{"id":12699,"date":"2020-12-14T15:38:23","date_gmt":"2020-12-14T12:38:23","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12699"},"modified":"2020-12-14T15:38:23","modified_gmt":"2020-12-14T12:38:23","slug":"spatii-culturale-nr-73-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12699","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 73 (8)"},"content":{"rendered":"

Mihaela MALEA STROE<\/strong>
\n\"\"

America \u2013 dus-\u00eentors<\/strong><\/p>\n

Era \u00een 1980, an \u00een care absolveam, la Cluj, Facultatea de filologie \u0219i, ca prin minune, primisem viza rom\u00e2n\u0103 pentru o vizit\u0103 de cinci s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een Canada. \u00cen parantez\u0103 fie spus, am \u201eajutat\u201d pu\u021bin minunea, \u00een complicitate cu secretara facult\u0103\u021bii. Mult\u0103 vreme n-am avut curaj s\u0103 spun cum am procedat, ca s\u0103 nu-i fac necazuri doamnei secretare. Pe scurt, tata, un meseria\u0219 stra\u0219nic de priceput, lucra la Uzina \u201eTractorul\u201d care exporta (chiar exporta masiv pe-atunci!) tractoare, inclusiv \u00een vest, unde asigura \u0219i echipe de service. A\u0219a ajunsese tata la Saskatoon \u0219i, pentru c\u0103 \u0219ederea dep\u0103\u0219ise un an, a avut dreptul s\u0103-\u0219i cheme \u00een vizit\u0103 familia. Mama deja plecase, eu, fiind \u00een an terminal, am a\u0219teptat s\u0103 \u00eenchei anul. Dreptul legal al tat\u0103lui meu de a m\u0103 invita \u00een Canada se lovea \u00eens\u0103 de alt\u0103 lege, care nu permitea studen\u021bilor din an terminal \u0219i proaspe\u021bilor absolven\u021bi ie\u0219irea din \u021bar\u0103. Cererea mea c\u0103tre rector se \u00eentorsese cu rezolu\u021bie negativ\u0103 la dou\u0103 zile dup\u0103 ce \u00eencheiasem anul. Dup\u0103 o noapte de nesomn, am rupt foaia cu pricina, m-am dus la secretariat, am povestit secretarei ce \u0219ans\u0103 de plecare am \u0219i cum se \u00eempiedic\u0103 \u0219ansa de refuzul (conform legii, nu-i vorb\u0103) rectorului. Am rugat-o s\u0103-mi dea o adeverin\u021b\u0103 simpl\u0103, antedatat\u0103, c\u0103 sunt student\u0103 \u00een anul IV (chiar fusesem p\u00e2n\u0103 \u00een urm\u0103 cu dou\u0103-trei zile!). A acceptat z\u00e2mbind \u201ecomplicitatea\u201d, mi-a dat adeverin\u021ba pe care am ad\u0103ugat-o la dosar pentru serviciul pa\u0219apoarte, sper\u00e2nd ca cei de acolo s\u0103 nu \u0219tie c\u0103 \u201eanul IV\u201d \u00eenseamn\u0103, la filologie, an terminal. Se pare c\u0103 n-au \u0219tiut \u0219i micul tertip a func\u021bionat. Am primit viza.
\nSc\u0103pasem de interdic\u021bii, ie\u0219eam \u00een lume, \u0219i nu oriunde, ci \u00een occidentul devenit \u00een imagina\u021bia noastr\u0103 de prizonieri ai regimului totalitar spa\u021biul raiului terestru. Eram uimit\u0103, curioas\u0103 \u0219i fericit\u0103. Apropia\u021bii m\u0103 \u00eentrebau \u00een \u0219oapt\u0103 \u201ete mai \u00eentorci?\u201d, iar eu r\u0103spundeam, tot \u00een \u0219oapt\u0103, \u201enu \u0219tiu, \u00eent\u00e2i s\u0103 v\u0103d cum e acolo!\u201d \u00cen august am pornit \u00een zbor, f\u0103r\u0103 alte bagaje dec\u00e2t o saco\u0219\u0103 de m\u00e2n\u0103, spre \u201et\u0103r\u00e2mul f\u0103g\u0103duin\u021bei\u201d.
\nO escal\u0103 la Amsterdam mi-a prilejuit prima \u00eent\u00e2lnire cu occidentul, e drept c\u0103 numai \u00een aeroport. Cur\u0103\u021benie, sc\u0103ri \u0219i benzi rulante, lumini, culori vii, magazine luxoase, o construc\u021bie elegant\u0103 care f\u0103cea ca bietul nostru Aeroport Interna\u021bional Otopeni s\u0103 par\u0103 o autogar\u0103 cenu\u0219ie, de provincie. Altminteri, nimic \u0219ocant. Eram \u00eenc\u0103 \u00een Europa.
\nAvea s\u0103 urmeze prima \u00eent\u00e2lnire cu New York-ul, vreo dou\u0103 ore petrecute \u00een a\u0219teptarea cursei spre Canada, \u00een aeroportul \u201eJ.F.K.\u201d
\nDespre primele ore petrecute pe t\u0103r\u00e2m american n-ar fi multe de spus. Poate doar c\u0103, de\u00eendat\u0103 ce am cobor\u00e2t din avion, am avut sentimentul straniu c\u0103 p\u0103trund, prin p\u00e2nza unui ecran panoramic, \u00eentr-un film ce devine parte a vie\u021bii mele, \u00eentr-o lume supradimensionat\u0103, \u0219ocant\u0103 pentru un european. M-am mirat c\u0103 oamenii care populau aceast\u0103 lume nu erau de m\u0103rime direct propor\u021bional\u0103 cu aceea a cl\u0103dirilor trufa\u0219e construite de ei. N-am fost cople\u0219it\u0103 de emo\u021bii admirative ci, mai degrab\u0103, ap\u0103sat\u0103 de nepotrivirea dintre ce visasem \u0219i ce aflam dincolo de ocean. Aterizarea pe \u201eJ.F.K.\u201d a fost, la propriu \u0219i la figurat, o cobor\u00e2re din nori\u2026 cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt.
