{"id":12563,"date":"2020-12-07T11:52:27","date_gmt":"2020-12-07T08:52:27","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12563"},"modified":"2020-12-07T11:52:27","modified_gmt":"2020-12-07T08:52:27","slug":"spatii-culturale-nr-73-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12563","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 73 (1)"},"content":{"rendered":"

Valeria M.T.<\/strong><\/p>\n

Tot ca\u2026 \u00een vreme de r\u0103zboi<\/em><\/strong>
\n\"\"

C\u0103 2020 a fost un an ciudat nu pare o afirma\u021bie care s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 panic\u0103 ori controverse. A fost boal\u0103, a fost criz\u0103 (medical\u0103, economic\u0103, educa\u021bional\u0103, cultural\u0103 etc.), a fost zbatere electoral\u0103, \u00eencle\u0219tare de orgolii, a curs val de minciuni \u0219i adev\u0103ruri trunchiate, s-au \u00eent\u00e2mplat multe \u0219i m\u0103runte \u0219i nici m\u0103car nu s-a terminat, starea de r\u0103zboi total continu\u0103, iar noi, schimba\u021bi profund, ne uit\u0103m unii la al\u021bii pe deasupra m\u0103\u0219tilor, ne privim \u00een ochi \u0219i nu ne mai recunoa\u0219tem. Ne-am schimbat \u0219i pare firesc s\u0103 se \u00eent\u00e2mple a\u0219a, ne-o spun istoricii, psihologii, psihiatrii, dar \u0219i unii ale\u0219i ai neamului cu preten\u021bii de cultur\u0103. Ne-am schimbat \u00eentr-at\u00e2t, \u00eenc\u00e2t accept\u0103m doar cu timide c\u00e2rcoteli atacurile sistematice la ceea ce constituie p\u00e2rghia oric\u0103rei societ\u0103\u021bi normale \u0219i responsabile: \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul\/educa\u021bia\/cultura. Din lec\u021biile pe care ni le ofer\u0103 istoria este u\u0219or de observat c\u0103 orice criz\u0103 love\u0219te \u00eent\u00e2i aceste p\u0103r\u021bi sensibile ale unei na\u021biuni \u0219i niciodat\u0103 n-am \u00een\u021beles de ce primele sacrificate trebuie s\u0103 fie \u0219colile\/universit\u0103\u021bile, teatrele, bisericile, muzeele, bibliotecile, filarmonica \u0219i parcul, locurile de joac\u0103 \u0219i Centrele culturale. Explica\u021bii logice ni se tot ofer\u0103, dar nu pare tocmai \u00een regul\u0103 s\u0103 pui \u00een aceea\u0219i oal\u0103 restaurantele, terasele \u0219i institu\u021biile unde, c\u00e2t de c\u00e2t, se mai \u00eencearc\u0103 formarea \u0219i cultivarea personalit\u0103\u021bii umane.
\nFormatorii de opinie \u0219i, \u00een general, oamenii de\u0219tep\u021bi ai oric\u0103rei na\u021biuni au tot spus c\u0103 perioade cum este cea prin care trecem favorizeaz\u0103 talentele autentice, solidaritatea uman\u0103, apropierea de cele sfinte, de cele ale spiritului, de cele situate \u00een transcendent. C\u0103 lucrurile nu stau chiar a\u0219a ne-au demonstrat-o cozile uria\u0219e din luna martie, c\u00e2nd o c\u0103pial\u0103 generalizat\u0103 \u00eei m\u00e2na pe locuitorii planetei dup\u0103 provizii inutile de ap\u0103, f\u0103in\u0103, conserve \u0219i, mai ales, de h\u00e2rtie igienic\u0103. Intens mediatizate, imaginile \u00eenfiorau \u0219i stimulau panica, veneau din nou foametea \u0219i r\u0103zboiul, iar linia ontologic\u0103 trecea, ca \u00een epocile \u00eentunecate ale istoriei, numai prin stomac. Comportamentele de tip larvar s-ar fi cuvenit s\u0103 fie sanc\u021bionate de scriitori, de gazetari, de reprezentan\u021bii elitei culturale, unii foarte vocali \u00eentr-o direc\u021bie absurd\u0103. S-ar fi cuvenit s\u0103 fie, dar n-au fost. Izola\u021bi, scriitorii neamului s-au mutat \u00een virtual, dup\u0103 modelul \u0219colilor \u00eenchise. Au \u00eenceput s\u0103 posteze febril tot