\u0219te amar: \u201eDar cine s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 faptul c\u0103 un roman func\u021bioneaz\u0103 dup\u0103 alte legi dec\u00e2t rela\u021biile dintr-o familie?\u201d Idei notabile, profe\u021bii, convingeri de neclintit g\u0103sim aici: despre politicieni, scriitori, tineretul \u00eencotro?, cei de la putere etc., dar \u201eca s\u0103 se schimbe ceva, trebuie mai \u00eent\u00e2i s\u0103 se schimbe oamenii\u201d. Citind odiseea unui om lupt\u00e2nd pentru cartea scris\u0103, realizezi c\u0103 te afli (printre scriitori) \u00eentr-o hait\u0103 care nu numai c\u0103 te love\u0219te pe la spate, dar \u00eenfulec\u0103 tot, la modul sfid\u0103tor: \u201eAsta face diferen\u021ba dintre omul adev\u0103rat \u0219i omul de paie…\u201d \u2013 spune undeva. Via\u021ba unui scriitor \u00eentr-o carte care ar trebui s\u0103 intre c\u00e2t mai degrab\u0103 \u00een Istoria Literaturii.<\/p>\n


\nPrezum\u021bia de fericire<\/strong>\/ed. Ex Ponto, 2020 \u2013 de Mihaela Meravei<\/p>\n

\u00cen edi\u021bie bilingv\u0103 (rom\u00e2n\u0103\/t\u0103tar\u0103), cartea e o punte de trecere: dinspre poet spre poezie, dinspre fiin\u021ba sa material\u0103 spre fiin\u021ba sa spiritual\u0103. Imagina\u021bia autoarei e debordant\u0103: \u201epe um\u0103rul meu o pas\u0103re mediteaz\u0103 \u0219i are ochii cerului\u201d. \u201eLumea spune s\u0103 nu mai credem \u00een minuni\/nu mai suntem copii\/\u0219i totu\u0219i Dumnezeu crede\u201d, spune – \u00eens\u0103 \u00een tot acest echilibru retoric al r\u0103zvr\u0103tirii \u0219i captivit\u0103\u021bii noastre, o rela\u021bie de cauzalitate cu via\u021ba o are \u201eputerea de a ac\u021biona \u0219i a ne iubi necondi\u021bionat\u201d – ne m\u0103rturise\u0219te poeta din Dobrogea, oficiind o poezie narativ\u0103, meditativ\u0103, f\u0103r\u0103 un retorism pronun\u021bat, mai degrab\u0103 prozaic\u0103, de factur\u0103 reflexiv\u0103. \u201eAveam at\u00e2ta fericire de oferit\u201d \u0219i ni se confeseaz\u0103, atr\u0103g\u00e2ndu-l \u0219i pe cititor \u00een direc\u021bii emotive, dar \u0219i lirism, pendul\u00e2nd \u00een imagini inedite care se \u00eentrep\u0103trund cu sentimente tulbur\u0103toare, determinate de efuzi\u00acunea st\u0103rii. Iubirea este t\u0103r\u00e2mul unde a p\u0103\u0219it pentru a g\u0103si via\u021ba f\u0103r\u0103 de moarte, de aici, ca \u00eentr-un voiaj interior complex, memoria se reediteaz\u0103 cu \u201eochii lega\u021bi de amintiri\u201d. Interioriz\u00e2nd lumea tr\u0103irilor ei (\u201ese f\u0103cea, c\u0103 eram la prima \u00eent\u00e2lnire cu iubirea tu\/t\u0103iai luna \u00een felii\u201d, contempl\u0103 totul ca \u0219i cum le-ar ghici \u0219i pe ale receptorului c\u0103ruia i se confeseaz\u0103. Poemul \u201elupii albi\u201d (\u201eun lup \u00eensingurat alearg\u0103 \u00een noapte pe sub luna mea\/prin p\u0103durea de visuri o potec\u0103\u201d) este o ars poetica \u00een acest volum al r\u00e2vnei dedalice prin labirintul unor c\u0103ut\u0103ri ce continu\u0103 (\u00een poezia ei) modalitatea fiin\u021b\u0103rii percep\u021biilor sale dionysiace, c\u00e2nd ludice \u0219i patetice. \u00cen poezie, g\u00e2ndurile poetei sunt ca umerii pe care se sprijin\u0103 sufletul cititorului, iar noi suntem convin\u0219i c\u0103, prin g\u00e2nduri, sim\u021burile noastre se deschid spre taine ce multiplic\u0103 \u0219i deformeaz\u0103 realitatea. Este o fericire imagina\u021bia (aici), dar numai pentru a scoate la iveal\u0103 sufletul \u201eprezumtiv fericit\u201d, c\u00e2t o pendulare \u00eentre posibil \u0219i real a celor deja tr\u0103ite. Aici – \u201eviitorul \u00ee\u0219i inverseaz\u0103 polii\u201d spre poezie.<\/p>\n


