{"id":12515,"date":"2020-12-04T13:47:04","date_gmt":"2020-12-04T10:47:04","guid":{"rendered":"http:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12515"},"modified":"2020-12-04T13:47:04","modified_gmt":"2020-12-04T10:47:04","slug":"spatii-culturale-nr-65-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=12515","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 65 (12)"},"content":{"rendered":"

Ionel POPA<\/strong><\/p>\n

\u201eC\u00c2NTEC VR\u0102JIT\u201d DESPRE UN VEAC DIN ISTORIA NEAMULUI MEU<\/strong>
\n– compozitor \u015fi dirijor Florina Ilis –<\/em><\/p>\n

\u00cen Cartea numerilor (Ed. Polirom, 2018) scriitorul-narator adun\u0103 ani \u015fi evenimente \u00eentr-o tulbur\u0103toare poveste despre oamenii neamului s\u0103u, istoria lor mic\u0103 fiind integrat\u0103 \u00een istoria mare. Veacul de istorie (1918-2018), drum spre un Canaan visat, e str\u0103b\u0103tut de patru genera\u0163ii: str\u0103bunicul Petre Barna, \u00eentemeietorul, genera\u0163ia lupt\u0103torilor \u00een Primul R\u0103zboi \u015fi f\u0103uritori ai Marii Unuri; bunicul Gherasim \u015fi bunica Zenobia, bunicul Spiridon \u2013 genera\u0163ia interbelic\u0103, ce a muncit \u015fi a agonisit gospod\u0103re\u015fte pentru ca fiii lor s\u0103 ajung\u0103 cu bine \u00een \u0162ara F\u0103g\u0103duin\u0163ei \u015fi s\u0103 se bucure de ea; copiii lui Gherasim \u015fi Spiridon, care n-au primit nimic din mo\u015ftenirea p\u0103rin\u0163ilor pentru c\u0103 regimul comunist i-a dezmo\u015ftenit lu\u00e2ndu-le tot; \u015fi genera\u0163ia de dup\u0103 \u201989, care se treze\u015fte cu p\u0103m\u00e2ntul retrocedat, dar care nu \u015ftie s\u0103-l munceasc\u0103, \u015fi dac\u0103 ar \u015fti n-are cu ce.
\nRomanul e complex \u015fi subtil, \u00eenc\u00e2t e dificil \u015fi chiar inutil de rezumat. \u00cencepe cu o imagine de puternic\u0103 sugestie simbolic\u0103: doi \u0163\u0103rani, fiecare \u00eenso\u0163it de fiu, respectiv de fiic\u0103, dis-de-diminea\u0163\u0103 au ie\u015fit la arat. Imaginea, \u00een not\u0103 expresionist\u0103 (deschiderea cosmic\u0103), ne aduce \u00een memorie secven\u0163e din Ion al lui Rebreanu (cositul, s\u0103rutul p\u0103m\u00e2ntului) \u015fi imaginea \u0163\u0103ranului din Bel\u015fug, poezia lui Arghezi:
\n\u201eEra o diminea\u0163\u0103 rupt\u0103 parc\u0103 din Rai. C\u00e2nd toate p\u0103reau la locul lor, ca la \u00eenceputul lumii. Cu marginile aureolate de \u00eent\u00e2ile raze ale soarelui, bolta cereasc\u0103 se colora \u00eencet \u015fi, pe m\u0103sur\u0103 ce se lumina de ziu\u0103, cerul se umplea de tonuri \u015fi nuan\u0163e de culoare. Claritatea aproape t\u0103ioas\u0103 a aerului f\u0103cea ca lucrurile s\u0103 se vad\u0103 p\u00e2n\u0103 departe, printr-un straniu efect de m\u0103rire. O adiere abia perceptibil\u0103 purta prin cer petale de flori ca \u00eentr-o ninsoare solemn\u0103 \u015fi t\u0103cut\u0103, pres\u0103r\u00e2ndu-le peste brazdele proaspete, \u00eenc\u0103 umede, ca lustruite. Singura not\u0103 de omenesc a acelui cadru paradisiac era dat\u0103 de acoperi\u015furile r\u0103zle\u0163e ale caselor din dep\u0103rtare, printre care, lucind palid \u00een lumina viorie, se ivea m\u00e2ndr\u0103 turla de tabl\u0103 zincat\u0103 a bisericii. De departe crucea aurit\u0103 din v\u00e2rful turlei p\u0103rea desprins\u0103 de restul, fie din cauza distan\u0163ei \u015fi a aerului \u00eemp\u0103ienjinit, fie printr-un miracol, at\u00e2rn\u00e2nd cumva \u00een v\u0103zduh ca o p\u00e2nz\u0103 de corabie sau ca un semn cobor\u00e2t din cer. [\u2026] doi b\u0103rba\u0163i, care singuri \u00een tot hotarul, ie\u015fiser\u0103 de bun\u0103 diminea\u0163a la plug. M\u00e2nuiau coarnele plugului cu d\u00e2rzenie \u015fi pricepere, a\u015fa cum \u00een vremea de dinainte o f\u0103cuser\u0103 ta\u0163ii \u015fi str\u0103bunicii lor.
\n[\u2026]H\u0103is!, C\u0103line! Cea, Sorine! \u00cel auzi pe tat\u0103l ei \u00eendemn\u00e2nd cu bl\u00e2nde\u0163e vitele. Nu era sup\u0103rat pe boi, \u00ee\u015fi spunea feti\u0163a, c\u00e2nd e sup\u0103rat, d\u0103 drumul la bici \u015fi-i certa. Doar c\u0103, uimitor, \u00een acea diminea\u0163\u0103, boii mai ascult\u0103tori ca oric\u00e2nd, cu spin\u0103rile \u00eencovoiate, tr\u0103geau din r\u0103sputeri plugul, adapt\u00e2ndu-se la ritmul impus de vrednicia cu care \u0163\u0103ranul \u00eempl\u00e2nta fierul \u00een glia roditoare. H\u0103is, C\u0103line! Cea, Sorine! \u00cei \u00eendemna st\u0103ruitor tat\u0103l mamei mele. \u00cen urma plugului, brazdele se r\u0103sturnau drepte, fragede \u015fi umede. Un miros bogat, proasp\u0103t \u015fi gras se ridica ame\u0163itor dinspre ele\u201d (p.13, 15).
\n\u015ei, abrupt urmeaz\u0103 izgonirea, dar nu hot\u0103r\u00e2t\u0103 de Dumnezeu, ci de Diavolul ro\u015fu:
\n\u201eNu v\u0103 dau! Murmur\u0103 \u0163\u0103ranul. Mai bine v\u0103 omor cu m\u00e2na mea! Nu v\u0103 dau! C\u0103line! Sorine! Pruncii mei. Spiridon avea cei mai frumo\u015fi boi din tot satul. Cu picioare albe ca om\u0103tul. Str\u0103lucitori ca soarele. \u015ei coarne tari ca filde\u015ful. Cum s\u0103-i dau la gospod\u0103rie? A\u015fa ceva era peste puterile lui de \u00een\u0163elegere. \u015ei cine o s\u0103-i hr\u0103neasc\u0103? Cine o s\u0103-i m\u00e2ng\u00e2ie \u00eentre coarne? S\u0103-i dezmierde? Cine? Nu! Nu-i putea da! Mai bine v\u0103 omor cu m\u00e2na mea!\u201d (p.13, 15-16).