\n\u00cent\u00e2lnirea cu primul cet\u0103\u021bean american a fost nu at\u00e2t pl\u0103cut\u0103 c\u00e2t dilematic\u0103. Vame\u0219ul pus s\u0103 verifice bagajele c\u0103l\u0103torilor (\u00een cazul meu \u2013 bagajul de m\u00e2n\u0103), f\u0103cuse figur\u0103 de ofi\u021ber auster \u0219i meticulos, aproape ostil, dar (paradox??!!) trecusem pe sub nasul lui ca prin br\u00e2nz\u0103, av\u00e2nd \u00een bagaj o interzis\u0103 sticl\u0103 cu \u021buic\u0103 de (a)cas\u0103 \u0219i c\u00e2teva caise, tot interzise, pe care o m\u0103tu\u0219\u0103 (sora mamei) din Bucure\u0219ti mi le \u00eenghesuise \u00een saco\u0219\u0103 la plecare (\u201ec\u0103 sunt proaspete, azi le-am cules din gr\u0103din\u0103, le m\u0103n\u00e2nci pe drum\u201d.) Nu le m\u00e2ncasem. \u0218i nici nu le trecusem \u00een declara\u021bia vamal\u0103. \u00cemi preg\u0103tisem o scuz\u0103 str\u0103vezie (\u201eI don\u2019t understand English\u201d) dac\u0103 a\u0219 fi fost luat\u0103 la \u00eentreb\u0103ri. Dar n-a fost cazul. Nu mi-e limpede nici acum dac\u0103 vame\u0219ul a fost superficial \u0219i neatent sub masca unei austere meticulozit\u0103\u021bi sau \u00eeng\u0103duitor \u0219i a \u00eenc\u0103lcat voit, sub masca ostilit\u0103\u021bii, ni\u0219te restric\u021bii semiabsurde.
\nSingura bucurie, \u00een primele ore de popas american, a fost c\u0103, \u00een aeroport, mi-am re\u00eent\u00e2lnit, dup\u0103 ani \u0219i ani, o profesoar\u0103 din gimnaziu. Ne-am recunoscut, eleva \u0219i d\u0103sc\u0103li\u021ba, ne-am \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at \u0219i am exclamat la unison \u201ece mic\u0103-i lumea!!!\u201d. Era (deja) bucuria \u00eent\u00e2lnirii printre str\u0103ini cu cineva de-acas\u0103. Fie \u0219i o \u00eent\u00e2lnire fulgurant\u0103, \u00een sala de a\u0219teptare\u2026
\nCam at\u00e2t a fost la dus. La \u00eentoarcere avea s\u0103 fie ceva mai mult \u0219i ca timp, \u0219i ca experien\u021b\u0103.
\nA doilea popas \u2013 Montreal. Am ajuns seara, t\u00e2rziu, urm\u00e2nd s\u0103 iau a doua zi avionul spre Winnipeg, apoi, de acolo, alt avion spre Saskatoon. N-am avut timp s\u0103 vizitez, dar am avut timp s\u0103 constat rela\u021biile \u201eamicale\u201d dintre canadienii franco \u0219i anglo-foni. La vam\u0103, la dou\u0103 intr\u0103ri, c\u0103l\u0103torii \u00eempov\u0103ra\u021bi de bagaje, din avionul cu care sosisem de la N.Y., formaser\u0103 cozi lungi. Pesemne a\u0219 fi avut de a\u0219teptat c\u00e2teva ore. Am observat c\u0103 mai era o intrare, unde doi vame\u0219i st\u0103teau la taclale. M-am \u00eendreptat spre ei. Unul mi-a aruncat o privire \u00eencruntat\u0103 \u0219i-a morm\u0103it \u201ePlease, keep the line!\u201d, indic\u00e2ndu-mi ferm locul la coad\u0103. Am z\u00e2mbit, m-am eschivat: \u201eExcusez moi, je ne parle pas…!\u201d A fost ca un miraculos \u201eSesam, deschide-te!\u201d Imediat au devenit de o amabilitate cuceritoare, m-au \u00eentrebat dac\u0103 sunt din Fran\u021ba, nu le-a venit s\u0103 cread\u0103, p\u00e2n\u0103 nu le-am ar\u0103tat pa\u0219aportul, c\u0103 sunt rom\u00e2nc\u0103. S-au mirat de franceza mea \u201eimpecabil\u0103\u201d (pe-atunci a\u0219a era, \u00eentre timp am cam uitat-o) \u0219i iar\u0103\u0219i nu le-a venit s\u0103 cread\u0103 c\u0103 am studiat franceza \u00een Rom\u00e2nia, nu \u00een Fran\u021ba. Erau dispu\u0219i s\u0103 st\u0103m la pove\u0219ti, dar le-am spus c\u0103 m\u0103 gr\u0103besc. Trebuia, dup\u0103 ce primeam viza de \u0219edere, s\u0103 m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc cu un coleg de-al tat\u0103lui meu, care promisese s\u0103 m\u0103 conduc\u0103 la hotelul unde aveam rezervare, iar diminea\u021ba s\u0103 m\u0103 ia de acolo \u0219i s\u0103 m\u0103 conduc\u0103 la aeroport. Nu \u0219tiam cum arat\u0103, nu stabiliser\u0103m nicio conven\u021bie ca s\u0103 ne recunoa\u0219tem, \u00eei uitasem numele… Unul dintre vame\u0219i m-a condus la biroul de imigr\u0103ri, pentru viz\u0103. Acolo, func\u021bionara, care scria ceva \u00eentr-un registru, mi-a aruncat o privire-sloi peste rama ochelarilor \u0219i i-a spus colegului ei s\u0103 a\u0219tept p\u00e2n\u0103 termin\u0103 de scris. A fost de-ajuns precizarea \u00eenso\u021bitorului meu \u2013 \u201edomni\u0219oara vorbe\u0219te fran\u021buze\u0219te\u201d \u2013 c\u0103 doamna, brusc \u00eenseninat\u0103, a l\u0103sat ce f\u0103cea \u0219i s-a ocupat de mine. C\u00e2nd i-am spus c\u0103 am nevoie de viz\u0103 doar p\u00e2n\u0103 pe 15 septembrie, s-a oferit, chiar a insistat, s\u0103-mi acorde viz\u0103 pe \u0219ase luni! Cum am refuzat politicos, mi-a dat o carte de vizit\u0103, s-o contactez dac\u0103 m\u0103 r\u0103zg\u00e2ndesc. Apoi m-a ajutat s\u0103-l reperez pe colegul tat\u0103lui meu, anun\u021b\u00e2nd la microfon: \u201ePersoana care o a\u0219teapt\u0103 pe domni\u0219oara Malea din Rom\u00e2nia este rugat\u0103 s\u0103 se prezinte la biroul de informa\u021bii!\u201d Reversul l-am \u00eent\u00e2lnit \u00een zona de limb\u0103 englez\u0103. Am \u00eencercat de c\u00e2teva ori, la magazin, s\u0103 explic ceva \u00een francez\u0103. Mi-am dat seama repede c\u0103… mai bine nu! Interlocutorul se mohora \u0219i-i pierea amabilitatea.
