Ce trist\u0103 \u00eei p\u0103rea Liubei camera, care cu pu\u021bin \u00eenainte, era \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een haina prim\u0103v\u0103ratec\u0103 a bucuriei…
\n\u00cen ochii ei pluteau lacrimi ce nu puteau alina r\u0103nile sufletului…
\n– Trebuie s\u0103-l fac s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103, \u00ee\u0219i zicea ea, c\u0103-l iubesc, c\u0103 dragostea mea nu e un pretext, e adev\u0103rat\u0103… S\u0103-i alung \u00eendoielile din suflet, \u0219i s\u0103-l smulg din lumea lui morbid\u0103, ce pune o barier\u0103 \u00eentre noi, pe care nu vrea, sau n-are curajul s-o treac\u0103. \u0218tiu c\u0103-i sunt drag\u0103, sau c\u0103 i-a\u0219 putea fi. Dar el nu are \u00eencredere \u0219i fuge de mine \u0219i de lumea mea. De ce?
\nCu sufletul zdrobit de pustietate, obosit\u0103 de suferin\u021b\u0103, adormi cu lacrimile \u00een ochi pe fotoliul \u00een care st\u0103tuse Tonel.
\nSe trezi la o bucat\u0103 de noapte, cu capul greu, ned\u00e2ndu-\u0219i seama unde se afl\u0103 \u0219i ce e cu ea.
\n\u00cen bra\u021be, \u00eei adormita Pufa, pisica de Andora, care \u00eencepu s\u0103 miaune, alintat\u0103.
\nM\u00e2ng\u00e2indu-i blana catifelat\u0103, uit\u0103 o clip\u0103 durerosul semn de \u00eentrebare, ce plana fantomatic asupra sufletului s\u0103u.
\nSe ridic\u0103 din fotoliu \u0219i deschise geamul. Oft\u00e2nd, r\u0103mase rezemat\u0103 de pervazul ferestrei.
\nPomii \u00eenflori\u021bi de pe strad\u0103, r\u0103sp\u00e2ndeau o arom\u0103 \u00eemb\u0103t\u0103toare. Luna v\u00e2slea nostalgic\u0103 pe marea lin\u0103 a norilor.
\nUn c\u00e2ine, latr\u0103 r\u0103gu\u0219it \u0219i un paznic de noapte, fluier\u0103 prelung, undeva departe. Speriat\u0103, luna se ascunde dup\u0103 un nor. \u0218i \u00een strada cu pomii \u00eenflori\u021bi, o fat\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103 pl\u00e2ngea la geam, ascunz\u00e2nd \u00een \u00eentunericul r\u0103u \u0219i ap\u0103s\u0103tor al miezului de noapte, crinii sufletului ei, zdrobi\u021bi, c\u0103lca\u021bi \u00een picioare…
\nExamenele de fine de an se terminaser\u0103. \u00een clasa a VIII-a, r\u0103m\u0103seser\u0103 foarte mul\u021bi corigen\u021bi la \u0218tiin\u021bele Naturale \u0219i bine\u00een\u021beles c\u0103 printre ei se afla \u0219i Tonel, al c\u0103rui discurs din ajunul vacan\u021bei de cr\u0103ciun, nu putuse fi uitat.
\nCorigen\u021bii f\u0103cur\u0103 un memoriu la Minister, \u00een care ar\u0103tau modul arbitrar cu care profesorul C\u00e2ndeanu aprecia \u0219i nota elevii \u0219i consider\u00e2ndu-se nedrept\u0103\u021bi\u021bi, cereau s\u0103 se trimit\u0103 o comisie care s\u0103 ancheteze cazul \u0219i s\u0103 li se aprobe reexaminarea, la materia respectiv\u0103.
\nPeste 3 zile, sosi decizia ministerului: se aprob\u0103 reexaminarea elevilor declara\u021bi corijen\u021bi de c\u0103tre o comisie format\u0103 din 3 profesori de specialitate de la 3 licee diferite, sub pre\u0219edin\u021bia unui inspector delegat de minister. Totodat\u0103 se va trimite o comisie special\u0103 ce va ancheta acuza\u021biile aduse profesorului C\u00e2ndeanu.
\nComisia de reexaminare, promova majoritatea elevilor ce fuseser\u0103 declara\u021bi corigen\u021bi. \u00een schimb comisia ce urma s\u0103-l ancheteze pe C\u00e2ndeanu, nu a mai sosit niciodat\u0103.
\n\u00cen urma reexamin\u0103rii, promovase \u0219i Tonel, care se v\u0103zu astfel candidat la examenul de bacalaureat. Deoarece nu era prea bine preg\u0103tit, ezita dac\u0103 s\u0103 se prezinte, \u00eens\u0103, stimulat de colegii care sperau \u00een favorurile unui \u201eBacalaureat de r\u0103zboi\u201d, \u00ee\u0219i prezent\u0103 cererea de \u00eenscriere, \u00eencep\u00e2nd totodat\u0103 s\u0103 revizuiasc\u0103 materiile ce se cereau la examen.
\nCu Liuba nu se mai \u00eent\u00e2lnise din ziua aceea. Primise de la ea un bilet prin care-l ruga s\u0103 vin\u0103 la d\u00e2nsa. Nu s-a dus. Sim\u021bea \u00een el o pr\u0103bu\u0219ire, o dezam\u0103gire total\u0103.
\nPe Liuba, a\u0219a cum o cunoscuse \u00eenainte, ar fi putut-o iubi cu toate opreli\u0219tile ce le-ar fi pus lumile diferite din care veneau. Dar ca amant\u0103, oric\u00e2t de fermec\u0103toare ar fi fost, o detesta.
\nSub aspectul acesta \u00eei ap\u0103rea ca o femeie simpl\u0103, p\u0103tima\u0219\u0103, instinctual\u0103, la fel cu toate celelalte. El nu avea nevoie de carne. Aceasta se g\u0103se\u0219te oriunde. \u00eei trebuia sufletul, sufletul pe care ea nu \u0219tiuse s\u0103 i-l ofere altfel dec\u00e2t trecut prin filiera sim\u021burilor.
\nDe multe ori, \u00een nop\u021bile de insomnie, imaginea corpului ei \u00eel obseda. \u00een clipele acelea ar fi vrut s\u0103 mearg\u0103 la ea. Dar se oprea \u00eentotdeauna: de ce la ea \u0219i nu la alta, la o Lena sau Mizzi oarecare?
\n\u00cei trebuia o femeie, nimic mai mult, pentru a \u00eendeplini o mizerabil\u0103 necesitate, ce nu poate avea nimic comun cu sentimentele superioare \u0219i cu tendin\u021bele spre ideal.