\nIzgonirea e prevestit\u0103 de visul pe care b\u0103iatul \u00eel are \u00een diminea\u0163a aceea c\u00e2nd tat\u0103l s\u0103u l-a sculat pentru a-l \u00eenso\u0163i la arat. Efectiv are loc \u00een februarie 1959, \u00een seara de l\u0103sare a postului, c\u00e2nd Ana, viitoarea so\u0163ie a lui Ieronim, particip\u0103 pentru prima dat\u0103 la hor\u0103\/ balul de la C\u0103minul Cultural, iar Gherasim, tat\u0103l lui Ieronim, este arestat pentru c\u0103 refuz\u0103 s\u0103 se \u00eenscrie \u00een colectiv\u0103. Activistul M\u0103rin Ion, directorul \u015fcolii \u015fi pre\u015fedintele Comitetului de ini\u0163iativ\u0103 pentru l\u0103murirea \u0163\u0103ranilor, mascheaz\u0103 arestarea politic\u0103 prin minciuni \u015fi tertipuri. Activistul comunist for\u0163eaz\u0103 \u015fi gr\u0103be\u015fte arestarea v\u0103rului Gherasim \u015fi din r\u0103zbunare. Pe de o parte, \u00een tinere\u0163e, M\u0103rin dorise pe Zenobia, dar aceasta l-a ales pe Gherasim, iar pe de alt\u0103 parte, pentru c\u0103 Gherasim \u015ftie cum, pe frontul de r\u0103s\u0103rit, el a trecut de partea ru\u015filor-sovietici revenind apoi \u00een \u0163ar\u0103 cu armata ro\u015fie \u201eeliberatoare\u201d. \u015ei \u00eenc\u0103 un detaliu semnificativ: \u00een aceea\u015fi noapte, \u00een ma\u015fina care \u00eel ducea pe arestatul Gherasim, se na\u015fte Anghel, fiul lui M\u0103rin \u015fi al Eleonorei, nevasta sa, directoare a C\u0103minului Cultural.
\nDup\u0103 toate aceste \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, \u015fi altele, Zenobia, cu speran\u0163\u0103 \u00een viitor zice c\u0103 \u201esocotelile p\u0103m\u00e2ntului nu-s \u00eencheiate, cum cred comuni\u015ftii! Timpul p\u0103m\u00e2ntului \u015fi-al lui Dumnezeu e nelimitat, nu ca al oamenilor, m\u0103surat \u00een zile \u015fi luni! \u00cen clipe repezi, trec\u0103toare! C\u0103 numai oamenii trec, p\u0103m\u00e2ntul nu! (p.344). Speran\u0163a Zenobiei este tragic\u0103. Dezr\u0103d\u0103cinarea \u0163\u0103ranului, ruperea lui de Glie \u015fi Vreme, desacralizarea, s\u0103v\u00e2r\u015fite de comunismul criminal, duc la dispari\u0163ia lui, \u00een urma lui r\u0103m\u00e2n\u00e2nd doar o poveste. Trimis la \u201eunitatea de munc\u0103\u201d din Balta Br\u0103ilei, Gherasim suport\u0103 chinurile \u00eenchisorii comuniste, cot la cot cu profesorul Teren\u0163iu. Dup\u0103 eliberarea din 1964 (se cunosc cauzele eliber\u0103rii de\u0163inu\u0163ilor politici), cei doi au \u0163inut leg\u0103tura prin scrisori. \u00cen mod simbolic, din scrisorile primite de Gherasim s-a p\u0103strat prima, cea din 30 oct. 1964. Scrisoarea profesorului Teren\u0163iu e o \u201eLauda \u0163\u0103ranului rom\u00e2n\u201d (p.455-459).
\nDincolo de crusta realist-istoric\u0103, tema p\u0103m\u00e2ntului e privit\u0103 ontologic, av\u00e2nd drept contrafor\u0163i pe Liviu Rebreanu \u015fi Lucian Blaga. Din crusta realist\u0103 fac parte analiza psihologic\u0103 \u015fi caracterial\u0103 \u015fi acele pagini direct referitoare la regimul comunist. Iat\u0103 un exemplu de la p. 24: \u201e- Chiaburul e un cuv\u00e2nt turcesc, le explic\u0103 profesorul, mai potrivit ar fi \u00een loc de chiabur cuv\u00e2ntul culac, un cuv\u00e2nt care vine din limba sovietic\u0103, cu care limba rom\u00e2n\u0103 ca limb\u0103 slav\u0103, se \u00eenrude\u015fte\u201d (s. \u00een text). \u015ei \u00een prezumtiva iubire a t\u00e2n\u0103rului comunist Alexandru Ispas pentru adolescenta Ana, putem vedea metafora momelii pe care regimul comunist o arunc\u0103 \u00een special tinerilor, mai naivi dec\u00e2t p\u0103rin\u0163ii. Ilustrativ e \u015fi capitolul 23 despre deten\u0163ia \u201ereac\u0163ionarului\u201d Titus Ilea. O demascare a comunismului \u015fi a \u201etat\u0103lui nostru\u201d\u2026 din tablou este relatarea vizitei de lucru a \u201etovar\u0103\u015fului\u201d la c.a.p.-ul din satul scriitorului-narator (p.300-302). Dar cele mai numeroase caric\u0103ri ale \u201econduc\u0103torului iubit\u201d sunt realizate prin notarea g\u00e2ndurilor \u015fi comportamentului naiv al copiilor. R\u0103m\u00e2ne antologic capitolul 39, \u00een care este descris\u0103 via\u0163a din orfelinat. Nucleul \u00een jurul c\u0103ruia e construit capitolul este portretul \u201etat\u0103lui nostru\u201d expus peste tot, prezent p\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een activit\u0103\u0163ile \u015fi joaca copiilor. Ceea ce evoc\u0103 joaca lui Beni, orfelin, pu\u0163in b\u00e2lb\u00e2it, pu\u0163in redus mintal, este cutremur\u0103tor. Ironia \u015fi ridicolul sunt instrumente de demascare a tiraniei comuniste. Elocvente sunt \u015fi paginile 386-390, \u00een care so\u0163ii Dima (Hortensia \u015fi Inochentiu, arti\u015fti am\u00e2ndoi) caut\u0103 solu\u0163ia pentru triada care s\u0103 imortalizeze \u00eentr-un basorelief pe Nicolae \u015fi Elena Ceausescu. Paginile respective sunt de un amuzament colosal, dar amar. Privind opera realizat\u0103, Hortensia exclam\u0103: \u201eDar asta e p\u0103s\u0103rica mea!\u201d
\n\u00cens\u0103 romanul e mult mai complex, cu sensuri ad\u00e2nci filosofice, morale, estetice.
\n\u00centre \u00eenceputul \u015fi sf\u00e2r\u015fitul romanului, prin multiple digresiuni-pove\u015fti, cititorul e plimbat prin veacul de istorie al celor patru genera\u0163ii. Exist\u0103 o permanent\u0103 plimbare din prezent \u00een trecut \u015fi \u00eenapoi \u00een prezent. Pove\u015ftile spuse de personaje au devenit trecut, amintiri, care a\u015fteapt\u0103, zice naratorul-personaj, \u201es\u0103 le readuc la via\u0163\u0103 \u015fi sco\u0163\u00e2ndu-le din amor\u0163eala trecutului, s\u0103 confer acelor \u00eendep\u0103rtate lucruri o nou\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare, cumva inefabil\u0103 \u015fi, cu ajutorul cuv\u00e2ntului potrivit, adev\u0103rat\u0103, de neuitat\u201d (p.42). Scriitorul este un restaurator al trecutului, prin memorie el d\u0103 form\u0103 trecutului, \u00eel organizeaz\u0103: \u201eDac\u0103, spune scriitorul-narator, \u00een lips\u0103, date fiind \u00eemprejur\u0103rile, voi imagina acolo unde informa\u0163iile prea pu\u0163ine nu-mi ajung, cititorul \u00eeng\u0103duitor m\u0103 va ierta, fiindc\u0103 \u00een cartea numelor, pentru c\u0103 numele s\u0103 nu se topeasc\u0103 \u00een uitare, devenind asemenea nucilor \u00eennegrite de timp, str\u00e2mbe \u015fi mute, m-am str\u0103duit s\u0103 iscodesc oameni \u015fi lucruri, f\u0103c\u00e2nd din nimic \u015fi din c\u00e2teva metafore mai multe\u201d (p.439). \u00cen aceste m\u0103rturisiri (v. \u015fi p. 239, 341, 388, 513, 514) ale scriitorului-narator g\u0103sim cealalt\u0103 mare tem\u0103 a romanului: memoria \u015fi neuitarea. Dincolo de negura cenu\u015fie a comunismului \u015fi a postcomunismului prinde via\u0163\u0103 poezia trecutului cu fericirile \u015fi nenorocirile lui, cu frumuse\u0163iile \u015fi ur\u00e2\u0163eniile lui. Cartea numerilor, prin vocea scriitorului-narator, se adreseaz\u0103 urma\u015filor celor evoca\u0163i, contemporanilor, s\u0103 nu-\u015fi uite r\u0103d\u0103cinile. Pierderea trecutului\/ memoriei primejduie\u015fte viitorul. Scriitorul narator a \u00een\u0163eles c\u0103 \u00ee\u015fi poate \u00eendeplini datoria (p\u0103strarea memoriei) fa\u0163\u0103 de mo\u015fii \u015fi str\u0103mo\u015fii s\u0103i, duc\u00e2ndu-le mai departe memoria.