\nHotelul (o cl\u0103dire foarte \u00eenalt\u0103) elegant, curat, dar nu ie\u0219it din comun.
\nZborul spre Winnipeg \u2013 banal comparativ cu traversarea oceanului. L\u00e2ng\u0103 mine au stat o grecoaic\u0103 \u0219i fiul ei adolescent. Am conversat \u00een englez\u0103 (pu\u021bin mai greu pentru mine), dar ne-am \u00een\u021beles. Marea am\u0103r\u0103ciune a mamei: fiul nu mai vrea s\u0103 \u00eenve\u021be nici s\u0103 vorbeasc\u0103 limba matern\u0103. Mai t\u00e2rziu, \u00eentr-o vizit\u0103 la comunitatea rom\u00e2neasc\u0103 din Regina, aveam s\u0103 \u00eent\u00e2lnesc aceea\u0219i am\u0103r\u0103ciune: tinerii nu mai \u0219tiu \u0219i nu mai vor s\u0103 vorbeasc\u0103 limba rom\u00e2n\u0103. George \u0219i Kae B., liderii comunit\u0103\u021bii, proprietarii unui restaurant de specific rom\u00e2nesc, mi-au propus s\u0103 r\u0103m\u00e2n acolo \u0219i s\u0103 predau limba rom\u00e2n\u0103 tinerei genera\u021bii. Poate c\u0103, fiind t\u00e2n\u0103r\u0103, ca ei, o s\u0103-i conving s\u0103 \u00eenve\u021be limba de acas\u0103. La localul lor, Bokoria Place (\u201elocul bucuriei\u201d, ziceau ei), am fost primi\u021bi rege\u0219te \u00eentr-o sear\u0103, \u00een aplauzele \u0219i ur\u0103rile de bun-venit ale gazdelor \u0219i consumatorilor, bucuro\u0219i c\u0103 au oaspe\u021bi din \u021aara Veche, de care le e at\u00e2t de dor. Dor, de le d\u0103deau lacrimile. Era tentant s\u0103 r\u0103m\u00e2n, totu\u0219i experien\u021be \u0219i pove\u0219ti m\u0103runte, aparent nesemnificative, m-au f\u0103cut s\u0103 refuz, \u00een final, oferta.
\nPrintre altele, a fost povestea unui rom\u00e2n octogenar din Regina. Locuia de peste cincizeci de ani \u00eentr-un duplex, la un cap\u0103t de strad\u0103, cu un vecin canadian. L-am \u00eentrebat cum se \u00een\u021beleg. A zis h\u00e2tru: \u201eBine! Treizeci \u0219i \u0219apte de ani l-am salutat \u0219i mi-a r\u0103spuns mereu la salut. Acum cincisprezece ani, \u00eentr-o diminea\u021b\u0103, am vrut s\u0103 v\u0103d dac\u0103 m\u0103 salut\u0103 el \u00eent\u00e2i, c\u0103 e mai t\u00e2n\u0103r cu doi ani. De atunci… nu mai vorbim.\u201d
\nC\u0103utasem, dup\u0103 ce am ajuns la Saskatoon, un apartament \u00een care s\u0103 pot locui cu p\u0103rin\u021bii \u00een cele cinci s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Am intrat \u00een mai multe agen\u021bii imobiliare. Engleza mea \u0219ov\u0103ielnic\u0103 m\u0103 tr\u0103da repede ca \u201evenetic\u0103\u201d. Am remarcat cum privirile, ini\u021bial deloc prietenoase ale agen\u021bilor, deveneau calde \u0219i z\u00e2mbitoare dup\u0103 ce le explicam c\u0103 sunt \u00een trecere prin \u021bara lor \u0219i am nevoie doar temporar de o locuin\u021b\u0103. Chestiuni de nuan\u021b\u0103, pe care poate altcineva nici nu le-ar fi b\u0103gat \u00een seam\u0103, dar care pe mine m-au f\u0103cut s\u0103 m\u0103 simt str\u0103in\u0103 \u0219i nedorit\u0103 dac\u0103 ar fi fost s\u0103 r\u0103m\u00e2n definitiv pe-acolo.
\nBine\u00een\u021beles c\u0103 m-au uimit magazinele mari \u0219i cu bog\u0103\u021bie de marf\u0103 cum nu v\u0103zusem vreodat\u0103 \u00een lag\u0103rul socialist. Prima impresie \u2013 excelent\u0103! M-am repezit la sectorul fructe: piersici, struguri, mere, c\u0103p\u0219uni, pere… toate mari, ar\u0103toase \u0219i frumoase, o ispit\u0103 irezistibil\u0103. Dezam\u0103girea a fost c\u00e2nd le-am gustat. Fade, f\u0103r\u0103 pic de savoare. Singurele cu adev\u0103rat gustoase \u2013 bananele, ananasul \u0219i… nectarinele (de care auzeam pentru prima dat\u0103!). Erau apoi sortimente de \u00eenghe\u021bat\u0103 foarte bune, dar pr\u0103jiturile, dincolo de coloritul seduc\u0103tor \u0219i formele ingenioase, doar… p\u0103c\u0103leli dulci-le\u0219ioase.
\n\u00cent\u00e2mplare la \u201eArmy & Navy\u201d \u2013 un mare magazin cu pre\u021buri mici. Reduceri. Lume destul de mult\u0103, dornic\u0103 s\u0103 profite. O pan\u0103 de curent a pus pe tu\u0219\u0103 casele de marcat. \u00cen c\u00e2teva minute s-au f\u0103cut cozi lungi. Ini\u021bial nu mi-am dat seama de ce. Apoi am priceput. Casierelor le venea tare greu s\u0103 calculeze f\u0103r\u0103… ajutorul tehnologiei. Abia r\u0103zbeau s\u0103 fac\u0103 adun\u0103ri simple, pe h\u00e2rtie. M-am g\u00e2ndit imediat la v\u00e2nz\u0103toarele noastre care, neav\u00e2nd la vremea aceea \u201emijloace tehnice\u201d, calculau \u2013 \u00een minte! \u2013 cu o vitez\u0103 de invidiat \u0219i te obligau \u0219i pe tine, cump\u0103r\u0103torul, la exerci\u021biul aritmetic rapid, dac\u0103 doreai s\u0103 \u021bii pasul cu ele \u0219i s\u0103 verifici suma de plat\u0103.