\nM\u0103garul din f\u00e2nt\u00e2n\u0103<\/strong>\/ ed. StudIS, 2020 \u2013 de Gheorghe Andrei Neagu<\/p>\n

F\u0103r\u0103 a se deta\u0219a de real, ca scriitor, fresca social\u0103 a romanului e o ilustra\u021bie exemplar\u0103 a unei genera\u021bii aflat\u0103 debusolat \u00een deriv\u0103 sentimental\u0103 \u0219i social\u0103. Lu\u0103m contact cu o lume a desfr\u00e2ului mult de\u0219\u0103n\u021bat \u0219i zbuciumul unor personaje ce au pariat via\u021ba pe cont propriu, fiecare c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 se descurce cum poate \u0219i care mai de care s\u0103-l dea pe cel\u0103lalt \u00een g\u00e2t. At\u00e2t Paul, fiul rebel, cople\u0219it de visuri m\u0103re\u021be, c\u00e2t \u0219i tat\u0103l s\u0103u Dinu, omul matur, capabil de adaptare, tr\u0103iesc \u00eentr-o lume a provoc\u0103rilor \u0219i mituirilor de tot felul: sentimente, carier\u0103, prieteni\u2026 \u00eentr-o rulet\u0103 ruseasc\u0103 cu via\u021ba. G\u0103sim un Paul prins \u00een h\u0103\u021bi\u0219ul lumii literare, ca \u0219i victimele sale Stelu\u021ba \u0219i Rozalia, dar \u0219i un tat\u0103 mai cump\u0103tat, h\u00e2r\u0219it de via\u021ba din comunism. Din jurnalul \u021binut de Paul afl\u0103m istorii \u0219i informa\u021bii despre vremurile trecute \u0219i petrecute printre actori, scriitori, c\u00e2nt\u0103re\u021bi, oameni de stat etc, \u00eentr-un Bucure\u0219ti al anilor 1948-1967. Din dorin\u021ba de a ajunge scriitor, Paul frecventeaz\u0103 \u00een marele ora\u0219 o serie de cenacluri, dar constatarea lui e amar\u0103: \u201eLa c\u00e2t\u0103 filologie am f\u0103cut eu la via\u021ba mea, n-am \u00eent\u00e2lnit o a\u0219a balamuceal\u0103 de cuvinte scrise cu preten\u021bie de a fi poezie\u201d. Tat\u0103l \u00eei d\u0103 o pova\u021b\u0103 de via\u021b\u0103: \u201eC\u00e2nd vine nenorocirea, trebuie s\u0103 te bizui numai pe tine\u201d. Dup\u0103 moartea \u201eamicelor\u201d cu care, sentimental, trece prin via\u021b\u0103, Paul va constata c\u0103 va pl\u0103ti scump vremurile tr\u0103ite. \u00cen \u201eepoca marilor prefaceri\u201d eroul traverseaz\u0103 o lume plin\u0103 de umbre prin tot felul de unghere ale societ\u0103\u021bii ilustrat\u0103 scenic cu un realism dur. Prin eroul Paul, autorul realizeaz\u0103 \u0219i un portret sumbru al epocii trecute. Punerea fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 a sor\u021bii omului \u0219i animalului din pilda tat\u0103lui, cu m\u0103garul pr\u0103bu\u0219it \u00een f\u00e2nt\u00e2n\u0103, d\u0103 romanului tenta de parabol\u0103 a vie\u021bii ce \u201eva arunca \u0219i peste tine cu p\u0103m\u00e2ntul \u0219i bolovanii greut\u0103\u021bilor de tot felul\u201d, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd moartea va veni s\u0103 curme umilin\u021bele celor chinui\u021bi. <\/p>\n