\nPrintre mijloacele \u015fi tehnicile de recuperare \u015fi reconstituire a trecutului se num\u0103r\u0103 fotografia-martor: \u201eM\u0103 uit cu aten\u0163ie la fotografia veche \u015fi asemeni unui \u00eenv\u0103\u0163at aplecat asupra unei scrieri vechi, m\u0103 str\u0103duiesc s\u0103 descifrez fiecare detaliu, fiecare tr\u0103s\u0103tur\u0103, fiecare expresie a chipului celor surprin\u015fi de instantaneul fotografic\u201d (p.210). Pe nesim\u0163ite, descrierea fotografiei devine relatare epic\u0103, care, la r\u00e2ndul ei, alunec\u0103 \u00een analiz\u0103 psihologic\u0103, caracterologic\u0103 \u015fi a\u015fezare social\u0103 a personajelor. Asemenea descifr\u0103ri mai sunt \u00een roman. Pentru a le \u00eentregi, scriitorul-narator \u00eendeamn\u0103 personajele s\u0103 depene amintiri, devenind, astfel, naratori al\u0103turi de el. Un mijloc de documentare asupra celor \u00eent\u00e2mplate \u015fi de completare a celor relatate sunt memoriile scrise de fo\u015ftii de\u0163inu\u0163i politici, personaje \u00een roman (p.225, 458). Un alt mijloc de documentare asupra celor \u00eent\u00e2mplate sunt notele informative ale unor personaje din roman, g\u0103site \u00een dosarele Securit\u0103\u0163ii. \u00cen fine, la aceste surse se adaug\u0103 amintirile scriitorului-narator despre evenimentele la care a fost martor \u015fi participant, cum sunt cele despre p\u0103rin\u0163ii lui, \u015fi serbarea satului cu care se \u00eencheie romanul. \u00cen felul acesta se realizeaz\u0103 urzeala \u015fi b\u0103t\u0103tura tramei romanului.
\n\u00cen aceast\u0103 saga a neamului se mi\u015fc\u0103, vorbesc, gesticuleaz\u0103, ac\u0163ioneaz\u0103 mul\u0163imea de personaje din cele patru genera\u021bii \u015fi altele din afara neamului, care sunt prezente \u00een anumite secven\u0163e. \u00cenainte de a trece la prezentarea personajelor, \u00eemi permit o observa\u0163ie, nu ca repro\u015f adresat scriitoarei, ci casetei tehnice, care, av\u00e2nd \u00een vedere \u0163es\u0103tura epic\u0103 a romanului, subtil\u0103, mul\u0163imea personajelor \u015fi a rela\u0163iilor lor de rudenie, ar fi putut realiza arborele genealogic al neamului, sprijinind astfel lectura cititorului.
\nPetre Barna, \u00eentemeietorul, pentru iscusin\u0163a sa de v\u00e2n\u0103tor, pentru cunoa\u015fterea p\u0103durii, a animalelor \u015fi p\u0103s\u0103retului ei, pentru priceperea \u00een organizarea \u015fi conducerea partidelor de v\u00e2n\u0103toare \u015fi a petrecerilor de dup\u0103 v\u00e2n\u0103toare, la \u201eConacul de v\u00e2n\u0103toare\u201d, e \u201estarostele\u201d v\u00e2n\u0103torilor. Petre Barna e de o energie vital\u0103 inepuizabil\u0103. A luptat \u00een Primul R\u0103zboi pe frontul din Italia. La \u00eentoarcerea \u00een sat, particip\u0103 al\u0103turi de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor la lupta pentru Marea Unire. E un om aspru \u015fi curajos. Dup\u0103 cedarea Ardealului, trece grani\u0163a clandestin \u0219i-\u015fi aduce acas\u0103 de la Oradea fiica, pe Zenobia. Ne\u00eenfricat \u015fi sfid\u0103tor la adresa regimului comunist, nu \u015fi-a predat niciodat\u0103 pu\u015fca sa \u201evr\u0103jit\u0103\u201d. Petre Barna, ca oricare str\u0103bunic, e personaj de legend\u0103. Scriitorul-narator \u00eel portretizeaz\u0103 la modul generic: \u201e[\u2026] b\u0103rba\u0163ii din vremea aceea \u0163ineau mai mult la caracter, dec\u00e2t la dragoste, la demnitate \u015fi onoare mai mult dec\u00e2t la via\u0163\u0103, [\u2026]. F\u0103r\u0103 s\u0103 fi ajuns s\u0103-l cunosc cu adev\u0103rat [\u00een via\u0163\u0103] pe acest str\u0103bunic, al c\u0103rui tablou \u00een uniform\u0103 militar\u0103 troneaz\u0103 \u00een camera mare din casa noastr\u0103 de la \u0163ar\u0103, pu\u0163inele lucruri aflate despre el mi-au f\u0103cut toat\u0103 copil\u0103ria s\u0103-l idealizez \u015fi totu\u015fi, \u00een ciuda aurei cu care \u00een manier\u0103 romantic\u0103, l-am \u00eempodobit \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie, nu pot s\u0103 ignor acel ceva din caracterul s\u0103u autentic \u015fi profund\u201d (p.201). \u201eAcel ceva\u201d sunt demnitatea, onoarea \u015fi bucuria vie\u0163ii.
\nBunicul Gherasim, om harnic, gospodar, e emblem\u0103 a \u0163\u0103ranului rom\u00e2n. A luptat pe frontul de r\u0103s\u0103rit \u00een cel de-al Doilea R\u0103zboi. Prin d\u00e2rzenie \u015fi iste\u0163ime scap\u0103 din prizonieratul sovietic \u015fi se re\u00eentoarce acas\u0103. Comuni\u015ftii \u00eel deposedeaz\u0103 de p\u0103m\u00e2nt, \u00eel aresteaz\u0103 \u015fi e dus \u00een \u201ecolonia de munc\u0103\u201d din Balta Br\u0103ilei, de unde e eliberat \u00een 1964, dup\u0103 cinci ani de deten\u0163ie. \u0162\u0103ran vrednic \u015fi d\u00e2rz, \u00ee\u015fi \u00eenva\u0163\u0103 nepotul s\u0103 cunoasc\u0103, s\u0103 iubeasc\u0103 \u015fi s\u0103 munceasc\u0103 p\u0103m\u00e2ntul.
\nBunica Zenobia, nevasta lui Gherasim, e \u201e\u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nat\u0103 \u015fi \u00eend\u0103r\u0103dnic\u0103\u201d, se lupt\u0103 cu d\u00e2rzenie pentru via\u0163\u0103, pentru iubirea ei, Gherasim. E \u015fi o iscusit\u0103 povestitoare, cea mai pre\u0163ioas\u0103 surs\u0103 a scriitorului-narator. Ea se afl\u0103 la cap\u0103tul \u015firului de personaje feminine de seam\u0103 din proza noastr\u0103, ce cuprinde pe Mara, Zenobia (Ion), Vitoria Lipan.