\nAltminteri, \u0219ederea \u00een Canada a fost pl\u0103cut\u0103 \u0219i cu folos. Am vizitat zone minunate (Parcul Na\u021bional Banff, ghe\u021barul Athabaska, cu crevase turcoaz, Prince Albert, o rezerva\u021bie de buffalo, un muzeu al dinozaurilor, un parc amerindian etc.), am fost la pescuit \u0219tiuc\u0103, am \u0219i prins una m\u0103ri\u0219oar\u0103, dar i-am dat drumul… Am asistat, cu echipa de la service, la o demonstra\u021bie de performan\u021be cu tractoare \u0219i alte ma\u0219ini agricole importate din Rom\u00e2nia. Publicul canadian a fost extaziat. Am dat examen \u0219i mi-am luat permisul de conducere pe un Ford Gallaxy albastru, am f\u0103cut primele drumuri la volan. Era c\u00e2t pe ce s\u0103-mi pierd permisul abia dob\u00e2ndit, pentru c\u0103 am mers lini\u0219tit\u0103 mai bine de o sut\u0103 de kilometri cu 80 la or\u0103 ne\u0219tiind c\u0103 indicatorul de la bord e… \u00een mile! Noroc c\u0103 m-a aten\u021bionat tata \u00eenainte de-a da peste vreun radar. Mi-am \u00eembog\u0103\u021bit engleza…
\nL\u00e2ng\u0103 Banff Springs Hotel \u2013 o \u00eent\u00e2lnire tulbur\u0103toare, \u00eentr-un magazin de suveniruri. Eram cu ai mei \u0219i cu un coleg de-al tat\u0103lui meu \u0219i, desigur, vorbeam rom\u00e2ne\u0219te. Am observat un b\u0103ie\u021bel (ulterior am aflat c\u0103 avea opt ani) care ne tot d\u0103dea t\u00e2rcoale. \u201eCe-o fi cu el?\u201d ne-am \u00eentrebat cu voce tare. \u201eNu v\u0103 sup\u0103ra\u021bi\u201d, ne-a abordat mititelul, \u201evorbi\u021bi rom\u00e2ne\u0219te?\u201d I-am aflat povestea: mama rom\u00e2nc\u0103, tat\u0103l italian, stabili\u021bi de doi ani \u0219i ceva \u00een Canada. \u00cen cas\u0103 vorbea italian\u0103, la \u0219coal\u0103 \u2013 englez\u0103, rom\u00e2ne\u0219te doar din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, la telefon, cu bunica din Bucure\u0219ti. Era \u00eentr-o clas\u0103 cu copii amerindieni, vietnamezi \u0219i canadieni, dar spunea, m\u00e2hnit, c\u0103 nu are prieteni canadieni, doar de ceilal\u021bi s-a apropiat. T\u00e2njea s\u0103 vin\u0103 \u00een \u021bar\u0103, \u00eei era dor de bunici, de fo\u0219tii prieteni, de limba rom\u00e2n\u0103. \u00cencepea s-o uite, de aceea ne \u00eentrebase, nesigur, dac\u0103 vorbim rom\u00e2ne\u0219te. Se afla \u00eentr-o tab\u0103r\u0103 de pian \u0219i ie\u0219ise… \u00een pauz\u0103. \u00censingurat. Nu s-a dezlipit de noi aproape o or\u0103; r\u00e2dea cu toat\u0103 fe\u021bi\u0219oara \u0219i-i str\u0103luceau ochii de bucurie c\u0103, pe nea\u0219teptate, a \u00eent\u00e2lnit ni\u0219te rom\u00e2ni.
\nDintre to\u021bi canadienii cu care am discutat, trei auziser\u0103 de Rom\u00e2nia, ba \u0219tiau \u0219i c\u0103 are capitala \u2013 doi \u2013 la Sofia, unul \u2013 la Budapesta, iar rom\u00e2ni de care aveau habar erau Ceau\u0219escu, Nadia (Com\u0103neci) \u0219i Ilie (N\u0103stase). Scriitori, pictori, sculptori, muzicieni rom\u00e2ni? Ioc!
\nCinci s\u0103pt\u0103m\u00e2ni au trecut mai repede dec\u00e2t m-am a\u0219teptat. \u00cen preziua plec\u0103rii i-am sunat pe so\u021bii B. din Regina, s\u0103-mi iau r\u0103mas bun. Mi-au spus c\u0103 oferta lor r\u0103m\u00e2ne valabil\u0103, mai am timp s\u0103 m\u0103 r\u0103zg\u00e2ndesc \u00eenainte de a p\u0103r\u0103si Canada \u0219i chiar de la New York m-a\u0219 putea \u00eentoarce, \u00eenainte de a m\u0103 urca \u00een avion.
\n\u00cen 11 septembrie am pornit spre cas\u0103.
\nAm ajuns, tot pe \u201eJ.F.K.\u201d, cu o curs\u0103 canadian\u0103 pe la 7 p.m. Leg\u0103tura spre Bucure\u0219ti \u2013 abia a doua zi, la 6 p.m. A\u0219adar\u2026 aproape o zi de petrecut \u00een N.Y., cu vreo 40 de $ \u00een buzunar, pe l\u00e2ng\u0103 banii de cazare.
\nM-am instalat la un hotel din vecin\u0103tatea aeroportului, i-am uitat numele. Parc\u0103 \u201eTudor\u201d? \u00cen camer\u0103 \u2013 aer cald, umed, greu respirabil. Am dat drumul aparatului de aer condi\u021bionat. Alt necaz: aparatul, probabil defect, hodorogea ca un motor de tractor. Cum s\u0103 dormi? Nu mi-a trecut prin g\u00e2nd s\u0103 reclam la recep\u021bie, nu aveam exerci\u021biul revendic\u0103rilor.
\nAm a\u021bipit abia spre zori c\u00e2nd, \u00eentre dou\u0103 rele, am pus pace cu aerul umed \u0219i am oprit \u201evocea\u201d progresului tehnic. M-am trezit prea t\u00e2rziu ca s\u0103 mai prind micul dejun inclus \u00een pre\u021bul caz\u0103rii. Am\u0103nunt neglijabil, \u00eentruc\u00e2t m\u0103 aflam la N.Y., vremea era frumoas\u0103, ispita de a vizita o parte din marele ora\u0219 \u2013 irezistibil\u0103, iar ocazia \u2013 unic\u0103. \u0218tiam c\u0103, \u00een c\u00e2teva ore, nu puteam descoperi duhul Americii, dar metropola respira acolo, at\u00e2t de aproape! Cum s\u0103 pierd \u0219ansa asta?