felul de n\u0103zb\u00e2tii, fiindc\u0103, dup\u0103 cum remarca Ludmila \u0218imanschi (v. \u201e\u0218tiin\u021bele umane \u0219i digitalul\u201d), \u201enumeroasele bloguri au \u00eenregistrat fenomenul mut\u0103rii cenaclurilor literare din spa\u021biul real \u00een cel virtual, dar \u0219i febra inova\u021biei, care se considera capabil\u0103 s\u0103 suplineasc\u0103 falii, rupturi, fracturi, incompatibilit\u0103\u021bi, imposibilit\u0103\u021bi discursive postdou\u0103miiste, fiind o pist\u0103 de lansare a fic\u021bionalit\u0103\u021bilor extinse \u0219i impenetrabile semnate cu un nume misterios, dar \u0219i un mediu de a promova imagini poten\u021bate \u00een sens narcisiac: videopoemele, poemele vizuale, performance-ul<\/em>, formulele adiacente promov\u0103rii tradi\u021bionale a poeziei rom\u00e2ne\u0219ti contemporane, cresc\u00e2nd riscul sc\u0103derii calit\u0103\u021bii textelor postate \u0219i inundarea acestor platforme online de grafomania poe\u021bilor\u201d.
\nLiteratura a\u0219a-zis independent\u0103 (dar finan\u021bat\u0103 de la bugetul local) n-a provocat emo\u021bie, n-a tras semnale de alarm\u0103, nu \u0219i-a v\u0103zut, cu un cuv\u00e2nt, de misiunea ei nobil\u0103, absen\u021ba oric\u0103rui mesaj credibil \u0219i demn de urmat dovedind, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, c\u0103 \u00een\u0219ir\u0103 \u00een continuare cuvinte goale, care nici m\u0103car din coad\u0103 nu mai sun\u0103 (v. Eminescu, \u201eCriticilor mei\u201d). Unde ne sunt vis\u0103torii, lupt\u0103torii, curajo\u0219ii care spun adev\u0103ruri incomode? Unde ne sunt creatorii de modele demne de urmat, observatorii lucizi ai realit\u0103\u021bii, purt\u0103torii de f\u0103clie, eroii gata s\u0103 moar\u0103 pentru o idee? \u00cen paginile istoriilor literare din alt veac, desigur. Cel \u00een care tr\u0103im este al toleran\u021bei prost \u00een\u021belese, al narcisismului, al egolatriei, al dezinteresului fa\u021b\u0103 de orice alt scop dec\u00e2t cel al salv\u0103rii propriei pieli \u0219i propriei crea\u021bii. Cum nici critica literar\u0103 nu mai este ceea ce ar trebui s\u0103 fie, \u00een sensul c\u0103 se promoveaz\u0103 nonvalori \u0219i se scrie contra cost, transform\u00e2ndu-se aceast\u0103 specie \u00een industrie, nu-i de mirare c\u0103 cititorii sunt din ce \u00een ce mai rari \u0219i mai lipsi\u021bi de convingere, nu mai cump\u0103r\u0103 c\u0103r\u021bi, de vreme ce g\u0103sesc tot felul de \u00eens\u0103il\u0103ri \u201ela un click distan\u021b\u0103\u201d, acela\u0219i click permi\u021b\u00e2nd de fapt, oricui s\u0103 posteze t\u00e2mpenii \u0219i s\u0103 se cread\u0103 mare scriitor. Dup\u0103 \u0219coala online, literatura online este marea pacoste favorizat\u0103 de criza prin care trecem. C\u0103ci spune autoarea deja citat\u0103, \u201eAceast\u0103 literatur\u0103 independent\u0103, lipsit\u0103 de preten\u021bii literare ne d\u0103 senza\u021bia convie\u021buirii mediocrit\u0103\u021bii \u0219i originalit\u0103\u021bii, kitsch-ului ordinar \u0219i a mizei estetice, fiind foarte mare riscul realiz\u0103rii unui amestec artificial \u0219i nereu\u0219it, rezultatul este supersimplificarea literaturii \u0219i spontaneismul ludico-social al postliteraturii. Iar sinceritatea la limit\u0103 a exhibi\u021bionismului, a\u0219ezat\u0103 confortabil \u00een zone de indeterminare, \u00een lumina perfid\u0103 a unor reflectoare care proiecteaz\u0103 pe ecrane mari, vizibile din orice unghi, personajul confesor de pe scen\u0103, nu e dec\u00e2t o sinceritate trucat\u0103, simulat\u0103, autenticitate-paravan\u201d.<\/p>\n