\nBunicul Spiridon din cealalt\u0103 ramur\u0103 a neamului, asemeni lui Gherasim, emblem\u0103 a \u0163\u0103ranului rom\u00e2n, e gospodar de frunte \u00een sat. El avea cei mai frumo\u015fi boi pe care \u00eei iubea ca pe copiii s\u0103i. Bunica Terezia, e o femeie bl\u00e2nd\u0103, cu mare dragoste pentru copii.
\nIoachim, fiul lui Gherasim, \u015fi Ana, fiica lui Spiridon, doi tineri frumo\u015fi, sunt cei mai buni dansatori din sat. Ei trec prin multe \u00eencerc\u0103ri p\u00e2n\u0103 descoper\u0103 dragostea \u015fi se iau. Eusebiu, scriitorul-narator, \u015fi Cornelia, istoric la Cluj, cea care scrie monografia istoric\u0103 a satului, sunt copiii lor.
\nM\u0103rin Ion, v\u0103r cu Gherasim, dup\u0103 prizonieratul \u00een soviete, revine \u00een \u0163ar\u0103 pe tancul \u201eeliberatorilor\u201d, sluje\u015fte cu credin\u0163\u0103 puterea comunist\u0103. El este cel care pune \u00een aplicare hot\u0103r\u00e2rea arest\u0103rii \u201echiaburului\u201d Gherasim. Ajunge un be\u0163iv ordinar \u015fi violent. Copilul, Anghel, doar un pu\u015fti, e aproape s\u0103-l omoare \u00eencerc\u00e2nd \u015f\u0103-\u015fi scot\u0103 mama din m\u00e2inile tat\u0103lui be\u0163iv. T\u00e2n\u0103rul Anghel reu\u015fe\u015fte s\u0103 fug\u0103 din \u0163ar\u0103 ajung\u00e2nd \u00een Italia. Aici, mai mult \u015fmecher dec\u00e2t iste\u0163 \u015fi f\u0103r\u0103 scrupule, face ceva avere. Dup\u0103 evenimentele din decembrie \u201989 se re\u00eentoarce incognito \u00een satul natal. Lumea \u00eei spune \u201eitalianul\u201d. Numai fratele lui vitreg, Ispas, primarul satului, \u00eei cunoa\u015fte adev\u0103rata identitate. \u00cen spatele vie\u0163ii de lux \u015fi a gesturilor de sponsorizare se ascunde un caracter ur\u00e2t: comportament de parvenit imoral \u015fi fanfaron, dispre\u0163uitor fa\u0163\u0103 de oamenii din mijocul c\u0103rora soarta l-a ajutat c\u00e2ndva s\u0103 evadeze. E un mincinos \u015fi un f\u0103\u0163arnic, care \u00ee\u015fi ascunde l\u0103comia sub masca ideii de progres cump\u0103r\u00e2nd p\u0103m\u00e2nturile oamenilor, promi\u0163\u00e2nd modernizarea agriculturii \u015fi bun\u0103starea locuitorilor. Pentru am\u0103girea oamenilor, face pe sponsorul principal al serb\u0103rii de aniversare a atest\u0103rii satului. Eleonora, dup\u0103 moartea lui M\u0103rin se rec\u0103s\u0103tore\u015fte cu Alexandru Ispas, cu care are un fiu, pe Zamfir, ajuns primarul satului.
\nElisabeta, una din surorile vitrege ale Zenobiei, are un copil din flori, f\u0103cut cu fotograful Feher Lorand, pe Margareta. Margareta e o femeie frumoas\u0103, cu veleit\u0103\u0163i de artist\u0103, \u00eens\u0103 se remarc\u0103 prin alte\u2026 calit\u0103\u0163i. Are un copil din flori, pe Robert, pe care \u00eel d\u0103 la orfelinat. Acesta fuge cu \u015fatra de \u0163igani care trece prin sat \u015fi e crescut de Angelina, ghicitoarea \u015fatrei. Margareta se c\u0103s\u0103tore\u015fte cu Gheorghe, nomenclaturist de la cel mai \u00eenalt nivel al partidului comunist \u015fi o vreme omul cel mai apropiat de Ceau\u015fescu. Cur\u00e2nd, dup\u0103 moartea b\u0103rbatului, se rec\u0103s\u0103tore\u015fte cu securistul-badyguard-ul fostului so\u0163.
\nTitus Ilea, apropiat al lui Iuliu Maniu, deputat \u015fi proprietar al conacului \u015fi domeniului de v\u00e2n\u0103toare, e cumnat cu Petre Barna. Arestat de comuni\u015fti, moare \u00een temni\u0163\u0103. So\u0163ia lui, Tecla, prin frumuse\u0163e, \u0163inut\u0103, e o figur\u0103 deosebit\u0103, din alt\u0103 lume, \u00een plin contrast cu ur\u00e2\u0163enia \u015fi depersonalizarea la care comunismul a supus oamenii. Fiul lor, Caius, e \u00eenchis \u00een urma manifesta\u0163iilor studen\u0163e\u015fti din 1956. Dup\u0103 eliberare, nu poate dep\u0103\u015fi statutul de func\u0163ionar de tribunal. Titus Ilea, fiul lui Cornelius, este \u015fi el de\u0163inut politic. Dup\u0103 eliberare, datorit\u0103 colegului de celul\u0103, \u00een realitate turn\u0103tor ajuns \u00eentr-o func\u0163ie politic\u0103 important\u0103, \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte un loc de munc\u0103. Via\u0163a material\u0103 e chiar bun\u0103 datorit\u0103 so\u0163iei Aurelia, femeie frumoas\u0103, elegant\u0103, doamn\u0103 de societate, iubit\u0103 de mul\u0163i b\u0103rba\u0163i cu influen\u0163\u0103.
\nInochen\u0163iu \u015fi Hortensia sunt arti\u015fti, care pentru a duce o via\u0163\u0103 normal\u0103 \u015fi pentru a crea art\u0103 sunt nevoi\u0163i s\u0103 fac\u0103 compromisuri cu regimul comunist. Marea lor lupt\u0103 e de a g\u0103si c\u0103i pentru a eluda intruziunea ideologiei comuniste \u00een art\u0103.
\nFeher Lorand e fotograful care a imortalizat mai pe toat\u0103 lumea din \u0163inut \u015fi pe participan\u0163ii la partidele de v\u00e2n\u0103toare organizate de Petre Barna. Dup\u0103 moarte, \u00eei iese la iveal\u0103 adev\u0103rata fa\u0163\u0103: corup\u0103tor de minore, simpatizant hortyst, apoi turn\u0103tor la Secu. Zoltan Feher duce mai departe meseria \u015fi preocup\u0103rile tat\u0103lui, fiind ofi\u0163er de securitate, iar \u00een calitate de fotograf \u00een laboratoarele Secu \u201eretu\u015feaz\u0103\u201d fotografiile \u00een probe de acuzare \u00een dosarele fabricate \u00eempotriva \u201edu\u015fmanilor poporului\u201d.
\nZamfir Ispas, fiul activistului Alexandru \u015fi al Eleonorei, dup\u0103 \u201989 este primarul satului.
\nDac\u0103 urm\u0103rim \u015firul personajelor, vom constata c\u0103 ele nu sunt tratate maniheist, \u00een buni \u015fi r\u0103i: \u201eEu nu cred, afirm\u0103 scriitorul-narator, c\u0103 omul este numai bun sau numai r\u0103u, alb sau negru. Cred c\u0103 fiecare om are \u015fi lucruri bune \u015fi lucruri rele care se amestec\u0103 oarecum \u2013 \u015fi toate astea reprezint\u0103 umanitatea din om.\u201d Totu\u015fi, egal distan\u0163at de personaje, scriitorul-narator, alias Florina Ilis, nu iart\u0103 pe Feher, tat\u0103l \u015fi fiul, pe M\u0103rin Ion, pe Margareta pentru m\u0103runtele sau marile lor m\u00e2r\u015f\u0103vii.