\nAm cobor\u00e2t la recep\u021bie s\u0103 predau cheia \u0219i s\u0103 cer sfaturi turistice. Recep\u021bionera, extrem de amabil\u0103, ai fi zis prietenoas\u0103, m-a \u00eentrebat dac\u0103 m\u0103 aflam pentru prima dat\u0103 la N.Y. \u0219i, cum am confirmat, a \u00eencropit o schi\u021b\u0103 a posibilului meu traseu: sta\u021bii de autobuz, de metrou, str\u0103zi, c\u00e2teva obiective\u2026 Schi\u021ba a fost asezonat\u0103 c\u0103lduros cu alte \u201eingrediente\u201d: s\u0103 nu-mi \u021bin po\u0219eta at\u00e2rnat\u0103 liber pe um\u0103r, s-o \u021bin \u00een bandulier\u0103, sub bra\u021b, s\u0103 evit gangurile, s\u0103 nu m\u0103 angajez \u00een discu\u021bii inutile sau, la nevoie, s\u0103 am mare grij\u0103 cu cine intru \u00een vorb\u0103, s\u0103 \u00eencerc s\u0103 par \u201ede-a casei\u201d, s\u0103 cump\u0103r o hart\u0103 a N.Y., dar s\u0103 o consult c\u00e2t mai discret etc., etc., etc. Ascult\u00e2nd-o, \u00eencepuse s\u0103 mi se clatine hot\u0103r\u00e2rea de a vizita ora\u0219ul, condi\u021bia mea privilegiat\u0103 de turist aduc\u00e2nd subit cu aceea a poten\u021bialei victime. Totu\u0219i, am dat-o pe glum\u0103 \u0219i, \u00een engleza mea modest\u0103, i-am spus recep\u021bionerei: \u201ewell, if I have to die today in N.Y., so be it!\u201d Ea a r\u00e2s, eu am r\u00e2s, am dep\u0103\u0219it momentul de ezitare \u0219i am pornit all alone \u00een mica aventur\u0103.
\nUn taxi special, cu tarif (parc\u0103 3 $) standard \u0219i traseu fix m-a dus p\u00e2n\u0103 la prima sta\u021bie de metrou. M\u0103 a\u0219teptam ca taximetristul s\u0103-mi spun\u0103 o vorb\u0103-dou\u0103 despre ceea ce merita v\u0103zut din mers de-a st\u00e2nga \u0219i de-a dreapta \u0219oselei, dar omul, cu mult\u0103 amabilitate, a repetat la indigo avertismentele recep\u021bionerei: po\u0219eta, gangurile, intrarea \u00een vorb\u0103, harta\u2026, grija de a nu se vedea c\u0103 sunt str\u0103in\u0103, sau, Doamne fere\u0219te!, dezorientat\u0103.
\nAha, mi-am zis: nu-i vorba de prietenie spontan\u0103 \u201etransoceanic\u0103\u201d. Oamenii aceia erau amabili, politico\u0219i, z\u00e2mbitori \u00een virtutea meseriei, a statutului de \u201efunc\u021bionar\u201d \u0219i, tot a\u0219a, din rutin\u0103, \u00eei \u00eengrijorase soarta mea. Grija lor venea dintr-o obliga\u021bie de serviciu de care se achitau con\u0219tiincios, \u00een vorbe \u00eenv\u0103\u021bate pe de rost. Nu \u0219tiu ce sperasem, ce iluzii \u00eemi mai f\u0103cusem dup\u0103 experien\u021ba canadian\u0103, dar m\u0103 cuprinsese o u\u0219oar\u0103 dezam\u0103gire.
\nAm ie\u0219it repede din starea aceea. Urma prima mea c\u0103l\u0103torie cu metroul. Am cobor\u00e2t destul de non\u0219alant \u00een sta\u021bia indicat\u0103 pe schi\u021ba recep\u021bionerei, am identificat linia \u0219i m-am a\u0219ezat la coad\u0103 la un ghi\u0219eu de unde se cump\u0103rau \u2013 nu mai re\u021bin exact \u2013 bilete sau fise de c\u0103l\u0103torie. C\u00e2nd am ajuns la r\u00e2nd \u2013 ghinion! V\u00e2nz\u0103toarea, o afroamericanc\u0103 simpatic\u0103, dar tare gr\u0103bit\u0103, mi-a returnat bancnota \u0219i\u2026 Dumnezeule! Ce debit verbal! Nu \u00een\u021belegeam ce \u00eemi tot cere, ba vorbind, ba gesticul\u00e2nd. Clar: eram \u00een impas. M-am dat la o parte, simul\u00e2nd c\u0103 a\u0219 c\u0103uta ceva \u00een geant\u0103 \u0219i, pe furi\u0219, am studiat coada, s\u0103 v\u0103d cui a\u0219 putea cere ajutor f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eencalc recomandarea de a avea mare grij\u0103 cu cine intru \u00een vorb\u0103. Un domn c\u0103runt \u0219i mititel mi-a inspirat \u00eencredere \u0219i, c\u00e2nd a ajuns la ghi\u0219eu, l-am rugat s\u0103-mi spun\u0103 ce voia v\u00e2nz\u0103toarea de la mine. Ha, ha! Voia \u201em\u0103runt\u201d, nu avea s\u0103-mi dea rest la bancnot\u0103! \u0218i, americanul acela (evreu originar din Budapesta, aveam s\u0103 aflu) cuno\u0219tea unsprezece limbi, printre care \u2013 norocul meu! \u2013 \u0219i franceza. \u00cen plus, urma s\u0103 coboare la sta\u021bia unde trebuia s\u0103 cobor \u0219i eu, iar de acolo o parte din traseul meu coincidea cu drumul lui la banca unde lucra. Amabil, politicos \u0219i z\u00e2mbitor, mi-a venit \u00een ajutor \u0219i\u2026 nu din obliga\u021bie de serviciu. Conversa\u021bia \u00een francez\u0103 a fost relaxant\u0103. Domnul \u201ebancher\u201d mi-a ar\u0103tat, din mers, cam ce ar merita s\u0103 v\u0103d \u00een peregrinarea mea prin city (Fifth Avenue, desigur), apoi am intrat \u00eentr-o libr\u0103rie de unde a cump\u0103rat \u0219i mi-a d\u0103ruit o hart\u0103 a N.Y. La un moment dat am v\u0103zut o coad\u0103 enorm\u0103 \u2013 peste 250 de persoane! Cozi, \u00een \u021bara mea, da, erau la ordinea zilei (la ulei, la zah\u0103r, la f\u0103in\u0103, la carne, la p\u00e2ine\u2026). Dar \u00een plin centru new-yorkez?! Domnul cel m\u0103run\u021bel m-a l\u0103murit: era coada la o expozi\u021bie de pictur\u0103: o retrospectiv\u0103 Picasso, un eveniment rar. Deh, cozi \u0219i cozi!!! Mi-am amintit c\u0103 de retrospectiva asta Picasso auzisem la radio Europa Liber\u0103. Nu peste mult, m-am desp\u0103r\u021bit de ghidul meu ad-hoc. Am r\u0103t\u0103cit de una singur\u0103 pe str\u0103zi. Cu geanta at\u00e2rn\u00e2nd liber pe um\u0103r, dar evit\u00e2nd gangurile \u0219i conversa\u021biile inutile, consult\u00e2nd discret, c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd, harta \u0219i ceasul, s\u0103 nu pierd avionul de Bucure\u0219ti.