\nIn memoriam
\nLucian M\u0102N\u0102ILESCU
\n (1951-2020)<\/strong>
\n\"\"


\nT\u0102R\u00c2MUL CEL\u0102LALT<\/strong><\/p>\n

Pe vremea fericirii tr\u0103iam \u00eentr-un nuc,
\nun fel de alt t\u0103r\u00e2m
\nfoarte anapoda \u0219i foarte n\u0103uc.<\/p>\n

Ascultam, printre nori
\nfo\u0219netul t\u0103cerii \u0219i c\u00e2ntecul cucului
\ncare num\u0103ra anii lu\u00e2nd-o mereu de la cap\u0103t.<\/p>\n

Mai erau cu mine Robinson Crusoe,
\nc\u0103pitanul Nemo \u0219i z\u0103p\u0103citul de Mowgli
\n\u0219i ne jucam de-a v-a\u021bi ascunselea
\npitindu-ne \u00een scorbura de departe
\nacolo unde se ascundea Tinere\u021bea f\u0103r\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u021be
\n\u0219i via\u021ba f\u0103r\u0103 de moarte<\/p>\n


\nSPECTACOL DE CIRC<\/strong><\/p>\n

Ce via\u021b\u0103 e \u0219i asta, prieteni!
\nUn circ cu dresori,
\ngalopuri de cai \u0219i salturi mortale
\nduble sau triple, dintr-o via\u021b\u0103
\n\u00een alta, dintr-un arlechin \u00een altul,
\ncu rumegu\u0219ul arenei care ne intr\u0103
\ntot timpul sub unghii, cu dimine\u021bi
\nasurzite de sc\u00e2ncete, cu pa\u0219i gr\u0103bi\u021bi, a\u0219tept\u0103ri
\n\u0219i o mul\u021bime de lucruri m\u0103runte:
\nsinucideri, plec\u0103ri, \u0219i t\u0103ceri…<\/p>\n

Cum de s-au \u00eent\u00e2mplat toate astea?
\nCine mai \u0219tie?<\/p>\n

Acum levit\u0103m pe tavanul alb
\nal cerului de spital \u0219i spectatorii aplaud\u0103
\n\u00een timp ce, \u00eentr-un col\u021b,
\nsingur\u0103tatea \u00ee\u0219i num\u0103r\u0103 mor\u021bii…<\/p>\n


\nDE-A TRENUL<\/strong><\/p>\n

A\u0219tept\u0103m pe peronul pustiu
\nun tren iluzoriu, ochii
\nro\u0219ii ai semafoarelor
\nsfredelesc \u00eentunericul, la bar
\nprintre pahare \u0219i amintiri,
\nmese \u0219i scaune, cineva
\n\u00eencurc\u0103 liniile, limbile
\nceasului s-au oprit demult
\n\u0219i brusc apare diminea\u021ba
\ndescul\u021b\u0103, \u00een rochi\u021ba ei str\u0103vezie,
\np\u0103\u0219ind \u00een echilibru
\npe o singur\u0103 \u0219in\u0103
\n\u0219i privind mirat\u0103 umbrele palide
\n\u00eemb\u0103tr\u00e2nite \u00een ruinele g\u0103rii<\/p>\n