\nManuscrisul vremii<\/strong>\/ ed. Colorama, 2019 \u2013 de Valeria Merca<\/p>\n

Versific\u00e2nd cu mijloacele clasice ale sonetului, rondelului \u0219i elidei, fiecare gen \u00eencercat devine un pas \u00een marea trecere a vremii prin acest labirint al unor anotimpuri suflete\u0219ti surprinse \u00eentr-un discurs liric autentic. Cu un mare respect fa\u021b\u0103 de limba rom\u00e2n\u0103, poezia frapeaz\u0103 prin acurate\u021be \u0219i rostirea curat\u0103 a limbii exersat\u0103 \u00eentr-o manta liric\u0103 aparte. \u00cen sonete, casa inimii \u00eei este \u00eenve\u0219m\u00e2ntat\u0103 \u00eentr-un c\u00e2ntec continuu al iubirii pentru frumuse\u021bile naturii \u00een timpul verii, sau al \u0219iragului de cocori pe cerul toamnei: \u201eC\u00e2nd frunza mai cer\u0219e\u0219te strop de verde\/\u00cen zbor prelung cocorul urma-\u0219i pierde\u201d. Multe dintre sonete au ca ecoul liric: dorin\u021ba, chem\u0103rile m\u0103rii \u0219i ale satului de odinioar\u0103, visele de noapte etc: \u201ePrin iarba care mintea ne furase,\/ Dorin\u021ba ne-ncetat o s\u0103 ne cheme\/Pe bra\u021bele-i de foc miraculoase\u201d. F\u0103c\u00e2nd o deschidere spre labirintul sufletesc, mesajul evident este al unei poezii cu mult\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 liric\u0103 de oblojire a r\u0103nilor suflete\u0219ti: \u201eE iar\u0103\u0219i toamn\u0103 pe alei!\/O zi pe alta o petrece.\/ R\u0103pus de dor, b\u0103tr\u00e2nul tei\/Se t\u00e2nguie prin ploaia rece,\/C\u00e2nd vine toamna pe alei\u201d. Drumul poeziei spre cititor trece mai departe prin rondeluri (cu atmosfera naturii trezit\u0103 la via\u021b\u0103, a macilor \u0219i a florilor de tei, a colindelor, a p\u0103s\u0103rilor c\u0103l\u0103toare, ori a z\u0103pezilor de alt\u0103dat\u0103, dar \u0219i a singur\u0103t\u0103\u021bii fiin\u021biale \u0219i dorin\u021belor de noapte: \u201eMi-e toamna vaiet de cocor,\/ Hiadele semn r\u0103u trimit,\/ Iar cerul pare de granit\/\u00cen ceasul nop\u021bilor ce dor\u201d. \u00cen elide, o specie de poezie cu form\u0103 fix\u0103, cuprinde teme generoase, ca : speran\u021ba \u0219i optimismul; miracolele naturii; apoi anotimpurile, ori dedica\u021bii \u00een memoria celor dragi: \u201eC\u00e2t mi-a\u0219 dori s\u0103 le scriu dorul, \u00een toate limbile tradus\u201d \u2013 \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarei, dar \u0219i celor apropia\u021bi precum chipul mamei \u0219i al tatei, c\u00e2ndva. \u00cen nostalgia dup\u0103 vremuri trecute, r\u0103zbate p\u00e2n\u0103 la noi c\u00e2ntecul \u00eendep\u0103rtat al tinere\u021bii, readus privirii, ca-n oglind\u0103. Poemele au cantabilitate \u0219i naturale\u021bea rostirii din cele mai frumoase sonuri ale poeziei populare, vals\u00e2nd pe acorduri profund lirice. <\/p>\n