\n\u00cen leg\u0103tur\u0103 cu personajele romanului ar mai fi de re\u0163inut: tipologia b\u0103rba\u0163ilor e mai restr\u00e2ns\u0103 dec\u00e2t cea a femeilor. Personajele masculine, doar \u00een c\u00e2teva cazuri, sunt construite dup\u0103 acela\u015fi tipar: d\u00e2rzi, muncitori, demni, m\u00e2ndri. Scriitorul \u00eei sculpteaz\u0103, nu-i descrie. Personajele feminine, toate frumoase, ofer\u0103 o tipologie mai variat\u0103 \u015fi nuan\u0163at\u0103, cu un drum al vie\u0163ii mai sinuos: una e frivol\u0103 \u015fi adulterin\u0103, alta turn\u0103toare, una tr\u0103ie\u015fte actorice\u015fte, alta sufer\u0103 de bovarism matern. Zenobia \u015fi Ana sunt deasupra acestei tipologii, fiind mai apropiate de cea a lui Gherasim \u015fi Spiridon.
\nRomanul are o structur\u0103 compozi\u0163ional\u0103 complex\u0103. \u00centre \u00eenceputul \u015fi sf\u00e2r\u015fitul lui exist\u0103 o rela\u0163ie oarecum simetric\u0103 \u015fi simbolic\u0103: \u00eencepe cu scena aratului, c\u0103reia i se al\u0103tur\u0103 imaginea \u00eentemeietorului Petre Barna \u015fi se \u00eencheie cu descrierea furtunii, na\u015fterea unei feti\u0163e \u015fi cu men\u0163ionarea istoricului Cornelia, care \u00eentocme\u015fte monografia istoric\u0103 a satului. Scenariul epic se desf\u0103\u015foar\u0103 pe dou\u0103 coordonate: una realist\u0103 (istoric, politic, social, moral, psihologic), cealalt\u0103 a scriitorului-narator care leag\u0103 evenimentele \u015fi eroii pentru a afla adev\u0103rul \u015fi a da credibilitate pove\u015ftii. Am v\u0103zut cum procedeaz\u0103. Spa\u0163iul ac\u0163iunii este un sat de pe Cri\u015ful Repede \u015fi Clujul; \u00een c\u00e2teva \u00eemprejur\u0103ri\/ secven\u0163e \u015fi pentru scurt timp ac\u0163iunea e plasat\u0103 \u00een Oradea, Bucure\u015fti \u015fi \u201ecolonia de munc\u0103\u201d din Balta Br\u0103ilei.
\nPattern-ul este cel biblic: Geneza (\u00cent\u00e2ia carte a lui Moise). \u00cen romanul Florinei Ilis, biblicul \u201eLa \u00eenceput\u2026\u201d devine:
\n\u201eLa \u00eenceput a fost tata. Tat\u0103l meu Ioachim. Dar mai \u00eent\u00e2i de tat\u0103l meu, a fost tat\u0103l tat\u0103lui meu, Gherasim. Bunicul meu. \u015ei mai \u00eent\u00e2i de tat\u0103l tat\u0103lui meu a fost tat\u0103l tat\u0103lui tat\u0103lui meu. Str\u0103bunicul meu [\u2026] \u015fi tot a\u015fa mai departe p\u00e2n\u0103 \u00een ziua facerii.
\nLa \u00eenceput a fost mama mea. Mama mea Ana. Dar mai \u00eent\u00e2i de mama mea, a fost mama mamei mele, Teresia. \u015ei mai \u00eent\u00e2i de mama mamei mele a fost mama mamei mamei mele. Str\u0103bunica. \u015ei tot a\u015fa mai departe. C\u00e2nd mama \u015fi tata tr\u0103iau ferici\u0163i \u00een Gr\u0103dina Raiului\u201d (p.9); \u015fi Numeri (Sau a patra carte a lui Moise).
\nTitlul, o metafor\u0103 simbolic\u0103, \u00eenseamn\u0103, potrivit decod\u0103rilor hermeneu\u0163ilor Bibliei, pe de o parte, recens\u0103m\u00e2ntul neamului lui Israel, f\u0103cut de Moise, iar pe de alt\u0103 parte, r\u0103t\u0103cirea timp de patruzeci de ani prin de\u015fert spre Canaan, P\u0103m\u00e2ntul F\u0103g\u0103duin\u0163ei. Tiparul mitologic \u00een care e construit romanul nu se rezum\u0103 doar la cel biblic, sunt prezente \u015fi elemente de mitologie p\u0103g\u00e2n\u0103, \u00een primul r\u00e2nd personajele cu aur\u0103 de arhetip. Bun\u0103oar\u0103, str\u0103bunicul e v\u00e2n\u0103torul; bunicii – embleme ale \u0163\u0103ranului \u00een rela\u0163ia sa cu Glia \u015fi Vremea; Zenobia e o Penelope (\u201eZenobiei \u00eencepuse s\u0103-i plac\u0103 s\u0103 \u0163eas\u0103 fiindc\u0103 i se p\u0103rea c\u0103 timpul trece cumva mai u\u015for, c\u0103 i\u0163ele mi\u015fcate cu picioarele, b\u0103rlele, suiveca, toate astea, dar \u015fi chipul lui Gherasim, dorul, amarul, neputin\u0163a se \u00eenv\u0103luiau pe sulul dinapoi, odat\u0103 cu urzeala\u2026 [\u2026]. A \u0163esut f\u0103r\u0103 s\u0103 taie p\u00e2nza dup\u0103 stative, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd i-au dat drumul lui Gherasim\u201d (p.83); nepotul, scriitorul-narator e Telemah, dar care lupt\u0103 \u00eempotriva pe\u0163itorilor nu cu spada, ci cu pana de scris; str\u0103bunicul Petre Barna e \u015fi \u00eemp\u0103ratul din poveste, cel cu trei fiice – \u00een plan livresc, Regele Lear (\u201eLa terminarea r\u0103zboiului, ne-a chemat la el \u015fi ne-a spus: A\u0163i r\u0103mas voi trei! Adic\u0103 eu, Eftimia \u015fi Emilia. [\u2026].Acum voi s\u0103-mi spune\u0163i fiecare c\u00e2t vre\u0163i \u015fi cum o s\u0103 m\u0103 cinsti\u0163i dac\u0103 v\u0103 dau tot ce am vou\u0103. Ne-am l\u0103udat toate c\u0103, Doamne fere\u015fte, ce fete om fi noi! Nerecunosc\u0103toare, dac\u0103 l-am l\u0103sa pe tat\u0103l nostru s\u0103 moar\u0103 de foame!\u201d \u2013 \u00ee\u015fi aminte\u015fte Ecaterina\u2014p.350); sculptorul Dima e constructorul (Me\u015fterul Manole), care tot ce construie\u015fte noaptea, diminea\u0163a d\u0103r\u00e2m\u0103 c\u0103ut\u00e2nd perfec\u0163iunea, frumosul \u015fi adev\u0103rul.
\nNara\u0163iunea poate fi citit\u0103 \u00een trei paliere: primul de fundal, realist; al doilea simbolic-mitic; al treilea metatextual \u00een care identific\u0103 elemente de metaroman (reflec\u0163iile scriitorului-narator despre rela\u0163ia dintre istorie \u015fi literatur\u0103, dintre document \u015fi imagina\u0163ie, despre rolul literaturii, a pove\u015ftii, \u00een p\u0103strarea memoriei \u015fi \u00eent\u0103rirea adev\u0103rului; ideile despre toate acestea sunt exprimate cu calm, cu bun sim\u0163, nu belicos cum fac mul\u0163i postmoderni, tocmai cei cu o g\u00e2ndire mai pu\u0163in limpede \u015fi, chiar, mai pu\u0163in mobila\u0163i cu talent \u015fi cultur\u0103), \u015fi modelele \u015fi inser\u0163iile livre\u015fti.