\nTonel era trist.
\nRegreta dup\u0103 Liuba aeric\u0103, diafan\u0103 care murise in patul \u00een care se n\u0103scuse o femeie cu suflet de lut.
\nG\u00e2nduri crude \u00eei spuneau c\u0103 dac\u0103 nu \u0219i-ar fi putut demonstra virilitatea, ea ar fi r\u00e2s de el \u0219i nu l-ar mai fi iubit. \u0218i dac\u0103 n-ar fi fost el, mai devreme sau mai t\u00e2rziu ar fi fost un altul \u0219i totul s-ar fi \u00eent\u00e2mplat la fel, sub acelea\u0219i auspicii pretextuale ale dragostei \u0219i \u00een acela\u0219i decor fastuos ce s\u0103 pledeze pentru jertfa adus\u0103 iubirii \u0219i s\u0103 mascheze imperativul fiziologic al ur\u00e2tului.
\nC\u0103utase un suflet \u00een care s\u0103-\u0219i aline triste\u021bile, \u00een care s\u0103 g\u0103seasc\u0103 un refugiu (ce s\u0103-l fortifice) pentru a \u00eent\u00e2mpina v\u00e2ltorile vie\u021bii, \u0219i ea i-a d\u0103ruit un corp \u00een care s\u0103-\u0219i \u00eenece patimile..
\n***
\nLiuba \u00eel a\u0219tepta \u00een fiecare zi. De c\u00e2te ori auzea pa\u0219i pe strad\u0103, s\u0103rea la geam s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 nu e el.
\nDar el nu venea…
\nDe multe ori o podidea pl\u00e2nsul, a\u0219tept\u00e2ndu-l. l-a scris, dar el nu i-a r\u0103spuns \u0219i nici nu a venit. \u00eei cerea at\u00e2t de pu\u021bin: s\u0103-l vad\u0103 doar, s\u0103-l simt\u0103 l\u00e2ng\u0103 ea.
\nPufa, nu se mai joac\u0103 \u0219i nu se mai alint\u0103, de c\u00e2nd st\u0103p\u00e2na sa e trist\u0103. Poate are \u0219i ea, o decep\u021bie pisiceasc\u0103. Tace \u0219i toarce monoton, pe divanul mic, \u00een col\u021b, \u00eeng\u00e2n\u00e2nd samovarul, ce c\u00e2nt\u0103 o melodie trist\u0103, ca a ploilor de toamn\u0103. Nu-\u0219i mai \u00eencearc\u0103 ghearele pe piciorul mesei \u0219i nu o mai cople\u0219e\u0219te pe Liuba cu alint\u0103rile mieunate, ci plec\u00e2ndu-\u0219i \u00een jos privirea ochilor ei verzi, toarce.
\nTotul tace.
\nPatefonul st\u0103 uitat pe m\u0103su\u021ba lui, radioul a amu\u021bit de mult, doar samovarul Liubei \u0219i cu Pufa, pl\u00e2ng \u0219i tac a\u0219tept\u00e2nd \u0219i iar pl\u00e2ng. Liuba tresare \u0219i fuge la fereastr\u0103. Dar nu! S-a \u00een\u0219elat…
\nTrece \u00eenc\u0103 o zi. S\u0103-i mai scrie? La ce bun. Mai bine s\u0103 a\u0219tepte. Da, s\u0103 a\u0219tepte p\u00e2n\u0103 va fi sigur\u0103 c\u0103 nu mai vine. \u0218i atunci… atunci va pleca ea.
\nSeara se juca \u0219\u0103galnic\u0103 cu cearc\u0103nele vinete de sub ochii Liubei.
\nSe \u00eentuneca. Nu mai aprinse lumina. Seara n-o mai aprindea niciodat\u0103. St\u0103tea la geam, \u00een fotoliul ei, p\u00e2n\u0103 o cuprindea frigul \u0219i ame\u021beala.
\nNu se mai g\u00e2ndea la nimic. Fuma doar. Se \u00eenv\u0103\u021base s\u0103 priveasc\u0103 coloanele minuscule de fum cum se ridicau sus, tot mai sus, pentru a se destr\u0103ma \u00een vag. Pendula din perete, desf\u0103\u0219ura monoton ritmul clipelor, al zilelor, ce p\u0103reau ve\u0219nicii. P\u00e2n\u0103 s-a oprit, c\u0103ci Liuba a uitat s-o mai \u00eentoarc\u0103. Timpul s-a oprit \u00een loc. S-a oprit \u00een cavoul \u00een care o fat\u0103 trist\u0103 a\u0219tepta iubitul… \u0218i a venit. T\u00e2rziu, \u0219ov\u0103itor, dar totu\u0219i a venit.
\nEa nu mai avu puterea s\u0103-i ias\u0103 \u00een \u00eent\u00e2mpinare. C\u00e2nd a intrat \u00een camer\u0103, l-a tras l\u00e2ng\u0103 ea, \u0219i-a plecat capul pe pieptul lui \u0219i l-a rugat, i-a cer\u0219it s-o lase s\u0103 stea a\u0219a. \u00eencepu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 lin, f\u0103r\u0103 suspine, un pl\u00e2ns \u0219ters, inexpresiv, \u00eenfior\u0103tor de trist.
\nTonel nu i-a \u0219ters lacrimile, nu a m\u00e2ng\u00e2iat-o, n-a mai \u00eencercat s-o mint\u0103.
\nO privea zdrobit ca atunci c\u00e2nd asi\u0219ti la descompunerea cuiva, f\u0103r\u0103 s\u0103-i po\u021bi fi de vreun ajutor.
\n–\tNu-mi cer iertare Liuba. \u0218tiu c\u0103 nu m\u0103 vei putea ierta!
\nEa p\u0103rea c\u0103 nu-l ascult\u0103.
\nO posomoral\u0103 grea se oglindea pe fa\u021ba lui. \u0218tia acum ce trebuie s\u0103 fac\u0103: f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219ov\u0103ie, s\u0103-i spun\u0103 totul, simplu, cu sinceritate.
\nArbor\u00e2nd o lini\u0219te aparent\u0103, \u00eencepu cu glas domol:
\n–\tTrebuie s\u0103 clarific\u0103m o situa\u021bie care ne provoac\u0103 un zbucium greu \u0219i inutil. Tu nu m-ai cunoscut \u00eendeajuns \u0219i nu m-ai fi putut \u00een\u021belege niciodat\u0103, n-ai fi reu\u0219it s\u0103 str\u0103ba\u021bi niciodat\u0103 pr\u0103p\u0103stiile dintre lumile noastre.