\nFlorentin POPESCU<\/strong>
\n\"\"

Oameni \u0219i locuri din Buz\u0103ul de alt\u0103dat\u0103 (XIV)<\/strong><\/p>\n

Toamnele de odinioar\u0103<\/strong><\/p>\n

Pe la \u00eenceputul deceniului al \u0219aptelea din veacul trecut Buz\u0103ul \u00eenc\u0103 mai era un t\u00e2rg de provincie, cu o via\u021b\u0103 lini\u0219tit\u0103 \u0219i monoton\u0103, un loc \u201eunde nu se \u00eent\u00e2mpla (mai) nimic\u201d, ca s\u0103 folosesc o formulare care te trimite numaidec\u00e2t cu g\u00e2ndul la paginile sadoveniene, sau poate \u2013de ce nu? \u2013 la poetul toamnelor, G. Bacovia.
\n\u00cencerc\u00e2nd s\u0103 dau acele ceasornicului \u00eenapoi, \u00een memorie \u00eemi revine, \u00eenainte de toate, imaginea urbei, a cartierelor ei \u0219i mai ales a centrului dominat, atunci, ca \u0219i azi, de silueta m\u0103rea\u021b\u0103 \u0219i de rar\u0103 frumuse\u021be, a Palatului Comunal, la \u201epoalele\u201d c\u0103ruia se \u00een\u0219irau tot felul de magazina\u0219e \u0219i pr\u0103v\u0103lii, de ateliere \u0219i de c\u00e2te altele care \u00eentre\u021bineau via\u021ba domoal\u0103 a localit\u0103\u021bii.
\nProfesorii (\u201ede mod\u0103 veche\u201d, cum le-am zice azi) erau \u201eclien\u021bii\u201d singurei libr\u0103rii ce se afla peste drum de actualul Hotel Pietroasa. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd pe tejghelele ei ap\u0103reau \u0219i c\u0103r\u021bi demult a\u0219teptate, dar \u00een pu\u021bine exemplare, fiindc\u0103 \u201egrosul\u201d se oprea la Ploie\u0219ti, re\u0219edin\u021ba regiunii cu acela\u0219i nume \u0219i din care f\u0103cea parte \u0219i ora\u0219ul \u0219i raionul Buz\u0103u.
\nLa Sala Moldavia, pe atunci g\u0103zduind un cinematograf, rareori poposea c\u00e2te o trup\u0103 de teatru, cu repertoriu lesne de b\u0103nuit: piese inspirate din realitatea imediat\u0103 \u0219i care, se \u00een\u021belege, \u00een mod implicit sau chiar explicit f\u0103ceau propaganda regimului.
\nDac\u0103 vara, la s\u0103rb\u0103toarea Dr\u0103g\u0103icii ora\u0219ul era animat de un t\u00e2rg tradi\u021bional, \u00eentr-un amestec de v\u00e2nz\u0103tori ambulan\u021bi, de circari, de comedii \u0219i de c\u00e2te altele pe placul poporului de r\u00e2nd, toamna era, \u00een schimb (sau poate ca o compensa\u021bie) prin excelen\u021b\u0103 a elevilor. Cele patru mari licee (dou\u0103 pedagogice \u2013 una de fete \u0219i alta de b\u0103ie\u021bi, apoi Liceul \u201eB.P. Hasdeu\u201d \u0219i \u201eMihai Eminescu\u201d) atr\u0103geau ca un magnet tinerii \u00eenv\u0103\u021b\u0103cei din zon\u0103, pe cei din satele de c\u00e2mpie, ca \u0219i pe cei din localit\u0103\u021bile dinspre munte.