\nAceast\u0103 paliere a textului faciliteaz\u0103 \u015fi \u00een\u0163elegerea alegerii motoului:
\n\u201eC\u0103 nimic nu este acoperit care s\u0103 nu se descopere \u015fi nimic ascuns care s\u0103 nu se cunoasc\u0103.
\nDe aceea, c\u00e2te a\u0163i spus la \u00eentuneric se va auzi la lumin\u0103; \u015fi ceea ce a\u0163i vorbit la ureche, \u00een od\u0103i, se va vesti de pe acoperi\u015furi.\u201d (Luca,12, 2-3)
\nMateria epic\u0103 e \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 \u00een 52 de capitole (versete), 52 de s\u0103pt\u0103m\u00e2ni; un ciclu cosmic \u015fi istoric. Cu c\u00e2teva excep\u0163ii, fiecare capitol \u00eencepe cu sintagma sau imaginea cu care sf\u00e2r\u015fe\u015fte capitolul anterior.
\nRomanul are o vag\u0103 structur\u0103 simetric\u0103, rotund\u0103: \u00eencepe cu scena aratului (sens simbolic de genez\u0103) \u015fi se \u00eencheie cu serbarea de aniversare a celor 489 de ani de atestare a satului. Autorit\u0103\u0163ile au rontunjit num\u0103rul anilor la 500 – fin\u0103 aluzie din partea autorului la falsificarea realit\u0103\u0163ii din ra\u0163iuni politicianiste de c\u0103tre cei afla\u0163i la putere. S\u0103rb\u0103torii organizate de prim\u0103rie, un b\u00e2lci (amestec hilar de slujb\u0103 religioas\u0103, discursuri politicianiste, cu mul\u0163ime de \u201epremii \u015fi diplome\u201d, cu mici \u015fi bere), i se opune natura care \u00ee\u015fi face prezen\u0163a prin furtuna \u00een timpul c\u0103reia o adolescent\u0103 na\u015fte o feti\u0163\u0103, c\u0103reia doftoroaia satului, Filoteia, \u00eei pune numele Augusta.
\nDup\u0103 cum men\u0163ionam, \u00een roman exist\u0103 c\u00e2teva simetrii. Cea mai \u201eascuns\u0103\u201d, dar \u015fi cea mai semnificativ\u0103 este ob\u0163inut\u0103 prin \u00eemp\u0103r\u0163irea r\u0103t\u0103cirii \u00een dou\u0103 jum\u0103t\u0103\u0163i: prima, de la Primul R\u0103zboi p\u00e2n\u0103 la instaurarea comunismului; a doua, de la instaurarea comunismului p\u00e2n\u0103 \u00een prezentul postcomunist, anul 2018. \u00cen prima parte, speran\u0163a de a ajunge \u00een \u0163ara visat\u0103 era vie \u015fi puternic\u0103; \u00een partea a doua, speran\u0163a devine tot mai palid\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een pragul revoltei. Sf\u00e2r\u015fitul romanului este unul deschis, care problematizeaz\u0103. Toat\u0103 povestea din partea a doua a r\u0103t\u0103cirii st\u0103 sub semnul \u00eentreb\u0103rii: Ce va fi? Mai e capabil neamul meu, dup\u0103 at\u00e2tea r\u0103t\u0103ciri \u015fi \u00eencerc\u0103ri, s\u0103 recupereze duhul, mintea \u015fi con\u015ftiin\u0163a \u00eentemeietorilor?
\nCartea numerilor se impune \u015fi prin spunerea de pove\u015fti, prin arta trecerii dintr-o memorie \u00een alta, a trecerii din prezent \u00een trecut \u015fi revenirea \u00een prezent. Ritmul molcom (Liviu Rebreanu) ajut\u0103 evenimentelor s\u0103 se lege, lucrurilor s\u0103 se a\u015feze, secven\u0163elor s\u0103 se rotunjeasc\u0103 \u015fi s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103 \u00een func\u0163ie de locul \u015fi rolul lor \u00een trama romanului. Romanciera are me\u015fte\u015fugul de a surprinde \u015fi descrie at\u00e2t detaliul, c\u00e2t \u015fi ansamblul p\u00e2n\u0103 la panoramic. Sunt de re\u0163inut excelentele tablouri: tabloul aratului; jocul Anei; bunicul \u00ee\u015fi \u00eenva\u0163\u0103 nepotul s\u0103 cunoasc\u0103 \u015fi s\u0103 iubeasc\u0103 p\u0103m\u00e2ntul; descrierea furtunii. Toate tablourile de natur\u0103 au o dubl\u0103 deschidere: una cosmic\u0103, cealalt\u0103 istoric\u0103. Imaginea \u00een ansamblul ei este una expresionist\u0103 (v. p.11, 10-12, 13-15, 15-16, 19, 21-22, 47-48, 111-112, 559, 566, 568). Toate con\u0163in ecua\u0163ia: cosmic-natur\u0103-p\u0103m\u00e2nt-om. Sunt pagini care fac cinste oric\u0103rei antologii tematice.
\nScriitura e un aliaj nobil de cuv\u00e2nt, culoare (pictur\u0103), de film (sunet, mi\u015fcare, montaj), ansamblate simfonic.
\nNara\u0163iunea \u00een toate articula\u0163iile sale este o spiral\u0103 a Vie\u0163ii. Romanul are b\u0103taie ontologic\u0103.
\nTipul de roman practicat de Florina Ilis o fi av\u00e2nd model nu \u015ftiu ce celebru roman din a doua jum\u0103tate a secolului XX, dar le este egal; modelul lui epic r\u0103m\u00e2ne Liviu Rebreanu, iar cel poetic-filosofic, Lucian Blaga. Toate romanele Florinei Ilis sunt lucruri bine f\u0103cute, dar, de departe, Cartea numerilor este capodopera sa, \u015fi romanul anului 2018.<\/p>\n


\nSilvia Ioana SOFINETI<\/strong><\/p>\n

Imaterialul chip al poeziei<\/strong>
\n\"\"

Poezia lui Viorel Dinescu, muzical\u0103, dens\u0103, cu \u00eenclina\u021bie cosmic\u0103, nu este u\u0219or de descifrat, poate datorit\u0103 ermetismului cultivat \u00eentr-o perioad\u0103, poate datorit\u0103 fascina\u021biei pentru \u201edulcele stil clasic\u201d adus \u00een contemporaneitate, poate datorit\u0103 limbajului poetic elevat, care face not\u0103 discordant\u0103 cu postmodernismul at\u00e2t de pu\u021bin atent la form\u0103 \u0219i, c\u00e2teodat\u0103, \u0219i la fond. \u00centr-o art\u0103 poetic\u0103 inclus\u0103 \u00een antologia de autor \u201ePoeme alese\u201d, Viorel Dinescu subliniaz\u0103 leg\u0103tura dintre creatorul de art\u0103 \u0219i univers, dar \u0219i faptul c\u0103 f\u0103r\u0103 sublima inutilitate a actului creator, f\u0103r\u0103 experimentarea melancoliei ca stare de gra\u021bie, poezia ar \u00eenceta s\u0103 mai fie \u201ebiciul de ninsoare\u201d al lumii: \u201ePoetul trece prin gr\u0103dini pustii\/ \u0218i poart\u0103 \u00een privire constela\u021bii\/ El vede trenuri de melancolii\/ F\u0103c\u00e2nd popasuri inutile-n sta\u021bii\u201d (\u201eBiciul de ninsoare\u201d).