\nTe-ai aruncat \u00een necunoscut, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 po\u021bi zbura te-ai pr\u0103bu\u0219it.
\nEu nu te-am putut re\u021bine \u0219i \u00een c\u0103dere, ai t\u00e2r\u00e2t cu tine lini\u0219tea sufletelor noastre l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 triste\u021bea sf\u00e2\u0219ietoare a p\u0103rerilor de r\u0103u \u0219i a remu\u0219c\u0103rilor.
\nTu m-ai iubit ca o femeie iar eu a\u0219 fi vrut s\u0103 v\u0103d \u00een dragoste, apoteoza visurilor \u0219i idealurilor mele. A fost prea mult ce-\u021bi ceream \u0219i prea mult ce-mi dorisem. Nu am reu\u0219it dec\u00e2t s\u0103 ne sf\u0103r\u00e2m\u0103m reciproc idolii. Acum privim mira\u021bi la cioburile lor. Mira\u021bi \u0219i tri\u0219ti: \u0218i regret\u0103m c\u0103 am alergat dup\u0103 himere.
\nOric\u00e2t de dureros ar fi, \u0219i oric\u00e2t de greu \u00eemi este s-o m\u0103rturisesc, totu\u0219i, Liuba; pe tine, cea de acum, nu te mai pot iubi… nu-mi pot umple golurile din suflet cu lut…
\nLiuba \u00eel asculta \u00een t\u0103cere. Nu putea, nu voia s\u0103 cread\u0103 c\u0103 e aievea totul ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. \u0218i totu\u0219i a trebuit s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 visul r\u0103u ce-l tr\u0103ia, era real.
\nO durere ad\u00e2nc\u0103, nem\u0103rginit\u0103, o cuprinse. Ca-n declan\u0219area orbitoare a unei lumini de fulger, \u00eentrez\u0103ri totul: jertfa ce a adus-o pe altarul dragostei, a fost privit\u0103 ca ac\u021biunea unei femei oarecare, care din viciu, nu caut\u0103 \u00een actul sexual dec\u00e2t pl\u0103cerea de a se da. Tonel nu a \u00een\u021beles-o \u0219i acum l-a pierdut pentru totdeauna, nu se vor mai reg\u0103si.
\nCastelul dragostei, cl\u0103dit pe o jertf\u0103 inutil\u0103, s-a d\u0103r\u00e2mat, \u00eengrop\u00e2ndu-i sub ruine sufletul., \u0219i via\u021ba, nu- \u0219i mai avea niciun rost.
\nS\u00e2ngele \u00eei zv\u00e2cnea \u00een t\u00e2mple \u0219i ochii priveau r\u0103v\u0103\u0219i\u021bi \u00een gol. Apoi, deslu\u0219ind \u00een negurile disper\u0103rii, conturul vag al unei speran\u021be absurde, \u00eei spune:
\n–\tTonel, nu m\u0103 po\u021bi iubi, nu e vina ta \u0219i te \u00een\u021beleg, \u00eens\u0103 nu ai vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2nem cel pu\u021bin prieteni?
\n–\tNu, Liuba. Ar \u00eensemna s\u0103 perpetu\u0103m o minciun\u0103 sub alt\u0103 masc\u0103, cea a prieteniei. Mai bine s\u0103 ne desp\u0103r\u021bim acum. Voi p\u0103stra \u00een amintiri, nostalgia unui vis irealizabil. Poate am s\u0103 te uit sau poate vraja frumuse\u021bii tale, \u00eemi va r\u0103scoli mult timp sim\u021burile, \u00een nop\u021bile de insomnie. Nu \u0219tiu… \u00eens\u0103 nu trebuie s\u0103 ne mai vedem. Uit\u0103-m\u0103, \u00ee\u021bi va fi u\u0219or. E\u0219ti frumoas\u0103, e\u0219ti t\u00e2n\u0103r\u0103, bogat\u0103, \u0219i lumea ta \u00ee\u021bi va furniza cu prisosin\u021b\u0103 admiratori, dispu\u0219i s\u0103 treac\u0103 cu vederea trista experien\u021b\u0103 ce ai f\u0103cut-o cu mine. \u0218i te vei bucura din plin de fericirea ta, desf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een cadrul frumosului lumii tale…
\nLiuba t\u0103cea. Vorbele lui, i se \u00eenfigeau \u00een suflet, ca pumnale \u00eenveninate.
\nLa desp\u0103r\u021bire doar, d\u00e2ndu-i m\u00e2na, \u0219opti cu voce stins\u0103:
\n–\tTe voi uita Tonele, mai repede chiar dec\u00e2t \u00ee\u021bi \u00eenchipui… \u0218i nu voi mai suferi…<\/p>\n
**<\/p>\n
Sesiunea de bacalaureat luase sf\u00e2r\u0219it. Tonel \u00ee\u0219i citise numele pe lista celor reu\u0219i\u021bi, f\u0103r\u0103 nicio emo\u021bie, f\u0103r\u0103 nicio bucurie.
\nAnul \u0219colar se terminase \u0219i elevii plecaser\u0103 \u00een vacan\u021b\u0103. Internatul era pustiu, iar la republic\u0103 mai r\u0103m\u0103seser\u0103 Vania, Pache \u0219i Tonel care se preg\u0103teau \u0219i ei de plecare. Desp\u0103r\u021birile au fost duioase: \u00een pragul unor vremuri tulburi \u0219i amenin\u021b\u0103toare, drumurile vie\u021bii lor se desp\u0103r\u021beau poate pentru totdeauna. C\u00e2\u021bi oare, din cei ce plecau cu \u00eencredere spre viitor, nu vor pieri? \u0218i c\u00e2\u021bi nu-\u0219i vor pres\u0103ra iluziile, \u00een pulberea lungului \u0219i \u00eentortocheatului drum?
\nDup\u0103 plecarea elevilor, republica avea un aspect jalnic: dulapuri cu u\u0219ile vrai\u0219te, sertare scoase de la locul lor, caiete rupte \u0219i h\u00e2rtii aruncate p in toate p\u0103r\u021bile \u0219i peste tot praf mult, auriu, fum ce se mi\u0219ca \u00eencontinuu sub proiec\u021bia rozelor de soare, care p\u0103trundeau prin geamurile deschise.
\nSe \u00eencepuse cur\u0103\u021benia de sf\u00e2r\u0219it de an. Directorul, cu o p\u0103l\u0103rie mare de paie \u00een cap, \u00eembr\u0103cat \u00een haine de cas\u0103, cu ochelarii pe nas, inspecta \u0219i supraveghea totul, exercit\u00e2ndu-\u0219i asupra servitorilor, autoritatea ce nu o putuse avea fa\u021b\u0103 de elevi.