\n\u00cen preajma \u00eenceperii cursurilor aproape nu era strad\u0103 pe care s\u0103 nu vezi grupuri de elevi, uneori \u00eenso\u021bi\u021bi de p\u0103rin\u021bi, alteori singuri \u00een zarva \u201einstal\u0103rii\u201d la internate \u0219i mai rar la c\u00e2te o gazd\u0103 din ora\u0219, la rude sau la prieteni. Ceapr\u0103z\u0103riile (c\u00e2\u021bi oare, mai \u0219tiu azi ce erau acelea?) abia f\u0103ceau fa\u021b\u0103 la comenzile de zeci \u0219i sute de \u0219epci \u0219colare \u0219i de ecusoane, iar magazinele se dovedeau a fi ne\u00eendestul\u0103toare pentru c\u00e2te uniforme \u0219colare erau probate, c\u0103utate \u0219i cump\u0103rate.
\nAst\u0103zi dac\u0103 \u00eei vorbe\u0219ti unui licean despre disciplina \u0219colar\u0103 de alt\u0103dat\u0103, despre uniforme, despre \u0219epci cu ecuson, despre ini\u021bialele \u0219colii \u0219i num\u0103rul matricol de pe m\u00e2neca st\u00e2ng\u0103 a hainei de \u0219colar \u00ee\u021bi r\u00e2de \u00een nas, ori te poate privi ca pe un ins de pe alt\u0103 lume. C\u0103 democra\u021bia de dup\u0103 1989 a dus, \u00eentre altele, \u0219i la eliminarea uniformelor \u0219colare \u0219i a disciplinei presupuse de rigorile de atunci este un lucru \u0219tiut. Nu insist asupra lui spre a nu fi considerat un nostalgic (de\u0219i, \u00een acest caz n-ar fi nimic r\u0103u \u00een asta!) al vremurilor de alt\u0103dat\u0103. E suficient, \u00eens\u0103, s\u0103 descriu un simplu episod pe care mi-a fost dat s\u0103-l tr\u0103iesc dup\u0103 1989 la un mare Colegiu Na\u021bional din Bucure\u0219ti. Celor c\u00e2\u021biva elevi \u0219i profesori str\u00e2n\u0219i \u00een biblioteca \u0219colii le vorbeam despre un mare scriitor contemporan \u0219i deodat\u0103 s-a auzit sun\u00e2nd clopo\u021belul (de fapt, o sonerie ceva mai puternic\u0103) \u0219i peste un minut-dou\u0103 a izbucnit ceea ce \u00een termeni mai pu\u021bin literari se poate numi \u201eun mare chiloman\u201d, cu fel de fel de \u021bipete, de zgomote amestecate cu muzic\u0103 \u0219i altele. Nedumerit, am abordat-o pe una din profesoarele aflate l\u00e2ng\u0103 mine, dorind s\u0103-mi dea o explica\u021bie. D-sa, neputincioas\u0103, mi-a spus doar at\u00e2t: \u201eNu avem ce face, d-le Popescu. Li s-a urcat democra\u021bia la cap, auzi\u021bi \u0219i dumneavoastr\u0103 cum \u00een\u021beleg ei democra\u021bia!\u201d.<\/p>\n

\"\"