\nPoezia vine din t\u0103cere, sem\u0103n\u00e2nd \u201epulberi de aur\u201d, iar poetul transform\u0103 \u00een c\u00e2ntec tot ceea ce atinge \u0219i, prin ardere, purificat, intr\u0103 \u00een eternitate: \u201eNu tremura\u2026 P\u0103\u0219e\u0219te cu ardoare\/ Spre rugul ve\u0219nic s\u0103 te-ndrep\u021bi c\u00e2nt\u00e2nd\/ C\u0103ci vei sclipi \u00een foc din dep\u0103rtare\/\/ Pulberi de aur risipite-n v\u00e2nt!\u201d (\u201ePoesis\u201d). Elementele stihiale (apa, aerul, focul, p\u0103m\u00e2ntul) apar \u00een poeme \u00een care preocuparea pentru fa\u021ba v\u0103zut\u0103 \u0219i, mai ales, nev\u0103zut\u0103 a lumii noastre (cea din care izvor\u0103sc energiile primare, subtile, spirituale) se esen\u021bializeaz\u0103\/ se \u00eencifreaz\u0103 \u00een metafor\u0103: \u201e\u00cen fiecare sear\u0103 p\u00e2ndesc plecarea \u00een spiral\u0103 a clipelor\/ Sub zodii a c\u0103ror lumin\u0103 a p\u0103r\u0103sit pentru totdeauna cerul\/ Dincolo de el se deschid negrele v\u0103mi ale v\u0103zduhului\/ Le presimt prin v\u0103i de lumin\u0103 \u0219i obscuritate\/ Unde plante de foc se consum\u0103 \u0219i renasc \u00eentr-o ne\u00eencetat\u0103 combustie\/\/ (\u2026)\u00cen fiecare sear\u0103 m\u0103 opresc \u00een pragul marii aventuri a Timpului\/ R\u0103m\u00e2n s\u0103 ascult sentin\u021ba final\u0103 a unor c\u0103l\u0103uze arhaice\u201d (\u201eC\u0103l\u0103uze arhaice\u201d).
\nSpa\u021biul poetic este unul fluid, al oglinzilor care prind doar umbra mi\u0219c\u0103toare a g\u00e2ndurilor, amintind, cumva, de mitul platonician al pe\u0219terii: \u201ezgomotele au r\u0103mas neclintite. Umbrele m\u0103 privesc fix\/ Dintr-o oglind\u0103 obosit\u0103, inundat\u0103 de soare\/ Vagi siluete tresar, m\u0103-nconjoar\u0103\/ \u00cenaint\u00e2nd prin spa\u021bii fluide spre mine,\/ Apoi se ascund \u00een porturi de t\u0103cere\u201d (\u201eSpa\u021bii fluide\u201d). Acest spa\u021biu este unul al ideilor, curg\u00e2nd \u00een mari bucle temporale, spre orizonturi transparente, puls\u00e2nd din departe \u00eenspre aproape: \u201eLa un semnal nev\u0103zut se aprind focuri,\/ Ard toate plantele care vor s\u0103 se apropie\/ De limbile ceasului\/ Ca dou\u0103 orizonturi\/ Care abia se z\u0103resc din porturi r\u0103stignite\/ \u00cen r\u0103s\u0103riturile lunii.\/ \u0218i ce or\u0103 frumoas\u0103 se aude venind\/ Cu vuiete transparente,\/ Pe care o simt apropiindu-se ca o \u0219oapt\u0103\/\/ St\u00e2rnit\u0103-n clopotni\u021ba unei catedrale uitate\u201d (\u201ePorturile lunii\u201d).
\nDe\u0219i s-a remarcat, decenii la r\u00e2nd, prin poezia de tip cerebral, \u00een care ceea ce conteaz\u0103 este cuprins \u00een stratul ideatic, Viorel Dinescu nu refuz\u0103 transcrierea subiectiv\u0103, chiar sentimental\u0103, a unor experien\u021be afective, u\u0219or romantice, amintind de un timp al inocen\u021bei pierdute: \u201e\u00cen satul meu mai d\u0103inuie lini\u0219tea de z\u0103pad\u0103 uitat\u0103-n gr\u0103dini,\/ Seara se deschid aripile unor p\u0103s\u0103ri uria\u0219e, tremur\u00e2nd\/ Peste dealurile unde doar anotimpul mai st\u0103ruie.\/ \u00cen templul p\u0103durii bat clopote la fiecare schimbare de zi\/ \u0218i murmurul lor se ascunde-n vis\u0103toare icoane\/ \u00cen care m\u0103 reg\u0103sesc atunci c\u00e2nd schimb\u0103toare ceasuri de rou\u0103\/ Se scurg de la un punct cardinal la altul\u201d (\u201esatul p\u0103r\u0103sit\u201d).
\nCu poeme scrise\/ publicate \u00een perioade diferite (din 1983 p\u00e2n\u0103 \u00een 2010), volumul nu inten\u021bioneaz\u0103 scoaterea \u00een eviden\u021b\u0103 a evolu\u021biei temelor \u0219i motivelor fundamentale, nici vreo schimbare de tonalitate, ci, mai degrab\u0103, vine s\u0103 vorbeasc\u0103 cititorului de ast\u0103zi despre \u201eimaterialul chip al poeziei\u201d, despre diafana muzic\u0103 a sferelor recognoscibil\u0103 \u00een vers, despre privire \u2013 ca abur u\u0219or, trec\u00e2nd peste lucruri \u0219i transform\u00e2ndu-le \u00een cutii de rezonan\u021b\u0103 poetic\u0103, despre necesara combustie\/ catharsisul f\u0103r\u0103 de care scrisul n-ar putea deveni \u201eEcou al Universului \u00een rezonan\u021b\u0103 cu propria noastr\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103\u201d (\u201eImaterialul chip al poeziei\u201d).<\/p>\n

*Viorel Dinescu<\/strong>, \u201ePoeme alese\u201d<\/em>, Ed. Detectiv literar, 2017<\/p>\n


\nValeria MANTA T\u0102ICU\u021aU<\/strong><\/p>\n

\u201eFerestre c\u0103tre amintiri\u201d<\/strong>
\n\"\"

La 125 de ani de la na\u0219terea c\u0103rturarului Octavian Mo\u0219escu, urma\u0219ii s\u0103i fac un dar cultural R\u00e2mnicului: o plachet\u0103 cu versurile celui care decenii la r\u00e2nd a \u00eensufle\u021bit via\u021ba cultural\u0103 a urbei. Poemul de \u00eenceput, publicat ini\u021bial \u00een \u201eRevista noastr\u0103\u201d, nr. 5 din ianuarie 1913, atunci c\u00e2nd Octavian Mo\u0219escu era elev la liceul \u201eAnastasie Ba\u0219ot\u0103\u201d din Pom\u00e2rla-Dorohoi, este emblematic pentru felul cum avea s\u0103 arate universul liric de mai t\u00e2rziu: \u00eenc\u0103rcat de nostalgie, construit muzical, impecabil ca prozodie, cu o \u00eendrept\u0103\u021bit\u0103 fascina\u021bie pentru temele \u0219i motivele fundamentale ale literaturii: parfumul, taina, luna, p\u0103durea, florile, v\u00e2ntul \u0219.a. \u201eImnul de adorare\u201d pentru \u201eLocul copil\u0103riei\u201d (este titlul poemului) se \u00eenscrie \u00een romantismul t\u00e2rziu al poe\u021bilor interbelici, acei vis\u0103tori care \u00eenc\u0103 mai dormeau cu volumul de poeme al lui Eminescu sub cap, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 men\u021bin\u0103 vie patima pentru scris \u0219i propensiunea spre ceea ce este cu adev\u0103rat valoros din punct de vedere artistic; \u201e\u00ce\u021bi voi str\u0103bate cr\u00e2ngul s\u0103rb\u0103torit de corul\/ Frunzi\u0219ului de arbori; \u00eemi va c\u00e2nta izvorul\/ Ce-aminte-mi va aduce de-a mea copil\u0103rie\/ Curat\u0103 ca seninul, ca floarea din c\u00e2mpie\u2026\u201d. Este evident\u0103 influen\u021ba eminescian\u0103, dar, dincolo de ea, se \u00eentrez\u0103re\u0219te deja sensibilitatea aparte a unui iubitor de \u201esonuri\u201d armonioase, precum \u0219i vitalitatea cuceritoare a celui care va \u00eentemeia, peste ani, nu numai o \u0219coal\u0103 literar\u0103, ci \u0219i un muzeu de art\u0103, reviste \u0219i ziare, \u00eentr-un t\u00e2rg situat la margine de B\u0103r\u0103gan \u0219i de lume.