\nIntr\u00e2nd \u00een republic\u0103, d\u0103du cu ochii de Vania ce dormea \u00eentins pe o banc\u0103, \u0219i de Tonel, ce st\u0103tea la geam, privind \u00een strad\u0103.
\n– Ce-i cu voi de n-a\u021bi plecat \u00eenc\u0103? Se bruftului directorul. Ce! Nu ave\u021bi de pr\u0103\u0219it acas\u0103? De m\u00e2ine s\u0103 nu v\u0103 mai prind pe aici ?
\n\u00cen clipa aceia, n\u0103v\u0103li Pache strig\u00e2nd:
\n–\tA capitulat Fran\u021ba!
\nLa vestea aceasta, ca lovit de tr\u0103snet, directorul fugi \u00een strad\u0103 s\u0103-\u0219i cumpere o \u201especial\u0103\u201d.
\nVania se trezi \u0219i \u00eei cerea am\u0103nunte lui Pache. O vie \u00eengrijorare se \u00eentip\u0103ri pe fa\u021ba lui.
\n–\tVene\u021bii sunt o for\u021b\u0103 de ne\u00eenvins, zicea Pache. \u00een cur\u00e2nd vor cuceri Europa toat\u0103 \u0219i \u00eenfr\u00e2ngerea total\u0103 a Fran\u021bei demonstreaz\u0103 cu prisosin\u021b\u0103 invincibilitatea armatei germane, condus\u0103 de cel mai genial strateg al veacurilor!
\n–\tS-ar putea ca pentru moment, s\u0103 fie st\u0103p\u00e2nitorii Europei, r\u0103spunse Vania, dar s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 popoarele sovietice iubitoare de libertate, nu vor permite ca at\u00e2tea milioane de oameni s\u0103 fie subjuga\u021bi de fasci\u0219ti. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 Armata Ro\u0219ie, a eliberat popoarele baltice \u0219i c\u0103 a\u0219a dup\u0103 cum se zvone\u0219te \u0219i cum sper\u0103m, va elibera \u0219i popula\u021bia Bucovinei \u0219i Basarabiei. Aceasta constituie un avertisment serios, dat imperialismului fascist.
\n–\tVorbe\u0219ti de ru\u0219i? Ripost\u0103 Pache cu dispre\u021b. P\u0103i \u0103\u0219tia tremur\u0103 numai c\u00e2nd aud rostindu-se numele f\u00fchrer-ului. De ce ar fi f\u0103cut pactul de neagresiune cu Germania, dac\u0103 nu de fric\u0103?
\n–\tN-am semnat pactul fiindc\u0103 s-ar teme de nem\u021bi, ci cu scopul de a-\u0219i asigura timpul necesar pentru o mai bun\u0103 preg\u0103tire a for\u021belor lor de ap\u0103rare, \u00eempotriva primejdiei unui eventual r\u0103zboi.
\nRu\u0219ii iubesc pacea \u0219i sunt \u00eempotriva oric\u0103rei agresiuni, \u00eens\u0103, dac\u0103 vor fi ataca\u021bi, vor \u0219ti s\u0103 se apere cu eroism.
\n–\tS\u0103 fim serio\u0219i, Vania! E o absurditate s\u0103 cread\u0103 cineva c\u0103 bandele dezorganizate \u0219i fl\u0103m\u00e2nde ale a\u0219a zisei Armate Ro\u0219ii, care a\u0219teapt\u0103 primul prilej ca s\u0103 ridice armele \u00eempotriva propriului lor stat bol\u0219evic, ar putea construi un obstacol \u00een calea grandioaselor planuri hitleriste, de refacere a ordinii europene. Mai bine renun\u021b\u0103 la prostiile astea comuniste, c\u0103ci s-ar putea \u00eent\u00e2mpla s\u0103 te c\u0103ie\u0219ti mai t\u00e2rziu, \u00eel avertiz\u0103 Pache.
\n–\tNu m\u0103 pot angaja \u00eentr-o discu\u021bie care include viitorul, nefiind \u00eendestul de documentat, \u00eens\u0103 eu am ferm convingerea c\u0103 va triumfa binele, c\u0103 libertatea va sf\u0103r\u00e2ma lan\u021burile terorii, c\u0103 omenirea toat\u0103, trezit\u0103 dintr-un somn greu \u00ee\u0219i va uni for\u021bele spre a distruge ma\u0219ina de r\u0103zboi german\u0103 ce zdrobe\u0219te sub \u0219enilele ei, dreptul de libertate \u0219i de via\u021b\u0103 al oamenilor.
\nTonel le ascult\u0103 un timp discu\u021bia \u0219i apoi se ad\u00e2nci \u00een propriile lui g\u00e2nduri.
\nNu-i putea suferi pe hitleri\u0219ti. \u00een ei nu vedea altceva dec\u00e2t ni\u0219te barbari ce poart\u0103 cu \u00eeng\u00e2mfare o hain\u0103 prost croit\u0103, c\u0103reia \u00eei zic civiliza\u021bie. Regreta pr\u0103bu\u0219irea de drumuri noi, dar nu z\u0103bovi mult asupra acestor evenimente ce \u00eenscriau o pagin\u0103 nou\u0103 \u00een istoria omenirii, ci reveni la apatia \u00een care \u00eel izolase procesul de con\u0219tiin\u021b\u0103 survenit \u00een urma desp\u0103r\u021birii de Liuba.
\n\u00ce\u0219i impusese s\u0103 nu se mai g\u00e2ndeasc\u0103 la ea, dar teama de a nu o fi nedrept\u0103\u021bit \u0219i remu\u0219c\u0103rile c\u0103 nu a putut s\u0103-i \u00eenfr\u00e2ng\u0103 pornirile, c\u0103 nu a vrut s\u0103 evite tot ce se petrecuse \u00eentre ei, c\u0103 el \u00eensu\u0219i, de\u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 fi vrut \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 prevad\u0103 cum se va sf\u00e2r\u0219i, o t\u00e2r\u00e2t-o totu\u0219i \u00een aceast\u0103 aventur\u0103, \u00eei sf\u00e2\u0219iau sufletul.
\nCele mai amare repro\u0219uri \u0219i cele mai crude \u00eenvinuiri \u00eei \u00eennegreau g\u00e2ndurile. Era dezgustat de el \u00eensu\u0219i \u0219i se considera un om f\u0103r\u0103 suflet, cu inima de piatr\u0103, sterp, la fel cu to\u021bi cei ce alc\u0103tuiesc \u00eengrozitoarea hait\u0103 de \u0219acali ce se sf\u00e2\u0219ie \u00eentre ei.