Ca gimnazist la \u0218coala pedagogic\u0103 mixt\u0103 (devenit\u0103 a\u0219a dup\u0103 ce s-a renun\u021bat la \u201ePedagogica de fete\u201d, aflat\u0103 \u00een cl\u0103direa ce g\u0103zduie\u0219te azi Muzeul jude\u021bean de istorie), apoi ca licean la \u201eB.P. Hasdeu\u201d am avut, cum am mai spus-o \u0219i alt\u0103dat\u0103 \u0219i o voi spune mereu, \u0219ansa de a fi \u00eent\u00e2lnit \u0219i audiat profesori de \u00eenalt\u0103 \u021binut\u0103, cu mare responsabilitate fa\u021b\u0103 de actul educativ \u0219i \u00een cele din urm\u0103 fa\u021b\u0103 de locul \u0219i rolul lor acolo. Cei pe care i-am evocat \u00een episoadele anterioare celui de fa\u021b\u0103 sunt doar c\u00e2\u021biva dintr-o galerie mult mai larg\u0103 \u0219i la care m\u0103 \u00eentorc, \u00een amintire, cu pre\u021buire \u0219i cu respectul cuvenit lor.
\nUn respect pe care nici via\u021ba \u0219i nici \u00eemprejur\u0103rile de tot felul, care au urmat dup\u0103 aceea, nu l-au alterat sau umbrit cu ceva.
\nUn singur regret m\u0103 \u00eencearc\u0103 atunci c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc: noi, elevii n-aveam, pe atunci, suficient\u0103 maturitate pentru a ne \u00eencadra perfect \u00een \u201eportretul-robot\u201d al \u00eenv\u0103\u021b\u0103celului ideal, a\u0219a cum, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u00eel g\u00e2ndeau \u0219i l-ar fi dorit ei.
\nC\u0103 mul\u021bi dintre noi, cei de pe vremea aceea, am \u00eencercat s\u0103 ne realiz\u0103m, \u00eentr-un fel sau altul, \u00een c\u00e2te o profesie e cu totul alt\u0103 poveste. Dar o poveste care \u00een absen\u021ba lor nu \u0219tiu \u0219i nici nu vreau s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc \u00een ce chip s-ar fi desf\u0103\u0219urat.<\/p>\n


\nMaria Cernegura<\/strong><\/p>\n

Iubirea pleac\u0103\u2026<\/strong><\/p>\n

St\u0103m pe-un apus de frunze verzi
\neu nu te-aud, tu nu m\u0103 vezi
\neu te \u00eentreb, tu nu r\u0103spunzi
\n\u00ee\u021bi spun cuvinte, nu le-auzi
\ntu chiar nu vezi c\u0103 m\u0103 iube\u0219ti
\nde ce te faci c\u0103 nu mai e\u0219ti
\n\u0219i-n piatra rece te zide\u0219ti
\n\u00ee\u021bi cer s\u0103-mi vii din piatr\u0103 seac\u0103
\ntu chiar nu vezi: iubirea pleac\u0103!
\n\u0219i-o iarn\u0103 gri \u00ee\u0219i face croi
\ncu geruri grele \u00eentre noi. <\/p>\n

Se f\u0103cea c\u0103…
\n se f\u0103cea c\u0103 ne hr\u0103neam
\ndintr-o p\u00e2ine rotund\u0103 \u0219i mare
\n\u0219i nu ne mai s\u0103turam de bun\u0103 ce era
\nto\u021bii ne temeam c\u0103 n-o s\u0103 mai fie
\ndar fiecare avea partea lui
\ncu miezul ei ne tr\u0103iam via\u021ba
\n\u0219i c\u00e2nd nu mai puteam de oboseal\u0103
\nne culcam sub coaja uscat\u0103
\ncu fa\u021ba spre cer<\/p>\n

p\u00e2inea nu se termina niciodat\u0103
\ndoar noi\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Tudor CICU \u00cen neaten\u021bia general\u0103\/ed. eLiteratura, 2019 \u2013 de Ion Lazu Dup\u0103 \u201eVreme \u00eenchis\u0103\u201d (Jurnalul anilor 1979 \u0219i urm\u0103torii p\u00e2n\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":12671,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12718"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12718"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12718\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12720,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12718\/revisions\/12720"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12671"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12718"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12718"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12718"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}