\n\u00ceN GOLUL CUVINTELOR<\/strong><\/p>\n

Noaptea trecut\u0103 un poet
\ns-a aruncat \u00een golul cuvintelor.<\/p>\n

L-au g\u0103sit diminea\u021ba cu inima \u021b\u0103nd\u0103ri
\n\u0219i lumea s-a str\u00e2ns ca la Maglavit,
\nvorbind despre pre\u021bul alimentelor,
\ndespre pensii \u0219i despre America.<\/p>\n

Un elev de la \u0219coala de \u00eengeri
\nl-a rugat, \u00eemping\u00e2ndu-i umbra \u00eentr-o parte:
\n– Mai s\u0103ri o dat\u0103! Hai mai s\u0103ri o dat\u0103 !
\nS\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103m \u0219i noi cum se zboar\u0103…<\/p>\n


\nC\u00c2ND VINE POEZIA<\/strong><\/p>\n

Poezia vine mereu pe nea\u0219teptate:
\nc\u00e2nd ai de tr\u0103it sau de murit
\naltceva, de cump\u0103rat p\u00e2ine sau
\nde zburat, se aude \u201ePoc!\u201d
\n\u0219i glon\u021bul ei te love\u0219te \u00een frunte.<\/p>\n

Tu o a\u0219teptai de mult, \u00eei f\u0103cuse\u0219i
\nrochii de catifea \u0219i voiai
\ns\u0103 o dai la \u0219coal\u0103, s\u0103 ajung\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103!<\/p>\n

Iar ea vine cu blugii rup\u021bi
\n\u0219i \u00eentr-o bluz\u0103 de aer.
\nf\u0103c\u00e2ndu-te de r\u00e2s \u00een tot cartierul…<\/p>\n

O, Doamne, \u0219i ce g\u00e2nduri albastre
\nmai aveai pentru ea:
\ns\u0103-i construie\u0219ti castele \u00een Spania
\ns\u0103-i duci celebritatea la Hollywood
\n\u0219i s-o \u00eendr\u0103goste\u0219ti nebune\u0219te
\nde F\u0103t-Frumos…<\/p>\n

\u0218i, uite, ea vine pe nea\u0219teptate,
\nde m\u00e2n\u0103 cu zmeul, se aude \u201ePoc!\u201d
\n\u0219i peste ora\u0219 \u00eencepe s\u0103 viscoleasc\u0103…<\/p>\n


\n\u021a\u0102RM T\u00c2RZIU<\/strong><\/p>\n

Am tr\u0103it \u00een v\u0103zduh,
\nmi-am pus ploile \u0219i v\u00e2ntul
\npe umeri \u0219i niciun ad\u0103post
\nn-a fost mai temeinic
\ndec\u00e2t acela…<\/p>\n

Dar acum e t\u00e2rziu….<\/p>\n

Inima flutur\u0103 o n\u0103fram\u0103 ro\u0219ie
\nc\u0103tre corabia lui Orion
\ncare pleac\u0103 \u00een larg… <\/p>\n


\nPROGRESIA HAOSULUI<\/strong><\/p>\n

Spitalele de \u00eengeri sunt pline,
\ncompasiunea poart\u0103 masc\u0103 \u0219i
\nsingur\u0103tatea se ia de la unul la altul
\n\u00eentr-o progresie a haosului
\npeste care ninge cu aripi.<\/p>\n

Iar noi trecem pe lungile bulevarde
\nduc\u00e2nd pe umeri umbra soarelui palid
\n\u0219i \u00een urma noastr\u0103 url\u0103
\nsirena salv\u0103rii.<\/p>\n