\nG\u00e2ndurile bune ce-l purtar\u0103 alt\u0103dat\u0103 spre z\u0103rile adev\u0103rului \u0219i drept\u0103\u021bii, credin\u021ba \u00een el \u0219i \u00een datoria sa de om \u0219i artist p\u0103leau sub zguduiturile con\u0219tiin\u021bei \u0219i piereau ca florile firave sub biciuirea primelor ploi reci de toamn\u0103. Din p\u00e2nza frumoas\u0103 a viselor, nu au mai r\u0103mas dec\u00e2t zdren\u021be, biete zdren\u021be, ce \u00eembr\u0103cau jalnic un cer\u0219etor al idealului…
\nTonel, de ce \u00ee\u021bi mai scriu oare? Tu pentru mine, acum e\u0219ti un str\u0103in, e\u0219ti fantoma aceluia pe care I- am c\u0103utat \u0219i pe care crezusem o clip\u0103 c\u0103 l-am g\u0103sit.
\nPrin tine, m-am \u00een\u0103l\u021bat la un vis frumos, la un ideal ce l-am \u00eentrez\u0103rit doar o clip\u0103, ce mi-a \u00eenc\u0103lzit sufletul \u0219i mi-a turnat \u00een vise nectarul himerei. Dar tu ai distrus totul. Ai ridicat stavilele \u00eentunericului, l\u0103s\u00e2nd negurile s\u0103 cad\u0103 grele peste mine, peste noi, peste lume…
\nG\u00e2ndurile mele, spintec\u0103 acum noaptea cu suli\u021be de vis.
\nSunt singur\u0103, m\u0103 doare singur\u0103tatea \u0219i mi-e team\u0103 de ea. \u0218i ce greu este golul ce-\u021bi \u00eendreapt\u0103 pa\u0219ii spre moarte… Nimeni nu-mi lumineaz\u0103 calea, \u0219i ghearele \u00eentunericului \u00eemi sf\u00e2\u0219ie r\u0103nile s\u00e2nger\u00e2nd… T\u0103cerile din suflet \u0219i-au aruncat triste\u021bea dincolo de neguri, dincolo de via\u021b\u0103, iar pa\u0219ii mei gonesc nebune\u0219te spre gol, spre moarte, spre nesf\u00e2r\u0219it… oare acolo sus, \u00ee\u021bi voi g\u0103si sufletul Tonel, sufletul t\u0103u hoinar, culeg\u00e2nd din pulberea stelelor, lacrimile de acum?… Liuba se opri. Se g\u00e2ndi c\u0103 nu are niciun rost s\u0103-i scrie: de ce s\u0103 lase urme \u0219i s\u0103 presare \u00een urma sa s\u0103m\u00e2n\u021ba remu\u0219c\u0103rilor?
\nRupe scrisoarea \u0219i apoi o arse. Aprinse becul de pe noptier\u0103 \u0219i stinse celelalte lumini.
\n\u00centr-o farfurie, puse mult lapte pentru Pufa, deschise aparatul de radio, se dezbr\u0103c\u0103, se mai uit\u0103 odat\u0103 \u00een oglind\u0103, apoi la schi\u021ba ce i-o f\u0103cuse Tonel, \u0219i se urc\u0103 \u00een pat.
\nPufa torcea lini\u0219tit\u0103, l\u00e2ng\u0103 ea.
\nLiuba o m\u00e2ng\u00e2ie u\u0219or pe blana catifelat\u0103, privind undeva departe, cu un z\u00e2mbet trist uitat pe buze.
\nApoi, privirile i se \u00eendreptar\u0103 \u00eencet, cu team\u0103, spre paharul de pe noptier\u0103. Tres\u0103ri puternic v\u0103z\u00e2ndu-l \u0219i un fior rece \u00eei str\u0103b\u0103tu tot corpul
\n\u00cenfr\u00e2n\u00e2ndu-\u0219i sim\u021b\u0103m\u00e2nt ciudat, \u00eentinse m\u00e2na tremur\u0103toare spre pahar.
\nDin\u021bii \u00eei cl\u0103n\u021b\u0103neau, lovindu-se de sticla groas\u0103 a paharului, dar cu un ultim efort de voin\u021b\u0103, \u00eenchiz\u00e2nd ochii, \u00eei b\u0103u con\u021binutul, cutremur\u00e2ndu-se toat\u0103.
\nStinse lumina, \u0219i, \u00eenfund\u00e2ndu-\u0219i capul \u00een pern\u0103, \u00ee\u0219i \u00eempleti lacrimile cu melodia trist\u0103, prelung\u0103 \u0219i sf\u00e2\u0219ietoare a unui lied de Mozart, p\u00e2n\u0103 ce o cuprinse un somn greu, nefiresc, ca o toropeal\u0103 ame\u021bitoare.
\nLuna \u00eei lumin\u0103 o clip\u0103 capul frumos \u0219i palid, apoi se ascunse dup\u0103 un nor. \u00eentunericul p\u0103trunse \u00een camera unde o fat\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103 z\u00e2mbea \u00een somn, ultimului ei vis.
\nT\u00e2rziu, melodia trist\u0103 se stinse \u00eencet, palpit\u00e2nd, ca o flac\u0103r\u0103 de fe\u0219til\u0103 uitat\u0103 pe un morm\u00e2nt.
\nDatorit\u0103 unui bizar presentiment, sau cine \u0219tie de ce, Tonel care niciodat\u0103 nu citea ziarele, vr\u00e2nd s\u0103 afle am\u0103nunte asupra \u00eenfr\u00e2ngerii Fran\u021bei, cump\u0103r\u0103 un ziar \u0219i pleac\u0103 \u00een gr\u0103dina public\u0103 s\u0103 citeasc\u0103 ceea ce \u00eel interesa.
\nAjuns \u00een gr\u0103din\u0103, se a\u0219ez\u0103 pe o banc\u0103 \u0219i \u00eencepu s\u0103 frunz\u0103reasc\u0103 articolele \u00een leg\u0103tur\u0103 cu mersul opera\u021biilor pe c\u00e2mpul de lupt\u0103. Nefiind obi\u0219nuit cu proza jurnalistic\u0103, se plictisi cur\u00e2nd \u0219i \u00eentorc\u00e2nd foile, privirile \u00eei r\u0103t\u0103ceau pe reclamele cinematografice, c\u00e2nd de odat\u0103 \u00eel izbi un anun\u021b de la rubrica faptelor diverse pe care-l parcurse mecanic:
\nTentativ\u0103 de sinucidere.