\nPrivit de jos \u00een sus, spre v\u00e2rfurile zg\u00e2rie-norilor, N.Y.-ul mi se ar\u0103ta rece, arogant, ap\u0103s\u0103tor \u0219i… nep\u0103s\u0103tor. Privit de sus \u00een jos, spre pulsul str\u0103zii, mi se ar\u0103ta murdar, foarte murdar, pestri\u021b, g\u0103l\u0103gios, aglomerat \u0219i mult prea gr\u0103bit.
\nMi se f\u0103cuse foame. Un pr\u00e2nz adev\u0103rat nu-mi permiteam. Am dat o avere, 3-4 $, pe dou\u0103 inele de coc\u0103 pr\u0103jit\u0103 \u00een ulei ce aduceau cu papana\u0219ii gusto\u0219i de acas\u0103. Dar\u2026 bleah! Pe c\u00e2t ar\u0103tau de bine \u00een rumeneala lor, pe at\u00e2t erau de necomestibile! Dup\u0103 dou\u0103 tentative din care nu m-am ales dec\u00e2t cu un oribil gust de amoniac, am aruncat achizi\u021bia la primul co\u0219 de gunoi. Mi-am cump\u0103rat, mai apoi, patru nectarine uria\u0219e, dulci \u0219i mustoase (californiene), care mi-au \u021binut \u0219i de foame \u0219i de sete p\u00e2n\u0103 la masa din cursa de \u00eentoarcere.
\nM-am retras din zarva metropolei, am aprins o lum\u00e2nare, am t\u0103cut \u00een rug\u0103ciune \u0219i m-am recules \u00een Catedrala St. Patrick. A fost clipita de tihn\u0103 \u00een ziua aceea. M-am sim\u021bit bine, ca acas\u0103, un acas\u0103 \u00een conota\u021biile lui sacre, de dincolo de vremelniciile lume\u0219ti.
\n\u00cen drumul-retur spre hotel au mai fost dou\u0103 \u00eent\u00e2lniri de luat \u00een seam\u0103.
\nUna \u2013 \u00een sta\u021bia de metrou, c\u00e2nd m-am interesat unde s\u0103 cobor ca s\u0103 iau autobuzul spre hotel. Select\u00e2nd dintre cei de pe peron o persoan\u0103 de \u00eencredere, m-am adresat unei doamne cu alur\u0103 intelectual\u0103. Mi-a r\u0103spuns cu o bun\u0103voin\u021b\u0103 mai presus de convenien\u021be, am c\u0103l\u0103torit o parte din drum \u00eempreun\u0103, ne-am \u00eemprietenit \u0219i, c\u00e2\u021biva ani buni dup\u0103 aceea, am corespondat. Era de origine polonez\u0103. M-a \u0219i invitat la nunta fiicei ei, \u00een Anglia. I-am r\u0103spuns c\u0103 \u00eemi pare tare r\u0103u, dar nu pot merge, c\u0103 e greu s\u0103 ie\u0219i din \u021bar\u0103. Nu \u0219tiu de ce s-a a\u0219ternut apoi t\u0103cerea.
\nA doua \u00eent\u00e2lnire a fost pe strad\u0103. Ie\u0219isem din subteran \u0219i c\u0103utam sta\u021bia de autobuz. Pe trotuar \u2013 mai nimeni. O doamn\u0103, trecut\u0103 bine de a doua tinere\u021be, venea din sens opus. Am apreciat c\u0103 e de \u00eencredere \u0219i, pe c\u00e2nd s\u0103 ne intersect\u0103m, am z\u00e2mbit, am dat s\u0103 \u00eentreb unde e sta\u021bia, dar n-am apucat s\u0103 spun dec\u00e2t \u201eexcuse me, can you tell me\u2026\u201d c\u0103 doamna a intrat vizibil \u00een panic\u0103, \u0219i-a str\u00e2ns (din reflex?!) po\u0219eta sub bra\u021b, \u0219i, f\u0103r\u0103 cuv\u00e2nt, a gr\u0103bit tare pasul, privind cu jum\u0103tate de chip \u00eentors peste um\u0103r (s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 nu cumva o urm\u0103resc?!). \u00cen timp ce se \u00eendep\u0103rta, am r\u0103mas locului, cuget\u00e2nd ca ardeleanu\u2019, la scena abia petrecut\u0103. Figur\u0103 fioroas\u0103 \u2013 nu aveam. \u00cei z\u00e2mbisem firesc, nepref\u0103cut. M\u0103 adresasem pa\u0219nic, politicos. Lumina zilei st\u0103p\u00e2nea strada. Nu mul\u021bi, dar mai erau trec\u0103tori prin zon\u0103, nu era pustiu. \u0218i, totu\u0219i, biata femeie a \u00eentruchipat instantaneu groaza \u0219i a luat-o urgent la s\u0103n\u0103toasa. \u00cen ce fel de lume tr\u0103ia?! Era, lumea ei, mai bun\u0103 dec\u00e2t a mea? Oricum, era o lume mai s\u0103lbatic\u0103 dec\u00e2t cea din Canada. Au reverberat \u00een g\u00e2ndul meu sfaturile, avertismentele standard ale recep\u021bionerei, ale taximetristului \u0219i n-am mai fost foarte sigur\u0103 c\u0103 America e paradisul visat.
\nAm g\u0103sit u\u0219or sta\u021bia, urm\u00e2nd indica\u021biile unei v\u00e2nz\u0103toare dintr-un magazin alimentar. \u0218i n-am pierdut avionul \u00eentoarcerii la r\u0103ul de acas\u0103. Altul dec\u00e2t r\u0103ul din str\u0103ini, poate mai r\u0103u, dar mai\u2026 familiar, mai previzibil, un r\u0103u \u0219tiut \u0219i, de aceea, parc\u0103 mai u\u0219or de \u201ep\u0103c\u0103lit\u201d, de ocolit, de sabotat. \u00centre dou\u0103 p\u00e2ini rele, am considerat atunci c\u0103 e preferabil\u0103 p\u00e2inea rea din \u021bara mea. N-am avut \u201einim\u0103\u201d s\u0103 r\u0103m\u00e2n pe-acolo. Oric\u00e2t mi-a fost de greu dup\u0103 aceea aici, n-am regretat niciodat\u0103 c\u0103 m-am \u00eentors acas\u0103.<\/p>\n