\n Valeria Manta T\u0103icu\u021bu<\/strong><\/p>\n


\nPoetul cu morm\u00e2nt de aer<\/strong><\/p>\n

Poet autentic, profund \u0219i discret, Lucian M\u0103n\u0103ilescu n-a vrut\/ n-a \u0219tiut s\u0103 se lupte pentru premii, pentru burse \u0219i traduceri finan\u021bate de USR, n-a r\u00e2vnit la ceea ce face deliciul \u0219i scopul \u00een via\u021b\u0103 al multor confra\u021bi care, nici dac\u0103 ar mai tr\u0103i \u0219apte vie\u021bi, n-ar putea scrie un singur poem de valoarea celor publicate de el. A plecat la Domnul simplu, f\u0103r\u0103 v\u00e2lv\u0103, ca \u0219i c\u00e2nd s-ar fi dus \u00eentr-o vizit\u0103 la un prieten.
\nPentru Lucian M\u0103n\u0103ilescu, scrisul presupunea visare (nu stare de narcoz\u0103!), dar \u0219i o lupt\u0103 cu \u201epustiul dens al poeziei\u201d, cu tocirea sensului fundamental al cuvintelor, cu pierderea propensiunii ludice a creatorului de frumos. \u00cen realitatea dur\u0103 din patrie (niciodat\u0103 nu lipsesc trimiterile la acest cronotrop), nici m\u0103car copiii nu se mai joac\u0103: \u201eO, da, \u00eemi amintesc: \u201eNimic nu r\u0103scump\u0103r\u0103\/ pl\u00e2nsul copilului\/ c\u0103ruia \u00eei scap\u0103 balonul printre case\u201d.\/ \u0218i totu\u0219i, micul \u0219oarece mov mo\u021b\u0103ie cu capul pe umbra inimii; lui nu i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic\/ din pustiul dens al poeziei.\/\/ Nici satelor \u00een\u0219irate \u00een\/ procesiune lene\u0219\u0103\/ nu li se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic – strig\u0103tul gregar\/ \u0219i-a pierdut anotimpurile, mierla \u0219i-a sugrumat c\u00e2ntecul,\/ benzi lungi de asfalt alearg\u0103 n\u0103uce\/ de la un cap\u0103t la cel\u0103lalt al lumii\u2026\/\/ Spa\u021biul \u00eengust dintre absen\u021bele noastre\/ se umple de cojile cuvintelor.\u201d (\u201e\u00cen autobuz cu Eugenio Montale\u201d).
\n\u00centr-un nou mileniu negru de ur\u0103, populat cu marionete \u0219i p\u0103pu\u0219ari, rela\u021bia cu divinitatea pare o glum\u0103 sinistr\u0103, \u00een ciuda miilor de biserici care-\u0219i cern chemarea peste t\u00e2rgurile \u00eengropate \u00een propria suficien\u021b\u0103: \u201eNeauzite sunt aici pove\u0219tile\u2026\/ P\u0103pu\u0219ile Barbie se dau de-a dura sau\/ \u00eemb\u0103tr\u00e2nesc \u00een oglinzi, casele de marcat\/ afi\u0219eaz\u0103 numere cu dou\u0103 zecimale\/ iar la raionul de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri diverse\/ ninge mortal cu\/ baloane \u0219i confetti.\/\/ \u00cen cur\u00e2nd va fi ora \u00eenchiderii…\/\/ Pe l\u00e2ng\u0103 zidurile cenu\u0219ii de la intrare\/ umbra lui\/ Dumnezeu se furi\u0219eaz\u0103\/ spre mahalalele triste ale serii…\u201d (\u201eShopping mall\u201d). Dac\u0103 Dumnezeu \u00eenseamn\u0103 iubire, alinare \u0219i speran\u021b\u0103, faptul c\u0103 \u0219i-a \u00eentors fa\u021ba de la patria recreat\u0103 \u00een imaginar de Lucian M\u0103n\u0103ilescu \u00eenseamn\u0103 pierderea ireparabil\u0103 a tot ceea ce ne define\u0219te ca spiritualitate: \u201eNici Dumnezeu nu mai este rom\u00e2n, \u00ee\u0219i\/ construie\u0219te catedrale de aer printre spitalele\/ \u0219i \u0219colile \u00een ruin\u0103 \u0219i ne spune c\u00e2t de ferici\u021bi\/ sunt cei s\u0103raci cu duhul…\/\/ \u00cen locul cerului, cineva a lipit un vitraliu\/ albastru-v\u00e2scos, pict\u00e2nd gratii\/ \u0219i stele dincolo de care se \u00eentind\/ hectare de trud\u0103 \u0219i c\u0103p\u0219uni neculese,\/ unde speran\u021ba \u00eenseamn\u0103 un cent sau un euro\/ pentru zilele cenu\u0219ii ale \u00eentoarcerii\/ la s\u0103rb\u0103torile din str\u0103in\u0103tatea numit\u0103 \u201eacas\u0103\u201d (\u201eCu unghiile \u00eenfipte \u00een carne\u201d).