\n\u201e\u00centr-un apartament din imobilul situat \u00een str. Petru Rare\u0219 N. 32, a \u00eencercat din motive \u00eenc\u0103 necunoscute, s\u0103 se sinucid\u0103 eleva Andreescu Liuba, din cls. a VIII-a liceului Ortodox de fete. Nemaid\u00e2nd niciun semn de via\u021b\u0103, portarul imobilului care de c\u00e2teva zile remarcase c\u0103 era foarte ab\u0103tut\u0103, s-a sesizat \u0219i for\u021b\u00e2nd u\u0219a de la camer\u0103, a g\u0103sit-o le\u0219inat\u0103.\u201d
\nAnun\u021b\u00e2ndu-se oficial la salvare, sinuciga\u0219a a fost transportat\u0103 \u00een stare grav\u0103 la spital unde \u00een urma analizelor, s-a constatat c\u0103 e un caz de intoxicare cu Somvalin.
\nDatorit\u0103 \u00eengrijirilor primite, sinuciga\u0219a \u0219i-a revenit dup\u0103 c\u00e2teva ore, \u00eens\u0103 refuz\u0103 s\u0103 dea explica\u021bii asupra disperatului act. Se vede c\u0103 e vorba despre o dragoste nefericit\u0103.
\nMedicii opiniaz\u0103 c\u0103 exist\u0103 \u0219anse de vindecare. Vom reveni cu am\u0103nunte \u00een edi\u021bia de sear\u0103.\u201d
\nTonel citi ca-n vis r\u00e2ndurile inserate \u00een ziar \u0219i o expresie stranie i se \u00eentip\u0103ri pe fa\u021b\u0103. O vreme r\u0103mase nemi\u0219cat. Nu-\u0219i d\u0103dea seama de nimic. Plutea \u00eentr-o nebuloas\u0103 abrutizant\u0103.
\nT\u00e2rziu, fa\u021ba i se descle\u0219t\u0103 din masca aceea ciudat\u0103. Credea acum c\u0103 \u00een\u021belege totul. \u0218i \u00eencepu s\u0103 r\u00e2d\u0103, p\u00e2n\u0103 ce r\u00e2sul i se transform\u0103 \u00een pl\u00e2ns nefiresc, autorul \u00eenfrico\u0219\u0103tor.
\n–\tMi-am pierdut sufletul, murmur\u0103 el printre suspine. \u0218i parc\u0103 obsedat de aceast\u0103 descoperire, repet\u0103 \u00een ne\u0219tire acelea\u0219i vorbe. Apoi \u00eel cuprinse o lini\u0219te grea. St\u0103tea nemi\u0219cat, ca o stan\u0103 de piatr\u0103, privind cu ochii din care disp\u0103ruse orice urm\u0103 de luciditate, un punct \u00eendep\u0103rtat.
\n–\tAstfel \u00eel g\u0103si Geo Savinian, care trecea \u00eent\u00e2mpl\u0103tor prin gr\u0103din\u0103. Apropiindu-se de Tonel, \u00eel \u00eentreb\u0103 ce mai face.
\nF\u0103r\u0103 a-l recunoa\u0219te, Tonel \u00eei indic\u0103 un deget articolul din ziar. Citindu-I Geo \u00eel \u00eentreb\u0103 nedumerit:
\n–\tA \u00eencercat s\u0103 se sinucid\u0103 o elev\u0103. Ei \u0219i? S\u0103 fie s\u0103n\u0103toas\u0103!
\n–\tEu am omor\u00e2t-o, spuse Tonel cu glas alterat, \u0219i pentru aceasta mi-am pierdut sufletul…
\n–\tCum vine asta, \u00eel \u00eentreb\u0103 Geo intrigat \u0219i parc\u0103 abia atunci \u00eencepu s\u0103 remarce starea cu totul neobi\u0219nuit\u0103 \u00een care se afla Tonel.
\nDar acesta nu-i mai r\u0103spunse. R\u0103mase cu fa\u021ba \u00eempietrit\u0103, cu ochii imobili, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama nici de prezen\u021ba lui Savinian, nici de plecarea lui. Ziarul c\u0103zuse jos \u0219i era explorat de furnici \u0219i de g\u00e2ng\u0103niile p\u0103m\u00e2ntului. Un trec\u0103tor, c\u0103lc\u0103 nep\u0103s\u0103tor peste el, strivindu-l printre pietre, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 un petec murdar de h\u00e2rtie, epilogul jalnic al unei dragoste devoratoare. V\u0103z\u00e2nd ziarul mototolit, Tonel \u00eencepu iar s\u0103 r\u00e2d\u0103. R\u00e2z\u00e2nd, scormonea cu degetele p\u0103m\u00e2ntul \u0219i \u00eengropa ziarul. Ce straniu prohod e r\u00e2sul: r\u00e2sul acesta lugubru, abracadabrant…
\nR\u00e2dea \u0219i lacrimi \u00eei curgeau din ochi.
\nDe cine r\u00e2dea \u0219i pe cine pl\u00e2ngea?
\nNimeni n-ar fi putut s\u0103 \u0219tie.
\nApoi v\u0103zu jos un g\u00e2nd\u0103cel, r\u0103sturnat pe spate, d\u00e2nd disperat din l\u0103bu\u021bele-i fine spre a reveni la o pozi\u021bie normal\u0103.
\n– Dup\u0103 ce te zba\u021bi tu? Dup\u0103 via\u021b\u0103? Uite asta e via\u021ba \u0219i-l zdrobi cu piciorul. \u00eencepu s\u0103 umble pe aleile gr\u0103dinii, gesticul\u00e2nd, r\u00e2z\u00e2nd \u0219i pl\u00e2ng\u00e2nd \u00een acela\u0219i timp, rostind vorbe f\u0103r\u0103 \u00een\u021beles. Lumea pu\u021bin\u0103 din gr\u0103din\u0103 \u00eel privea mirat\u0103.
\n\u00centr-un t\u00e2rziu c\u0103zu istovit pe o banc\u0103. \u0218i r\u0103mase a\u0219a \u00een ne\u0219tire.
\nC\u00e2nd se scul\u0103 s\u0103 plece, se \u00eenserase. Venise \u00een gr\u0103din\u0103 de diminea\u021b\u0103, dar nu sim\u021bise nici foame, nici sete, nici oboseal\u0103. Ned\u00e2ndu-\u0219i seama de nimic, mergea ca un halucinant, urm\u0103rind o singur\u0103 idee fix\u0103: s\u0103-\u0219i caute sufletul, sufletul s\u0103u pierdut.