\nPrelu\u00e2nd ceea ce spunea Platon, c\u0103 \u201emuzica este ve\u0219nicia \u00een mi\u0219care\u201d, putem afirma c\u0103 poe\u021bii no\u0219tri, \u0219i cei de dinainte de Eminescu, \u0219i mul\u021bi dintre cei care au scris sub influen\u021ba lui, pre\u021buiesc poezia pentru muzicalitatea ei, care devine un garant al intr\u0103rii \u00een ve\u0219nicie; de aici, obsesia c\u00e2ntecului, a versurilor fluide, cu rim\u0103 \u0219i m\u0103sur\u0103 perfecte: \u201eE-un c\u00e2ntec trist n\u0103scut din tremurarea\/ Frunzi\u0219ului c\u00e2nd doruri ne apas\u0103,\/ Mai furtunatec ca \u00een larguri marea\/ \u0218i mai domol ca umbra c\u00e2nd se las\u0103\u201d (\u201eUn c\u00e2ntec\u201d). Desigur, prin deschiderea spre mari orizonturi, prin motivul liric al m\u0103rii \u0219i, uneori, prin vocabularul poetic, Octavian Mo\u0219escu pare mai apropiat de poe\u021bii simboli\u0219ti (ne g\u00e2ndim la Ion Minulescu) dec\u00e2t de Mihai Eminescu ori Vlahu\u021b\u0103: \u201eDe dragul z\u0103rilor \u00eendep\u0103rtate\/ \u00cel vor c\u00e2nta pe borduri marinarii\/ \u0218i, trist, prin lupanare-ntunecate\/ De-acum are s\u0103-l poarte l\u0103utarii\u201d.
\nG\u0103sim \u00een acest volum aniversar \u0219i poezie patriotic\u0103 (\u201e907\u201d, \u201eC\u0103tre pace\u201d), \u0219i poezie satiric\u0103 (\u201eV\u00e2rfuri de ac\u201d, \u201eCronic\u0103 rimat\u0103\u201d), \u0219i poezie de dragoste dispre\u021buind carnalul (\u201eUn c\u00e2ntec\u201d), \u0219i poezie tr\u0103d\u00e2nd \u00eenc\u00e2ntarea de a fi viu \u0219i plin de lume\u0219ti bucurii \u0219i p\u0103cate, a\u0219a cum apare ea, de exemplu, la Omar Khayyam: \u201eS\u0103 mi se-aduc\u0103-aici vinul \u00een oale\/ \u0218i l\u00e2ng\u0103 noi cr\u00e2\u0219marul nemi\u0219cat,\/ S\u0103 toarne din bel\u0219ug \u00een cupe goale\/ C\u0103ci ast\u0103zi port \u00een suflet un p\u0103cat\u201d (\u201eC\u00e2ntece\u201d). Mi\u0219carea muzical\u0103 a versurilor vine dintr-o armonie \u00eentre sinele poetic \u0219i lume, dintr-o perspectiv\u0103 u\u0219or epicureic\u0103 (\u0219i spunem \u201eu\u0219or\u201d pentru c\u0103 lipse\u0219te senzualitatea, nu \u0219i fine\u021bea tr\u0103irilor): \u201eS\u0103 tragi perdelele desear\u0103\/ \u0218i s\u0103 deschizi fereastra-n larg,\/ C\u0103ci azi e-at\u00e2ta prim\u0103var\u0103\/ \u0218i s-a ivit \u00eent\u00e2ia oar\u0103\/ Pe-ntinsul m\u0103rii, un catarg\/\/ \u00cen p\u0103rul t\u0103u s\u0103 prinzi, st\u0103p\u00e2n\u0103,\/ O floare alb\u0103 de narcis,\/ \u0218i s\u0103 cobori c\u00e2nd se \u00eeng\u00e2n\u0103\/ A florilor rug\u0103 p\u0103g\u00e2n\u0103\/ Str\u0103lucitoare ca un vis\u201d (\u201eSerenada\u201d). Dragostea, ca tem\u0103 a multor poeme, nu este, \u00eens\u0103, doar vitalitate \u0219i optimism, \u00een ciuda \u201eiambilor suitori\u201d\/ s\u0103lt\u0103re\u021bi. Ea implic\u0103 un acut sentiment al pierderii, melancolie, cel mai adesea, dar \u0219i dezn\u0103dejde \u0219i am\u0103r\u0103ciune sau, cum spune poetul, fiorul \u0219i pustiul de dup\u0103 ardere: \u201eDar m\u0103-nfior\u2026\/ Azi le str\u0103bat ad\u00e2ncul\/ \u0218i-mi par \u00een v\u00e2lv\u0103t\u0103i de fl\u0103c\u0103ri\/ \u0218i-n jaru-ncins, un rug\u2026 un rug pe care\/ Iubirea mea \u021bi-l va aduce \u021bie\/ -Sufletul meu, ca jertf\u0103-n clipa\/ C\u00e2nd alte lumi \u021bi s-or deschide-n zare\/ \u0218i lumea mea \u00ee\u021bi va p\u0103rea pustie\u201e (\u201eRugul\u201d).
\nRondelurile \u0219i sonetele scrise de Octavian Mo\u0219escu nu ocup\u0103 prea mult loc \u00een acest volum, dar, la lectur\u0103, se simte fiorul tr\u0103irii, ad\u00e2ncul \u0219i autenticitatea ei, dincolo de orice influen\u021b\u0103 livresc\u0103: \u201eIubirea mea a nu \u0219tiu c\u00e2ta sut\u0103\/ e o roman\u021b\u0103 veche, demodat\u0103,\/ Ce scris-a fost de mult pentru o fat\u0103\/ \u0218i-acum de-o lume-ntreag\u0103-i cunoscut\u0103\/\/ De o ascul\u021bi \u2013 \u00een seri t\u00e2rzii \u2013 t\u0103cut\u0103\/ E un refren banal, de alt\u0103dat\u0103,\/ Dar pentru tine pare-nt\u00e2i c\u00e2ntat\u0103\u2026\/ Iubirea mea e ast\u0103zi pref\u0103cut\u0103\/\/ \u00cen nop\u021bile trecute, nop\u021bi cu lun\u0103,\/ A fost sortit\u0103 pentru-o brum\u0103,\/ Azi m-am oprit o clip\u0103 \u0219i-o c\u00e2nt \u021bie\/\/ Iar m\u00e2ni \u2013 din nou \u2013 c\u00e2nd alta ne desparte\/ Va fi \u0219i-a ei\u2026 \u0218i-a\u0219a de-o ve\u0219nicie\/ O c\u00e2nt \u00een vers la fiecare \u2013 parte\u201e (\u201eSonet\u201d).
\nC\u0103rturarul r\u00e2mnicean a iubit arta (literatura \u0219i pictura \u00een mod special) \u0219i a l\u0103sat ora\u0219ului \u00een care \u0219i-a tr\u0103it ultimii ani din via\u021b\u0103, prin testament liric, aceast\u0103 iubire.<\/p>\n

*Octavian Mo\u0219escu<\/strong>, \u201eFerestre c\u0103tre amintiri\u201d<\/em>, Ed. Detectiv literar, 2019<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ionel POPA \u201eC\u00c2NTEC VR\u0102JIT\u201d DESPRE UN VEAC DIN ISTORIA NEAMULUI MEU – compozitor \u015fi dirijor Florina Ilis – \u00cen Cartea<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12515"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12515"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12515\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12518,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12515\/revisions\/12518"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12515"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12515"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12515"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}