\nLeons BRIEDIS<\/strong><\/p>\n

OGLINZILE ZILELOR<\/strong><\/p>\n

Oglinzi ad\u00e2nci sunt zilele-mi ce trec –
\npure \u015fi transparente, neclintite;
\n\u015fi-n ritmurile inimii – \u015ftiute
\n\u015fi-at\u00e2ta de str\u0103ine – le petrec.
\nCi \u00eenainte fa\u0163a s\u0103-mi r\u0103nesc
\nde cioburile luminilor t\u0103ioase,
\ngust cu nesa\u0163 fiece clip\u0103 aleas\u0103
\nprecum un fraged m\u0103r, nep\u0103m\u00e2ntesc.<\/p>\n

Pe drumul meu – cosa\u015fi \u015fi libelule
\nv\u00e2slesc spre \u0163\u0103rmul unde azi sunt plin
\nde nesf\u00e2r\u015fire ca de-un aspru chin;
\n\u015fi o triste\u0163e-ad\u00e2nc\u0103, f\u0103r\u0103 nume
\nm\u0103-ncoroneaz\u0103. E un \u00eenceput
\nal unei noi iubiri, c\u00e2nd am pierdut
\no dragoste care nicic\u00e2nd n-apune.<\/p>\n

***<\/p>\n

Descul\u0163\u0103 \u015fi-n od\u0103jdii albe
\nnoaptea pe drum a trecut ,
\n\u00eenchin\u00e2ndu-se caselor dalbe
\nca pelerinul necunoscut .<\/p>\n

Prin\u015fi de-a somnului mreaj\u0103
\nnu \u015ftim lumina lini\u015ftii de-acas\u0103 .
\nDoar luna peste codri vegheaz\u0103
\n\u015fi p\u00e2inea rotund\u0103 pe mas\u0103.<\/p>\n


\nMihai MERTICARU<\/strong>
\n\"\"