\nTreptat, \u00eentunericul \u00eel \u00eenv\u0103luia tot mai mult str\u00e2ng\u00e2ndu-i ca \u00eentr-un cle\u0219te necru\u021b\u0103tor, biata sa minte chinuit\u0103. \u0218i g\u00e2ndurile sale, \u00eembr\u0103cate \u00een mantia incon\u0219tien\u021bei, cutreierau z\u0103rile fantastice, oprindu-se sus, \u00een \u00een\u0103l\u021bimi astrale, s\u0103 bea veninul stelelor \u0219i s\u0103 se hr\u0103neasc\u0103 cu otrava lunii.
\nEvenimentele istorice se precipitar\u0103 \u00eentr-un ritm fulger\u0103tor: Bucovina de nord \u0219i Basarabia, au fost eliberate de armata ro\u0219ie a Uniuni Sovietice.
\nCern\u0103u\u021biul tr\u0103ia o nelini\u0219te f\u0103r\u0103 popas. Prefectura elaborase imediat un plan de evacuare a tuturor institu\u021biilor \u0219i salaria\u021bilor, r\u00e2nduind un program al plec\u0103rilor pe servicii.
\nArmata rom\u00e2n\u0103, p\u0103r\u0103sea \u00een grab\u0103 \u0219i dezordine teritoriile. Autorit\u0103\u021bile se evacuau \u00een panic\u0103, iar marii bog\u0103ta\u0219i, care \u00ee\u0219i expediaser\u0103 de mult bagajele \u0219i bunurile de pre\u021b, plecau cu ma\u0219inile lor, sustrase de la rechizi\u021bie.
\nTrenuri \u00eenc\u0103rcate cu bagaje \u0219i oameni \u00eennebuni\u021bi de \u00eenfrico\u0219\u0103toarea fantom\u0103 a bol\u0219evismului, p\u0103r\u0103seau cu larm\u0103 gara, plec\u00e2nd spre necunoscut.
\nCei ce nu aveau m\u00e2inile p\u0103tate de s\u00e2nge, cei ce n-au jefuit \u0219i n-au oropsit, cei mul\u021bi, \u00eenseta\u021bi de libertate \u0219i o via\u021b\u0103 fericit\u0103, a\u0219teptau cu entuziasm sosirea armatelor sovietice.
\nMuncitori, meseria\u0219i intelectuali, au format g\u0103rzi cet\u0103\u021bene\u0219ti pentru ap\u0103rarea popula\u021biei de abuzurile autorit\u0103\u021bilor ce se refugiau \u0219i de jafurile \u0219i devast\u0103rile la care pornir\u0103 \u00een bande sau individual bestiile desc\u0103tu\u0219ate de rigorile legii, \u00een ora\u0219ul r\u0103mas o clip\u0103 f\u0103r\u0103 st\u0103p\u00e2n.
\nPopula\u021bia care nu se refugiase, st\u0103tea ascuns\u0103 prin beciuri.
\nCern\u0103u\u021biul era pustiu.
\nApoi venir\u0103 armatele sovietice eliberatoare. Primele deta\u0219amente intrar\u0103 prin str. Roman\u0103 \u00een aclama\u021biile entuziaste ale comuni\u0219tilor \u0219i uteci\u0219tilor, c\u0103rora li se al\u0103turase \u00eentreaga popula\u021bie a ora\u0219ului, \u00eencepea o nou\u0103 st\u0103p\u00e2nire \u0219i odat\u0103 cu ea un nou ritm de via\u021b\u0103.
\nNimeni n-ar \u0219ti ce instinct \u00eei c\u0103l\u0103uzir\u0103 pa\u0219ii lui Tonel, \u00eentr-o cas\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103 din Caliceauca.
\nS-a \u00eenchis acolo, vorbind cu p\u0103ianjenii, cu c\u0103r\u0103mizile roase de vreme, cu b\u0103l\u0103riile ce cre\u0219teau prin putregaiul du\u0219umelelor. Aceea\u0219i idee fix\u0103 \u00eel obseda: s\u0103-\u0219i caute sufletul pierdut.
\n\u0218i \u00eentr-o zi, a plecat s\u0103-l caute, s\u0103 cutreiere lumea, universul, infinitul.
\nPleac\u0103. Cu capul gol, cu p\u0103rul r\u0103v\u0103\u0219it, slab, cu hainele murdare \u0219i rupte. P\u0103rea un spectru fantomatic ce palpeaz\u0103 infinitul. La bariera din str. Roman\u0103, dou\u0103 santinele sovietice \u00eel oprir\u0103 \u00eentreb\u00e2ndu-l:
\n–\t\u00cencotro tovar\u0103\u0219e?
\nF\u0103r\u0103 s\u0103 se uite ia ele, f\u0103r\u0103 a se opri Tonel r\u0103spunse din mers:
\n–\tEu merg s\u0103-mi caut sufletul.
\n\u0218i-\u0219i continu\u0103 drumul, dibuind \u0219ov\u0103itor prin \u00eentunericul min\u021bii sale.<\/p>\n
Sf\u00e2r\u0219itul primei p\u0103r\u021bi<\/strong><\/p>\n Artistul r\u00e2mnicean Mihail Pompiliu Dimitriu s-a n\u0103scut la 30 martie 1923 \u00een familia revizorului \u0219colar Mihai I. Dimitriu , \u00een comuna Lunca , jud. Dorohoi, ca al doilea fiu al familiei. Editura RAFET Editor: Constantin Marafet Ce trist\u0103 \u00eei p\u0103rea Liubei camera, care cu pu\u021bin \u00eenainte, era \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een haina prim\u0103v\u0103ratec\u0103 a bucuriei… \u00cen ochii ei<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":12470,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,320],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12543"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12543"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12543\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12547,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12543\/revisions\/12547"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/12470"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12543"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12543"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12543"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nDESPRE AUTOR<\/strong><\/p>\n
\n\u00cen perioada 1930 -1934 Pompiliu urmeaz\u0103 cursurile \u0219colii primare din comuna natal\u0103. Din 1934 p\u00e2n\u0103 \u00een 1938 \u00eel afl\u0103m la Dorohoi , la gimnaziu. \u00cen toamna anului 1938 se \u00eenscrie la Liceul Aron Pumnul din Dorohoi, pe care \u00eel absolv\u0103 cu rezultate excelente .
\nDin timpul liceului au r\u0103mas dou\u0103 caiete cu desene – compozi\u021bii \u0219i portrete, \u00een acuarel\u0103 \u0219i creion.