\n\u00censtr\u0103inarea\/ singur\u0103tatea reprezint\u0103 nucleul poetic al multor texte publicate de poet \u0219i puse sub semnul melancoliei; cele mai multe sunt medita\u021bii pe tema de\u0219ert\u0103ciunii umane, a vanit\u0103\u021bii f\u0103r\u0103 leac, a ignor\u0103rii a ceea ce este esen\u021bial pentru fiin\u021barea noastr\u0103 \u00eentru ve\u0219nicie: \u201eDe la o vreme \u00eemb\u0103tr\u00e2nim\/ la fereastra televizorului\/ care ne transmite via\u021ba \u00een direct\/ \u0219i \u00eennopt\u0103m, tot mai des,\/ \u00eentr-o singur\u0103tate \u00eenchiriat\u0103,\/ tot mai des ne trezim\/ \u00een dimine\u021bi str\u0103ine, tot mai des\/ trimitem fotografii\/ de foarte departe \u0219i la destina\u021bie\/ nu ajung dec\u00e2t sepiile m\u0103rii.\u201d (\u201eSepiile m\u0103rii\u201d).
\nDe\u0219i Lucian M\u0103n\u0103ilescu nu s-a sim\u021bit niciodat\u0103 confortabil \u00een ipostaza de poet-lupt\u0103tor, glas al cet\u0103\u021bii, tr\u00e2mbi\u021b\u0103 de aram\u0103 care treze\u0219te mul\u021bimile \u0219.a.m.d., poemele cu tematic\u0103 social\u0103 nu lipsesc din volumele publicate. Contemplativul, resemnatul, dezarmatul \u00een fa\u021ba unei realit\u0103\u021bi inacceptabile poate fi capabil de mari gesturi de frond\u0103, prin care sfideaz\u0103 o lume putred\u0103, dar se sfideaz\u0103 \u0219i pe sine, ca spectator \u2013 prea des pasiv \u2013 al ei: \u201e\u00cemi vine s\u0103 urlu c\u0103 nu pot s\u0103 nu-mi iubesc patria!\/ cu silicoanele ei am\u0103gitoare leg\u0103n\u00e2ndu-se tandru\/ pe buzele neantului, cu \u0219obolanii\/ din canalele revolu\u021biei trucate,\/ cu ghi\u0219eele din spatele c\u0103rora o m\u00e2n\u0103 nev\u0103zut\u0103\/ \u00eemparte certificate de eroism\/ \u0219i adeverin\u021be lipicioase, cu oamenii ei politici\/ deversa\u021bi din patru \u00een patru ani\/ prin cartiere m\u0103rgina\u0219e \u0219i c\u0103tune, unde inunda\u021biile\/ vin mult mai des, cu \u021b\u0103ranii ei \u00eenr\u0103i\u021bi\/ de mireasma p\u0103m\u00e2ntului care le fuge iar\/ de sub t\u0103lpi, cu toate acestea\/ \u0219i cu multe altele, tr\u0103ite \u00een grab\u0103 \u0219i cu lehamite\u201d (\u201e\u00cemi iubesc patria\u201d). Revolta nu dureaz\u0103 mult, pentru c\u0103 Lucian M\u0103n\u0103ilescu este un reflexiv, care se exprim\u0103 pe sine \u0219i scrie pentru sine, \u00een speran\u021ba c\u0103, prin scris, va sc\u0103pa de lehamite, de grea\u021b\u0103, de tot balastul unei societ\u0103\u021bi \u00een care \u201emoartea se preface c\u0103 cite\u0219te ziarul\/ peste um\u0103rul poetului\u201d. Singur printre cei care \u201epl\u00e2ng cu lacrimi sintetice\u201d, Lucian M\u0103n\u0103ilescu sim\u021bea acut tragedia lumii de dup\u0103 sf\u00e2r\u0219itul lumii, \u00eentr-un poem remarcabil: \u201eLumea cinematecii de sub p\u0103l\u0103ria\/ cu boruri largi, din care regizorul\/ kaghebist scoate iepuri cu patru urechi,\/ lumea care se justific\u0103: \u0218i Dumnezeu\/ a plagiat, f\u0103c\u00e2ndu-l pe om\/ dup\u0103 chipul \u0219i asem\u0103narea sa!,\/ lumea \u00eengr\u0103m\u0103dit\u0103 \u00een jude\u021bul Teleorman\/ \u00eenv\u0103\u021b\u00e2nd, cum scria un poet,\/ libertatea de a trage cu pu\u0219ca,\/ lumea baletului pe ghea\u021b\u0103,\/ lumea incurabil\u0103, \u00een care o mul\u021bime\/ vesel\u0103 \u00ee\u0219i pl\u00e2nge s\u0103r\u0103cia\/ \u00een mirosul de mititei \u0219i manele…\u201d (\u201eLumea de dup\u0103 sf\u00e2r\u0219itul lumii\u201d).