\nSONETUL M\u0102RE\u021aIEI UNEI CLIPE<\/strong><\/p>\n

Cu t\u00e2mpla-nsorit\u0103 vii \u00eenspre mine,
\nPrin gr\u0103dini celeste pline de-amintiri,
\nPrin g\u00e2nduri plutind pe valuri de iubiri,
\nS\u0103 m\u0103 viscole\u0219ti cu gesturi caline,<\/p>\n

Din extaze, s\u0103-nf\u0103ptuie\u0219ti noi zidiri
\nUnui timp bolnav ce pare c\u0103 vine.
\nCuv\u00e2ntul nerostit se soarbe \u00een sine,
\nImagini astrale se-nchid \u00een priviri.<\/p>\n

Speran\u021bei, cale mai dreapt\u0103-i deschide,
\nIubita mea, lumin\u0103 din lumin\u0103,
\nPune hotare uit\u0103rii perfide,<\/p>\n

Fulgerul z\u0103d\u0103rniciei, desfide!
\nM\u0103re\u021bia clipei, ofrand\u0103 divin\u0103,
\nBlagoslove\u0219te-o, s\u0103 fie deplin\u0103!<\/p>\n


\nSONETUL UNUI MIRACOL<\/strong><\/p>\n

O punte peste-ale uit\u0103rii ape
\nNu poate fi dec\u00e2t o orhidee
\nPrimit\u0103-n dar, cu drag, de la o fee
\n\u0218i \u021binut\u0103, de inim\u0103, aproape.<\/p>\n

O pace, poate gestul s\u0103 \u00eencheie,
\nSecurea r\u0103zboiului, s\u0103 \u00eengroape,
\nVie pild\u0103, istoriei mioape,
\nR\u0103zboinicilor, fermecat\u0103 cheie.<\/p>\n

\u00cen galaxie de serenitate,
\nS-ar schimba planeta noastr\u0103 bolnav\u0103,
\n\u00cen paradis de gr\u0103dini suspendate,<\/p>\n

\u00centr-o fr\u0103\u021bie \u0219i-o umanitate
\n\u00cembarcate \u00eentr-o singur\u0103 nav\u0103
\nAureolat\u0103 cu cin \u0219i slav\u0103.<\/p>\n


\nSONETUL PARADOXURILOR<\/strong><\/p>\n

Ne-ndep\u0103rt\u0103m, ca s\u0103 fim mai aproape,
\nNe \u00eenstr\u0103in\u0103m, ca s\u0103 ne-ndr\u0103gostim,
\nNe d\u0103m uit\u0103rii, ca s\u0103 ne amintim,
\nTr\u0103im ferici\u021bi \u00een vremuri satrape.<\/p>\n

Ne tot am\u0103gim c\u0103 mereu o s\u0103 fim
\n\u0218i ne schilodim prin cele h\u00e2rtoape,
\n\u00centr-o mie, suta nu mai \u00eencape,
\nArunc\u0103m averi pentru un succes infim.<\/p>\n

\u00cenaint\u0103m printr-un ocean de zgur\u0103,
\nPlaneta-ntreag\u0103, cu ur\u0103, se-ncinge,
\nNu mai \u0219tim cine, prezentul, ni-l fur\u0103,<\/p>\n

Dinspre str\u0103mo\u0219i, vine mustrare dur\u0103.
\nDin v\u0103zduh, o lacrim\u0103 se prelinge,
\nLuminosul viitor \u00eencet se stinge.<\/p>\n


\nSONETUL DESTINULUI<\/strong><\/p>\n

Se fr\u00e2nge clipa la un cap\u0103t de drum,
\nSe sfarm\u0103 piatra, se sparge urciorul,
\nSe-ntunec\u0103 dintr-odat\u0103 decorul,
\nSe schimb\u0103 toate \u00eentr-o d\u00e2r\u0103 de fum.<\/p>\n

Apare, s\u0103-\u0219i joace rolul, actorul,
\nDar \u0219uvoiu-nt\u00e2mpl\u0103rii curge altcum,
\nR\u0103m\u00e2n ni\u0219te z\u00e2mbete \u00eentr-un album,
\nPrin lume, mai colind\u0103, singur, dorul.<\/p>\n

Frumos \u0219i mult viteaz a fost odat\u0103,
\nCu nemurirea, credea c\u0103-i logodit,
\nTr\u0103ia \u00eentr-o poveste colorat\u0103<\/p>\n

\u0218i-avea, drept straj\u0103, un \u00eenger de fat\u0103.
\nCu daruri alese a fost h\u0103ruit,
\n\u00centr-o secund\u0103, toate s-au n\u0103ruit.<\/p>\n


\nSONETUL UCIGA\u0218ILOR DE CODRI<\/strong><\/p>\n

Tr\u0103im pe un p\u0103m\u00e2nt albit de oase,
\nCu s\u00e2nge stropit, cu lacrimi limpezit,
\nCu multe comori, de Domnul, h\u0103r\u0103zit,
\nDar numai unora aduce foloase.<\/p>\n

Ce mare bucurie, un codru \u00eenverzit,
\nCu mun\u021bi s\u00e2lhui, izvoare r\u0103coroase,
\nCu brazii ce, a r\u0103\u0219in\u0103, miroase,
\nTot ce bunul Dumnezeu a pl\u0103smuit!<\/p>\n

Natura \u00eendumnezeit\u0103 r\u00e2de,
\nDar pl\u00e2nge c\u00e2nd intr\u0103 drujba \u00een copaci,
\nC\u00e2nd l\u0103comia se preface-n g\u00e2de,<\/p>\n

L\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 plaga fe\u021bei h\u00e2de.
\nC\u00e2nd vezi m\u00e2r\u0219\u0103via, n-ai dreptul s\u0103 taci,
\nDemasca\u021bi-i pe criminalii voraci!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mihaela MALEA STROE America \u2013 dus-\u00eentors Era \u00een 1980, an \u00een care absolveam, la Cluj, Facultatea de filologie \u0219i, ca<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12699"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12699"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12699\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12700,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12699\/revisions\/12700"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12699"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12699"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12699"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}