\n\u00cen 1942 devine student la Facultatea de Drept din la\u0219i , pe care o \u00eentrerupe \u00een cursul anului 111, fiind atras tot mai mult de artele plastice.
\n\u00cen 1945 este admis la Academia BELEARTE din Ia\u0219i. Din aceast\u0103 perioad\u0103 a r\u0103mas un caiet cu schi\u021be.
\n\u00cencep\u00e2nd cu anul 1948, timp de 2 ani, \u00ee\u0219i completeaz\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te preg\u0103tirea la Institutul de Arte Frumoase din Bucure\u0219ti, dup\u0103 absolvire fiind \u00eencadrat \u00een \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt la Unguriu, jud. Buz\u0103u.
\n\u00cen noiembrie 1949, t\u00e2n\u0103rul profesor este prezent la expozi\u021bia organizat\u0103 \u00een localul Casei O\u0219tirii din Buz\u0103u, particip\u00e2nd cu 2 picturi: \u201eMinerii din Ojasca\u201d \u0219i \u201ePeisaj din Ojasca”. La aceast\u0103 expozi\u021bie Sec\u021biunea de Art\u0103 \u0219i Cultur\u0103 a Comitetului jude\u021bean Buz\u0103u a acordat lui Pompiliu Dimitriu premiul al II-lea \u0219i suma de 3000 lei.
\nDin anul 1950 a r\u0103mas un caiet de schi\u021be \u00een creion cu studii de portrete, peisaje \u0219i geometrie descriptiv\u0103.
\nFratele mai mare al lui Pompiliu, Stelian Dimitriu, func\u021bioneaz\u0103 ca jurist \u00een fostul raion R\u00eemnicu S\u0103rat. Pompiliu \u00eel viziteaz\u0103 des. La una din vizite, \u00een 1951, o cunoa\u0219te pe domni\u0219oara Virginica, viitoarea so\u021bie. \u00een 1958 se c\u0103s\u0103tore\u0219te \u0219i se stabile\u0219te la R\u00e2mnicu S\u0103rat.
\n\u00cen 1953 \u00eencepe colaborarea cu R\u00eemnicul Nou, \u0219i timp de c\u00e2\u021biva ani particip\u0103 cu epigrame \u0219i caricaturi, satiriz\u00e2nd inactivitatea \u0219i nep\u0103sarea unor func\u021bionari locali.
\n\u00een perioada mai- noiembrie 1954, pictorul de biserici Ion Toflan \u00eei angajeaz\u0103 \u00een echipa sa pe prof. Pompiliu Dimitriu \u0219i Ion Chivu, care \u00eel ajut\u0103 la pictarea bisericii Sf. Ioan din R\u00e2mnicu S\u0103rat.
\n\u00cen urm\u0103torii 2 ani, tot \u00eempreun\u0103 , particip\u0103 la pictarea m\u0103n\u0103stirilor de maici din Matca \u0219i Corod, jud. Gala\u021bi \u0219i apoi biserica din satul Groze\u0219ti, corn. Oituz, jud. Bac\u0103u.
\n\u00cen 1955, t\u00e2n\u0103rul Pompiliu Dimitriu \u00eencepe scrierea unui roman cu pronun\u021bat caracter autobiografic intitulat \u201e\u00cenceput de via\u021b\u0103 nou\u0103”.
\nEroul romanului, Anton Stamatovici, are locul na\u0219terii, copil\u0103ria \u0219i adolescen\u021ba apropiate de ale autorului.
\nManuscrisul are 667 pagini. A lucrat la roman 2 ani, 2 luni \u0219i 2 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, termin\u00e2ndu-l la 15 ianuarie 1958, consemn\u0103ri f\u0103cute de autor la \u00eenceperea \u0219i terminarea con\u021binutului.
\nLa Casa Raional\u0103 de Cultur\u0103 R\u00e2mnicu S\u0103rat, \u00een decembrie 1957, Pompiliu Dimitriu expune acuarele \u0219i sculptur\u0103 – basoreliefuri \u0219i statuete cu prilejul unei expozi\u021bii, iar \u00een 1958 expune al\u0103turi de prof. Iulia St\u0103nescu, Aurelia Dar\u00e2ng\u0103 \u0219i Constantin Popa, basoreliefuri, busturi, peisaje \u00een acuarel\u0103 \u0219i desene.
\nTot \u00een 1958 Pompiliu particip\u0103 cu 2 acuarele intitulate Buda \u0219i Valea R\u00e2mnicului despre care criticul de art\u0103 Mircea Huluba\u0219 \u00een Contemporanul din 14 nov. 1958 scrie Acuarelele se caracterizeaz\u0103 printr-un colorit plin de sensibilitate \u0219i exprim\u0103 specificul peisajului rom\u00e2nesc”.
\n\u00cen 1959 Pompiliu este profesor de istorie la \u0218coala General\u0103 din B\u0103l\u021ba\u021bi, ast\u0103zi Valea R\u00e2mnicului, iar din 1960 este \u00eencadrat ca activist cultural la Casa de Cultur\u0103 R\u00e2mnicu S\u0103rat \u0219i conduce cercul de arte plastice.
\nT\u00e2n\u0103rul de 37 de ani, ajutat de \u00een\u021belepciunea geniului creator, \u00eenfiin\u021beaz\u0103 teatrul de p\u0103pu\u0219i, el \u00eensu\u0219i fiind regizor, scenarist, textier, scenograf, confec\u021bioner de p\u0103pu\u0219i, m\u00e2nuitor de p\u0103pu\u0219i \u0219i instructor.
\n\u00cen noiembrie 1960, datorit\u0103 entuziasmului a 4 intelectuali locali Octavian Mo\u0219escu, Pompiliu Dimitriu, Dumitru Daniel \u0219i Constantin Paraschivescu-B\u0103l\u0103ceanu, se \u00eenfiin\u021beaz\u0103 Muzeul R\u00e2mnicean cu trei sec\u021bii: istorie, etnografie \u0219i art\u0103 plastic\u0103, Pompiliu func\u021bion\u00e2nd ca muzeograf – \u00eendrum\u0103tor la sec\u021bia de art\u0103 plastic\u0103.
\n\u00cen domeniul literar Pompiliu a explorat nu numai epigrama, ci \u0219i proza scurt\u0103 \u0219i proza lung\u0103, din care, din nefericire, nu ne-au r\u0103mas dec\u00e2t c\u00e2teva fragmente.<\/p>\n
\nRedactor: Violeta V\u00e2lcu
\n2012<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"