\nDup\u0103 circul lumii \u00een care ne-am n\u0103scut mor\u021bi, era firesc ca poetul s\u0103 se refugieze (pentru a c\u00e2ta oar\u0103?) \u00een acel spa\u021biu al s\u0103u, cu \u201ez\u0103pad\u0103 spulberat\u0103\u201d, cu \u00eengeri, cu p\u0103rin\u021bi, cu mun\u021bi \u0219i cu lumina p\u0103strat\u0103 \u00een bobul lacrimii: \u201eMi-am \u00eembr\u0103cat\/ aripile str\u00e2mte de duminic\u0103,\/ apa sf\u00e2\u0219iat\u0103 de p\u0103str\u0103vi\/ am v\u00e2r\u00e2t-o \u00eentr-o lacrim\u0103,\/ Am \u00eendesat mun\u021bii prin buzunare\/ \u0219i ghiozdanul l-am umplut\/ cu ur\u0219i \u0219i c\u0103prioare, apoi am zis:\/ – S\u0103ru`m\u00e2na, mam\u0103 \u0219i tat\u0103,\/ eu plec s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b cititul\/ \u0219i socotitul \u0219i muritul…\/ Prin v\u0103zduhul satului spart\/ se vedea infinitul\u201d (\u201ePlecarea din copil\u0103rie\u201d).
\nLipsit\u0103 de podoabe stilistice, uneori cu subtile plaje narative \u00een care ironia \u0219i paradoxul se \u00eembin\u0103 aproape firesc, poezia lui Lucian M\u0103n\u0103ilescu este una a microcosmosului personal, care s-ar putea deschide spre infinit, dac\u0103 nu ar exista o permanent\u0103 ne\u00eencredere, o con\u0219tientizare a limitei \u0219i a inutilit\u0103\u021bii. Aspira\u021biile spre altceva \u0219i spre altcumva sunt inhibate de \u00eendep\u0103rtarea de sine, de sim\u021birea propriului eu ca pe ceva str\u0103in; criza de identitate merge p\u00e2n\u0103 la acceptarea umbrei, a alter-egoului, drept unic\u0103 posibilitate pentru ie\u0219irea din impas: \u201e\u00cen fiecare diminea\u021b\u0103 un str\u0103in\/ se treze\u0219te \u00een locul meu,\/ \u00eemi probeaz\u0103 amintirile, picioarele\/ descul\u021be, norii de pe cer \u0219i triste\u021bile,\/ r\u0103v\u0103\u0219e\u0219te lenjeria intim\u0103 a poeziei,\/ soarbe din za\u021bul zilei de ieri,\/ apoi plictisit \u00eemi \u00een\u0219fac\u0103 umbra\/ \u0219i iese, dracu\u2019 \u0219tie unde,\/ tr\u00e2ntind u\u0219a…\u201d (\u201eStr\u0103inul\u201d). Se mai contureaz\u0103, ca teme fundamentale, elanurile spre alte orizonturi \u0219i sentimentul sacrului, dar divinitatea este acceptat\u0103 numai, patosul mistic lipse\u0219te, a\u0219a cum lipsesc \u0219i \u00eengenuncherile; poetul nu se roag\u0103, ci mai cur\u00e2nd ironizeaz\u0103 bl\u00e2nd, resemnat, o stare de zbor pe care n-o mai poate tr\u0103i: \u201e- Nu mai \u0219tiu s\u0103 zbor\/ se pl\u00e2ngea \u00eengerul\/ mi-au intrat aripile\/ \u00een carne, mi-a ajuns\/ gravita\u021bia p\u00e2n\u0103 la os\/ \u0219i m\u0103 dor umerii\/ de parc\u0103 a\u0219 duce\/ cerul \u00een spinare!\/ A\u0219a se zboar\u0103\/ cu adev\u0103rat,\/ prostule!\/ \u00eei spuse \u0219arpele,\/ \u00eencol\u0103cit \u00een cerebelul\/ altei epoci\/ de piatr\u0103\u201d (\u201eA\u0219a se zboar\u0103\u201d).<\/p>\n


\nMihaela Aionesei<\/strong> <\/p>\n

Ultima hor\u0103 <\/strong><\/p>\n

L umina toamnei a c\u0103zut pe g\u00e2nduri
\nU ltimul poem leag\u0103n\u0103 \u00een palme un fluture
\nC erul s-a \u00eengr\u0103m\u0103dit \u00eentr-o scorbur\u0103
\nI nimi albe de \u00eengeri s-au prins cu
\nA ta \u00eentr-o ultim\u0103 hor\u0103. Ce barbar \u0219i
\nN efiresc se scurge anotimpul f\u0103r\u0103
\nM \u00e2na care \u021binea pana vie, Poete!
\nA mar de cire\u0219e picur\u0103-n prieteni \u0219i
\nN imeni nu-i destul de bun s\u0103 vindece
\nA bsen\u021ba umbrei tale care ne strive\u0219te.
\nI eri te \u201eodihneai pe un bra\u021b de f\u00e2n\u201d
\nL um\u00e2n\u0103ri \u0219i lacrimi scriu poeme acum.
\nE-n toi triste\u021bea. T\u0103cerea mu\u0219c\u0103. Arde.
\nS urprins de v\u00e2rtej sufletul trece prin v\u0103mi
\nC a printr-un m\u0103r putred de via\u021b\u0103
\nU merilor t\u0103i le-au crescut peste noapte, aripi.<\/p>\n

\"\"

Valeria M.T. Tot ca\u2026 \u00een vreme de r\u0103zboi C\u0103 2020 a fost un an ciudat nu pare o afirma\u021bie care<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12563"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12563"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12563\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12568,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12563\/revisions\/12568"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12563"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12563"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12563"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}